Mononucleoza

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Studiu de caz privind ingrijirea bolnavului cu mononucleoza

infectioasa
INGRIJIREA BOLNAVULUI
CU
MONONUCLEOZA INFECTIOASA
Motto:
,, Este bine sa-i ajuti pe oameni, dar este si mai bine daca ii inveti cum sa se ajute
singuri’’
Aesculap
CONCEPTUL NURSING AL VIRGINIEI

HENDERSON
,, Rolul esential al asistentei medicale este in a ajuta o persoana bolnava sau sanatoasa
sa-si mentina sau recastige sanatatea (sau sa-l asiste in ultimele sale clipe) prin indeplinirea
sarcinilor pe care le-ar fi indeplinit singur, daca ar fi avut forta, vointa sau cunotintele
necesare.
Asistenta medicala trebuie sa indeplineasca aceste functii astfel incat pacientul sa-si
recastige independenta cat mai repede posibil.”
Aceasta este conceptia Virginiei Henderson privind rolul esential al asistentei
medicale si care sta la baza noului principiu de ingrijire NURSING. El plaseaza fiinta umana
in centrul preocuparilor si presupune implicarea ei in luarea deciziilor privind propria
Pagina 1 din 164

sanatate, ceea ce inseamna o intelegere si cunoastere a omului ,, miracolul care este fiinta
umana” si mai ales a modului in care se pot initia si intretine relatii interpersonale cooperante,
bazate pe respect intre toti membrii echipei de sanatate si cel ingrijit.
Ingrijirea bolnavului este o munca de mare respundere care reclama cunostinte
profesionale temeinice si calitati morale deosebite. Constiinciozitatea ridica valoarea oricarei
munci, dar in special a celei sanitare, caci de ea depind vietile omenesti.
Cunostintele profesionale ale asistentei medicale trebuie sa corespunda profilului
sanitar in care lucreaza, specific si esential pentru spitalul de boli infecto- contagioase fiind
cunoasterea simptomatologiei si epidemiologiei, precum si modul de prevenire al infectiilor.
CAPITOLUL I
VIRUSUL EPSTEIN - BARR
Virusul EPSTEIN – BARR este agentul etiologic al mononucleozei infectioase si face

parte din familia HERPESVIRIDAE , sub familia GAMMAHERPESVIRIDAE.
Initial, virusul a fost izolat in 1964, intr-o linie celulara propagata in vitro si pornind
de la limfomul Burkitt, endemic in Africa, mai ales la copiii intre 5-10 ani. Ulterior s-a izolat
acelasi virus in culturi de leucocite, prevenite de la bolnavii de mononucleoza infectioasa si
din spalaturi faringiene recoltate de la bolnavi in faza acuta a bolii. Virusul are un diametru
de 120 microni si este asemanator virusului herpetic. Se prezinta sub forma unor corpusculi
rotunzi, situati atat in nucleul cat si in citoplasma limfoblastilor, fiind constituit tot numai din
ADN. Poate fi cultivat numai in culturi speciale ale leucocitelor bolnavilor.
Excretia virusului EPSTEIN – BARR continua timp de mai multe luni dupa boala,
ceea ce sugereaza:
Persistenta virusului in stare latenta, in anumite celule (limfocite). Este un caracter
comun virusilor din familia HERPESVIRIDAE (virusurile: herpetic, varicelo- zosterian si
citomegatic).
Starea de purtator de virus EPSTEIN – BARR rezultata poate servi ca sursa de
transmitere a virusului.
La bolnavii cu mononucleoza infectioasa, apar anticorpi fata de virusul EPSTEIN –
BARR, care pot persista timp indelungat in decursul vietii. La personale cu mononucloza
infectioasa in antecedente, acesti anticorpi au fost evidentiati in proportie de 100% si numai
la 24% in restul populatiei. Persoanele lipsite de anticorpi anti EPSTEIN – BARR au fost
Pagina 2 din 164

decelati in serul unor persoane, care au suferit neindoielnic de mononucleoza infectioasa,

dupa 20 si 37 ani de la boala. Persistenta indelungata a anticorpilor fata de virusul EPSTEIN
– BARR permite depistarea persoanelor imune, care au trecut prin boala precum si a formelor
atipice si inaparente. Virusul EPSTEIN – BARR este limfotrop. El patrunde in limfocitele B,
iar acestea sub influenta genomului ADN viral, incep sa prolifereze la infinit. Populatia
celulara astfel obtinuta in vitro, se denumeste: o linie limfoblastoida, iar virusul EPSTEIN –
BARR este considerat ca un virus cu propietati ,, imortalizante’’, o proprietate necesara
orcarui virus care determina un limfom cu celule B.
Virusul EPSTEIN – BARR ca agent oncogenic, ridica unele probleme privind relatia
mononucleozei infectioase cu unele boli maligne (limfomul Burkitt, leucemia limfotica, boala
Hodgkin si cancerul nazofaringian). Cea mai importanta problema este oncogenitatea
virusului EPSTEIN – BARR pentru om, pentru care s-au adus umatoarele dovezi:
Bolnavii cu anumite tumori prezinta titruri ridicate de anticorpi fata de virusul
EPSTEIN – BARR;
Evidentierea virusului EPSTEIN – BARR (genomul viral) in celulele din limfomul
Burkitt si ale cancerului nazofaringian;
Proprientatea virusului EPSTEIN – BARR de a schimba elemente limfoide in linii
celulare continue, limfoblastoide (imortalizarea celulelor B);
Experimental se produc tumori la doua specii de animale, utilizand materiale care
contin virus EPSTEIN – BARR.
Argumente impotriva rolului virusului EPSTEIN – BARR ca agent etiologic al
limfomului Burkitt:
Infectia cu virusul EPSTEIN – BARR cuprinde 80-100% din indivizi si este
universala, limfomul Burkitt este restrans numai la cateva regiuni (Africa si Noua Guinee)
In vitro, virusul EPSTEIN – BARR este mutogenetic (trasforma limfocitele normale),
dar nu este oncogenic.
Este evident ca alti factori intervin pentru a realiza o limfoproliferare maligna, cum
sunt anumite stari de imunodeficienta si unele translocari cromozomiale. Se admite ca o
limfoproliferare maligna apare numai la unii din pacientii infectati cu virusul EPSTEIN –
BARR, la cere se realizeaza o scadere importanta a limfocitelelor T supresoare, ceea ce
permite o multiplicare excesiva a limfocitelor B infectate cu virus. S-au decelat limfoame cu
celule T continand ADN al virusul EPSTEIN – BARR la unii pacienti cu infectie cronica cu
virus EPSTEIN – BARR .
Pagina 3 din 164

Un alt factor consta in anumite translocari cormozomiale, constatate la toate linile

celulare de la bolnavi cu limfom Burkitt (un schimb reciproc intre portiunile terminale ale
cromozomilor 8 si 14).
Din aceste date rezulta ca rolul etiologic al virusului EPSTEIN – BARR in
limfoproliferari maligne (limfoame) este numai partial, fiind necesare si alte conditii.
Limfomul ar fi astfel un hazard al starilor de imunodeficienta si de translocari cromozomiale,
iar mononucleoza infectioasa o boala limfoproliferativa autolimitata.
CAPITOLUL II
Mononucleoza infectioasa este o boala acuta, trasmisibila, de obicei benigna, afectand

mai ales copiii mari si tineri, determinata de virusul EPSTEIN – BARR si caracterizata clinic
printr-o stare febrila, insotita de angina (rezistenta la antibiotic),cu tomofieri ganglionare (mai
ales latero- cervicale), splenomegalie si hepatomegalie (nu rereori icterica). Hematologic
caracterizata prin leucocitoza cu mononucleoza importata si serologic, prin prezenta cu titruri
mari, a anticorpilor eterofili (aglutinine antihematii de oaie) si a anticorpilor specifici
antivirus EPSTEIN – BARR.
ISTORIC
In 1885, Filatov a denumit ,,inflamatie ganglionara idiopatica” o boala cu ta-
blou asemanator.
In 1889, Pfeiffer a descris ,, febra ganglionara” la copil.
In 1920, Sprunt si Evans denumesc boala ,,angina cu monocite”.
In 1932, Paul si Dunnel au demonstrat prezenta anticorpilor in sangele acestor
bolnavi, reactie care are ca punct de plecare observatiile facute de Hanganutiu la Cluj, in
1924.
In 1964, Epstein si Barr au izolat virusul bolii, confirmat ulterior ca agent etiologic al
mononucleozei infectioase prin aparitia de anticorpi specifici.
Patologia bolii si relatiile virusului EPSTEIN – BARR cu limfomul Burkitt si cu
cancerul nazofaringian situeaza mononucleoza infectioasa la marginea sectorului oncogenic
ca o punte de legatura intre bolile virale si modificarile maligne ale celulelor.
EPIDEMIOLOGIE
Pagina 4 din 164

RASPINDIRE Mononucleoza infectioasa sete aproape uniforma pe intregul glob. Prin

cercetarile serologice s-au constatat anticorpi specifici fata de virusul EPSTEIN – BARR la
80-90% din persoanele adulte (ceea ce probeaza marea raspandire a bolii).
Aproximativ 50% din persoanele care se imbolnavesc fac forme atipice sau
inaparente, asa cum arata o cercetare efectuata in Anglia, printre 1457 studenti in decursul
unui an. Depistarea sau ignorarea acestor forme clinice explica de ce incidenta
mononucleozei variaza dupa autori si tari. In Anglia incidenta anuala a fost de 38 de cazuri la
100000 de locuitori. Incidenta variata este in functie de declararea bolii (obligatorie de astfel
in numeroase tari). Boala apare sporadic, dar deseori cu epidemii.
MORBIDITATEA maxima se situeaza in adolescenta, grupele de varsta cele mai

afectate fiind intre 14 si 25 ani sau intre 17 si 29 de ani. Boala nu este insa rara nici la copii,
care fac mai frecvent forme usoare si inparente. Nu excepteaza nici varstnicii.
CONTAGIOZITATEA mononucleozei infectioase este relativ mica.
SURSA DE INFECTIE o constituie numai omul bolnav prin persoanele infectate,

bolnavi sau convalescenti care elimina timp indelungat virusul, bolnavi sau convalescentei
care elimina timp indelungat virusul (tractul respirator fiind rezervorul principal de virus). Se
apreciaza ca importanta in trasmiterea bolii starea de purtator de virus EPSTEIN – BARR.
Pagina 5 din 164

MORBIDITATEA MONONUCLEOZEI
INFECTIOASE DUPA VARSTA
140
120
100
80
60
40
20
0
5
7
9
25
30
32
34
37
39
41
12
17
20
23
27
2.5
varsta
TRASMITEREA virusului se face prin contact direct si intim cu persoanele

respective, cel mai adesea prin sarut sau pe cale aeriana prin inhalarea picaturilor de secretie
nazofaringiana. O alta modalitate de trasmitere este prin transfuzie de sange sau plasma
(mononucleoza post transfuzionala adesea cu icter) si dupa transplant.
INCIDENTA maxima : primavara si toamna.
DURATA CONTAGIOZITATII nu se cunoaste exact, pare sa fie de luni sau ani, in
functie de excretia orala indelungata la purtatorii cronici.
RECEPTIVITATEA este generala.
IMUNITATEA este conferinta de trecerea prin boala manifestata clinic cat si prin
formele inaparente.
PATOGENIE -Virusul patrunde in organism pe cale orofaringiana, afectand variante
organe si tesuturi, indeosebi tesutul limfoid, determinand modificari morfologice si
imunologice caracteristice. Infecteaza limfocitele B determinand proliferarea acestora si
scaderea limfocitelor T . Modificarile imunologice constau in aparitia de anticorpi specifici,
Pagina 6 din 164

anticorpi eterofili si anticorpi nespecificati. O alta amomalie imunologica consta in frecventa

reactiilor alergice la Ampicilina (pana la 100%) din cazuri. Prin excelenta, virusul se
localizeaza in sistemul reticuloendotelial de la toate nivelurile (ganglioni, ficat, maduva
osoasa), ca si in toate organele si tesuturile, pe compunenta reticuloendoteliala a acestora.
Hiperplazia acestui sistem, sub actiunea iritativa a virusului, duce la mariri de volum ale
organelor respective si la desprinderea a numeroase limfocite tipice si atipice, ce vor invada
torentul sangvin, dand aracteristica tabloului sangvin.
ANATOMIE PATOLOGICA - Virusul afecteaza intregul organism, asa cum arata
modificarile survenite in variante organe si tesuturi (splina, ganglioni limfatici, sange,
maduva osoasa, ficat, miocard, sistem nervos, rinichi, mucoasa faringiana) caracterizata prin
proliferarea intensa de mononucleare, prezente in organe sau sub forma de infiltrare in
organe.
TABLOUL CLINIC
INCUBATIA este de 4-6 saptamani.
Tabloul clinic este variat, predominand unul sau altul dintre sindrome.
DEBUTUL este gradat sau brusc, cu cefalee, febra, frisoane, anorexie, oboseala,
urmate uneori de aparitia anginei si adenopatiilor.
PERIOADA DE STARE:
FEBRA este prezenta totdeauna, ajunge des la 390 – 400 C si este primul semn
important. Dureaza cateva zile, 2-5 zile pana la 2-3 saptamani. Imbraca tipul remitent sau
intermitent. In formele atipice exista doar o stare subfebrila. La copil valoarea temperaturii
este mai mica, iar la adolescent este mai ridicata si are o duarata mai prelungita.
ANGINA este prezenta in 80% din cazuri, alt semn important al bolii. Nu apare in
prima zi, ci dupa 2-5 zile de febra. Amigdalele sunt mult tumefiate, congestionate, moderat
dureroase, prezinta depozite abundente, pseudomembranoase, simuland difteria (in
mononucleoza infectioasa , falsele membrane nu depasesc amigdalele si nu se intind pe lueta
sau pe stalpii amigdalieni). Bonavul are dificultatei la ingitit si din gura elimina o halena cu
miros neplacut.Angina persista, de obicei, cel putin o saptamana, nefiind influentata de
antibioticoterapie.
Pagina 7 din 164

ENANTEMUL Semn precoce, caracterizat prin aparitia intre a 3-a si a 7-a zi de boala,
a unor mici pete hemoragice la nivelul palatului dur si moale.
EDEM PALPEBRAL apare la cca. 36% din cazuri.
HIPERTROFIA GANGLIONILOR LIMFATICI . Se constata o adenopatie a unor
grupe de ganglioni sau generalizator la 100% din cazuri. Este variabila ca dimensiuni (de la
marimea unui bob de fasole la cea a unei alune).
Adenopatia intereseaza in special ganglionii cervicali si anume ganglionii
angulomaxilari, cei mai voluminosi. Ei pot ajunge la dimensiuni foarte mari, cat o maslina,
nuca, chiar cat un ou de gaina. Pot fi duri, cand sunt mici sau de consistenta moale cand au
dimensiuni mari. Predomina la grupele situate de-a lungul marginei posterioare a
sternocleidomastoidianului, mai putin voluminosi. Se mai prind si ganglionii axiliari, cubitali
si inghinali, uneori si cei mezenterici, dand afectari ale tubului digestiv. Nu se observa
tendinta la ramolire sau supuratie.
Hipertrofia este moderat dureroasa si dureaza 1-3 saptamani.
ADENOPATII
HEPATOSPLENO-
MEGALIE
Pagina 8 din 164

SPLENOMEGALIA apare frecvent la 50-80% din cazuri, este nedureroasa, palpabila

la 1-2 cm sub debord, depasind cu 2-3 laturi de deget falsele coaste. Au consistenta usor
crescuta, iar durata sincronica cu a adenopatiilor.
HEPATOMEGALIA a fost descrisa pentru prima data de Pfeiffer.
Este ralativ frecventa, demonstrand o afectare a ficatului, care clinic apare rar, dar
reiese din testele hepatice alterate moderat. Este mai putin pronuntata decat splenomegalia.
In 8-28 % din casuri este insotita de un icter net (Hepatitis mononucleoza). Se
constata frecvent cresterea transaminazelor serice, dupa a 2-a saptamana de boala. Nu s-au
constatat cazuri de trecerea in hepatita cronica.
ERUPTIA este discreta maculoeritematoasa de tip rebeolic (uneori fine pete) apare in
1/3 din cazuri (mai ales dupa administrare de Ampicilina). Poate fi si scarlatiniforma si mai
rar petesiale.
TUSEA este uscata, paroxistica, iar radiologic se constata uneori o pneunomie atipica
(interstitiala).
MODIFICARI ELECTROCARDIOGRAFICE. Sunt usoare, la 5-6% din cazuri.

MODIFICARI HEMATOLOGICE. Sunt caracteristice in mononucleoza infectioasa.
Initial se constata o leucopenie urmata de leucocitoza. Leucocitele sunt in numar de 10.000-
Pagina 9 din 164

20.000 /mm3 chiar si 800.000 /mm3, avand aspect leucemoid. Neutrofilele sunt scazute.
Caracteristica este cresterea mononuclearelor ce ating o proportie de 80-90% din celulele
albe. Din mononuclearele periferice, limfocitele ,, atipice” reprezinta 15-20% (de tip
monocitoid, plasmocitoid, limfoblastoid). Aceste modificari constatate in sangele periferic se
observa chiar din primele zile ale bolii si dureaza cateva sapatamani, chiar luni.
ANERGIE. Este temporara, exprimand o depresare a imunitatii celulare (cresterea
limfocitelor T supresoare in defavoarea limfocitelor T helper).
EVOLUTIE SI FORME CLINICE
Evolutia este de regula favorabila. Fenomenele se amelioreaza sau dispar in 2-3
saptamani, cu exceptia adenopatiei si a modificarilor hematologice care persista mai mult
(cateva saptamani). Rareori apar recaderi in aproximativ 2% din cazuri. Dupa cum predomina
un anumit sindrom s-au descris urmatoarele forme monosindromice:
Tipul angios (80% din cazuri);
Tipul febril sau tifoidic (12%);
Tipul icteric (8%).
Exista si forme usoare, forme subclinice si infectii inaparente, demonstrabile
hematologic si serologic.
FORME SEVERE (des letare) apar in anumite stari de imunodeficienta, iar uneori
boala ia un caracter permanent, cu oboseala, dureri de gambe, slabiciune musculara,
splenomegalie, hipotensiune, mentinerea modificarilor hematologice si trecerea in forma
cronica a bolii.
SINDROMUL DE MONONUCLEOZA CRONICA se manifesta prin: oboseala,
slabiciune, mialgii, stare depresiva, cefalee, subfebrilitate, adenopatii persistente, faringita.
Aceste modificari pot dura luni sau ani, evolueaza cu exarcerbari clinice, hematologice si
serologice de organisme cu tulburari de imunoreglare (raspuns imun absent).
COMPLICATII - Sunt exceptionale, dar unele dintre ele pot determina moartea
bolnavului: Edem al glotei; Ruptura de splina; Encefalita.
Alte complicatii sunt:
Neurologice apar in 1-2 % din cazuri si sunt: meningita limfocitara, encefalita,
mielita, sindrom cerebelos, paralizii faciale;
Hematologice: anemii hemolitice (mecanism autoimun), purpura trombocitopenica,
sangerari diverse, hematurie, agranulocitoza;
Cardiace : miocardita;
Pagina 10 din 164

Alte complicatii : Orhita, Pancreatita, Adenita mezentarica, Suparainfectii bacteriene,

Angina streptococica, Otita, Sinuzita, Ruptura splinei (foarte rar);
Afectare hepatica cu icter, uneori intens.
DIAGNOSTIC - DIAGNOSTICUL POZITIV se suspecteaza pe date clinice (febra,
angina, adenopatii, splenomegalie, hepatomegalie) si se confirma pe urmatoarele date de
laborator:
LEUCOGRAMA: limfocite si monocite de peste 50% dintre care atipice 20% si care
persista peste 10 zile;
TESTUL PAUL- BUNNEL – pentru determinarea anticorpilor eterofili care apar
precoce si persista cateva saptamani. Reactia este pozitiva intr-un titru de 1/448;
DETERMINAREA ANTICORPILOR fata de virusul EPSTEIN – BARR care apar in
sangele bolnavilor de mononucleoza infectioasa si reprezinta test specific de diagnostic.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL se face in primul rand cu sindromul
mononucleozic intalnit in unele boli ca: Citomegalia, Hepatita virala acuta, Toxoplasma,
Limfocitoza infectioasa, Rubeola.
Mai pot intra in discutie afectiuni ca: Limfoame, Leucemii, Leptospiroza, Febra
tifoida (in formele febrile prelungite), Angina difterica, Sifilisul (in mononucleoza infectioasa
apar reactii serologice pentru lues pozitive insa tranzitorii).
PROGNOSTIC - De obicei favorabil. Uneori covalescenta lunga cu astenie si
debilitate. Cazurile mortale sunt extrem de rare (prin encefalomielita).
TRATAMENT - repaus - la pat si izolare de 10-14 zile.
DIETA - variaza, dar se va proteja ficatul.
IGIENA - atenta a cavitatii bucale. Nu exista tratament specific antiviral. Tratamentul
este simptomatic, patogenic si pentru combaterea suprainfectiilor. Se administreaza
antitermice si antiinflamatorii. In cazurile severe ca si in complicatii se recurge la tratament
cu corticosteroizi. Pentru suprainfectii bacteriene se recurge la antibiotice (Penicilina,
Eritromicina, Lincomicina). Nu se administreaza niciodata Ampicilina care in mononucleoza
provoaca eruptie in 70-100% din cazuri. Se recomanda evitarea eforturilor si precautii pentru
prevenirea rupturii splinei.
PROFILAXIE - Nu exista masuri de profilaxie. Se recomanda izolarea cazurilor si
cercetarea contactiilor (pentru decelarea formelor subclinice). Boala face parte din lista
bolilor de declarare obligatorie numerica.
CAPITOLUL III
Pagina 11 din 164

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA BOLNAVULUI CU

SPITALUL DE BOLI INFECTO – CONTAGIOASE

Mononucleoza infectioasa, asa cum rezulta din prezentarea afectiunii, face parte din
bolile de grupa B, in cazul carora spitalizarea nu este obligatorie. De regula ingrijirile se
acorda la domiciliu, de catre familie sub directa coordonare a medicului de familie.
Se intampla insa, ca uneori sa fie necesara internarea in spitalul de boli infecto-
contagioase, iar printre situatiile care determina izolarea pot fi:
Absenta conditiilor de izolare in familii cu mai multi copii:
Aparitia bolii in colectivitati inchise (camine, crese, gradinite....);
Incapacitatea familiei de a acorda ingrijirile (prin lipsa de timp necesar, necunoasterea
sau refuzul acordarii ingrijirilor);
Suspiciuni asupra diagnosticului;
Existenta unor complicatii ale bolii sau afectiuni asociate.
Asa cum am mentionat, spitalizarea se face in unitati specializate sau in sectii anume
create in cadrul unor spitale multidisciplinare. In Bucuresti functioneaza doua spitale cu acest
profil, acestea sunt Spitalul Profesor Victor Babes si Spitalul Matei Bals. Constructia,
organizarea si circuitele spitalului de boli infectioase au fost stabilite prin studii si cercetari
de- a lungul timpului si sunt permanent imbunatatite, in scopul realizarii unei cat mai bune
izolari a pacientului si prevenirea respandirii afectiunilor in spital sau chiar in afara acestuia.
Pe langa elemente ca: virulenta germenilor, contacte infectante, contagiozitate, se iau in
calcul si curentii de aer, transportatori ai agentilor patogeni in zonele limitate spitalului.
Acesta reprezinta un argument conform caruia aceste spitale de boli infectioase ar trebui
amplasate in afara colectivitatilor umane (orase, localitati). Si totusi, actualmente, spitalele se
gasesc in interiorul Bucurestiului, acesta datorita extinderii orasului.
Cele doua spitale de boli infectioase ,,Matei Bals’’ si ,,Victor Babes’’ aflandu-se in
cartiere intens populate si inconjurate de blocuri cu mai multe etaje. Vantul, curentii de aer,
instalatiile de apa si canalizarea sunt comune cu ale orasului si exista o serie de riscuri de
contaminare. Spitalul trebuie sa fie accesibil pentru oricine, deci trebuie amplasat in
apropierea traseelor mijloacelor de transport in comun.
Alt element important este cladirea spitalului. Sunt doua tipuri de cladiri:
Pavilionare;
Bloc.
Pagina 12 din 164

SISTEMUL PAVILIONAR : - urmareste sa izoleze bolnavii pe boli. Prezinta

inconveniente legate de numarul mare de boli contagioase existente, dar de unele greutati in
transportul bolnavilor si solicita un numar crescut al personalului de ingrijire. Este un sistem
neeconomic.
SISTEMUL BLOC: - restrange toate unitatile spitalului intr-un corp comun. Au
avantajul ca are grupate toate serviciile, usurand astfel munca personalului. Acest tip este
mult mai economic. Pericolul de contagiune este evitat prin organizarea functionarii corecte a
spitalului. Cu toate acestea, riscul exista, si acest tip de constructie este evitat pentru spitalul
de boli infectioase. Se mai utilizeaza si o formula intermediara, SISTEMUL MIXT , bloc si
pavilioane, fiind satisfacute astfel toate exigentele. Mai este folosita si o alta formula, spitalul
de boli infectioase alaturi de spital cu alte sectii, intalnit in cazul spitalului Matei Bals situat
langa Spitalul Dr. Ghe. Lupu. Important pentru buna functionare a spitalului sunt mijloacele
de transport pe verticala si orizonala (ascensoare, benzi rulante), curentul electric (asigurarea
permanentei curentului electric printr-o uzina proprie sau in grup electogen), iluminant
constant, asemanator luminii de zi si extrem de important, de existenta unei statii de epurare a
apei. Organizarea si functionarea spitalului are in vedere problema infectiilor intraspitalicesti
si separarea la maximum a elementului curat de cel contaminat. Pentru evitarea
contaminarilor s-au stabilit circuite pentru principalele elemente care iau parte la procesul de
izolare si de ingrijire a unui bolnav contagios. Aceste sunt:
Circulatia bolnavului;
Circulatia efectelor bolnavului;
Circulatia personalului;
Circulatia alimentelor si a veselei;
Circulatia resturilor alimentare;
Circulatia plostilor, urinarelor si scuipatorilor;
Circulatia instrumentelor medicale.
Functionarea la parametrii optimi a spitalului de boli infecto-contagioase, se bazeaza
pe doua principii esentiale:
Folosirea tehnicii aseptice (aplicarea consecventa a dezinfectiei continue si terminale,
separarea timpilor ,,septici’’ de cei ,, aseptici’’);
Respectarea circuitelor (separarea circuitelor septice de cele aseptice), care se refera la
circulatia bolnavului de la domiciliu pana la sectie, transportul bolnavului in cadrul sectiei,
circuitele efectelor, rufariei, instrumentarului medical, circuitul alimentelor, circuitul
personalului, al vizitatorilor, etc..
Pagina 13 din 164

Respectarea acestor principii este sarcina asistentei medicale si reprezinta conditia

esentiala in prevenirea infectiilor intraspitalicesti. In cazurile urmarite am fost in spitalul
Victor Babes si voi prezenta cateva date despre acesta. Spitalul este de tip pavilionar si
prezinta pavilioane in functie de afectiuni, varste si sexe.
Servicile anexe sunt:
Radiologie;
Cabinete si laboratoare specializate (virusologie, serologie, bacteriologie, biochimie).
In ultimii ani a fost construit si un centru de diagnostic si tratament care corespunde
celor mai inalte standarde.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN ASIGURAREA

CONDITIILOR DE SPITALIZARE
Revenind la ingrijirea pacientului cu mononucleoza infectiosa, mentionez ca

spitalizarea acestuia se face in pavilionul B 3, in care se mai interneaza si alte afectiuni cu cale
de transmitere aerogena, digestiva si chiar boli tropicale. Acest pavilion, ca si celelalte din
cadrul spitalului, au o camera de garda, saloane, repartizate pe cele trei niveluri (parter + 2
etaje) si servicii anexe precum:
Oficiile alimentare,
Debarale,
Camerele asistentelor si medicilor.
CAMERA DE GARDA
Reprezinta primul loc de contact al bolnavului cu spitalul.
Este alcatuita dintr-o incapere cu ghiseu, unde se gaseste asistenta medicala care
realizeaza primul contact cu pacientul si apartinatorii acestuia, inregistreaza cazul in condica
de consultatii, intocmeste foaia de observatii cu datele de identificare ale bolnavului si anunta
medicul. Asistenta medicala are un rol special in prevenirea contactelor infectante prin
izolarea pacientilor prezentati in acelasi timp cu afectiuni diferite. De asemenea va trebui sa
prezinte calitatea de a sesiza cazurile grave, de a anunta medicul si de a interveni pana la
prezentarea acestuia. Tot in cadrul camerei de garda se mai gasesc si alte doua incaperi.
In prima dintre ele se gasesc:
O canapea pentru examinarea pacientilor,
Masa si scaun, unde medicul completeaza foile de observatie cu primele date primite
de la bolnav si anturaj,
Pagina 14 din 164

Lampa cu ultraviolete pentru dezinfectarea suprafetelor si chiuvetei.

In incapere se mai afla un spatiu cu material auxiliar necesar examinarii:
Lampa de perete,
Recipiente cu apasatoare de limba sterile si nesterile,
Solutii dezinfectante.
In cea de-a doua incapere se gasesc:
O canapea pentru examinarea pacientilor,
O masa pe care se gasesc elementele necesare recoltarii de produse biologice
O cada si chiuveta.
Aceasta incapere este destinata toaletei pacientului la internare si schimbului rufariei
acesuia cu efectele spitalului. Au de asemenea materiale si conditii pentru executarea
deparazitarii pacientului la nevoie. Controlul preventiv se efectueaza insa tuturor pacientilor.
SERVICIUL DE SPITALIZARE
Reprezinta locul in care bolnavul va sta pe toata durata internarii si trebuie sa aiba in
vedere evitarea contactelor infectante. El trebuie organizat si construit de asa maniera, incat
sa poata asigura o izolare riguroasa a bolnavilor, individual sau in comun, pe afectiuni.
Saloanele pot fi ocupate de bolnavi cu aceleasi afectiuni, in care numarul de paturi nu
trebuie sa fie prea mare (maximum 7-8 paturi). Fiecare camera trebuie sa fie prevazuta cu
toate instalatiile sanitare necesare (baie , chiuvete, W.C.) pentru ca bolnavul sa nu fie nevoit
sa paraseasca incaperea decat in mod cu totul exceptional (pentru examinari radiologice,
electrocardiolagice, etc.). Saloanele ar trebui orientarte spre sud, sud-est sau sud-vest. Peretii
sa fie zugraviti in culori deschise: alb nuantat spre roz, galben, albastru si pana la inaltimea de
1.5- 2 m sa fie impregnati cu email sau ulei pentru a se putea spala. Tavanul va fi pastrat
complet alb, dusumeaua sa fie fara crapaturi, hidrofoba si rezistenta, acoperita cu asfalt,
linoleum, cauciuc sau diferite materiale plastie colorate. Usile si ferestrele sa fie netede si
astfel usor de intretinut in stare curata. Ferestrele sa fie cat mai mari.
OFICIUL MEDICAL este o camera unde se pregateste si pastreaza materialul necesar
ingrijirii bolnavilor.
OFICIUL ALIMENTAR este locul unde es afla vasele si tacamurile destinate servirii
mesei bolnavilor. Trebuie sa prezinte suprafete de gatit masa calda si sursa de combustibil ca
si utilaje necesare pentru spalarea vaselor, sursele de apa calda si rece pupinelul pentru
sterilizarea veselei, frigiderul pentru pastrarea alimentelor si caruciorul pentru distribuirea
alimentelor.
Pagina 15 din 164

DEPOZITUL DE RUFE CURATE este o incapere prevazuta cu dulapuri pentru

pastrarea rufariei curate de spital care urmeaza sa fie distribuita bolnavilor. Asistenta
medicala trebuie sa vegheze la asigurarea conditiilor de spitalizare optime care se refera la :
iluminat, incalzire, ventilatie, spatiu, mobilier si respectarea circuitelor septice si aseptice.
ILUMINATUL trebuie sa fie optim, asigurat artificial si natural. Ideal este ca un
perete sa fie alcatuit in intregime din geamuri. Este importanta asigurarea acestei conditii
datorita faptului ca unele boli infectioase evolueaza cu eruptie si este necesara observarea
acestuia. Este de dorit ca in afara de lumina centrala a salonului, fiecare pat sa aibe o lampa
pe noptiera sau deasupra patului pentru a servi dorintelor bolnavilor si necesitatile
personalului de ingrijire.
INCALZIREA optima a saloanelor este cea centrala. Temperatura in saloane in
timpul zilei este de 19º C pentru adulti iar in cursul noptii poate sa scada pana la 14-15º C.
VENTILATIA saloanelor trebuie sa fie usor reglabila si realizabila. Cel mai frecent
utililizata este ventilatia prin fereastra. Este de evitat provocarea curentului de aer puternic
peste bolnavi. Se aeriseste dimineata, dupa servirea meselor, dupa tratemente, clisme, dupa
vizite si seara inainte de culcare, precum ori de cate ori este nevoie.
SPATIUL se refera la suprafata necesara, socotita pentru un bolnav. Aceasta trebuie
sa fie de 7-10 m3, iar cubajul de 80 m3 pentru sectia de boli infecto-contagioase.
MOBILIERUL intr-un salon este compus din : Pat, Noptiera, Masa, Chiuveta.
Asistenta medicala trebuie sa urmaresca pastrarea acestor conditii de spitalizare in
parametrii optimi utilizand detergenti si solutii dezinfectante, urmarind si conlucrarea cu
personalul de intretinere pentru repararea si inlocuirea pieselor defecte din sistemele de
incalzire, ventilatie si de mobilier. In cadrul pavilionului B3, unde majoritatea bolnavilor
internati sunt copii, saloanele trebuie sa fie luminate, spatioase, deschizandu-se pe un coridor
sau camera intermediara incalzita. Pentru ca personalul sa petreaca numai timpul strict
necesar in salon si totusi sa se asigure o supraveghere permanenta a copiilor, peretele care
desparte salonul spre coridor este confectionat din sticla. Ferestrele sunt prevazute cu plasa
metalica sau gratii, care au menirea de a proteja copii de accidente. Paturile copiilor sunt
asezate in asa fel incat sa nu fie in apropierea surselor de caldura, a chiuvetelor, geamurilor,
comutatoarelor si prizelor electrice. Se vor calcula cel putin 2.50 m2 suprafata pentru fiecare
pat. Asistenta medicala supravegeaza comportamentul copiilor. Va vegea la respectarea
interdictiilor de patrundere a vizitatorilor in incinta pavilionului in scopul protejarii acestora
de infectii si introducerii de germeni din exterior.
Pagina 16 din 164

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN STABILIREA

DIAGNOSTICULUI
Stabilirea unui diagnostic corect si prompt este important in cazul bolilor infecto-
contagioase, atat pentru apliacarea tratamentului cat si pentru evitarea contactelor infectante.
In sarcina medicului intra stabilirea diagnosticului, insa asistenta medicala aduce o
contributie importanta. Rolul asistentei medicale debuteaza din camera de garda, de la primul
contact cu bolnavul, cand acesta trebuie sa sesizeze eventualele forme grave sau asociatii ale
bolilor. Asistenta medicala anunta medicul si participa alaturi de acesta la interviul si
examinarea pacientului, cand starea generala a acestuia o permite. In cazul pacientilor ce se
afla in stare grava, se acorda prioritate tratamentului medical si apoi se intocmesc formele de
internare. Examenul complet al bolnavului (anameza, antecedentele personale si
heredocolaterale, examenul clinic amanuntit) va fi efectuat in mod riguros pentru a evita
erorile de diagnostic (care, in cazul bolilor transmisibile pot avea uneori urmari dezastruase
pentru bolnav si pentru colectivitate), ivite in urma unui examen clinic incomplet, superficial,
neglijent. In realizarea anamezei, precum si in examinarea clinica in cazul bolilor infecto-
contagioase trebuie insistat pentru a descoperi unele semne si simptome frecvent intalnite in
aceste boli si pot orienta sau decide diagnosticul clinic exact.
Pe parcursul examinarilor se urmareste completarea foii de observatie cu datele
corecte, lizibil, deoarece acestea constituie dosarul bolnavului pentru perioada internarii sale.
Ea este un document medico- legal, stiintific si de gestiune, constituind un instrument necesar
activitatii personalului sanitar, deoarece sintetizeaza riguros, stiintific datele examenului
clinic, examinari paraclinice, evolutie, tratament.
Parte importanta a foii de observatiei ANAMNEZA.
Trebuie sa fie corect intocmita. Ea reprezinta totalitatea datelor obtinute din
convorbirea cu pacientul. Are importanta deosebita in precizarea diagnosticului si se bazeaza
pe conversatia dintre medic si pacient. Anamneza cuprinde : Date personale, Date generale,
Motivele internarii, Istoricul bolii actuale, Antecedentele personale si heredocolaterale,
Conditii de viata si munca. Datele personale ale pacientului sunt: Numele, Varsta, Sexul,
Profesia, Locul si data nasterii, Domiciliul. Se noteaza date generale referitoare la perioada
internarii: Data internarii, Data externarii, Numarul de zile de spitalizare, Starea la iesire cu
diagnostic de internare si externare.
In MOTIVELE INTERNARII sunt incluse simptomele majore ce au determinat
prezentarea la spital, ce vor fi consemnate succint in ordinea importantei si semnificatiei lor.
Pagina 17 din 164

ISTORICUL BOLII este istoricul simptomelor, relatat de pacient si care are rol
important pentru stabilirea diagnosticului. Se refera la data aparitiei, modul, evolutia,
cornologia, localizarea si intensitatea semnelor si simptomelor.
ANTECEDENTELE PERSONALE FIZIOLOGICE au importanta speciala la femei si
se refera la ciclul menstrual, avorturi, nasteri, menopauza. La copii se refera la greutatea la
nastere, scorul Apgar, al catelea copil nascut este, etc..
ANTECEDENTELE PERSONALE PATOLOGICE se refera la vicii deprinse
(tabacism, alcoolism), alergii.
ANTECEDENTE HEREDOCOLATERALE consemneaza boli de care au suferit
ceilalti membrii ai familiei sau rudele apropiate ale acestuia.
CONDITIILE DE VIATA SI MUNCA releva date despre alimentatie, locuinta,
numarul de membrii ai familiei, precum si date legate de munca (noxe, regim si program de
lucru, pozitii defectuase). In adunarea datelor asistenta medicala are un rol important pentru
ca ea sta mai mult timp in preajma pacientului si se poate folosi de mai multe mijloace pentru
a obtine informatii. Prin observarea pacientului, element principal pe care asistenta medicala
il foloseste frecvent, aceasta poate vedea pacientul ca un tot. Observarea este un proces
mintal activ si presupune o capacitate intelectuala de a sesiza detalii prin intermediul
simturilor. Se bazeaza pe obiectivitate ceea ce ii da fragilitate si impune autocontrol prin efort
intelectual. Pentru obtinerea unor informatii cat mai corecte se vor evita subiectivismul,
judecatile preconcepute, rutina si superficialitatea cat si lipsa de concentrare si continuitate.
In afara de observatie se foloseste si interviul sau dialogul. Este privit ca o forma de
legatura intre asistenta medicala si pacient. Permite depistarea nevoilor si a manifestrilor de
dependenta ale pacientului. Asistenta medicala urmareste sa creeze urmatorele conditii pentru
realizarea interviului. Alege momentul, respectand orele de masa, odihna ca si suferintele
pacientului; se va tine cont de respectarea intimitatii si confortului pacientului.
Asistenta medicala se foloseste de abilitatea sa pentru a realiza o comunicare eficace
si clara, ea trebuie sa manifeste acceptare, ascultare, respect, empatie, exprimate prin mimica
senina, pozitie comoda si limbaj adecvat. In cursul discutiei, asistenta medicala trebuie sa
foloseasca intrebari concise care sa orienteze asupra datelor necesare. Pune o singura
intrebare, ii lasa timp de raspuns, iar intre intrebari sa interpuna si discutii banale.
Asistenta medicala pune intrebarea in asa fel incat sa nu sugereze pacientului raspuns.
Specific pentru bolile infecto- contagioase este intocmirea Anchetei Epidemiologice,
care incepe din camera de garda, si este efectuata de catre medic. Contributia asistentei
medicale la intocmirea Anchetei Epidemiologice consta in culegerea de informatii legate de
Pagina 18 din 164

eventuala sursa a bolii, precum si posibili contacti. Asistenta medicala urmareste ca prin
culegerea de date sa nu perturbe activitatea medicului.
ANCHETA EPIDEMIOLOGICA este un ansamblu de investigatii interprinse in
scopul descoperirii cauzelor aparitiei si raspandirii unui focar de boala infectioasa
transmisibila, in vederea instituirii unor masuri de combatere. O ancheta preliminara este
efectuata, asa cum am mai spus, de catre medicul generalist sau de cadrele secundare medii,
pentru a stabili cat mai repede diagnosticul (sau suspiciunea) bolii, pentru a aprecia
posibilitatile de extindere la contactii din familie sau din colectivitatea respectiva si pentru a
institui, de urgenta unele masuri (izolarea suspectului, evidenta contactiilor, dezinfectia si
inregistrarea cazului la nivelul dispensarului). In spital, asistenta medicala stand mai mult
timp in preajma bolnavilor, poate ajuta efectiv medicul cu date de anamneza si cu observatii
despre unele amanunte clinice care pot scapa la o examinare de rutina. Datele epidemiologice
preliminare constituie uneori cu ajutor pretios in stabilirea diagnosticului. Cand bolnavul face
parete dintr-o colectivitate aflata sub o continua spraveghere, este foarte usor de precizat
diagnosticul, atunci cand un factor epidemic cunoscut se desfasoara in respectiva
colectivitate; exista posibilitatea recunoasterii bolii, atat in formele atipice, cat si in stadiul
timpuriu; exista insa si capcana de a gasi in exces, luand drept boala epidemica alte entitati
morbide, fara legatura cu aceasta. Recunoasterea primului caz dintr-un lant epidemic este,
desigur, mult mai dificila in cazul bolnavilor ce vin de la domiciliu; trebuie sa ne informam
daca au existat de curand boli similare in anturaj; in familie ori la colegii de munca. In
stabilirea diagnosticului pozitiv in patologia infectioasa se bazeaza pe trioul: date
epidemiologice, clinice si de laborator. In stationare exista timpul si mijloacele necesare de
investigatie, ceea ce usureaza recunoasterea bolilor, desi de multe ori este suficient examenul
clinic si perspicacitatea clinica. Astazi nu mai sunt admise deagnosticele ,, la prima vedere’’,
deoarece exista tehnici de diagnostic si intrumente care permit o explorare tot mai
cuprinzatoare. Efectuarea unui examen clinic minutios constituie o alta conditie a unui
diagnostic complet de boala infectioasa. Pentru clinicianul avertizat, conteaza toate datele
obtinute prin examenul obiectiv, inclusiv cele mai mici si aparent neansemnate, fara a pierde
din vedere simptomele majore si recunoasterea principalelor sindrome care se intalnesc in
bolile infectioase.
EXAMENUL CLINIC MEDICAL este efectuat de catre medic, cu ajutorul asitentei
medicale si se realizeaza prin inspectie, auscultatie, palpare, percutie; in fiecare din aceste
metode, asistenta medicala colaboreaza cu medicul prin creerea conditiilor optime de
examinare.
Pagina 19 din 164

INSPECTIA - Este cea mai veche metoda si mai importanta dintre metodele de
realizare a examenului clinic medical, are valoare decisiva pentru stabilirea diagnosticului in
unele boli cu cele eruptive si glalndulare. Se realizeaza de catre medic, care se aseaza in fata
bolnavului dezbracat. Medicul inspecteaza, de preferinta la lumina naturala, regiunile
corpului, incepand cu cea cefalica, apoi gat, torace, abdomen, membre superioare si
inferioare, iar in final partea posterioara a corpului. Rolul asistentei medicale in realizarea
inspectiei este sa ajute pacientul si medicul. Pregateste psihic pacientul. Va lamuri pacientul
asupra importantei si caracterului inofensiv al inspectiei. In va avertiza asupra eventualelor
manevre neplacute sau dureroase ce se vor ivi pe parcursul inspectiei. Asistenta medicala va
tine seama de simtul pudorii, va desparti patul cu paravane de restul salonului.
Asistenta medicala pregateste instrumentele care sa ajute la examinare:
Oglinda frontala,
Spatula linguala,
Lanterna electrica,
Termometru,
Creion dermatograf (pentru notarea pe piele a limitelor unor organe patologice)
Doua prosoape,
Sapun,
Tavita renala.
Pagina 20 din 164

Asistenta medicala sta in fata medicului, de cealalta parte a patului. In functie de

gradul de independenta a pacientului, asistenta medicala il ajuta sa se dezbrace. Dezbracarea
se face complet sau partial prin dezvelirea zonelor de examinat. Asistenta medicala trage sau
rasuceste camasa spre gatul pacientului pentru examinarea toracelui sau se dezveleste
abdomenul in totalitate. Ambele se fac cu finete pentru a nu provoca miscari inutile. In cursul
inspectiei se observa tegumentele si mucoasele bolnavului pentru recunoasterea si
descoperirea unor manifestari patologice la nivelul lor, care permit stabilirea diagnosticului si
prevenirea complicatiilor.
Se urmaresc mai multe semne:
Traspiratia,
Culoarea tegumentului si mucoaselor,
Edemul,
Descuamatiile (desprinderea celulelor cornoase superficiale din epiderm),
Eruptiile cutanate, (modificari ale tegumentelor),
Enantemele,
Hemoragiile cutanate.
Pacientul va fi asezat in decubit dorsal, iar pentru examinarea capului, gatului,
cavitatii bucale se poate aseza si in pozitie sezand. Pentru aceasta pacientului va apleca capul
inapoi, fiind sprijinit de asistenta medicala care va asigura si iluminarea cu lanterna. La
examinarea organelor toracice la bolnavul cu stare grava, se incepe in decubit dorsal si se
face examinarea fetelor anterioare si laterale. Bolnavul este apoi ridicat si sustinut de catre
asistenta medicala. Bolnavul este sprijinit in regiunea omoplatilor cu ambele brate. In cazurile
foarte grave bolnavul este ridicat pe perne. Bolnavul nu se va ridica tragandu-l de una sau
ambele maini, iar in cazuri extreme (hemoragii ale organelor interne, infarct) se renunta la
Pagina 21 din 164

examinarea dorsala a toracelui si regiunii renale. Pentru examinarea axilelor asistenta

medicala va ridica membrele superioare ale bolnavilor. La femeile cu glande mamare ptozate,
ridicarea lor se face cu ajutorul unui prosop curat. In cursul examinarii asistenta medicala va
veghea ca bolnavul sa intoarca capul lateral pentru a nu respira in fata ei sau a medicului
examinator.
Tot in atributiile asistentei medicale, intra si asigurarea iluminatiei necesare, pregatind
oglinda frontala, lanterna. Cel mai indicat este utilizarea luminii naturale, de aceea asistenta
medicala se ingrijeste ca lumina solara sa poata patrunde prin ferestre. Asistenta medicala
trebuie sa protejeze bolnavul de traumatisme si raceala. Are grija ca imbracarea si
dezbracarea sa se faca in camere incalzite si se evita circulatia in camera. La inspectie, in
mononucleoza infectioasa, se observa amigdale tumefiate, congestionate, cu depozite
abundente, pseudomembranoase. Se poate percepe si o halena cu miros neplacut.
Se constata aparitia unui enantem sub forma unor mici pete hemoragice situate la
nivelul palatului dur si moale. Se mai observa de altfel si hipertrofia ganglionilor limfatici,
variabila ca dimensiuni cei mai voluminosi fiind ganglionii angulomaxilari (in toate cele trei
cazuri). Hepatomegalia si splenomegalia pot fi observate la inspectie sau nu (hepatomegalia
prezenta in cazul numarul 1 si 2). In aproximativ 28% din cazurile de mononucleoza
infectioasa se mai poate constata si un icter net (Hepatitis mononucleoza).
Eruptia este discreta, maculoeritematoasa, de tip rubeolic (uneori fine pete), poate fi
scarlatiniforma si mai rar petesiata. Eruptia nu a fost constatata in nici unul dintre cele 3
cazuri prezentate in lucrare.
PALPAREA - Este una dintre metodele de realizare a examenului clinic si da
informatii asupra volumului, suprafetei, sensibilitatii si mobilitatii organelor. Palparea nu se
efectueaza pe haine. Bolnavul este asezat in pozitii diferite in functie de organul palpat
(decubit dorsal, lateral sau ortostatism). Medicul este pozitionat de regula la dreapta
bolnavului, iar in timpul palparii ii observa permanent fata pentru a sesiza schimbarile de
mimica; va avea grija sa aiba mainile calde. Sunt utilizate mai multe etape de palpare:
Superficiala - se efectueaza cu pulpa degetelor si cu fata palmara a mainii, usor fara
apasare,
Profunda - se efectueaza prin apasare cu mai multe variante: monomanuala,
bimanuala, balotare,
Tegumentelor - care normal sunt netede, elastice si usor umed, elasticitatea se pierde
la varstnici so deshidratari.
Pagina 22 din 164

Tesutului adipos - da informatii asupra stratului de grasime, identifica edeme,

lipoame, abcese, noduli, flegmoane,
Muschilor - aduce date asupra tonusului si dezvoltarii sistemului muscular (bine
dezvoltat sau atrofic - local sau generalizat),
Sistemul ganglionar,
Sistemul osteoarticular.
Rolul asistentei medicale in cursul palparii, este sa ajute atat pacientul cat si medicul,
urmarind sa previna suferintele inutile ale bolnavului, sa creeze un climat favorabil intre
examinator si examinat si sa faca, accesibile pentru medic toate regiunile organismului celui
bolnav. In sarcina asistentei medicale intra pregatirea psihica a bolnavului, dezbracarea si
imbracarea bolnavului, aducerea in pozitiile adecvate, asigurarea: iluminatului optim ca si
protejarea bolnavului de traumatisme si raceala. Asistenta medicala lamureste bolnavul
asupra importantei si caracterului inofensiv al palparii. Totodata va fi avertizat si asupra
aventualelor menevre neplacute sau dureroase. Se va tine seama de simtul pudorii, si se va
despartii patul cu paravane de restul salonului. Asistenta medicala ofera creionul dermatograf
pentru notarea pe piele a limitelor unor organe patologice si pregateste doua prosoape curate
si sapun. Dezbracarea bolnavului se face complet sau partial, prin dezvelirea zonelor de
examinat. Toate miscarile se fac cu finete, fara a provoca miscari inutile.
Examinarea se va incepe din decubit dorsal si trece in alte pozitii in functie de
organele examinate. Pentru examinarea organelor abdominale se aseaza bolnavul in decubit
dorsal, cu bratele intinse si relaxate de-a lungul corpului si cu membrele inferioare indoite de
la genunchi pentru a realaxa musculatura abdominala. Pentru delimitarea matitatii ficatului si
a splinei, asistenta medicala va intoarce bolnavul la cererea medicului in decubit lateral stang
sau drept, aducand in acelasi timp mana la ceafa. Asistenta ajuta bolnavul sa se imbrace dupa
examinare, are grija ca bolnavul sa fie ferit de curentii de aer. Se evita circulatia prin camera.
In mononucleoza infectioasa la palpare se observa:
Hipertofia ganglionilor limfatici, variabila ca dimensiuni. Cei mai voluminosi sunt cei
angulo – maxilari si grupele situate de- a lungul marginii posterioare a
sternocleidomastoidianului. Este moderat dureroasa.
Splenomegalie nedureroasa, in aproximativ 50-80% din cazuri, cel mai frecvent
palpabila la 1-2 cm sub rebordul costal, depasind cu 2-3 laturi de deget falsele coaste.
Hepatomegalia frecventa, este mai putin pronuntata.
AUSCULTATIA - Este una dintre metodele de realizare a examenului clinic obiectiv.
Se efectueaza in mod direct sau indirect. In mod direct se face prin aplicarea urechii pe
Pagina 23 din 164

suprafata regiunii respective. Dezavantajele acestui mod sunt lipsa de igiena si incomoditatea.
Au avantajul ca este simpla si nu necesita aparate.
Modul indirect sau mediat, se realizeaza cu ajutorul stetoscopului. Tehnica de
realizare a acestei metode se bazeaza pe crearea unei linisti depline in salon sau camera de
garda si aplicarea corecta a membranei stetoscopului pe suprafata de examinat. Se vor evita
zgomotele parazitare date de tubulatura stetoscopului. Asistenta medicala ajuta pacientul si
medicul in timpul auscultatiei. Degreveaza medicul de eforturi fizice inutile pozitionand
pacientul in pozitiile necesare. Serveste medicul cu instrumentele si aparatele:
Stetoscop,
Tensiometru,
Bucata de tifon ( pentru auscultatie directa )
Asistenta medicala pregateste fizic si psihic pacientul. Ajuta pacientul sa se dezbrace

si sa se imbrace dupa examinare, il aduce in pozitiile adecvate. Lamureste pacientul asupra
importantei si caracterului inofensiv auscultatiei. Il avertizeaza asupra eventualelor manevre
neplacute (sau dureroase). Se va tine seama de simtul pudorii si se va desparti patul cu
paravane de restul salonului.
PERCUTIA - Este o alta metoda de realizare a examenului clinic. Se poate realiza in
mod direct, prin percutarea unui anumit teritoriu cu pulpele degetelor de la mana dreapta,
lipite intre ele si incovoiate cu un ciocan. Nu se mai practica deoarece sunetul obisnuit este
slab, sters si confuz. Percutia se poate realiza si indirect (mediata) cand se interpune intre
Pagina 24 din 164

tegument si degetul percutant, falanga medie a degetului celui ce face examinarea. Percutia se
face cu aceeasi forta de 2-3 ori, repetandu-se la acelasi interval de timp. Asistenta medicala
ajuta medicul pe parcursul examinarii. Creeaza un climat favorabil intre bolnav si medic.
Face accesibila medicului explorarea tuturor regiunilor organismului si il serveste cu
instrumentele necesare. Pregatirea psihica a bolnavului se incadreaza tot in atributiile
asistentei medicale, care de la primul contact cu bolnavul il educa si il linisteste. Atitudinea
permanenta a asistentei medicale fata de bolnav trebuie sa reflecte dorinta de a-l ajuta. In
preajma examinatorilor asistenta medicala trebuie sa lamureasca bolnavul asupra caracterului
inofensiv al examinarilor, sa tina seama de simtul pudorii bolnavului. Asistenta medicala va
izola patul bolnavului (in special la prima examinare), despartindu-l cu un paravan de
celelalte paturi, ceea ce linisteste pe multi bolnavi. Asistenta medicala pregateste ciocanul de
reflexe pentru controlul reflexelor osteotendinoase, ace si esteziometru (pentru cercetarea
sensibilitatii pielii), o lanterna electrica (pentru examinarea reflexului pupilar). La examinarea
sistemului nervos asistenta medicala va distrage la nevoie atentia bolnavului de la incercarile
medicului de punere in evidenta a reflexelor osteotendinoase. Mai departe ea va ajuta
bolnavul sa aduca membrele in pozitia adecvate realizarii tehnicii. Pentru cercetarea
echilibrului si motricitatii membrelor ea ajuta bolnavul sa se ridice din pat si-l va sprijinii in
timpul miscarilor pe care medicul le cere bolnavului. Pentru determinarea matitatii ficatului si
splinei asistenta medicala va pozitiona bolnavul, la cererea medicului, in decubit lateral stang
sau drept, aducand in acelasi timp mana la ceafa. In cazul mononucleozei infectioase percutia
este necesara pentru determinarea matitatii hepatice si splenice. In completarea examenului
clinic medical se aduna datele variabile, ce sunt in continua evolutie, care cer reevaluarea din
partea asistentei medicale si se refera la starea fizica a bolnavului:
Temperatura,
Tensiunea arteriala,
Puls,
Respiratie,
Greutate,
Inaltime.
TEMPERATURA - Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organism,
generate de caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice. Temoreglarea este functia
organismului care mentine echilibrul intre producerea caldurii (termogeneza) si pierderea
caldurii (termoliza) pentru a pastra valorile constante (homeoternie) de 36.7ºsi 37ºC
Pagina 25 din 164

dimineata si 37º-37.3ºC seara. Se masoara in scopul descoperirii unor modificari patologice

ale valorii temperaturii corpului.
Se masoara in:
Cavitatea semianchise: Axila, Plica inghinala, Cavitatea bucala.
Cavitati inchise: Rect, Vagin.
Materialele utilizate sunt:
Termometrul maximal individual,
Casoleta conica cu tampoane de vata si comprese de tifon sterile,
Prosop individual,
Sapun sau detergenti,
Pahar cu ¾ solutii de cloramina 1% pana la 5%,
Tava,
Sticla cu ulei de parafina,
Sticla cu alcool medicinal.
Dupa ce asistenta medicala pregateste materialele, explica bolnavului caracterul
inofensiv si ca nu va suporta nici o durere pe parcursul acestei tehnici.
Temperatura axilara ne indica o temperatura periferica (axila nefiind o cavitate
fiziologica inchisa). Ea este cu 4-5 zecimi de grad mai joasa decat temeratura centrala. Fiind
o metoda foarte simpla si comoda este utilizata cel mai des in practica de toate zilele.
Se sterge bine axila cu un prosop, prin tamponare nu prin frecare pentru ca se ridica
temperatura. Se ridica bratul si se aseaza rezervorul termometrului in varful axilei apoi se
apropie bratul bolnavului de trunchi, iar antebratul flectat se plaseaza pe suprafata anterioara
a toracelui. Daca bolnavul este foarte slabit sau agitat, nervos, precum si la copii, bratul va fi
mentinut in aceasta pozitie de asistenta medicala in tot timpul masurarii. Termometrul se
mentine in groapa axilara timp de 10 minute. Dupa citirea temperaturii, termometrul se
introduce inapoi in solutia dezinfectanta. Masurarea temperaturii in plica inghinala se face la
bolnavii foarte slabiti si la copii mici. Bolnavul adult sta in decubit lateral. Termometrul se
Pagina 26 din 164

aseaza in plica inghinala si se flecteaza coapsa peste bazin. Pentru usurarea, gamba va fi
indoita pe coapsa si trecuta peste celalalt membru inferior. La sugari, masurarea temperaturii
in plica inghinala se face in decubit dorsal. Masurarea temperaturii in cavitatea bucala. Pentru
cavitatea bucala exista termometre speciale, dar pot fi folosite si termometre axilare. Se spala
bine termometrul cu apa, se sterge si apoi se introduce oblic in cavitatea bucala, sub limba,
sau pe latura externa a acardei. Se invita bolnavul sa inchida gura si sa respire prin nas.
Masurarea dureaza 5 minute. Masurarea temperaturii in cavitatea bucala nu este destul de
precisa si se va aplica la bolnavii foarte slabiti, unde axila nu poate fi suficient inchisa si cu
afectiunile dermatologice axilare bilaterale, etc..
Nu se recomanda in schimb in afectiunile cavitatii bucale si in imbolnaviri ale cailor
respiratorii superioare. Este categoric contraindicata la bolnavii nelinistiti, alienati si la copii,
putand genera accidente. Masurarea temperaturii in cavitatea bucala necesita pregatirea
bolnavului. Cel putin cu 10 minute inainte de introducerea termometrului, bolnavul nu va bea
si nu va manca nimic cald sau rece pentru a nu influenta temperatura locala. Din acelasi
motiv in preajma masurarii el va renunta si la fumat. Masurarea temperaturii in rect. Bolnavul
este asezat in decubit lateral, cu membrele inferioare in semiflexie. Rezervorul termometrului
este uscat si se cufunda in ulei sau se unge cu vaselina si apoi se introduce fara violenta in
rect la o adancime de 4-5 cm, fiind mentinut astfel timp de 5 minute.
Copiii mici sunt culcati pe spate, li se ridica piciorele si li se introduce in rect
termometrul, care trebuie sa fie fixat cu mana in tot timpul masurarii. Copiii mici pot fi
termotrizati si in decubit ventral, culcati cu abdomenul pe genunchii examinatorului.
Termometrul trebuie fixat in tot timpul masurarii. Masurarea temperaturii in rect este
contraindicat in bolile rectului si la bolnavii agitati. Valoarea obtinuta la masurarea
temperaturii se noteaza in foaia de temperatura.
Dupa gradatile citite, reactia febrila se imparte in urmatoarele categorii:
Temperatura normala : 36º-37ºC,
Temperatura subfebrila : 37º-38ºC,
Febra moderata: 38º-39ºC,
Febra ridicata: 39º-41ºC,
Hiperpirexie: 41º-42ºC (uneori chiar mai mult).
TENSIUNEA ARTERIALA - este presiunea exercitata de sange circulant asupra
peretilor arteriali. Factorii determinati sunt forta de contractie a inimii, elasticitatea si calibrul
vaselor, vascozitatea sangelui. Masurarea valorii tensiunii arteriale se realizeaza in scopul
descoperirii modificarilor morfofunctionale ale inimii si vaselor.
Pagina 27 din 164

Asistenta medicala pregateste materialele necesare:

Tensiometrul cu mercur sau manometru,
Stetoscop biauricular,
Creion sau pix cu culoare albastra,
Foaia de temperatura,
Tampoane de vata cu alcool.
Totodata verifica stare de functionare a instrumentelor si aparatelor. Informeaza
bolnavul asupra scopului investigatiei si caracterului inofensiv al acesteia. Ii explica masurile
necesare pentru o masurare corecta: 15 minute repaus inainte de masurare si 3 ore cel putin
de la ultima masa. Asistenta medicala spala mainile. Aplica stans manseta pe bratul
bolnavului, sprijinit si in extensie. Cu mana stanga se fixeaza membrana stetoscopului pe
artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei. Se introduc olivele in urechi.
Cu mana dreapta se pompeaza aer in manseta pneumatica cu para de cauciuc, pana la

disparitia zgomotelor pulsatile. Privind monometrul, se decomprima progresiv aerul din
manseta prin deschiderea supapei, pana cand se aude zgomotul pulsului si se observa gradatia
din momentul dat de zgomotul trecerii primei unde pulsatile.
Se memoreaza valoarea tensionala – tensiunea maxima – indicata de manometru.
Se continua decomprimarea ascultand zgomotelor pulsului pana la disparitia ultimei
unde pulsatile. Se memoreaza a doua valoare tensionala – tendinta minima- indicata de
manometru. Se indeparteaza manseeta de pe bratul bolnavului. Bolnavul este asezat comod.
Aparatul este asezat in dulapul pentru instrumente. Se dezinfecteaza cu tampon da vata cu
alcool olivele stetoscopului. Se noteaza valoarea tensiunii arteriale in foaia de temperatura.
Valorile obtinute sunt in functie de varsta si afectiune. Rezultatele obtinute nu vor fi
interpretate cu bolnavul.
Pagina 28 din 164

PULSUL ARTERIAL - este senzatia de soc perceputa la palpare unei artere

superficiale, comprimata incomplet pe un plan rezistent. Pulsul se formeaza astfel, cu ocazia
sistolei ventriculare. Sangele din cavitatile ventriculare este impins in arterele mari. Aceasta
masa de sange intalneste intalneste in sistemul arterial o alta masa de sange de care se loveste
sub influenta contractiei puternice a muschiului cardiac. Conflictul care ia nastere intre cele
doua volume da sange, se propaga prin coloana sanguina din arborele arterial sub forma unei
unde vibratorii si se exteriorizeaza prin destinderea ritmica a arterelor, sincrona cu sistolele
ventriculare. Aceasta destindere ritmica poate fi palpata (apasand usor arterele pe suprafate
dure osoase) sub forma unor zvacnituri usoare, ritmice, pulsatile, de unde si numele de puls.
Intrucat la aparitia pulsului intervin, atat inima, cat si vasele, el va reflecta, atat starea
functionala a inimii, cat si pe cea a arterelor, dand in acelasi timp indicii pretioase asupra
starii anatomice a arborelui arterial. In bolile infectioase acute pulsul oglindeste gravitatea
infectiei. Prognosticul depinde in aceste cazuri in mare masura de calitatile pulsului.
Modificarile caracterului pulsului determina si conduita terapeutica in cele mai multe cazuri.
Din acest motiv examinarea, urmarirea si notarea pulsului au o deosebita importanta pentru
ingrijirea bolnavului.
Masurarea A V ( pulsului ) AV poate fi masurat pe oricare artera accesibila palparii,
care poate fi comprimata pe un plan osos:
Radiala,
Temporala superficiala,
Carotida,
Humerala,
Femurala,
Pedioasa,
Cubitala,
Poplitee,
Pagina 29 din 164

Tebiala posterioara, etc.
Masurarea pulsului in artere:a- carotida, b- cubitala; c- humerala; d- femurala; e-

poplitee; f- pedioasa; g-tibiala posterioara
In practica curenta, AV se masoara la nivelul arterei radiale. Tot in cursul masurarii
AV se urmaresc si calitatile pulsului: frecventa (rapiditate), ritmicitate (regularitate),
amplitudine ( intensitate), volum (tensiune), celeritate. Ele depind de frecventa si ritmicitatea
inimii, debitului sistolic, elasticitatea arteriala, presiunea arteriala. Masurarea se face in
scopul obtinerii de informatii privind starea anatomo- functionala a inimii si vaselor.
Materialele necesare sunt:
Ceas cu secundar sau cronometru,
Creion rosu,
Foaie de temperatura.
Bolnavul trebuie sa fie in repaus fizic si psihic cel putin 5-10 minute inainte de
numaratoare, intrucat un efort sau o emotie oarecare in timpul sau inaintea masurarii AV ar
putea modifica valorile reale. Asistenta medicala spala mainile. Bratul bolnavului trebuie sa
fie sprijinit, pentru ca muschii antebratului sa se relaxeze. Asistenta medicala repereaza santul
radial pe extremitatea distala a antebratului, in continuarea policelui.
Pagina 30 din 164

Se fixeaza degetele palpatoare pe traectul arterei si cu ajutorul policelui se

imbratiseaza antebratul la acest nivel. Se exercita o usoara presiune asupra peretelui arterial
cu varful degetelor (index, mediu si inelar) de la mana dreapta si se percep zvacniturile pline
ale AV. Se numara zvacniturile percepute urmarind secundarul cronometrului sau ceasului
timp de 1 minut. Valoarea obtinuta se trece in foaia de observatie. Pulsul la nivelul arterei
temporale se percepe deasupra si inafara unghiului temporal al fantei palpebrale, la o distanta
de 3-4 cm de aceasta. La nivelul arterei femurale se palpeaza in partea superioara a
triunghiului Scarpa, sub arcada crurala. Se usureaza palparea daca se ridica soldul cu o perna.
Pulsul arterei pedioase se va cauta pe fata dorsala a piciorului, deasupra primului spatiu
intermetatarsian, pe traiectoria arterei. La nivelul arterei corotide la gat, in santul format intre
marginea anterioara a sternocleidomastoidianului si laringe.
In conditii fiziologice frecventa pulsului variaza dupa sex, varsta, inaltimea corpului,
efort, emotii, pozitia corpului, stari fiziologice, etc.. Astfel, pulsul femeilor este cu 7-8 batai
mai frecvent decat al barbatilor, apropiindu-se mai mult de cifra 80, pe cand pulsul barbatilor
se apropie mai mult de cifra 70.
In functie de varsta frecventa pulsului variaza in modul urmator:
La nou-nascut = 130-140/minut
La copilul mic = 100-120/ minut
La 10 ani = 90-100/minut
La 20 ani = 60-80/minut
De la 60 de
ani in sus = 90-95/minut.
PULS TAHICARDIC
Pagina 31 din 164

Pulsul se accelereaza in caz de efort fizic sau psihic, in caz de emotii, in caz de emotii,
in caz de tensiune nervoasa, precum si in cursul digestiei. In timpul somnuluim dimpotriva,
datorita reducerii necesitatilor energetice ale organismului, frecventa pulsului scade fata de
aceea din starea de veghe. Din acest motiv pulsul se va lua dimineata pe nemancate dupa
trezire dar, inainte de ridicarea din pat si dupa masa, dupa orele de odihna, insa inainte de
cina.
RESPIRATIA - este functia importanta prin care se realizeaza aportul de oxigen
necesar proceselor vitale ale organismului, in paralel cu eliminarea in atmosfera a dioxidului
de carbon rezultat din acestea. Prima etapa este vantilatia pulmonara (circulatia aerului prin
plamani), care se realizeaza prin cele doua miscari ventilatorii de sens opus- inspiratie si
expiratie- in care volumul cutiei toracice creste si respectiv descreste. Masurarea respiratiei
constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea evolutiei bolii, recunoasterea
complicatiilor, prognosticul bolii.
Se urmaresc caracteristicile frecventei respiratiei: Supla, Regulata, Ampla, Pe nas,
Lenta, Profunda. Asistenta medicala pregateste materialele necesare – ceas cu secundar, foaie
de observatii, creion sau pix cu pasta albastra. Bolnavul este asezat in decubit dorsal. Nu va fi
anuntat. Este de preferat sa se masoare chiar in somn pentru ca bolnavul astfel nu observa si
rezultatul nu va fi eronat. Se numara frecventa miscarilor de respiratei, prin inspectie (cand
bolnavul este treaz, constient sau cand doarme). Se poate realiza tehnica si prin asezarea fetei
palmare a mainii asistentei medicale pe suprafata toracelui bolnavului. Se numara inspiratiile
(miscarile de ridicare a peretelui toracic), timp de 1 minut. Se noteaza valoarea in foaia de
temperatura. Interpretarea rezultatelor tin seama de faptul ca frecventa miscarilor respiratorii
variaza in functie de sex, varsta, pozitie, temperatura mediului ambiant, starea de veghe sau
somn. In starea fiziologica, curba respiratorie merge paralel cu cea a temperaturii si a
pulsului.
Frecventa normala a respiratiei, in functie de varsta:
Nou-nascuti = 40-30 respiratii/ minut
Copii mici = 20 respiratii /minut
Barbati = 16 respiratii /minut
Femei = 18 respiratii / minut.
MASURAREA GREUTATII SI INALTIMII CORPORALE
Cunoasterea greutatii corporale este importanta pentru aprecierea starii de nutritie a
bolnavului, pentru stabilirea dozei terapeutice, de medicamente, pentru stabilirea necesitatii
calorice a organismului cat si pentru urmarirea evolutiei bolilor.
Pagina 32 din 164

CANTARIREA BOLNAVILOR adulti se face cu balantele antropometrice, care sunt

balante de tip decimal, cu cursor si greutati fixe, constituie dupa principiul cantarului roman.
Cantarele sunt confectionate cu doua cursoare, unul pentru modificarile de greutate pana la
10 kg si altul pentru variatiile pana la 100 gr. Pe aceaste cantare bolnavul sta de obicei in
picioare.
Cantarirea bolnavului se va face intotdeauna dimineata pe nemancate, dupa ce

bolnavul a avut scaun si a urinat. Cantarirea se va face totdeauna in aceasi haina de spital si
daca este posibil cu acelasi cantar. Valoarea obtinuta se trece in foaia de observatie.
MASURAREA INALTIMII CORPORALE A BOLNAVULUI este necesara pentru
determinarea raportului cu greutatea corporala.
Materialele necesare sunt:
Taliometru,
Foaie de temperatura,
Creion sau pix.
Asistenta medicala pregateste taliometrul. Comunica bolnavului in ce consta
investigatia si simplitatea modului de executie. Invita bolnavul sa se descalce si il aseaza in
picoare cat mai drept sub corsorul taliometrului. Asistenta medicala coboara usor cursorul
taliometrului, pana atinge capul bolnavului (vertex).
Pagina 33 din 164

Pe tija gradata se citeste inaltimea bolnavului si se noteaza in foaia de observatie.

Bolnavul este invitat sa coboare si ajutat sa se incalte. Este apoi condus pana la pat,
asezat in pozitie comoda si invelit. Inaltimea bolnavului se mai poate masura si cu banda
metrica. Bolnavul descaltat este asezat in ortostatism, cu spatele de perete. Se plaseaza un
plan orizontal pe vertex, perpendicular pe perete si se marcheaza locul de intalnire.
Se masoara cu banda metrica distanta de la locul marcat pana la sol. Valorea se
noteaza in foaia de observatie. Dupa masurare, taliometrul este asezat la locul lui si asistenta
medicala spala mainile cu apa si sapun. In urma datelor clinice de mai sus, obtinute in urma
examenului clinic se suspencteaza diagnosticul pozitiv, iar prin datele de laborator ce
urmeaza acesta este confirmat.
DATELE DE LABORATOR sunt necesare, chiar obligatorii pentru stabilirea
diagnosticului de mononucleoza infectioasa.
Examenele de laborator se grupeaza in 2 categori:
Examene tintite,
Examene curente.
Pagina 34 din 164

EXAMENELE TINTITE urmaresc elucidarea etiologiei. In mononucleoza infectioasa

diagnosticul de certitudine se pune pe:
Reactia Paul - Bunnel - Hanganutiu care evidenteaza aparitia si cresterea titrului
anticorpilor specificati,
Leucograma – limfocite si monocite de peste 50% dintre care atipice 20% si care
persista peste 10 zile,
Determinarea anticorpilor – fata de virusul Epstein- Barr care apare in sangele
bolnavului de mononucleoza infectioasa.
EXAMENELE CURENTE sunt adresate terenului pe care evolueaza boala, aceleasi
in toate cazurile. Acestea sunt:
Hemoleucograma,
V.S.H.
Glicemie,
Uree,
Creatinina,
Transaminaze,
Fibrinogen,
Sumar de urina,
Exudatul faringian.
Recoltarea produselor biologice si patologice este o alta atributie importanta a
asistentei medicale la precizarea diagnosticului. Fiecare produs ce trebuie examinat la
laborator, fiecare analiza trebuie sa se recolteze respectandu-se cu strictete reguli generale si
particulare. Aceastea se refera atat la recoltarea propriu-zisa cat si la completarea bonului
insotitor si la trasportul la laborator. Pe langa corectitudinea in ce priveste recoltarile trebuie
sa se urmareasca si autoprotectia celui care recolteaza. Nerespectarea regulilor de
autoprotectie prin neatentie sau necunoastere duce la expunerea personalului medical la
infectii. Majoritatea examenelor de laborator se bazeaza pe analizarea sangelui bolnavului.
Existand riscul transmiterii unor boli grave (hepatitele A,B,C,D,E,F,G, SIDA, etc.) s-a ajuns
la recoltarea sangelui printr-un sistem performant care confera mai multa siguranta si
precizie. Acest sistem este utilizat in majoritatea spitalelor, inclusiv in spitalul ,, Prof. Dr.
Victor Babes’’. Rolul sau principiul este de a facilita recoltarea corecta a probelor de sange in
conditiile unui risc de contaminare minima. Elementele cheia al sistemului este eprubeta
vacumata. Vidul actioneaza ca un motor inlocuind doate elementele mecanice sau de
manipulare. Al doilea component este acul cu dubla terminatie si functie, prevazut cu o
Pagina 35 din 164

membrana de latex care impiedica orice scurgere de sange. Aceasta constructie speciala
imbunatateste spectaculor siguranta pacientului si a personalului medical. Pe de alta parte
sistemul permite recoltarea rapida si corecta a probelor de sange, ceea ce creste precizia
determinarilor. In plus, calitatea sticlei, codul culorilor utilizate pentru fiecare tip de proba,
gama completa a aditivilor si accesoriilor consolideaza siguranta si performantele acestui
sistem. Recoltarile se fac de regula dimineata pe nemancate, cu exceptia urgentelor. Pentru
recoltarea sangelui se utilizeaza punctia venoasa. Punctia venoasa este creerea unei cai de
comunicatie intr-o vena prin intermediul unui ac. Asistenta medicala pregateste materialele
necesare efectuarii punctiei:
Tavita renala,
Garou,
Alcool, tinctura de iod,
Tampoane,
Eprubetele vacumate,
Holder,
Ace speciale,
Musama,
Pernuta electrica,
Leucoplast.
Asistenta medicala anunta pacientului si explica modul de utilizarea si necesitatea
acestei tehnici. Este asezat in pozitia necesara (decubit venral sau sezand) cu bratul in
abductie, extensie si supinatie. Se dezbraca bratul ales, astfel ca hainele sa nu impiedice
circulatia de intoarcere. Se aseaza sub bratul bolnavului perna electrica si apoi musamaua.
Asistenta medicala spala mainile cu apa curata si sapun. Se solicita bolnavului sa
mentina bratul in pozitia necesara. Examineaza starea si calitatea venelor de la plica cotului
(unde se anastomozeaza venele cu mediana antebratului – cefalica si bazilica – formand ,,M’’
venos ) si stabileste locul de executare a punctiei. Pregateste acul la holder astfel: tine in
mana partea colorata a acului, rasuceste si indeparteaza partea alba a capacului, apoi
insurubeaza capatul liber al acului in holder. Nu scoate capacul colorat de pe capacul opus al
acului. Aplica garoul elastic al nivelului unirii treimii inferioare cu cea mijlocie a bratului.
Cu indexul mainii stangi palpeaza locul pentru punctie si apoi dezinfecteaza cu
tampon cu alcool sau tinctura de iod. Cere bolnavului sa inchida pumnul de cateva ori si sa
ramana cu el inchis. Scoate si capacul colorat al acului. Cu indexul mainii stangi se palpeaza
locul pentru punctie, iar cu policele se fixeaza vena la 4-5 cm sub locul punctiei si se exercita
Pagina 36 din 164

o compresiune si tractiune in jos asupra tesuturilor vecine. Acul se introduce in mijlocul

venei, in directia axului ongitudinal al venei.
! Nu abordati vena din lateral !
! Nu introduceti acul in bizoul orientat in jos !
Se simte acul trecand prin stratul de piele, rezistent si peretele venei, mai elastic. Se
impinge acul de-a lungul venei la o adancime de 1-1.5 cm Asistenta medicala introduce apoi
tubul vidat in holder. Apuca aripioarele laterale ale holderului cu degetul aratator si mijlociu,
iar cu degetul mare impinge tubul. Atentie ! Cand vacutainer-ul este in holder. Presiunea de
impingere trebuie sa fie exercitata asupra holderului (sustinut de degetul aratator si mijliciu)
si nu asupra acului (aflat in vena). Capatul captusit al acului, insurubat in holder, va strapunge
diafragma gumata a capacului tubului vacutainer. Bandajul de compresie se indeparteaza
imediat ce sangele incepe sa curga in tub. Cand sangele nu mai curge in tub (veccumul s-a
epuizat), scoate tubul din holder printr-o usoara impingere a degetului mare asupra aripiorelor
laterale ale holderului. Pentru a mai umple un alt tub, la acelasi pacient, nu se scoate acul din
vena ci introduce alt tub, conform instructiunilor anterioare. In timpul recoltarii intr-un tub
nou, rastoarna de 8-10 ori tubul deja umplut, pentru a amesteca sangele recoltat cu aditivul
din tub. Nu se agita puternic tubul – agitarea puternica a tubului poate provoca hemolizarea
probei de sange. Nu se scoate acul din vena decat dupa ce se scoate din holder ultimul tub ce
trebuie umplut. Asistenta medicala retrage acul printr-o miscare rapida in sens invers
introducerii. Apilica tampon de vata si spune pacientului sa tina apasat pentru a realiza
hemostaza. Spune pacientului sa nu faca flexia antebratului pe brat cu tamponul mentinut in
plica cotului, deoarece aceasta pozitie impiedica inchiderea plagii venoase, favorizand
revarsarea sangelui in tesuturile perivenoase. Aceasta este tehnica de recoltare folosita in mod
curent in spital si astfel s-au recoltat proble de sange pentru examenele tintite si curente ale
caror rezultate sunt necesare in stabilirea diagnosticului de mononucleoza infectioasa.
EXAMENELE TINTITE - Reactia Paul- Bunnel – Hanganutiu
Confirmarea diagnosticului se face prin evidenteirea in serul bolnavului a unui titru
inalt de anticorpi eterofili (anticorpi care aglutineaza hematiile de berbec).
Aceasti anticorpi sunt evidentiati prin reactia Paul – Bunnel – Hanganutiu, care in
mononucleoza infectioasa este pozitiva, deseori, intr-un titru de peste 1/448, fiind practic un
titru suficient pentru a confirma boala. Exista, uneori si anticorpi eterofili naturali, iar dupa
injectii cu ser de cal (seruri imune) apar, intr-un titru destul de ridicat, anticorpi eterofili.
Acesti anticorpi eterofili care dau reactia Paul – Bannel – Hanganutiu pozitiva pot fi deosebiti
de anticorpi eterofili din mononucleoza infectioasa, prin tehnica adaugata de Davidsohn
Pagina 37 din 164

(1937), la reactia clasica Paul – Bannel – Hanganutiu; astfel, anticorpii eterofili, care apar in
mononucleoza infectioasa nu sunt absorbiti de extractul de ridichi de cobai, in timp ce
ceilalati anticorpi eterofili (naturali, dupa ser de cal) sunt absorbiti de extractul de rinichi de
cobai. Reactia Paul – Bannel – Hanganutiu se mentine pozitiv, la acelasi titru, in
mononucleoza infectioasa chiar dupa ce serul bolnavului a stat in contact cu extractul de
rinichi de cobai, in timp ce reactia Paul – Bannel – Hanganutiu pozitiv din celelalte situatii
(anticorpi eterofili naturali si cei aparuti dupa ser de cal) se negativeaza, dupa ce serurile au
fost puse in contact cu extractul de rinichi de cobai (anticorpii eterofili au fost absorbiti).
Pentru reactia Paul – Bannel – Hanganutiu se recolteaza sange in mod obisnuit, steril,
pe nemancate. Ca regula generala, anticorpii trebuiesc cercetati ,, in dinamica’’, adica la
inceputul bolii (cand lipsesc sau sunt in titru mic) si dupa 10-14 zile, cand cresterea
semnificativa a titrului confirma diagnosticul. Reactia Paul – Bannel – Hanganutiu a fost in
cazul numarul 1 pozitiva. In cazul numarul 2 la internare a fost negativa si la analizele
efectuate inainte de externare a fost pozitiva. In cazul numarul 3 reactia a fost pozitiva de la
internare.
Leucograma - este examen biologic care permite numararea globulelor albe. Se
lucreaza din sange venos. Se rescolteaza 2 ml de sange pe E. D. T.A. Amestecul obtinut se
agita pentru omogenizare prin miscari usoare de rotatie, urmarind ca la laborator sa se agite
pentru omogenizare inainte sa se faca frotiurile si numaratorile.
Recoltarea se poate face in doua moduri:
Din pulpa degetului inelar – o fac asistentii de laborator. Nu mai este utilizat.
Prin punctia venoasa – 2 ml sange E.D.T.A
In mod obisnuit se utilizeaza recoltarea probei de sange prin punctie venoasa.
Valorile normale sunt:
Leucocite – 4000- 10000/mm3
Formula leucocitara: - polinucleare neutrofile – 65 %
- polinucleare eozinofile – 2-5 %
- polinucleare bazofile – 0.5%
- limfocite -20-28%
- monocite - 6-8 %
Modificarile hematologice sunt caracteristice in mononucleoza infectioasa. Initial se
constata o leucopenie urmata de leucocitoza. Leucocitele sunt in numar de 10000-
20000/mm3 chiar si 800000 / mm3 , cu aspect leucemoid. Neutrofilele sunt scazute.
Pagina 38 din 164

Caracteristica este cresterea mononuclearelor ce ating o proportie de 80-90% din

celulele albe. Din mononuclearele periferice, limfocitele ,, atipice’’ reprezinta 15-20% ( de
tip monocitoid, plasmocitoid, limfoblastoid ). Aceste modificari constatate in sangele
periferic se observa chiar din primele zile ale bolii si dureaza cateva saptamani, chiar luni.
In cazurile urmarite s-au obtinut urmatoarele valori:
CAZUL 1
Analiza La internare La externare
Numar leucocite 10.000 / mm3 9500 / mm3
Formula leucocitara
Neutrofile 2 8
Bazofile 2 -
Eozinofile 2 -
Limfocite 50 54
Monocite 6 4
Segmentare 36 -
CAZUL 2
Formula leucocitara
Neutrofile 4 7
Bazofile - -
Eozinofile 2 -
Limfocite 46 38
Monocite 10 8
Segmentare 34 46
CAZUL 3
Formula leucocitara
Neutrofile 6 4
Bazofile - -
Eozinofile - 6
Pagina 39 din 164

Limfocite 68 38
Monocite 2 8
Segmentare 24 44
Determinarea anticorpilor
Anticorpii specifici virusului Epstein – Barr prezinta un titru crescut in mononucleoza
infectioasa, dar evidentierea lor nu se poate face decat in laboratoarele speciale.
EXAMENELE CURENTE
Sunt aceleasi pentru toti pacientii si rezultatele lor completeaza stabilirea
diagnosticului si dau date despre evolutia bolii.
Hemograma In practica normala se foloseste analizarea sub forma de
Hemoleucograma (numararea elementelor figurate ale sangelui: globule albe, rosii, plachete).
Se recolteaza 2 ml de sange, venos la adult, capilar la copilul mic, pe cristale de E.D.T.A.
Hemograma comporta doua tipuri de analize. Un tip de analize este cantitativ si descrie
numarul de elemente figurate, hemoglobina, concentratia medie a globulelor rosii in
hemoglobina, valoarea hematocritului (procentul volumului globulelor rosii in raport cu
volumul sangvin total) si volumul globular mediu. Celalalt tip este morfologic si descrie
aspectul diferitelor celule. Aceasta numarare permite depistarea a foarte numeroase afectiuni
(anemii, inflamatii, etc.) Valoarea normala a hemoglobinei este:
La barbat = 15%
La femeie = 13%
Numarul de hematii normal este:
La barbat = 4.5 mil – 5.5 mil
La femeie = 4.2 mil – 4.8 mil
In cazurile urmarite valorile obtinute au fost:
CAZUL 1 – hemoglobina = 13.6 g0/00.
Viteza de sedimentare a hematiilor ( V.S.H.) - Este un examen de rutina ce aduce
informatii despre terenul pe care se evalueaza o boala infectioasa. V.S.H. inseamna
rapiditatea cu care se produce asezarea hematiilor. Factorii inflamatorii provoaca accelerarea
cadereii hematiilor. Recoltarea se face de la bolnav pe nemancate, exceptie facand urgentele.
Se recolteaza 1.6 ml de sange venos peste 0.4 ml solutie de citrat de sodiu 3.8%. Foarte
important! Pentru un rezultat corect este necesar ca recoltarea pentru V.S.H. sa se faca fara
Pagina 40 din 164

staza. Staza duce la acumularea de CO 2 in sange, ceea ce face ca hematiile sa se sedimenteze

mai repede.
Valorile normale ale V.S.H. sunt:
La barbat - 1-10 mm/1h
- 7-15 mm/2h
b) la femei - 2-13 mm/1h
- 12-17 mm/2h
In cazurile urmarite valorile obtinute au fost:
CAZUL 2 = 2-22 mm/h ( la externare 6 mm/h ).
CAZUL 3 = 3-17 mm/h ( la externare 7 mm/h ).
Glicemia - Este masurarea nivelului glucozei in sange. Masurarea glicemiei se face
din sange venos in cursul recoltarii sangelui prin punctie venoasa, fie din sange capilar dupa o
mica intepatura in varful degetului – glicemie capilara, o picatura de sange este intinsa pe o
banda reactiva. Masurarea este astfel stabilita prin compararea culorii obtinute cu o scara de
culori, fie prin citirea directa , banda fiind introdusa intr-un mic aparat denumit
autoanalizator. Prin punctie venoasa se recolteaza 2 ml de sange pe florura de sodiu 4 mg
( cat o gamalie de ac ).
Valoarea normala:
Pe nemancate = 4.4 milimoli/l – 6.7 milimoli/l adica 0.8 – 1.20 g/l
La 2 ore dupa masa = 6.7 milimoli/l adica 1.2 g/l
In cazurile urmarite s-au obtinut urmarotoarele valori:
CAZUL 3 = 118 mg0/00.
Ureea - Este substanta azotata care provine din distrugerea proteinelor de origine
alimentara sau constitutiva ale tesuturilor umane. Masurarea nivelului ureei sangvine este
unul din exemenele biochimice. Recoltarea sangelui se face pe nemancate, prin punctie
venoasa. Se recolteaza 5-10 ml sange simplu.
Valorile normale ale ureei sunt:
0.25 – 0.45 g%
Valorile obtinute in cazurile urmarite au fost:
CAZUL 1 = 23 mg%
Creatinina - Substanta azotata provenind din degradarea creatininei, constituent al
tesutului muscular. Este un examen biochimic. Se recolteaza dimineata, pe nemancate, prin
punctie venoasa. Sunt recoltati 5-10 ml sange simplu.
Valorile normale ale creatininei sunt: 0.6 – 1.2 mg %.
Pagina 41 din 164


CAZUL 1 = 0.65mg %
CAZUL 2 = 1.5mg %
Transaminazele
Este o enzima care accelereaza transferul unei grupari amino de la un acid aminat la
un acid cetonic.
Doua transaminaze prezinta un interes clinic:
Alanin – aminotransferaza (A.L.T, A.L.A.T, S.G.T.G – Serum Glutampyruvate
Transferose sau T.G.P.)
Aspartat – aminotransferaza (A.S.T., A.S.A.T., S.G.O.T – serum glutamooxaloacetate
Transferose sau T.G.P.)
Recoltarea se face prin punctie venoasa, dimineata, pe nemancate. Se recolteaza 5-10
ml de sange simplu. Valorile normale ale transaminazelor sunt:
T.G.O. = 2-20 U.I.
T.G.O. = 2-16 U.I.
Valorile obtinute in cazurile urmarite au fost :
CAZUL 1 – T.G.P. = 13 U.K.
CAZUL 2 – T.G.P. = 150 U.K. la externare 25 U.K.
CAZUL 3 – T.G.P. = 48 U.K. la externare 144 U.K.
Fibrinogenul - Este o proteina plasmatica sistetizata in ficat care intervine in
coagulare. Se recolteaza 4.5 ml sange pe 0.5 ml citrat de sodiu 3.8%
Valorile normale ale fibrinogenului sunt:
200 – 400 mg%
CAZUL 1 = 260 mg%
CAZUL 3 = 226 mg%
Sumarul de urina - Este un examen care se face fiecarui bolnav in vederea obtinerii de
informatii generale privind starea functiei renale. Recoltarea se face de obicei tot din prima
urina de dimineata, in sticlute curate (nu neaparat sterile ). La laborator se cerceteaza prezenta
(ceea ce e patologic) a albumei cu aprecierea cantitativa (+, ++, +++), a glucozei (ceea ce
deasemenea e patologic), eventual a urobilinogenului si a pigmentilor biliari (primul exista in
mod normal, dar numai urme slabe, ceilalti cu au ce cauta in urina normala). Sedimentul
urinei centrifugate, examinat la microscop, poate prezenta elemente patologice: leucocite,
hematii, cilindrii, germeni, abundenta de diferite saruri. Aprecierea cantitativa a leucocituriei
Pagina 42 din 164

si hematuriei se poate face cu plusuri (+), prin folosire de calificative (foarte rare, rare, relativ
frecvente, foarte frecvente ) sau mai corect cate celule se vad pe campul microscopic. Pentru
dozarea albuminei, glucozei, potasiului, sodiului, clorului de trimite la laborator o cantitate
ceva mai mare (600 ml) de urina luata din cantitatea eliminata in 24 ore, care trebuie
consemnata pe bon. Pentru cercetarea prezentei corpilor cetonici, urina se trimite la laborator
proaspata si cu sticluta astupata cu un dop de pluta, ca sa impiedice evaporarea acetonei, care
este foarte volatila. Pentru determinarea densitatii urinare, cantitatea de urina trebuie de
asemenea, sa fie mai mare (200 ml), astfel ca sa se poata introduce urodensimetrul. Urina
proaspata emisa va fi inspectata de catre medic.
In cazul numarul 1, pacientei P.I. i s-a recoltat si o urocultura. S-a facut in scopul
depistarii unor agenti patogeni. Se poate recolta prin punctie vezicala, sondaj vezical sau din
jet. Cea mai utilizata dintre metode este recoltarea din jet. Pentru recoltare se explica
pacientului ce trebuie sa faca:
Recoltarea sa se faca de la mijlocul jetului urinar,
Sa manipuleze cu grija recipientele, nu le va atinge de tegument si nu se vor aseza pe
spatii infectate.
Rezultatul uroculturii in cazul numarul 1 a fost negativ.
In cazul numarul 2, la examenul de urina rezultatul detinut a fost normal, ca de altfel
si in cazul numarul 3.
Exudantul faringian - Este un lichid rezultat in urma unui proces inflamator faringian.
Recoltarea exudentului faringian trebuie sa se faca cu tampoane sterile (in spitalul Dr. Victor
Babes se folosesc eprubete din plastic cu tampon montat pe port tampon, sterile, de unica
folosinta). Se recolteaza de la bolnavii care si-au clatit gura, nu s-au spalat pe dinti si nu au
pus picaturi in nas sau nu au supt faringosept sau alte ,, bomboane ’’ antiseptice.
Cu ajutorul unui apasator de limba se permite vizualizarea faringelui si amigdalelor,
apoi se introduce tamponul cu blandete, stergand cu el exudatele sau zonele cu secretie
purulenta de pe amigdale sau de pe peretele posterior al faringelui. Se va evita atingerea altor
parti din mucoasa bucala, unde se gaseste flora suprofita. Pentru anginele
pseudomembranoase, recoltarea se face mai bine cu o ansa de platina (in prealabil flambata si
racita), care permite abordarea tintita a zonelor patologice si inserarea sub pseudomembrane.
Anuntarea bolnavului si explicarea tehnicii recoltarii duce la o cooperare mai buna cu
bolnavul si rezultatele obtinute vor fi mai bune. Recoltarea exudatului faringian de la copilul
mic se face mai greu, folosind ajutorul mamei sau altei persoane pentru o buna contentie a
copilului. Ca si in cazul oricarui act medical, o buna lumina este necesara si pentru aceste
Pagina 43 din 164

recoltari. Bolnavul va fi asezat astfel incat razele luminii artificiale sau naturale sa lumineze
bine faringele. De evitat este introducerea tamponului in gura deschisa, pe nevazute, atingand
limba si restul cavitatii bucale, reusind intr-o clipa sa se atinga faringele (in timp ce bolnavul
reactioneaza prin reflex de aparare). In acest mod mai mult se incurca rezultatele pentru ca nu
saliva urmeaza sa fie investigata in laborator, ci secretiile patologice ori exudatul faringian.
Rezultatul exudatului faringian in cazul numarul 1 a fost:
SH – negativ,
ST – negativ.
In cazul numarul 2:
SH – negativ si la internare si la externare,
ST – negativ si la internare si la externare.
In cazul numarul 3:
SH – a fost prezent la internare si s-a negativat pana la externare.
Pacientilor din cazurile de care ne-am ocupat li s-au mai recoltat:
ASLO,
Ag HBs,
Bilirubina,
Indicele de protrombina,
Timp Quick,
PCR,
Serologie HIV,
I.D.R. la PPD,
Examen coproparazitologic.
ASLO – antistreptolizina o - Se recolteaza 5-10 ml sange. Dupa coagulare se
desprinde cheagul si dupa 30 min se decanteaza serul intr-o eprubeta sau prin aspirare cu o
pipeta. Valoare normala este intre 0-250.
CAZUL 1 = 100 U.I.
Antigen HBs - Pentru decelarea antigenului HBs se utilizeaza metoda
CONTRAIMUNOELECTROFOREZEI (CIE) sau IMUNODIFUZIA RADIALA.
CIE este mult mai sensibila si mai utilizata. Prezinta o dubla difuzie, in care
interactiunea este accelerata prin trecerea unui camp electric prin mediu, antigenul si
anticorpul migrand in sens contrar, unul fata de altul. Mai exista si TEHNICA
TADIOIMUNA (RIA) ce foloseste izotopi radioactivi (cu sensibilitate de peste 10.000 ori
Pagina 44 din 164

mai mare ca imunodifuzia radiala). Se obtine printr-un dozaj imunometric evidentierea de

cantitati infime de antigen. Cercetarea antigenului HBs s-a facut pentru pacientii din cazurile
1 si 2 si la amandoi rezultatul a fost negativ.
Bilirubina - Este un pigment galben – brun care provine din degradarea hemoglobinei
si constituie principalul colorant al bilei. Se recolteaza 5-10 ml sange, prin punctie venoasa,
dimineata, de la bolnavul nemancat. Valorile normale sunt:
Bilirubina totala = 0.6 – 1 mg%,
Bilirubina directa = 0.1- 0.4 mg%.
CAZUL 1:
Bilirubina totala = 0.50mg%
CAZUL 2:
Bilirubina totala = 0.87 mg%
Bilirubina directa = 0.47 mg%
CAZUL 3:
Bilirubina totala = 0.69 mg%
Bilirubina directa = 0.22 mg%
La externare: - Bilirubina totala = 0.88 mg%
- Bilirubina directa = 0.23 mg%
Indicele de protrombina si timpul Quick
Examenele se refera la masurarea timpului plasmatic al hemostazei.
Se recolteaza 4.5 ml sange pe 0.5 ml oxalat de potasiu.
Valorile normale sunt:
I.P. = 90-100%
T.Q. = 12-14 secunde.
In cazurile urmarite s-au obtinut urmatoarele valori:
CAZUL 2:
I.P. = 88%
T.Q. = 16 secunde
CAZUL 3:
I.P. = 90%
T.Q. = 15 secunde
Proteina C reactiva (P.C.R.) - P.C.R. este o glicoproteina a sangelui, sintetizata de
ficat ca raspuns la un antigen. Se stie ca ea activeaza mijloacele de aparare imunitara a
Pagina 45 din 164

organismului. Nu se gaseste in serul normal, ci numai in afectiuni inflamatorii, neoplasme si

procese necrotice. Constituie un ajutor in diagnosticare, ea nu da informatii asupra cauzei
inflamatiei. Se recolteaza sange simplu care se pune in contact in tuburi capilare cu ser
antiproteina C reactiva. Formarea de precipitat indica reactie pozitiva.
In cazurile urmarite a rezultat:
CAZUL 1 = absenta.
CAZUL 3 = 1.6 mg%
Serologie HIV - Diagnosticarea unei infectii cu HIV se face prin punerea in evidenta
in sange a anticorpilor indreptati impotriva virusului.
Pentru aceasta se face apel la 2 teste specifice, testele ELISA si Western – Blot.
Testul ELISA este utiliza in primul rand, dand insa uneori rezultate fals pozitive, este
controlat cu ajutorul testului Western- Blot.
ELISA ( Enzime - Linked - Immuna – Sorbent – Assay ) este o tehnica de dozare
enzimatica a sangelui, ce permite detectarea imunoglobulinelor indreptate impotriva unui
agent bacterial sau viral. Testul permite determinarea faptului ca o persoana este sau nu
infectata cu un microorganism dat. Testul este seropozitiv in caz de infectie si seronegativ in
caz contrar. Este utilizat mai ales la diagnosticarea unei seropozitivitati datorate virusului
SIDA.
Pozitivitatea acestui test implica verificarea sa si printr-un alt procedeu, mai specific
Western-Blot.
WESTERN- BLOT este o tehnica ce permite cautarea in serul sangvin a proteinelor
antigenice- indeosebi a proteinelor virale – sau anticorpi indreptati impotriva acestor proteine.
Reactia Western- Blot este utilizata foarte mult in prezent pentru a confirma sau infirma
rezultatul, uneori fals pozitiv, al testului ELISA in ce priveste HIV, virusul cauzator de SIDA.
In spitalul ,, Dr. Victor Babes’’ serologia HIV se face in mod obligatoriu tuturor pacientilor.
In cazurile pe care le-am urmarit rezultatele serologiei HIV au fost;l
CAZUL 1 = negativ.
CAZUL 2 = negativ.
CAZUL 3 = negativ.
Intradermo reactia la P.P.D. - Se numeste si ,, INTRADERMOREACTIA
MANTOUX’’ si este utilizata pentru diagnosticul tuberculozei. Se executa prin injectarea
intradermica de solutii de tuberculina purificata P.P.D. de dilutii diferite. Uzual se gasesc 2
doze. Pe doza I-a este scris cu culoare rosie si pe cea de-a II-a doza cu culoare albastra.
Pagina 46 din 164

Principiul reactiei se bazeaza pe faptul ca persoana bolnava de tuberculoza este de

500 ori mai sensibila la tuberculina decat o persoana ce sufera de acestea afectiune.
Se introduc 0.1 ml intradermic pana ce se formeaza un edem alb, cu aspect de coaja
de portocala cu diametrul de 5 mm ce persista 10 minute. Reactia se citeste dupa 48 si 72 de
ore si se considera pozitiva daca in jurul locului de injectare a tuberculinei apare un eritem
infiltrat, cu un diametru de minimum 5-10 mm, care persista 2-3 zile. Aceasta reactie pozitiva
indica o hipersensibilitate a organismului fata de toxina bacilului Tuberculos prezent in el.
Daca rezultatul este dubios sau negativ se va repeta cu doza a II-a (scris cu albastru) la 15
zile. Infectia intradermica se realizeaza astfel:
Se alege locul infectiei – fata anterioara a antebratului;
Se pregatesc materialele: - ace fine cu bizou scurt.
- seringi de 1 ml,
- tuberculina,
Se pregateste bolnavul: - i se explica ce urmeaza sa i se faca si pentru ce ii este
necesar,
- este asezat comod cu membrul superior in
extensie;
Se spala si se dezinfecteaza mainile asistentei medicale,
Se ataseaza acul la seringa si se aspira substanta,
Se elimina aerul si se schimba acul,
Se dezinfecteaza locul cu tampon cu alcool,
Se intinde si se imobilizeaza pielea cu policele si indexul,
Se prinde seringa intre police si degetul mijlociu al mainii drepte.
Se introduce varful acului in grosimea tangential pe suprafata acesteia, cu bizoul in
sus pana ce acesta dispare.
Infectie intradermica:
1. pozitia acului.
2. epiderm.
3. derm
4. hipoderm
Pagina 47 din 164

Se injecteaza substanta lent,

Se observa formarea unei pupule albe in locul unde se acumeleaza lichid, cu aspectul
cojii de portocala cu diametrul de 5-6 mm si inaltimea de 1-2 mm l la 0.1 ml de substanta
injectata,
Se retrage brusc acul, fara a tampona locul.
Se recomanda bolnavului sa nu spele zona cu sapunuri sau detergenti si nici sa nu o

irite prin grataj. Intradermoreactia la P.P.D. s-a practicat la copilul C.T. din cazul numarul 2,
din cauza simptomelor prezentate. Rezultatul reactiei a fost negativ la 72 ore.
Examenul coproparazitologic - Este unul dintre examenele materiilor fecale prin care
se descopera parazitozele prin evidentierea oualelor acestora.
Recoltarea materiilor fecale se face, fie dupa o defecare spontana, fie dupa
administrarea unor substante purgative sau clisme.
Important este ca fecalele trimise pentru analiza la laborator sa nu fie amestecate cu
urina sau bariu ( dupa examene radiologice ), grasime, ( provenita din supozitoare sau
purgative ) sau apa ( dupa clisme ).
Asistenta medicala pregateste materialele utilizate:
Plosca sterila,
Tub recoltor (recipient de recoltare),

Tampoane sterile montate pe port tampoane prevazute cu dop de cauciuc introduse in
eprubete sterile.
Sonda Nelaton numarul 16 sau 18,
Pagina 48 din 164

Purgative salin.
Materile fecale se pot recolta prin mai multe metode:
Din scaun spontan sau provocat,
Direct din rect,
Cu sonda Nelaton.
Recoltarea din scaun spontan sau provocat - Bolnavul defeca in plosca. Plosca trebuie
sa fie uscata si sterile. Din plosca recolteaza bolnavul sau asistenta medicala daca bolnavul nu
prezinta cunostintele necesare sau nu poate. Se recolteaza cu lingura recipientului de recoltare
cateva mici fragmente de fecale, in special din partile cu continut modificat.
Nu se va incarca tubul recoltor cu materii fecale! Daca bolnavul nu are scaun spontan
i se face o clisma, dupa care recoltarea se efectueaza ca mai sus.
Recoltarea direct din rect - Se realizeaza cu ajutorul tampoanelor montate pe
parttampon prevazute cu dopuri de cauciuc si introduse in eprubetele sterile.
Asistenta medicala aseaza bolnavul in decubit lateral stang cu membrul inferior drept
intins, iar cel stang in flexie. Se indeparteaza fesele si se introduce tamponul steril in rect si
Pagina 49 din 164

prin cateva miscari de rotatie se sterge mucoasa rectala. Tamponul este apoi scos si introdus
in eprubeta.
Recoltarea cu sonda Nelaton - Acest tip de recoltare asigura conditii mai bune de
obtinere a materiilor fecale si in consecinta si a unor rezultate cat mai corecte.
Aceste conditii sunt datorate faptului ca sondele se pot introduce la o profunzime mai
mare si asigura recoltarea direct din colonul sigmoid. Se utilizeaza sondele numarul 16 -18.
Sonda se introduce prin anus pana la o distanta de cel putin 16-20 cm la adult si 10-15
cm la copil, apoi se aplica pe extremitatea libere a sondei o seringa cu care se aspira.
Se indeparteaza sonda, iar continutul se descarca prin insuflare cu aceeasi seringa,
intr-o eprubeta sterila.
Recoltarea pentru oua de paraziti - Se mai poate face prin raclare. Principiul metodei
consta in raclare pielii din vecinatatea orificiului anal. Se utilizeaza in special la cautarea
oualor de oxiuri care se depun in aceasta regiune. Raclarea se face cu o spatul de os sau cu o
bagheta de lemn plata si bine lustruita, care va fi in prealabil inmuiata in glicerina cu apa in
parti egale. Este recomandabil ca raclarea sa se faca la 2-3 ore dupa culcarea bolnavului sau
dimineata devreme. Bagheta cu care s-a facut raclarea va fi introdusa intr-o eprubeta curata si
trimisa la laborator imediat. La copii se recomanda si recoltarea mucusului nazal si a
depozitului de sub unghii. Examenul coprologic pentru paraziti trebuie repetat de mai multe
ori. Produsul recoltat se trasporta la laborator imediat. Rezultatul examenului
coproparazitologic in cazul numarul 1 a fost negativ. Acestea sunt analizele practicate in
cazul mononucleozei infectioase. La toate acestea de retinut este ca dupa recoltare (uneori
inainte de ea) trebuiesc completate buletinele de analiza insotitoare a produselor pe care sunt
notate: Numarul salonului, Numarul patului, Data, Numele si prenumele pacientului,
Produsul recoltat si ce examene se solicita. Se completeaza si etichetele ce se lipesc pe
flaconul cu produsul respectiv si pe care se noteaza: numele si prenumele, produsul, data si
salonul. In cursul recoltarilor de produse destinate analizarii la laborator, personalul sanitar
trebuie sa respecte niste minime reguli generale de autoprotectie.
Iata cateva dintre aceste reguli:
Imbracarea la intrarea in serviciu a echipamentului de protectie si schimbarea lui ori
de cate ori este nevoie.
Spalarea si dezinfectarea echipamentului sa fie corespunzatoare, iar pastrarea lui sa se
faca in dulapuri sau garderobe separate de hainele personale.
Spalarea mainilor cu apa si sapun inainte si dupa recoltare produselor.
Pagina 50 din 164

Personalul medical nu se va aseza pe patul bolnavului pentru ca exista riscul de a lua

pe hainele proprii, germeni pe care sa-i duca acasa.
Este interzis fumatul in unitatile sanitare si aceasta din mai multe ratiuni:
Ducerea la gura a tigarilor mijloceste, ca si alimentarea, trasmiterea fecal-orala (deci a
bolilor digestive)
Fumatul, ca si abuzul de alcool si uzul de droguri sunt dunatoare sanatatii, pe termen
lung.
,, exemplul ’’ pe care il dau medicii si asistentii care trec cu tigara in gura prin
cabinete, saloane, laboratoare, holuri si orice alte incaperi ale unei unitati sanitare este
dezastruos si penibil pentru bolnavi. Unde este obligatia elementara de a face educatie
sanitara in orice imprejurare? Mai ales in spitale sau in policlinici!
se recomanda sa nu se consume cafea sau alimente in timpul serviciului.
In timpul turelor de 8 ore alimentarea se va face in bufete, oficii, etc.
situate in afara circuitelor septice.
In spitalele de contagiose ar trebui respectata o porunca: ,, pastreaza-ti mainile curate,
dar considera-le contaminate!’’
Utilizare manusilor de protectie in cursul recoltarilor, administrari de injectii intra
musculare sau subcutanate, efectuarii pansamentelor, etc..
Acele si seringile dupa folosire se vor pune intr-un container ce va fi dus apoi la
crematoriu.
10) Trasportul produselor la laborator se va face evitandu-se contaminrea.
11) in cazul bolnavilor agitati se poate ajunge la incidente repetabile (inteparea
asistentei medicale cu acul seringii, prelingerea sangelui in jur, improscarea cu secretii), de
aceea inainte de orice interventie se imobilizeaza bolnavul pentru a evita aparitia unor astfel
de incidente.
In cazurile pe care le-am urmarit s-au mai practicat:
Radiografia pulmonara - Consta in imprimarea pe un film fotografic a imaginii
toraco-pulmonare, din fata si din profil, bolnavul fiind in inspiratie fortata.
Nu necesita pregatiri speciale. Se informeaza pacientul asupra investigatiei si a
modului inofensiv in care aceasta se desfasoara, incercandu-se sa se obtina astfel o buna
colaborare, care s-a si realizat. Imaginea obtinuta este precisa, evidentiaza toate detalile,
serveste ca si element de comparatie in viitor si comporta mult mai putin riscul iradierii.
In cazul numarul 1 in urma radiografiei pulmonare s-a constatat transparenta
pulmonara normala.
Pagina 51 din 164

Electocartiograma - S-a efectuat in cazul numarul 2.

Este o metoda de investigatie extrem de pretioasa in diagonosticul unei cardiopatii. Ea
este interpretata de medic in lumina datelor clinice. Inregistrarea se face cu aparatul
electrocardiograf. Legatura intre bolnav si aparat se face printr-un ,,cablu bolnav’’; la
extremitatea distala a acestuia aflandu-se 10 electrozi. Electrozii sunt piese metalice rotunde,
ovale sau dreptunghiulare, care se fixeaza pe membre sau torace prin benzi de cauciuc si sunt
legati de aparat prin conducatori electrici. Tensiunile bioelectrice produse de miocard sunt
interceptate cu ajutorul electrozilor, trasmise, amplificate si inregistrate sub forma unor
diagrame numite: electrocardiograma. Inscrierea curbelor se face pe hartie speciala care are
imprimat un sistem de coordonate. Pe orizontala este prezentat timpul iar pe verticala
amplitudinea semnalelor. Pentru efectuarea electrocardiogramei nu este necesara o pregatire
prealabila, doar ca pacientul va fi adus la cabinetul EKG cu 15-20 minute inainte pentru a se
odihni si acomoda. Asistenta medicala trebuie sa pregateasca bolnavul si aparatul. Bolnavul
sta in decubit dorsal, relaxat fizic si psihic. Temperatura camerei trebuie sa fie de cca 20ºC.
Tegumentele vor fi degresate cu alcool, iar electrozii pusi in contact cu membrele pe regiuni
neparoase, prin intermediul unor fasii de panza udate cu solutie salina ( clorura de bicarbonat
de sodiu ).
Cei 10 electrozi ( 4 pentru membre si 6 precordiali ) se fixeaza astfel:
Pe membre: electrodul
ROSU – mana dreapta,
GALBEN – mana stanga,
VERDE - picior stang,
NEGRU – picior drept.
Precordial:
V1 – spatiu IV intercostal, pe marginea dreapta a sternului,
V2 – spatiu IV intercostal, pe marginea stanga a sternului.
V3 – intre V2 -V4
V4 – spatiu V intercostal stang pe linia medioclaviculara,
V5 – la intersectia de la orizontala dusa din V4 si linia axilara anterioara stanga,
Pagina 52 din 164

V6 – la intersectia dintre orizontala dusa din V4 si linia axilara mijlocie stanga.

Asistenta medicala pune in functiune aparatul.
Dupa schimbarea inregistrarii scoate aparatul din functiune, departeaza electrozii de
pe pacient si noteaza pe electrocardiograma numele pacientului, varsta, inaltimea, greutatea,
medicatia folosita, data si ora inregistrarii, viteza de derulare, numele celui care a inregistrat.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN

APLICAREA TRATAMENTULUI
In patologia infectioasa tratamentul trebuie instituit exact si prompt. Tratamentul se

adreseaza celor trei termeni implicati:
Agentul cauzal,
Organismul bolnav,
Ambianta acestuia (conditia de mediu).
Combaterea agentului patogen se face prin terapie etiologica;
Antibiotice,
Chimioterapie,
Tratamentul specific.
Asa cum se stie si s-a aratat in cursul acestei lucrari in afectiunile virale nu exista un
tratament antiviral. Sustinerea organismului bolnav se face prin cercetarea dezechilibrelor,
combaterea simptomelor suparatoare, sustinerea generala si stimularea nespecifica.
Pagina 53 din 164

Cel de-al treilea termen, conditile de mediu, obliga la creerea unui microclimat
corespunzator, in care conditile de confort material si psihic, eliminare noxelor si igiena sa se
prezinta la standarde optime. Tratamentul antibiotic aplicat in cazurile pe care le-am urmarit
s-a facut cu:
Penicilina G,
Eritromicina,
Mondamin.
PENICILINA face parte din familia beta lactaminelor. Este cel mai utilizat dintre
atibiotice, pentru ca are o eficienta buna, este lipsita de toxicitate si are un cost redus.
Penicilina are actiune bactericida exercitata in faza de multiplicare intensa a
germenilor, asupra peretelui bacterian.
Penicilina G este potasica sau sodica. Se administreaza numai parenteral, deoarece
este inactivata de acidul clorhidric din stomac. Este livrata in flacoane, sub forma de pulbere
in U.I. (1 mil U.I., adica o mega unitate = 0.6 g de substanta). Se dizolva in ser fiziologic, nu
in glucoza, deoarece aceasta are reactia acida si inactiveaza partial antibioticul.
Se absoarbe rapid, are timpul de injumatatire de ½ h , ceea ce ii impune ca regula a
administrarii sa se faca la 6 (4 sau 8 ore), deci in 4 prize pe zi. Produce dureri la locu
injectarii intramusculare a substantei; foarte rar poate da accidente alergice (soc, eruptie).
Este foarte activa fata de Streptococul beta hemolitic din grupul A si fata de alti coci
gram pozitivi si gram negativi, leptospire, borelii si treponeme. In cazurile pe care le-am
intalnit, li s-a administrat Penicilina astfel:
In CAZUL 2 -1.6 mil. U.I./ zi in timp de 5 zile
In CAZUL 3 – 4 mil U.I./ zi in timp de 3 zile
MOLDAMIN (Benzatil penicilina) este un preparat de depozit. Are aceeasi actiune ca
Penicilina G. Este rezervata situatiilor speciale, care necesita nivele prelungite de
penicilinemie, destul de joase (folosit in tratamentul sifilisului, tratamentul si prefilaxia
infectiilor streptococice).
In cazul numarul 2 s-au administrat 600000U.I. de Moldamin.
ERITROMICINA face parte din grupul macrolidelor.
Se produce derivatul proprionil in comprimate de 0.200g.
Este bacteriostatica in doze mari. Este activa fata de coci gram pozitivi (inclusiv
majoritatea stafilococilor) si gram negativi, bacili gram pozitivi, hemofilii, legionele,
mycoplasme, chlamidii, etc..
Pagina 54 din 164

Indicatiile terapeutice sunt largi, dat fiind toleranta orala buna (si la copii si la
gravide) si buna activitate antimicrobiana. Se foloseste ca inlocuitor al Penicilinei G la
persoanele alergice, in infectiile cu stafilococi, mycoplasme, bacil difteric in infectii din sfera
O.R.L., in pneumonii cu etiologie pneumococica, stafilococica, mycoplasmatica,
streptococica, hemofilica, chlamidiana si chiar rickettsiana. In cazul numarul 3 s-au
administrat 2 g/zi de Eritromicina, timp de 5 zile.
In combaterea febrei s-au folosit:
Aspirina,
Algocalmin,
Paracetamol,
Indometacin.
ASPIRINA are actiune analgezica, antiinflamatoare, antireumatica, antipiretica. Ca
efecte negative poate determina iritatie digestiva, microhemoragii si rar hematemeza sau
melena.
Este contraindicata in:
Gastrita,
Boala ulceroasa,
Intoleranta la derivati salicilati,
Diateze hemoragice, insuficienta hepatica.
Se prezinta sub forma de tablete de 500 mg.
ALGOCALMIN este analgezic, antipiretic, antiinflamator, antispastic. Se recomanda
in cefalee, migrene, lumbago, febra, colici renale si biliare.
Este containdicata in :
Leucopenii,
Granulocitopenii,
Intoleranta la derivati pirazolonici.
Ca efecte secundare pot aparea noduli la locul de injectare sau reactii alergice
cutanate de tip urticarian sau eritematos difuz.
Se prezinta sub forma de tablete, fiole sau supozitoare.
In cazul numarul 3 s-a administrat o tableta la nevoie.
PARACETAMOL are actiune similara cu a Algocalminului, dar este mai putin toxic.
Se administreaza cu prudenta la bolnavii cu afectiuni ce vizeaza apratul renal.
Paracetamolul s-a administrat la nevoie in cazul numarul 3.
Pagina 55 din 164

INDOMETACIN au actiune antiinflamatoare (este antiinflamator nesteroidian foarte

activ), analgezica, antipiretica, antireumatica.
Este indicat in;
Reumatism,
Entorse,
Tendinite,
Bursite,
Inflamatii extraarticulare (pencardita, pleurezie)
Contraindicatiile Indometacinului sunt pentru persoanele cu ulcer gastro-duodenal,
alergie la antiinflamatorii nesteroidiene, la copii sub 14 ani. Se prezinta sub forma de
supozitoare, capsule, unguent sau solutie oftalmica. Indometacin supozitoare s-a administrat
in cazul numarul 1, care o tableta pe zi timp de 4 zile. Ca antiinflamator steroid s-a folosit
PREDNISON in cazul numarul 2. S-a administrat timp de 11 zile astfel: 4 tablete timp de 4
zile apoi descreste doza. Prednisonul este un glicocorticoid cu actiune antiinflamatoare,
antitoxica, antialgica.
Este indicat in:
Diferite forme de reumatism,
Laringite acute obstruante,
Forme severe de hepatita epidemica,
Endocardita bacteriana,
Eruptii medicamentoase,
Leucemie acuta,
Anemii,
Soc,
Afectiuni inflamatorii.
Este contraindicata in:
Ulcer gastric si duodenal,
Psihoze,
Osteoporoza,
Diabet,
T.B.C.,
Unele boli infectioase.
Se pot ivi fenomene secundare:
Tulburari gastrointestinale,
Pagina 56 din 164

Dureri epigastrice, abdominale, etc..

Acestea dispar dupa incetarea administrarii sau reducerea dozelor.
S-au mai utilizat in tratamentul bolnavului din cazurile pe care le-au urmarit:
Dicarbocalm in cazul numarul 2,
Ulcerotrat in cazul numarul 3,
Celebil in cazul numarul 3.
DICARBOCALM are ca actiune neutalizatoare aciditatii gastrice. Este indicat in:
Boala ulceroasa gastro- duodenala,
Gastrite hiperacide
Hernie hiatala cu reflux gastro- esofagian
Este contraindicat in:
Abdomen acut,
Gastrita hipoacida,
Insuficienta renala grava,
Nefrolitiaza.
Se prezinta sub forma de comprimate.
S-au administrat 3 tablete pe zi timp de 13 zile.
COLEBIT are actiune coleretica, laxativa, slab antiseptic si se poate folosi si ca
inlocuitor al sarurilor biliare.
Este indicat in tulburari dispeptice si in constipatie.
Este contraindicata la pacientii cu:
Calculi biliari,
Boala ulceroasa,
Insuficienta renala sau hepatica,
In caz de alergie la acest medicament.
Se prezinta sub forma de drajeuri.
ULCEROTRAT este un antacid slab metabolizant, astringent, protector si constipant,
dar si slab alcanilizant si laxativ.
Este indicat in hiperaciditate gastrica, ulcer gastro-abdominal.
Este contraindicat la pacientii cu:
Abdomen acut,
Gastrita hipoacida,
Insuficienta renala grava.
Pagina 57 din 164

Se foloseste cu prudenta la copiii.

Se prezinta sub forma de comprimate.
Pentru sustinerea organismului s-a folosit vitaminoterapia cu:
Electrovit,
Vitamina C200,
Multivitamine.
ELECTROVITUL este o asociere de vitamine din complexul B, cu actiune in
metabolismul glucidelor, lipidelor si protidelor.
Este indicat in:
Avitaminoze si hipovitaminoze B,
Anorexie,
Boli infectioase,
Convalescenta, etc.
Adjuvant in tratamentul cu antibiotice cu spectru larg de actiune. Se prezinta sub
forma de drajeuri. S-au administrat in cazul numarul 2 cate 3 tablete pe zi timp de 13 zile.
VITAMINA C200 este o vitamina antiscorbutica cu rol in respiratia celulara, in
metabolismul protidelor, glucidelor si lipidelor, in formarea substantei intercelulare, mareste
rezistenta organismului fata de infectii, influenteaza favorabil fixarea calciului in oase,
intervine in procesul de coagulare a sangelui.
Este indicata in multe afectiuni, dintre care:
Boli ale aparatului cardiovascular,
Boli ale aparatului respirator,
Afectiuni hepatice,
Boala ulceroasa,
Distrofii,
Alergii,
Convalescenta,
Stari de astenie,
Stari toxice, etc..
Se prezinta sub forma de comprimate, fiole, granule efervescente, supozitoare, etc..
In cazul tratamentului mononucleozei infectioase a fost folosita pentru rolul sau in
apararea antiinfectioasa. In cazul numarul 1 s-au administrat cate 2 tablete pe zi timp de 7
zile. Acesta este tratamentul medicamentos aplicat in mononucleoza infectioasa si este mijloc
Pagina 58 din 164

terapeutic. Medicamentele sunt prescrise de medic, dar sunt administrate de asistenta

medicala, fapt pentru care ele trebuie sa cunoasca:
Dozele medicamentelor,
Indicatile, contraindicatile, reactile adverse si incompatibilitatile medicamentelor.
Calea de administrare si modul de administrare,
Fenomenele de obisnuinta, de rezistenta (rezistenta la antibiotice), ale toxicomaniei
(morfina, cocaina), fenomenele de intoleranta si de hipersensibilitate (alergie
medicamentoasa).
Medicamentele se prezinta sub forma de:
Pulberi,
Sirupuri,
Medicamente solide (tablete, pastile, pilule, granule, capsule, comprimate, casete),
etc..
In cursul administrarii medicamentelor asistenta medicala va respecta regulile
generale de administrare a medicamentelor:
Identificarea prealabila a medicamentelor si verificarea calitatilor lor,
Respectarea intocmai a medicamentului prescris,
Respectarea sonmului bolnavilor. Exceptie fac medicamentele etiologice (antibiotice,
etc.),
Evitarea incompatibilitatilor. Unele medicamente devin ineficace sau chiar daunatoare
prin asociere,
Administrarea imediata a medicamentelor (a caror flacon a fost deschis),
Luarea medicamentelor in prezenta asistentei medicale,
Respectarea masurilor de asepsie pentru a preveni infectile intraspitalicesti.
Asistenta medicala are imensa responsabilitate de a administra medicamentele la mai
multi bolnavi si trebuie sa-si organizeze munca in asa fel ca distribuirea medicamentelor sa se
faca operativ, exact, punctual, estetic si in conditile respectarii perfecte a igienei individuale.
Totodata, asistenta medicala urmareste ca bolnavul sa inghita medicamentele in fata sa. In
acest fel se va evita refuzul medicamentelor sau cel putin acest lucru va fi cunoscut de
personalul medical. De multe ori, pentru a administra medicamentele este nevoie de multa
rabdare si perseverenta, insistenta si educatie sanitara din partea asistentei medicale, pentru a
putea lamurii bolnavii asupra necesitatii luarii medicamentelor respective. Este insa necesar
ca insistenta si perseverenta asistentei medicale sa fie de asa natura, incat sa nu jigneasca
Pagina 59 din 164

demnitatea bolnavilor si prezenta acesteia la luarea medicamentelor sa nu aiba un caracter de

neancredere in bolnavi.
Este absolut interzisa a se lasa medicamentele la bolnavi sau in noptiera.
Scopul administrarii medicamentelor este de a actiona local sau asupra intregului
organism, in vederea prevenirii, ameliorarii sau vindecarii bolilor.
Introducerea medicamentelor in organism se poate face prin mai multe cai:
Orala,
Rectala,
Prin mucoasa respiratorie,
Percutanata,
Prin aplicatii locale,
Parenterala.
De la caz la caz, medicii hotarasc calea de administrare a medicamentelor in raport
cu:
Scopul urmarit,
Capacitatea de absorbie a caii respective,
Actiunea medicamentului asupra mucoaselor,
Necesitatea unei actiuni mai mult sau mai putin rapide,
Starea bolnavului, toleranta sa individuala,
Combinatiile medicamentului cu alte medicamente administrate,
Anumite particularitati anatomice ale bolnavului,
Si, intr-o oarecare masura, si cu preferintele bolnavului.
Caile de administrare a tratamentului, folosite in cazurile urmarite, au fost:
Orala,
Parenterala,
Rectala.
Elementele de care a trebuit sa se tina seama in cursul administrarii, au fost
numeroase si variate. De mentionat este factorul timp care se refera la orele de administrare,
legatura medicamentului cu orele de masa sau somn, precautii in administrarea acestora,
supravegherea efectului pozitiv si advres. Cele 3 cazuri supravegheate au fost de varste
diferite (copil, adolescent). Acest criteriu de diferentiere impune de asemenea particularitati
de administrare numeroase. Dintre aceste particularitati voi mentiona importanta acordarii
personal de catre asistenta medicala a medicamentului prescris, chiar daca, copilul are
Pagina 60 din 164

insotitor. Administrarea se face sub forma majorata si dizolvata cu solutii dulci, placute la
gust. Totodata administrarea se face cu blandete si cu mult calm.
ADMINISTRAREA PE CALE ORALA - Calea orala este calea naturala de
administrare a medicamentelor. Se realizeaza prin inghitere si sublingual.
Medicamentele administrate pe cale orala se prezinta sub forme solide si lichide.
Medicamentele solide sunt:
Prafuri,
Tablete,
Granule,
Drajeurile,
Substante mucilaginoase,
Capsule obliterante.
Medicamentele lichide sunt:
Mixturi sau suspensii,
Solutii,
Infuzii, decoct,
Tincturi,
Extracte,
Uleiuri (emulsii).
Se evita utilizarea acestei cai atunci cand:
Medicamentul se descompune sub influenta sucurilor gastrice,
Bolnavul refuza sau nu poate inghiti,
Este necesara o actiune rapida,
Medicamentul are proprietati iritante asupra mucoasei gastrice,
Bolnavul este comatos,
Medicamentul nu se rezoarbe,
Se doreste ocolirea venei portale.
Calea orala este indicata in special pentru afectiuni digestive si urinare.
Medicamentele lichide se administreaza ca atare sau diluate (cu ceai, apa, lapte)
Medicamentele solide au dezavantajul ca sunt mai greu de inghitit, dar au si avantajul
ca substanta activa este in cantitate fixa. Tabletele se administreaza direct pe limba, catre
radacina acesteia. Se pot administra si dizolvate. Pot fi acoperite cu un strat de zahar care le
mascheaza gustul (drajeurile – ELECTOVIT).
Pagina 61 din 164

Se pot prezenta sub forma de tablete zaharate ( vitamina C ) pentru supt, au calitatea
de a nu mai trece prin ficat. In cazul copiilor, cand de multe ori acesteia refuza luarea
medicamentelor, asistenta medicala trebuie sa intervina hotarat, dar calm si cu multa rabdare.
La copiii mai mari se discuta cu ei despre necesitatea medicatiei. Administrarea
medicamentelor trebuie facut in mod obligatoriu de catre asistenta medicala personal,
neadmitandu-se antrenarea insotitorilor sau a copiilor mai mari in aceasta munca.
In situatia cand copilul refuza luarea medicamentului sau nu vrea sa deschida gura, i
se vor fixa mainile si se vor apasa usor obrajii cu degetele, in felul acesta se obtine
deschiderea gurii. Se introduce lingurita in cavitatea bucala a copilului, unde se mentine pana
ce acesta inghite substanta introdusa.
Medicamentele au gust neplacut, a caror compozitie chimica o permite, se vor corecta
cu zahar, lamaie, sirop de frute, etc.. Dupa ce copilul a inghitit lichidul respectiv i se mai
administreaza cateva lingurite de ceai indulcit pentru ca sa dispara complet gustul dezagreabil
din gura. Pana la varsta de 8-10 ani nu se vor administra tablete, pilule, drajeuri sau casete, pe
care copii sa nu le poata inghiti intregi, ci acestea vor fi majorate si date sub forma de praf
sau solutii.
Calea sublinguala pentru administrarea medicamentelor este folosita pentru
medicamentele ce se absorb la nivelul mucoasei bucale.
Absorbtia unor medicamente la nivelul mucoasei bucale impune administrarea lor

sublingual. Se administreaza sub forma de tablete zaharate sau drajeuri pe care bolnavul le va
Pagina 62 din 164

tine in gura ( ca pe o bomboana ) pana la topirea lor completa. De aici se absorb integral, fara
sa treaca prin ficat.
ADMINISTRAREA PARENTERALA - Este o alta cale de administrare a
substantelor medicamentoase, folosita mai frecvent. Injectia este introducerea substantelor
medicamentoase sub forma lichida in organism, cu ajutorul unei seringi si prin intermediul
unui ac adaptat la seringa. Avantajele acestui mod de administrarea sunt bazate pe faptul ca
astfel se evita tractul digestiv, acest lucru fiind dorit in cazul unor substante iritante sub toxice
pentru tubul digestiv sau in cazul cand sunt inactive de sucurile digestive.
Un alt avantaj este ca se realizeaza dozarea exacta (prin tubul digestiv se pierde o
cantitate de substanta medicamentoasa). Alt avantaj important este obtinerea unei actiuni mai
rapide, viteza de absorbtie este in functie de intensitatea circulatiei sangvine si fluiditatea
substantei. Calea parenterala are o importanta deosebita si pentru ca astfel este posibila
administrarea de substante medicamentoase si bolnavilor inconstienti.
INJECTIA INTRAMUSCULARA - Este introducerea de substante medicamentoase
in stratul muscular prin intermediul unui ac atasat de seringa. Se recurge la calea
intramusculara daca densitatea medicamentului este mai mare, daca efectul urmarit trebuie sa
se instaleze rapid. Tesutul muscular este foarte bine vascularizat, bogat in vase limfatice, din
care motiv rezorbtia acestor injectii incepe imediat, si in decursul de 3-10 minute, mare parte
din substanta introdusa patrunde in circulatie. De la aceasta regula fac exceptie unele
medicamente uleioase sau cele inglobate in substante speeciale, care franeaza rezorbtia
tocmai cu scopul de a prelungi si permanentiza, pe o oarecare prioada de timp, actiunea
medicamentului.
Nu se vor administra pe aceasta cale substante ce ar determina distructii tisulare.
Totodata aceasta cale nu este indicata atunci cand se asteapta o actiune foarte rapida.
Locurile de lectie ale injectiilor intramusculare sunt regiunea supero-externa a
muschilor fesieri si muschii externi sau anteriori ai coapsei. Aceste mase musculare sunt
destul de voluminoase pentru a cuprinde substantele injectate si sunt lipsite de trunchiuri
importante de vase si nervi a caror lezare ar putea provoca accidente. Injectarea substantelor
medicamentoase in regiunea fesiera trebuie sa tina totusi cont de zona primejdioasa,
reprezentata de traiectul nervului sciatic. Pozitia bolnavului poate fi in decubit ventral sau
lateral, sezand sau in picioare. Stabilirea locurilor preferate pentru injectia musculara
intrafesiera se face in functie de pozitia bolnavului. In pozitie culcat se va face in regiunea
supero-externa fesiera, deasupra marelui trohanter. Daca injectia se administreaza in pozitie
sezand, ea poate fi practicata in toata regiunea fesiera de deasupra punctului de sprijin.
Pagina 63 din 164

In pozitie verticala injectia intramusculara se va administra in cadranul suparo-extern

al regiunii fesiere. In muschii laterali ai coapsei injectia intramusculara se poate face in toata
portiunea mijlocie. In musculatura anterioara a coapsei injectia se va practica numai
dedesuptul triunghiului lui Scarpa.
Se mai poate face si in fata externa a bratului, in muschiul deltroid.
Pagina 64 din 164

Asistenta medicala pregateste materialele necesare: seringi, ace de dimensiuni

diferite, cu bizou lung, medicamentul de injectat, tampon de vata imbibat in alcool. Va
incarca in seringa substanta medicamentoasa. Incarcarea seringii se face tinand cond de
forma de prezentare a substantei medicamantoase. In cazurile pe care le-am urmarit s-a
administrat Penicilina G, ce se prezinta sub forma de pulbere, in flacoane inchise cu dopuri
de cauciuc.
Pagina 65 din 164

Penicilina G se dizolva in ser fiziologic. Se

incarca in seringa cantitatea necesara de ser fiziologic, apoi se dezinfecteaza cu alcool dopul
flaconului. Dupa ce dezinfectantul s-a uscat la suprafata dupului, se introduce acul prin dopul
flaconului si se introduce in interiorul flaconului serul fiziologic. Se dizolva pulberea, pana in
flacon ramane doar o solutie clara.
Pagina 66 din 164

Se rastoarna
flaconul cu seringa, varful acului ajungand sub nivelul solutiei. Se aspira in seringa solutia de
injectat. Acele cu care s-a perforat dopul de cauciuc nu se utilizeaza pentru injectat ci se
schimba. Asistenta medicala pregateste materialele pe o tavita. Inainte de injectare elimina
bulele de aer din seringa incarcata cu substanta medicamentoasa.
Totodata asistenta medicala pregateste psihic bolnavul, explicandu-i care este scopul
acestei tehnici si ca este in interesul sau sa beneficieze de substanta medicamentoasa
administrata astfel. Pe tot parcursul realizarii injectiei intramusculare asistenta medicala ii
explica pas cu pas ceea ce face. Pregatirea fizica a bolnavului consta in pozitionarea lui in
functie de zona aleasa (decubit ventral, lateral, sezand sau in picioare). Asistenta medicala
spala mainile cu apa curata si sapun. Degreseaza si dezinfecteaza locul ales pentru injectare
apoi se cere bolnavul sa nu-si contracte musculatura nici inainte, nici in timpul injectarii, ci sa
stea linistit, cu muschii fesieri relaxati. Cu degetele mainii drepte se fixeaza regiunea, apoi,
printr-o miscare brusca, se infige acul atasat la seringa in musculatura fesiera, perpendicular
pe suprafata pielii, pana la o adancime de 4-7 cm, in functie de grosimea stratului muscular.
Se verifica pozitia acului prin aspirare. Daca se observa aparitia sangelui si deci acul a
Pagina 67 din 164

patruns intr-un vas de sange se scoate imediat acul si se efectueaza injectia in alta regiune,
urmand aceeasi tehnica. Daca nu apare sange la aspirare se injecteaza lent suprafata
medicamentoasa. Dupa ce s-a introdus toata suprafata se retrage brusc acul, se dezinfecteaza
locul cu tampon cu alcool si se maseaza usor regiunea favorizand inchiderea canalului de
intepatura si rezorbtia lichidului.
Etapele injectiei intramusculare
Este bine ca bolnavul sa ramana in repaus timp de 5-10 minute dupa injectia
intramusculara. In timpul injectarii substantei pot aparea accidente si incidente: durere vie
(prin atingerea nervului sciatic sau a ramificatiilor lui), paralizie (lezarea nervului sciatic),
hematom (inteparea unui vas de sange), ruperea acului, embolie (introducerea accidentala
intr-un vas de sange a unei solutii uleioase sau in suspensie). Se va tine seama de unele
particularitati la injectarea intramusculara la copii. Se va administra totodata in pozitie culcat.
Daca se face in muschii fesieri, va fi asezat in decubit ventral, daca injectia se administreaza
in muschii coapsei, copilul va fi asezat in decubit dorsal.
Pentru a impiedica miscarile copilului in timpul injectiei, persoana care ajuta asistenta
medicala fixeaza cu o mana membrele inferioare la nivelul genunchilor, iar cu cealalta mana
exercita o presiune la nivelul regiunii lombare, asigurand astfel imobilitatea in decubit
ventral.
Daca asistenta medicala efectueaza singura tratamentul, ea va fixa regiunea lombara a
copilului cu mana stanga.
ADMINISTRAREA PE CALE RECTALA - In cazul numarul 1, pacientei i s-au
administrat pe cale rectala supozitoare cu Indometacin.
Se prefera calea rectala pentru administrarea medicamentelor atunci cand:
Bolnavul prezinta intoleranta digestiva (varsaturi, greata, hemoragii gastrice),
Medicamentul are o actiune iritanta asupra mucoasei gastrice,
Bolnavul are tulburari de deglutitie,
Bolnavul refuza inghitirea medicamentelor,
Se doreste evitarea trecerii medicamentelor prin ficat, care retine, conjuga si
neutralizeaza o serie de substante medicamentoase resorbite pe cale intestinala,
Exista o staza in sistemul portal.
SUPOZITOARELE sunt forme medicamentoase in care substanta activa este cuprinsa
intr-o masa solida (unt de cacao), care se topeste la temperatura corpului.
Supozitoarele se prezinta sub forma conica sau ovala si prezinta o extremtate mai
ascutita. In cazul numarul 1 s-au administrat supozitoare cu Idometacin cu efect
Pagina 68 din 164

antiinflamator.Supozitorul este scos din ambalaj si este usor incalzit la suprafata pentru a
aluneca mai usor in rect. Incalzirea se face in atmosfera calda.
Bolnavul sta in decubit lateral cu membrele inferioare usor flectate.

Asistenta medicala pune manusi de cauciuc, cu mana stanga indeparteaza fesele
bolnavului si degreseaza orificiul anal, iar cu mana dreapta introduce supozitorul cu partea
ascutita inainte in anus si-l impinge in sus cu indexul sau inelarul, pana cand extremitatea sa
trece peste sfincterul intern al anusului. De aici supozitorul nu mai aluneca inapoi.
Se spune bolnavului sa defece inainte. Daca bolnavul se plange de senzatia

imperioasa de defecare de dupa introducerea supozitorului, i se explica, ca senzatia va trece
in cateva minute, timp in care supozitorul se topeste. Pe parcursul realizarii oricarei tehnici de
administrare a tratamentului prescris in raportul asistentei medicale, bolnavul, indiferent de
varsta, afectiune sau categorie sociala tactul, blandetea si priceprea sunt elemente de baza in
reusita tratamentului si acomodarea bolnavului la conditiile de spitalizare.
DEZINFECTIA NAZO- FARINGIANA ( DNF ) este o parte importanta a

tratamentului mononucleozei infectioase. Este utilizata pentru dezobstruarea cailor
respiratorii superioare.
Pagina 69 din 164

S-a efectuat cu ser efedrinat, administrat cu pipeta si s-a repetata de 2-3 ori pe zi. Se
instileaza in fiecare nara 3 picaturi dupa ce s-a facut suflarea nasului.
GARGARA este o alta parte importanta a tratamentului in mononucleoza infectioasa.
Se face cu apa bicarbonata 5% si infuzie de musetel. Gargara se face in scopul diminuarii
hiperemiei amigdaliene, cu scop emolient si dezinfectant. In completarea tratamentului
descris pana acum vin repausul, igiena si dieta, care sunt de mare importanta in evolutia
pozitiva a bolii.
REPAUSUL este indicat in toate bolile infectioase si implicit si in cazul
mononucleozei infectioase. Este necesar atat pentru asigurarea conditiilor de rapida vindecare
si de evolutie favorabila, fara complicatii, cat si pentru restrangerea posibilitatilor de
diseminare a bolii. Repausul se face la pat, in conditii de spitalizare sau la domiciliu, in
functie de gravitatea bolii. Spitalizarea bolilor infecto- contagioase trebuie sa asigure atat
conditii prielnice unei bune ingrijiri evitand riscurile iatrogene si alte infectiilor cu germeni
de spital, cat si o eficienta izolare a cazurilor contagioase.
Repausul la pat este un factor important al ingrijirii medicale, care este instituit pentru
rationalizarea nevoilor nutritive si de oxigen ale bolnavilor.
IGIENA este necesara o igiena corecta a camerei in care se afla bolnavul (aerisire,
dezinfectie si curatire a suprafetelor, temperatura corespunzatoare, liniste, etc.) a patului si a
rufariei de corp (schimbarea la timp, dezinfectie, etc.), este chemata sa asigure o ambianta
favorabila desfasurarii conflictului agent patogen- gazda, cu conditii de confort material si
psihic si cu inlaturarea altor noxe (nozocomiale). In acest sens, asigurarea unei igiene
personale riguroase a bolnavului si a unei dezinfectii corecte a intregului instrumentar
medical si a ustensilelor nemedicale (tacamuri, articole de toaleta, etc.), va avea in vedere nu
numai inlaturarea agentilor microbieni, ci si a virusului hepatitei B, prezent adeseori in
ambianta de spital, indiferent de profil. Pentru o buna ingrijire sunt necesare cunostintele
elementare – de multe ori neglijate - de utilizare a produselor antiseptice (substante care
omoara sau inhiba dezvoltarea microorganismelor aflate in tegumente, mucoase cavitati
naturale si plagi) si a produselor dezinfectante (substante ce distrug microorganismele din
mediul extern: spatii, obiecte, instrumente, rufarie, etc.).
Pagina 70 din 164

DIETA este si ea parte componenta, inseparabila a terapiei bolilor infectioase. Se

urmareste respectarea unor principii:
Dieta trebuie sa asigure cun aport caloric ridicat, dat fiind cresterea metabolismului in
cursul febrei, ceea ce duce la nevoi calorice sporite fata de natural, pentru adult, se apreciaza
la 2500-3000 de calorii pe zi;
Necesarul de calorii trebuie sa rezulte in special din aportul crescut de glucide (la
febrili lipidele in cantitate mare sunt mai greu tolerate);
Dieta trebuie sa asigure necesarul de apa, electroliti (apreciat din situatiile pierderilor
existente in functie de boala: varsaturi, diaree, transpiratii, polipnee);
Alimentatia trebuie sa fie divresificata, sa nu omita proteinele (la inceput din lapte si
derivate, apoi din carne) si necesarul de vitamine. Chiar daca alimentele vor fi preparate in
mod dietetic pranzurile trebuie sa fie gustoase si sa fie prezentate intr-un mod atragator;
In general, se considera ca bolnavul insusi este cel mai bun indicator al nevoilor
alimentare, in sensul ca revenirea apetitului, apreciata in contextul evolutiei bolii, justifica de
cele mai multe ori renuntarea la restrictiile din prima parte a bolii;
Dieta trebuie adaptata la bolnav si la forma bolii;
Alimentatia va fi diversificata si adaptata la situatii care impun masuri speciale. In
cazul numarul 2, administrarea Prednisonului a impus un regim desodat, precum si regim
hepatic, avandu-se in vedere modificarile patologice ale probelor hepatice. In convalescenta
bolii infectioase, regimul alimentar trebuie diversificat si imbogatit in special cu proteine,
pentru a se favoriza refacerea dupa boala si redobandirea fortelor organismului.
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN PROFILAXIA SI

COMBATEREA BOLII
Mononucleoza infectioasa este o boala infecto- contagioasa ce apare sporadic, uneori

in epidemii. Contagiozitatea sa este relativ mica. Sursa de infectie este omul bolnav sau
convalescent care elimina virusul. Tractul respirator este principalul rezervor de virus. In
trasmiterea virusului este importanta si starea de purtator de virus Epstein – Barr. Trasmiterea
virusului se face prin contact direct si intim cu persoanele respective, adesea prin sarut sau pe
cale aeriana prin inhalarea picaturilor de secretie nazofaringiana. Se mai poate trasmite si
prin trasfuzie de sange sau plasma. Durata contagiozitatii nu se cunoaste exact, luni sau ani.
Important este de retinut pentru trasmiterea mononucleozei infectioase ca aproximativ 50%
din persoanele ce se imbolnavesc fac forme atipice sau inaparente. Receptivitatea este
Pagina 71 din 164

generala, iar trecerea prin boala manifesta clinic sau forme inaparente confera imunitate.
Mononucleoza infectioasa face parte din bolile de declarare obligatorie numerica. In cazul
mononucleozei infectioase nu exista masuri de profilaxie ci doar se recomanda izolarea
cazurilor si cercetarea contactiilor (pentru depistarea cazurilor cu forme subclinice). In afara
de actiunile profilactice aratate mai sus, care rezulta in urma unor imbolnaviri se face si o
supraveghere activa medicala in colectivitatile de copii ( triaj, epidemiologic, profilactic ) si
care permit depistarea precoce a unor surse de infectie cu potentialul de raspandire si in alte
colectivitati. Triajul epidemiologic presupune termometrizare, examenul tegumentelor, al
cavitatii bucale si al conjunctivelor, precum si informare privind eventualele contacte la
domiciliu. Acest triaj se face in crese si gradinite, inainte de a se intra in colectivitate si zilnic,
cand copilul este adus de parinti. Termometrizarea zilnica se face numai in crese, in gradinite
doar la copii suspecti sau bolnavi. Admiterea copiilor in colectivitate este conditionata de
unele examene de laborator, pentru acestia si uneori pentru parintii lor si de avizul
epidemiologic eliberat de medicul de teritoriu (in prezent de medicul de familie). Triajul se
face si la prezentarea copiilor in tabere. Un examen clinic sumar se efectueaza si elevilor
odata cu inceperea cursurilor, dupa fiecare vacanta. In sectorul alimentar, controlul
personalului este foarte riguros, periodic, si se realizeaza prin examene clinice si de laborator
(coprocultura, radiografie pulmonare, R.B.W.), la angajator, lunar sau trimestrial. Asistenta
medicala participa alaturi de medic dar de cele mai multe ori realizeaza singura triajul
epidemiologic, fapt care o obliga sa cunoasca foarte bine patologia infecto- contagioasa a
copilului. Ea va semnala medicului cazurile care manifesta abateri de la normal si de
asemenea se va ingriji sa poata depista precoce eventualele contacte infectante. In acest caz,
asistenta medicala va cunoaste perioadele de incubatie pentru a izola in timp util contactul.
Pentru contactii de mononucleoza infectioasa nu exista nici o masura profilactica. Pentru
masa receptiva nu exista vaccin contra mononucleozei infectioase. Totodata, se stie ca in
orice spital se pot interna bolnavi care, pe langa afectiunea lor de baza se gasesc in perioada
de incubatie a unei boli infectioase. Acesti bolnavi pot fi sursa de infectie pentru ceilalti
bolnavi. Prevenirea infectiilor va tine seama de modul de trasmitere si se va ocupa de
inreruperea caii de trasmitere.
Se vor respecta regulile de igiena spitaliceasca. Dejectiile, lenjeria de corp si de pat,
vesela si tacamurile, restul de alimente, tot ceea ce se scoate de la bolnav trebuie supuse unei
dezinfectii riguroase. In cazul bolilor infectioase trasmise pe cale aerogena se face izolarea
bolnavului in saloane separate, realizarea circuitelor septice si aseptice, dezinfectia continua
si terminala, formolizarea, razele ultraviolete. Este bine ca personalul ce ingrijeste o categorie
Pagina 72 din 164

de boli infectioase sa nu mai intre in contact si cu alte categorii de bolnavi. Daca nu este
posibil, trecerea unei asistente medicale de la o categorie de bolnavi la alta sa se faca dupa ce
asistenta medicala imbraca un alt halat pe deasupra (pe care-l dezbraca la iesirea din salon) si
sa nu mai intre la alti bolnavi decat dupa 20 -30 minute. Personalul dintr-o sectie de boli
infectioase trebuie sa respecte riguros normele igienice ale distribuirii alimentelor, spalatul
mainilor, a veselei si tacamurilor. Este tot atat de important ca personalul spitalului sa se
supuna in mod obligatoriu examinarilor periodice pentru depistarea purtatorilor de germeni.
Personalul spitalului va trebui sa poarte masca, atat pentru propria protectie cat si pentru
protectia bolnavilor.
Profilaxia infectiilor nozocomiale
Infectiile nozocomiale sunt imbolnaviri de natura infectioasa manifestate clinic,
contractate in spital si care apar in timpul spitalizarii sau dupa externare. Se mai numesc si
infectii intraspitalicesti sau iatrogene.
Sunt favorizate de:
Aglomerarea paturilor si a bolnavilor,
Nerespectarea masurilor de curatenie si dezinfectie,
Durata prelungita a spitalizarii,
Bolnavi cu imunodeficienta.
Cauzele sunt agenti patogeni (bacterii, virusi, protozoare, fungi). Diagnosticul este
greu de pus si presupune corelarea de date epidemiologice, clinice si de laborator. Profilaxia
infectiilor nozocomiale cuprinde o serie de masuri care in mare parte au fost atinse pe
parcursul lucrarii. De remarcat insa, este faptul ca, masurile care se iau au scopul de a proteja
pacientul dar si personalul medical. Salutara a fost introducerea noului sistem de recoltare a
sangelui care este o expresie a grijii fata de sanatatea asistentei medicale, protejarea ei fata de
infectia HIV si cu Ag HBs.
Izolarea se face in saloane, pe afectiuni. Dotarea saloanelor cu grup sanitar propriu si
servirea mesei in saloane vor reduce sansele de contagiune intraspitaliceasca. Faptul ca este
interzis accesul vizitatorilor in sectie constituie o masura eficienta de protejare reciproca si de
trasmitere a infectiei in exterior. Mai trebuie spus ca introducerea seringilor de unica utilizare
au redus substantial infectiile intraspitalicesti, iar colectarea si incinerarea acestora au avut un
efect remarcabil. Substantele utilizate pentru dezinfectie constituie elementele de fiecare zi,
folosite pentru prevenirea infectiilor. Detergentii, alaturi de clor si derivatele acestuia, de
formol si bromocet sunt folosite pentru curatirea interioarelor, veselei si tacamurilor si a
instrumentarului medical. Spitalul,care in decursul anilor a gazduit cazuri chiar epidemii de
Pagina 73 din 164

boli digestive grave si rare, are o statie proprie de epurare a apei reziduale, in acest fel s-a
prevenit si se vor preveni si pe viitor trasmiterea bolilor in oras prin sistemul de canalizare
deteriorat de timp. Masurile pentru intreruperea cailor de transmitere a infectiilor in interiorul
spitalului sunt:
Dezinfectia,
Sterilizarea,
Dezinsectia,
Deratizarea.
DEZINFECTIA: urmareste indepartarea si distrugerea agentilor patogeni sau
conditionat patologici de pe tegumente si de pe diferitele obiecte din mediul extern, folosind
mijloace mecanice, fizice si chimice.
Este profilactica sau de rutina, vizand obiective cu potential epidemiologic si in focar,
referindu-se la un anume agent patogen implicat intr-un caz de imbolnavire.
Mijloacele mecanice de dezinfectie sunt:
Spalarea,
Stergerea umeda a suprafetelor (recurgandu-se de regula si la agenti chimici)
Asipirarea mecanica a prafului,
Aerisirea si ventilatia artificiala.
Metodele fizice de dezinfectie sunt caldura si radiatiile ultraviolete.
Caldura este cel mai important mijloc fizic de dezinfectie, realizand distrugerea
microorganismelor prin denaturarea proteinelor. Se utilizeaza urmatoarele procese:
Flambarea (unor obiecte din metal sau sticla), metoda inficienta pentru sterilizarea
instrumentarului medico- chirurgical.
Incalzirea la rosu – folosita frecvent la ansa de platina.
Incinerarea (sau arderea) – pentru distrugerea cadavrelor, produselor
anatomopatologice, pansamentelor, gunoaielor, obiectelor de unica folosinta sau fara valoare,
se face in crematorii sau cuptoare speciale.
Calcarea cu fierul – masina de calcat creste temperatura la 200ºC, realizand
distrugerea rapida a germenilor, inclusiv a sporilor aflati pe rufarie. Este mai eficienta cand se
face pe rufe umede, caldura umeda fiind mai eficienta decat cea uscata,
Fierberea – distruge formele vegetative ale bacteriilor in 10-20 minute, a unor virusuri
in 30 minute si a unor spori in 1-3 ore. Se foloseste pentru dezinfectia rufariei de corp si de
pat, veselei, tacamurilor, instrumentarului, sticlariei, a alimentelor in general a diverselor
Pagina 74 din 164

materiale ce rezista la fierbere. Efectul dezinfectant al fierberii corecte creste daca se adauga
carbonat de calciu, detergenti sau formol.
Vaporii de apa din etuva asigura o buna eficienta, cu conditia eliminarii aerului,
pentru a permite o buna patrundere (se utilizeaza la dezinfectia hainelor de lana, saltelelor,
covoarelor, pernelor, etc.). Hainele din piele, fibre sintetice si matase sunt degradate prin
acest procedeu, necesitand vapori de formol la 60ºC, cu expunere de 6-8 ore.
Iradierea cu ultraviolete este eficienta pentru dezinfectia aerului si suprafetelor netede,
situate nu mai departe de 1.5 m. Se utilizeaza in Sali de operatie, la masa de lucru din
laborator, in Sali unde se practica sondaje, punctii, etc..
Masuri chimice de dezinfectie utilizeaza diferite grupe de substante cu avantajele si
dezavantajele lor. Un dezinfectant ideal, ceea ce nu exista, ar trebui sa fie:
Intens bactericid,
Solubil in apa si stabil in solutie,
Sa nu fie influentata de pH si temperatura,
Sa nu deterioreze materialele,
Sa nu fie toxic si urat mirositor,
Sa nu fie neutralizat de substantele organice,
Sa fie ieftin.
Modul de actiune al substantelor dezinfectante se bazeaza pe:
Oxidare ( clor, apa oxigenata, permanganat de potasiu ),
Hidroliza ( acizii si bazele )
Coagularea proteinelor ( alcooli )
Precipitare ( sarurile metalelor grele )
Modificarea tensiunii superficiale ( detergenti catonici ).
Metodele aplicate sunt:
Spalarea si stergerea,
Scufundarea obiectelor in solutia dezinfectanta,
Stropirea substantelor mari,
Vaporizarea in spatii inchise.
Dintre numeroasele dezinfectante utilizate:
Varul cloros:
in suspensie 10-20% in apa, pentru dezinfectia produselor patogenice: sputa, puroi,
sange, fecale, varsaturi, urina – a closetelor,
Pagina 75 din 164

in solutie – pentru dezinfectia prin imersie timp de 1 ora a veselei de portelan sau
sticla, a lenjeriei necolorate, stergerea unor obiecte nu din metal, a pavimentului si vasului de
W.C., stropirea sutosalvarilor, etc..
Cloramina
Actioneaza pe baza de clor,
Are stabilitate chimica mai mare decat varul cloros, dar este mai scumpa,
Inconveniente : decoloreaza textilele colorate, corodeaza metalele, este inactiva de
substantele organice si in concentratie de peste 2% poate afecta tesuturile.
Soda de rufe:
(carbonat de sodiu) – dezinfectant usor,
Utilizat la curatirea veselei, tacamurilor si rufariei in concentratie de 1-2%,
In concentratie de 5% la spalatul dusumelei.
permanganatul de potasiu si apa oxigenata:
sunt oxidanti puternici, au utilizare restransa in anumite concentratii, in dezinfectia
plagilor.
Iodul:
Solutie apoasa, lugol sau hidroalcoolica, tinctura de iod,
Utilizata in dezinfectia pielii,
Unele avantaje si o mai buna eficienta o au preparatele noi, numite iodofori, cum este
septozolul, cu larga aplicare.
Formolul:
Este o solutie apoasa de aldehida formica in concentratie de 40%,
Are dezavantaje: instabilitate chimica, mirosul iritant si nu are putere de patrundere.
Este dezinfectant de suprafata, nu pateaza nu degradeaza obiectele.
Detergentii:
Anionici (dero, perlan, etc.) – au efect bactericid slab,
Cationoci (sarurile de amoniu quaternar) sunt activi fata de germeni gram pozitivi si
fungi. Au si efect de curatire prin spuma pe care o produc. Ex.: Cetavlon, Cetazol, Zefirol,
Bromocet, etc.
STERILIZAREA urmareste distrugerea tuturor microorganismelor patogene si
nepatogene, inclusiv a sporilor de pe obiectele cu utilizare medicala precum si instrumenterul,
echipamentul din salile de operatie, medicatia de administrare parenterala (fiole, flacoane,
etc.). Pregatirea in vederea sterilizarii se face prin spalare cu apa calda cu carabont de sodiu
1-2%, folosind perii, apoi se clatesc prelungit cu apa. Inainte de spalare, obiectele patate cu
Pagina 76 din 164

sange se tin cat mai repede, un sfert de ora in apa rece cu amoniac sau carbonat de sodiu.Cele
cu urme de substante grase se trec in neofalina.
Sticlaria si materialele de laborator sau recoltatoareale de produse, dupa utilizare,
maiintai se autoclaveaza, apoi se curata. Sterilizarea cu abur sub presiune la autoclav, se
utilizeaza pentru materialele textile, instrumente, seringi, obiecte din sticla si din cauciuc,
obiecte ce nu se deterioreaza in conditiile de autoclav. Sterilitatea la cuptoare cu aer cald
(etuva, pupinel) impune pastrarea materialelor timp de o ora la 180ºC sau 2 ore la 160ºC.
Sterilizarea prin fierbere prelungita in cutii sau fierbatoare electrice este folosita in
lipsa altor posibilitati, durata fiind de cel putin de 30 minute de la inceputul fierberii.
Pentru sonde ce nu pot fi autoclavate, cistoscoape si alte endosscoape, se utilizeaza
dupa spalare prelungita, sterilizarea in etuve metalice Janet cu trioximetil si tampon inmuiat
in apa, pentru a favoriza degajarea formolului, puse cel putin 3.5 ore la 60ºC, punand cutia
intr-o epava ITM de 100 dm3, eliminarea formolului se face prin inmuierea aceluiasi tampon
in amoniu 5%, timp de 30 minute, dupa care obiectele se spala de repetate ori, prin clatire cu
apa sterila. Controlul eficientei sterilizarii se face prin teste bacteriologice, iar controlul
temperaturii realizate se face prin teste chimice. Sterilizarea este foarte importanta si de aceea
i se acorda o mare atentie. Asistenta medicala urmareste, indiferent de sectie, sa existe truse
de instrumente, casolete cu tampoane si comprese sterile.
Totodata, asistenta medicala aduna, spala si pregateste materialele pentru sterilizare.
Are grija de instrumentele patate cu sange sa se tina cat mai repede in apa rece cu amoneac.
Dupa spalare cu detergent, asistenta medicala usuca cu o bucata de material textil
instrumentele, apoi le pune in cutii si le trimite la statia de sterilizare. Asistenta medicala de
la statia de sterilizare trebuie sa cunoasca timpul de sterilizare si temperatura necesara
fiecarui tip de material. Tot in sarcina asistentei medicale de la statia de sterilizare intra si
banderolare si notarea datei sterilizarii si numele cu semnatura celui ce a realizat sterilizarea.
Asistenta medicala de pe sectie are datoria de a verifica valabilitatea sterilizarii si
integritatea banderolei de pe cutie sau caserola. Asistenta medicala trebuie sa cunoasca toate
metodele de sterilizare (fierbere, flambare) si sa stie sa le utilizeze in cazul unei situatii cand
nu se poate apela la metoda sigura a autoclavarii sau sterilizarii la pupinel.
DEZINSECTIA urmareste sa indeparteze, sa distruga si sa previna inmultirea
vectorilor, atat cei pasivi, care au rol in transmiterea unor boli infectioase (muste, gandaci de
bucatarie, plosnite), cat si cei biologici activi care constituiesc si izvor epidemiogen (tantari,
paduchi de corp si de cap, purici, flebotonii, capusile ). Dezinsectia profilactica (preventiva)
are ca scop impiedicarea dezvoltarii artropodelor prin masuri igienico- sanitare permanente,
Pagina 77 din 164

igiena personala, a locuintelor si grajdurilor, igiena alimentara si salubrizarea locuintelor,

asanarea terenurilor mlastinoase si a subsolurilor din blocuri inundate, aplicarea de site la
ferestre. Dezinsectia de combatere utilizeaza metode fizice, chimice si biologice.
Procedeele fizice:
Indepartarea mecanica (scuturare, pieptanare, periere, tundere, imbaiere, aspirarea
prafului),
Prinderea pe benzi lipicioase,
Caldura uscata, flambarea obiectelor de metal si cu grija, a celor de lemn si a
zidurilor,
Calcat cu fierul incins (rufaria de pat),
Caldura prin etuve cu aer cald la 80-85ºC timp de ½ ore,
Frigul 14ºC timp de 24 ore asigura dezinsectia blanurilor.
Procedeele chimice utilizeaza substante:
Insectifuge (naftalina, uleiuri volatile- comfor si mentol, benzoatul de metil, ftalatul
de dimetil, etc.),
Insecticide: - de ingestie (puse in momeli alimentare);
- de respiratie – acid cianhidric, tetraclorura de carbon, bioxid de sulf (toxice pentru
om)
- de contact – patrunde in organismul artropodelor prin receptori senzoriali, ducand la
intoxicatie si distrugere: piretrine, compusi organoclorurati, organofosforici, carbamati.
Procedeele biologice si genetice au fost introduse in combaterea vectorilor, pentru a
contracara fenomenul de rezistenta fata de insecticidele chimice. Se folosesc aminele care
distrug unele insecte si culturi bacteriene (unele spacii Bacillus) pentru combaterea larvelor
de tantari.
Metodele genetice (chimiosterilizare) nu au intrat in uz curent.
DERATIZAREA - Presupune masuri profilactice – etanseizarea cladirilor prin
blocarea orificiilor, indepartarea schelelor exterioare si a plantelor de pe peretii exteriori, care
permit accesul rozatoarelor in cladire, fundatie de beton cu 70 cm deasupra solului, captusirea
interioara cu tabla de otel a pragurilor usilor la depozitele alimentare, curatenie zilnica cu
indepartarea resturilor alimentare.
Masurile de combatere prin:
Mijloace mecanice (curse, capcane) care sunt insuficiente,
Mijloace bacteriologice,
Mijloace chimice cu substante raticide eficiente.
Pagina 78 din 164

Administrarea se face prin momeli alimentare si prafuirea culoarelor de acces a

rozatoarelor. Insumand toti factorii referitori la trasmiterea mononucleozei infectioase,
existenta a 50% din cazuri cu forme inaparente, trasmiterea prin contact direct, durata de
contagiozitate ce nu se cunoaste exact ( luni, ani ), receptivitatea generala si faptu ca
morbiditatea maxima se inregistreaza la populatia tanara, se ajunge la concluzia ca singura
masura de prevenire este izolarea bolnavilor cu forme aparente, celelalte masuri fiind
ineficiente. Concluzia care as dori sa se desprinda din aceasta lucrare, este aceea ca
mononucleoza infectioasa este raspandita in intreg globul si cca 80-90% din persoanele
adulte prezinta anticorpi specifici fata de virusul Epstein- Barr. Se tine seama ca faptul ca
50% din persoanele care se imbolnavesc fac forme atipice sau inaparente, ca raspandirea
maxima se situeaza in grupele de varsta 14-29 ani si la copiii mici si ca sursa este numai omul
bolnav iar trasmiterea se face prin contact direct.
CAPITOLUL IV
APLICATII PRACTICE PE CAZURI CLINICE
CAZUL NR.1
IONESCU IRINA, copil in varsta de 4 ani, din Bucuresti, fiica lui Ion si Elena, este
adusa de catre acestia la camera de garda a spitalulul ,, Prof. Dr. Victor Babes’’, unde se
interneaza cu diagnosticul de:
Din datele culese de la parinti, rezulta ca in urma cu 3 saptamani, copilul a prezentat o
angina putacee, diagnosticarea si durata la dispensarul medical teritorial, cu Penicilina G,
timp de 3 zile, semnele bolii ameriorandu-se. Cu o saptamana inaintea internarii actuale,
reapare febra, tuse, care se mentin si dupa tratamentul simtomatic, si care constituie motivatia
internarii actuale.
ANCHETA EPIDEMIOLOGICA sumara, efectuata in camera de garda, arata ca
acesta estu un caz izolat, sursa de infectie fiind necunoscuta. De asemenea, in familie si
anturajul apropiat nu se cunosc boli infecto- contagioase. Copilul nu face parte dintr-o
colectivitate organizata. Nu se poate ignora un eventual contact infectant in urma cu cca 3
saptamani.
ANTECEDENTELE HEREDOCOLATERALE : - fara importanta.
ANTECEDENTELE FIZIOLOGICE: - primul nascut la termen in maternitatea ,,
Caritas’’, greutatea la nastere – 2600 g; alimentat natural 3 luni.
Pagina 79 din 164

ANTECEDENTELE PATOLOGICE :
Rubeola (in urma cu un an),
Colibaciloza (in urma cu 6 luni).
LA EXAMENUL CLINIC efectuat in camera de garda se constata:
Greutate: 14 kg,
Starea generala: buna,
Facies: necaracteristic,
Tegumente: normal colorate, fara elemente eruptive,
Mucoase: normal colorate,
Tesut musculos si adipos: normal reprezentat,
Sistem osteoarticular: integru,
Sistemul ganglionar limfatic: adenopatie laterocervicala si axilara cu diametrul < 9.5
cm,
Aparat respirator: semne subiective: tuse rara; semne obiective: normal,
Aparat cardiovascular: soc apexian spatiul 5 intercostal; puls 80/ minut, regulat;
zgomote cardiace ritmice bine batute,
Aparatul digestiv si anexe: apetit prezent, amigdale hipertrofice, criptice, faringe
hiperemic, ficat la limita inferioara (la rebordul costal),
Aparat urogenital: mictiuni fiziologice, rinichi nepalpabili,
Sistem nervos: in limitele normale, corespunzatoare varstei, orientat temporo- spatial.
EXPLORARILE PARACLINICE , efectuate la internare si pe timpul acesteia au
prezentat urmatoarele valori:
Analize La internare La externare

Numar leucocite 10000/mm3 9500/mm3
Formula leucocitara N/2 S/36 E/2 N/8 S/34
L/50 M/6 B/2 L/54 M/4
Hemoglobina 13.60 gr %
Reactia Paul- Bunnel - POZITIV
Hanganitiu
Creatinina 0.65 mg %
Uree 23 mg %
ASLO 100 U.I.
Fibrinogen 260 mg %
Pagina 80 din 164

Proteina C reactiva ABSENTA

TGP 13 U.K.
Bilirubina totala 0.50 mg %
Ag HBs NEGATIV
Serologie HIV NEGATIV
Urocultura NEGATIVA
Exudat faringian SH NEGATIV
ST NEGATIV
Examen coproparazitologic NEGATIV
Rx. pulmonar: transparenta pulmonara normala
Examen ORL: otic normal bilateral
adenoidita cronica acutizata
Se instituie TRATAMENT medicamentos cu:
Indometacin (supozitoare) 1/zi * 4 zile,
Vitamina C200 2tb/ zi * 4 zile,
Gargara cu apa bicarbonata 5%,
Dezinfectie nazofaringiana cu ser efedrinat.
REGIM ALIMENTAR : corespunzator varstei, complet, normal, sarat.
Am preluat cazul in a 2-a zi de la internarea copilului. Am putut constata ca fetita
prezinta stare generala relativ buna, dar cu voce usor voalata, nazonata.
Destul de prietenoasa cu copiii din salon, se joaca cu acestia, comunica verbal cu
personalul de ingrijire, de la care cere asigurari ca nu va face injectii. De asemenea vorbeste
despre parintii sai de care ii este dor si pe care ii asteapta sa o ia acasa.
Remarc faciesul incercanat si apreciez ca se doreste starii de boala si a somnului
insuficient din timpul noptii cand copilul este trezit de plasete de la tratamentul de la ora
0000. Pe noptiera fetitei se gasesc fructe si dulciuri pe care insa nu le consuma din proprie
initiativa ci la insistenta personalului de ingrijire. De asemenea consuma cu dificultate mesele
principale, in special datorita suferintei faringo- amigdaliene. Desi, obiectele de vestimentatie
sunt curate, acestea sunt asezate stramb si dezordonat de copil, nasturii incheiati neregulat,
papucii incaltati invers si cu sireturile nelegate. Din dialogurile cu copilul rezulta ca acesta
locuieste la bunici, care se preocupa in totalitate de tinuta copilului, motiv pentru care acesta
este neputicios in a se ingriji. In urma observatiilor pe care le-am facut precum si a corelarii
acestora cu datele clinice si de laborator, am identificat urmatoarele probleme ale pacientului:
alterarea vocii,
Pagina 81 din 164

disfagie,
teama,
dificultatea de a se odihni,
dificultatea de a se autoangriji,
dezinteres fata de masurile de igiena,
comunicare ineficienta la nivel afectiv.
Pagina 82 din 164

EVALUARE
ocea s-a normalizat si 16 – I – 2000 Vocea se mentine usor nazonata. 15 – IVocea

– 2000continua sa fie usor nazonata.
14 – I- 2000 ORA 13
Pagina 83 din 164

INTERVENTII AUTONOME SI DELEGARE
Facilitez copilul ca se va face mai repede bine Indemn pacientul la repaus verbal in primele 48
ascultandu-mi sfaturile. ore de la internare.
Pagina 84 din 164

DIAGNOSTIC NURSING OBIECTIVE DE INGRIJIRE
1.Alterarea vocii datorita Sa-si normalizeze vocea in 7 zile. Pacientul sa poata comunica verbal in 3 zile. 13- I – 2000
procesului inflamator
infectios manifestata prin
raguseala
Pagina 85 din 164

EVALUARE
-a remis in totalitate 15 – I – 2000 Se alimenteaza fara dificultate dupa 48

Procesul
de ore inflamator a diminuat treptat.
14 – I- 2000 ORA 13
Pagina 86 din 164

Ma ingrijesc ca alimentele primite sa fie usor caldute. Pregatesc si pozitionez copilul pentru examenul clinic efectuat de medic.
Administrez alimente lichide caldute dar consistente: supa de carne strecurata, imbogatita dupa 3 zile si cu pure de legume si carne mixata.
Pagina 87 din 164

OBIECTIVE DE INGRIJIRE
Sa se alimenteze normal in 3 zile. Diminuarea hipertrofiei amigdaliene in 24 ore . 13- I – 2000
Pagina 88 din 164

EVALUARE DIAGNOSTIC NURSING
Recoltarea
S-a impusprobelor
imobilizarea
deTreptat
sange
fermacopilul
a creat
in timpul
teama
s-a adaptat
procedurii.
reala la
unde
conditiile
masurilede nu
spital.
au dat
S-arezultate
imprietenit
avand
cu copiii, comunica cu
in vedere capacitatea de intelegere
personalul
redusa.de ingrijire.
2.Disfagie datorita
hipertrofiei amigdaliene
manifestata prin dificultatea
de a inghiti.
Pagina 89 din 164

au atmosfera de calm. Il incurajez sa comunice si sa-si exprime temerile. Ma apropii dialogand frecvent cu copilul.
Pagina 90 din 164

stres. Sa se acomodeze cu atmosfera de spital in 24 – 48 de ore. Copilul sa inteleaga importanta internarii. 13- I - 2000
Pagina 91 din 164

DIAGNOSTIC NURSING
3. Teama datorata despartirii

de parinti
Pagina 92 din 164

EVALUARE
ore de somn. 15 – I – 2000 Noaptea s-a trezit Dupa

pentruinternare
putin timp
( ora
dar9 a) adormit
a adormit
imediat.
cca 2 ore. In jurul orei 16 inca o ora. 14 – I- 2000
Pagina 93 din 164

azale cu ser efedrinat s- au efectuat sugerandu-se un joc pentru copiii

Se din
administreaza
intregul salon.
tablete de Vitamina C ca pe o recompensa pentru comportamentul pozitiv.
Observ si notez comportamentul copilului. Fac bilantul orelor de somn. Identific cauza oboseli si discomfortului.
Pagina 94 din 164

4.Dificultatea de a se odihni Sa prezinte stare de bine. Copilul sa doarma minimum 8 ore din 24. 13- I – 2000
datorata mediului spitalicesc,
manifestata prin somnolenta
si facies incearcanat.
Pagina 95 din 164

EVALUARE
Manifesta stare de bine.
Copilul participa la echiparea sa. Copilul este corespunzator imbracat.

Obiectiv realizat.14 –20- I- 2000
Pagina 96 din 164

n functie de natura tratamentului efectuat ( injectabil sau oral, ziua sau noaptea, la 3-4-8 sau la 12 ore ) Promovez linistea in sectie si in salon.
Il incurajez sa faca actiuni simple ( incheierea nasturilor, asezarea ordonata a tinutei ). Invat copilul importanta imbracamintei.
Pagina 97 din 164

5. Dificultatea
Copilul
desaa se
aiba o tinuta ingrijita si corespunzatoare 13- I – 2000
autoingriji datorita varstei mediului ambiant.
mici manifestata prin tinuta
dezordonata.
Pagina 98 din 164

EVALUARE
ilor, fetei si dintilor. Permite efectuarea toaletei generale si intime. Copilul

Obiectivele
este curat.
realizate conform planificarii.14 – 20 - I- 2000
Pagina 99 din 164

Il abordez cu calm si rabdare.
l determin sa accepte ingrijirile igienice pe care le extind pana la toaleta completa. Constientizez pacientul asupra necesitatii efectuarii igienei personale.
Pagina 100 din 164

aspitalicesti. Sa-si formeze deprinderi de igienice de ingrijire pana la externare. Sa participe la ingrijirile sale igienice. 13- I – 2000
Pagina 101 din 164

DIAGNOSTIC NURSING
6. Dezinteres fata de masurile

de igiena datorata varstei
mici, manifestata prin
neacordarea ingrijirilor
proprii,
Pagina 102 din 164

EVALUARE
loghez tot mai bine cu copilul. Incepe sa comunice cu copiii din salon. 15 – Copilul
I – 2000este izolat si retras in prima zi. 14 – I – 2000
Pagina 103 din 164

Ii dau posibilitatea sa-si exprime nevoile, sentimentele si dorintele. Testez si pun in evidenta capacitatea copilului de a dialoga .
Pagina 104 din 164

Sa comunice cu ceilalti pacienti si cu personalul de ingrijire. Sa se adapteze la mediul spitalicesc. 13 - I - 2000
Pagina 105 din 164

DIAGNOSTIC NURSING
nivel afectiv datorata separarii

7. Comunicarea ineficienta la
de familie, manifestata prin

retragerea in singuratate.
CAZUL NR.2
TANASE CRISTINA, copil in varsta de 6 ani, dimiciliata in Bucuresti, sector 3,

strada Ramurei nr. 35, ap. 105, este adusa la camera de garda a pavilionului B 3 din spitalul
clinic ,, Prof. Dr. Victor Babes ’’, de catre bunica sa. Este internata cu diagnosticul de:
Din informatiile oferite de catre bunica, rezulta ca debutul bolii este sesizat in urma cu
o saptamana, cand a prezentat febra ( 38º C ) si inapetenta. Bunica ii administreaza din
proprie initiativa Penicilina B si Vitamina C, timp de 3 zile. Febra a cedat, dar s-a instalat
desfagie si adenofagie, starea generala fiind relativ buna.
In cursul diminetii internarii este examinata la dispensarul medical teritorial si
indrumata spre internare cu suspiciunea de mononucleoza infectioasa.
ANCHETA EPIDEMIOLOGICA sumara efectuata in camera de garda a stabilit
existenta unui caz izolat. Nu se cunoaste sursa bolii. Membrii familiei sunt sanatosi la fel si
anturajul imediat. Copilul nu face parte dintr-o colectivitate organizata.
ANTECEDENTELE HEREDOCOLATERALE – fara importanta.
ANTECEDENTELE FIZIOLOGICE:
Primul copil nascut la termen,
Greutate la nastere 2800g
ANTECEDENTELE PATOLOGICE – angine repetate tratate ambulator.
LA EXAMENUL CLINIC efectuat in camera de garda se constata:
Greutatea: 21 kg,
Starea generala: buna,
Facies: incercanat,
Tegumente: palide fara eruptie,
Mucoase: normal colorate,
Pagina 106 din 164

Tesut musculos adipos: normal reprezentat,

Sistem osteoarticular: integru,
Sistem ganglionar- limfatic : paliadenopatie laterocervicala si submandibulara biliara,
ganglioni mobili, moderat sesibili cu diametrul de 1-1.5 cm,
Aparat respirator: obstructie nazala, respiratie orala; auscultatie: murmur vezicular,
fara raluri,
Aparat cardiovascular: semne subiective nu prezinta, soc apexian in spatiul V
intercostal pe linia medioclaviculara, puls 120/ min. zgomote cardice ritmice, tahicardie.
Aparat digestiv si anexe: apetit diminuat, lamba saburala, exfoliata la varf, faringe si
amigdale mult hipertrofiate, criptice, cu depozite pultacee bilaterale, abdomen suplu, mobil
cu respiratia, ficatul cu marginea inferioara la 3 cm sub rebordul costal, splina pulpabila la 2
cm,
Aparat urogenital: normal,
Sistem nervos: normal, corespunzator varstei, orientat temporo- spatial.
EXPLORARILE PARACLINICE, efectuate la internare si pe timpul acesteia au
prezentat urmatoarele valori:
Explorarea La internare La externare
Numar leucocite 13200/mm3 7200/mm3
Formula leucocitara N/4 S/34 E/2 N/7 S/46
L/46 M/10 L/38 M/8
Mononucleare: 4 mononucleare: 2
Plasmocite : 4
Hemoglobina 12.44 gr %
Reactia Paul- Bunnel - NEGATIV POZITIV
Hanganitiu
ASLO 100 U.I.
TGP 150U.K. 25 U.K.
Bilirubina: Totala 0.87 mg %
Directa 0.47 mg %
Ag HBs NEGATIV
Serologie HIV NEGATIV
Exudat faringian SH NEGATIV NEGATIV
ST NEGATIV
VSH 22 mm/h 6 mm/h
Pagina 107 din 164

Indice de protrombina 88%

Timp Quik 16
Ex. Urina normal
IDR pa P.P.D.2U. negativ la 72 ore
In urma corelarii datelor clinice si paraclinice ce confirma diagnosticul si se instituie
TRATAMENT medicamentos dupa cum urmeaza:
Penicilina G: 1600000 U.I./ zi * 5 zile
Moldamin : 600000 U.I.
Prednison: 11 zile 4 tb * 4 zile , apoi descrescand
Aspirina : 2 tb/ zi * 3 zile,
Dicarbocalm: 2 tb/zi * 13 zile,
Electovit: 3 tb / zi* 13 zile,
Gargara cu musetel si apa bicarbonata 5%
REGIMUL ALIMENTAR:
Hepatic, fara sare,
Dintre alimentele permise: branza de vaci, cas, urda, iaurt, carne slaba fiarta, legume,
fructe coapte, unt 10 gr/zi, ulei 20-30 gr/zi.
Au preluat cazul in a 3-a zi de la internarea copilului. Am constatat ca fetita prezinta
stare generala relativ buna, cu voce usor nazonata si cu apetitul diminuat. Am observat ca
este mai retrasa si ca prezinta personalului medical ii produce teama, manifestata prin facies
speriat, retragerea in patutul sau si refuzul de a comunica. Nu raspunde la intrebari, iar daca o
face este prin,, da’’ sau ,,nu’’. Dupa ce am vizitat-o mai multe zile la rand, am observat ca s-a
mai acomodat cu atmosfera de spital si ca incepe sa coopereze. Am aflat ca o doare in gat si
nu poate manca, lucru pe care il observansem din timp. Am insistat si am observat ca in ziua
urmatoare a mancat o cantitate mai mare din masa de pranz. Pe noptiera se gasesc dulciuri si
fructe aduse de familie, precum si jucarii.
Am remarcat ca se misca cu o usoara dificultate acuzand dureri la locurile de
injectare. Din discutia cu fetita am aflat ca-i este dor de parinti si de bunica sa. Am observat
imbracamintea curata, corect incheiata, faptul ca incearca sa impatureasca singura asternutul
de pe pat si ca isi pastreaza obiectele de vesela aranjate in ordine pe noptiera. Pe masura ce
copilul s-a acomodat cu personalul de ingrijire si cu ceilalati bolnavi, a devenit tot mai
prietenoasa. Particiapa la jocurile acestora, spune poezii si medicului.
Intreaba mereu despre parintii sai, dar intelege ca ii va revedea si va pleca acasa cand
va fi sanatoasa. In urma observatiilor facute pe parcursul celor 12 zile de internare si a
Pagina 108 din 164

corelarii acestora cu datele clinice si de laborator, am identificat urmatoarele probleme ale

pacientului:
Obstructia cailor respiratorii superioare,
Deficit de nutritie,
Teama,
Dificultate de a se misca,
Perturbarea somnului,
Risc de suprainfectii.
Pagina 109 din 164

Apreciez ca obsrtructia este de nivel nazal si faringo- amigdalian. Testez caile nazale aplicand degetul pe fiecare nara si solicitand
copilului sa respire.
Pagina 110 din 164

Sa prezinte stare de confort fizic si psihic Pacientul sa respire liber 3 Pacientul

zile. sa prezinte mucoase tegumente narurale. 14- I – 2000
Pagina 111 din 164

DIAGNOSTIC NURSING
1.Obstructia cailor
respiratoirii superioare
datorata procesului
inflamator infectios, prin
dificultatea de a respira.
Pagina 112 din 164

EVALUARE
– 2000 Se mentine respiratia orala. 16 – I – 2000 Respiratia este orala.

Obstructia cailor respiratorii se mentine. 15 – I- 2000
Pagina 113 din 164

Administrez gargara cu solutii antiseptice se apa Administrez lichide calde si alimente lichide. Intrerup
oxigenata. administrarea alimentelor solide.
Pagina 114 din 164

DIAGNOSTIC NURSING OBIECTIVE DE
INGRIJIRE
Pagina 115 din 164

EVALUARE
nua sa diminue. 16 – I- 2000 Se alimenteaza mai bine fata de ziua precedenta.

Procesul inflamator a diminuat treptat. 15 – I- 2000
Pagina 116 din 164

Necesare si pozitionand copilul pentru examenul faringelui.
oaia de alimentatie
Administrez
si urmaresc
medicamente
respectarea regimurilor
lichide caldute,
prescrise
dar consistente:
( regimul 5 supa
). de carne strecurata, imbogatita dupa 3 zile cu piure de legume si carne mixata.
Pagina 117 din 164

Sa se alimenteze normal in 3 zile. Diminuarea durerii in 48 de ore. Diminuarea hiertrofiei amigdaliene in 24 de ore. 14- I - 2000
Pagina 118 din 164

DIAGNOSTIC NURSING
2. Deficit de nutritie datorita

hepertrofiei, amigdaliene,
manifestata prin dificultatea
de inghiti
Pagina 119 din 164

EVALUARE
pus imobilizarea in timpul recoltarii. S-a imprietenit cu copii, comunica cu personalul

Treptatde
copilul
ingrijire.
s-a adaptat la conditiile de spital. 15 – I – 2000
Pagina 120 din 164

Vitamina C 1 tb/zi ora 13 ( dupa masa) orele 18 -8-12.
calm. Il incurajez sa comunice si sa-si exprime Discut cu copilul de fiecare data cand intru in
temerile. salon.
Pagina 121 din 164

ctorii de stres. Sa se acomodeze cu atmosfera de spital in 24-48 ore. Copilul sa inteleaga importanta internarii 14- I – 2000
Pagina 122 din 164

DIAGNOSTIC NURSING
3. Teama datorita despartirii

de parinti manifestata prin
atitudine retrasa.
Pagina 123 din 164

EVALUARE
Nu prezinta aspect modificat al regiunii fesiere. Copilul se misca normal.

Durerea s-a diminuat.15 – I – 2000
Pagina 124 din 164

nul clinic efectuat desemedic

administreaza
cu blandete.
tabletele de vitamina C ca pe o recompensa pentru comportamenutl pozitiv. la radio sau T.V. pentru copii)
lic ca trebuie sa mearga normal. Verific zilnic aspectul feselor la palpare. Identific cauza durerii si a deplasarii dificile.
Pagina 125 din 164

INGRIJIRE
4. Dificultatea de a se misca 14 – I – 2000
Pagina 126 din 164

datorata durerii de la locul de
injectii, manifestata prin mers
anevoios.
EVALUARE
eilalti copii din salon. 16 - I- 2000 Noaptea s-a trezit si a plans

Indupa
cursul
parinti
zilei copilul
cca 30 minute.
a dormit 1 ora dupa masa de pranz. 15 - I- 2000
Pagina 127 din 164

sub pretexte diferite. Masez insistent locul dupa fiecare administrare. O ajut sa se mobilizeze dupa fiecare injectie.
Observ si notez comportamentul copilului. Fac bilantul orelor de somn. Identific cauza oboselii si discomfortului.
Pagina 128 din 164

EVALUARE DIAGNOSTIC NURSING OBIECTIVE DE INGRIJIRE
Copilul
doarme bine
si orele de
somn
cumulate
ziua si
noaptea sunt
suficiente.
5. Perturbarea somnului Sa prezinte stare de bine. Copilul sa doarma minimum 10 ore pe zi. 14- I – 2000
datorata mediului spitalicesc,
Copilul nu manifestata prin ore
prezinta nici insuficiente de somn.
Pagina 129 din 164

o
complicatie.
Promovez linistea in sectie si in special in salon. Administrez inainte de culcare un pahar de lapte cald. Semiintuneric ).
ini inainte de masa, dupa ce iese de la toaleta, sa se spele pe fata dimineata, sa-si spele lingurita si cana inainte de a le folosi, sa manance cu lingura si furculita )
Pagina 130 din 164

6. Risc de suprainfectii Sa nu se adauge infectii virale si afectiuni bacteriene. Copilul sa nu faca contacte infectante. 14- I – 2000
datorat mediului spitalicesc.
Pagina 131 din 164

EVALUARE
Pagina 132 din 164

r straine in Supraveghez comportamentul celorlalti copii. in celelalte saloane sunt copii cu alte afectiuni s s-ar
de sanatate putea imbolnavi.
dicale.
Pagina 133 din 164

DIAGNOSTIC NURSING
CAZUL NR.3
MIRCEA RAZVAN in varsta de 21 de ani, domiciliat in Bucuresti, sector 3, strada

Construcorilor, nr.41, vine la camera de garda a spitalului ,, Prof. Dr. Victor Babes’’ unde se
interneaza cu diagnosticul:
Din datele culese rezulta ca pacientul prezinta cca 7 zile febra, frisaone, cefalee
fronto- temporala, vertij, disfagi care se accentueaza progresiv si tuse moderata. De 3 zile
acuza febra inalta, difagie intensa, disfonie, precum si adenopatie laterocervicala dureroasa.
In dimineata internarii a solicitat consult ORL la spitalulul Panduri, de unde a fost indrumat
spre spitalul ,, Prof. Dr. Victor Babes’’.
ANCHETA EPIDEMIOLOGICA sumara, efectuata in camera de garda a stabilit ca
pacientul nu cunoaste cazuri similare, dar frecventeaza anturaje diverse, intamplatoare.
ANTECEDENTELE HEREDOCOLATERALE :
Mama cu litiaza biliara si HTA.
ANTECEDENTE FIZIOLOGICE:
Fara importanta.
ANTECEDENTE PATOLOGICE:
Pagina 134 din 164

Tuse convulsiva (la 1 an).

Amigdalite repetate.
Meningita urliana (la 11 ani).
Leptospiroza (la 16 ani).
Rubeola (la 18 ani).
Gastrita (la 18 ani).
La EXAMENUL CLINIC efectuat in camera de garda se constata:
Greutate: 62 kg.
Stare generala: buna.
Semne generale: cefalee.
Facies: necaracteriatic.
Tegumente si mucoase palide, elastice, hemangioame toracice numeroase.
Tesut conjunctivo : adipos si muscular: slab reprezentat.
Sistem osteoarticular: integru, scolioza.
Sistem ganglionar linfatic : adenopatie laterocervicala sensibila sponatn si la palpare,
elastica, cu diametrul de 1 – 1.5 cm.
Aparat respirator: tuse productiva fara modificari stetoacustice.
Aparat cardiovascular: fara modificari ;
-A.V. = 90/min ;
-T.A. = 100/70 mm Hg.
Aparat digetiv :apetit diminuat ;
- faringe hiperemic;
- amigdale hipertrofice si hiperemice cu depozite purulente
- ficat si splina in limitele normale.
Aparat urogenital: normal.
Sistem neuropshic: in limite normale; orientat temporo-spatial.
EXPLORARILE PARACLINICE efectuate la intermare si pe timpul acesteia au
prezentat urmatoarele valori :
Explorarea La internare La externare
Exudat faringian SH prezent negativ
Numar leucocite 10.600/mm3 5000/mm3
Formula leucocitara N/6, S/24, L/68, M/2. N/4, S/44, E/6, L/38,
M/8
VSH 17 mm / h. 7 mm / h.
Pagina 135 din 164

Hemoglobina 15,80 g % 14,80 g %

TGP 40 U.I. 144 U.I
Bilirubina:
totala 0,69 mg% 0,88 mg%
directa 0.22 mg% 0.23 mg%
Reactia Paul – Bunnel – pozitiv 1/8 pozitiv 1/8
Hanganutiu
Glicemie 118 mg%
Creatinina 1.5 mg%
Fibrinogen 226 mg%
Reactia ASLO 166 U.I.
Proteina C reactiva 1.6mg%
Urocultura negativa
Ex. urina normal
I.P. 88%
T.Q. 16 sec.
Anticorpi anti HIV absenti
In urma corelarii datelor clinice si paraclinice se confirma diagnosticul si se instituie
tratament medicamentos dupa cum urmeaza:
Penicilina G: 4 mil. U.I. / zi * 3 zile.
Eritromicina 2 gr/ zi *5 zile.
2.2 gr/ zi * 10 zile.
Algocalmin tablete ( la nevoie )
Paracetamol la nevoie
Ulcerotrat 3 tb / zi * 30 zile
Multivitamine 3 tb / zi * 19 zile
Colebil 3 tb / zi * 19 zile
REGIMUL ALIMENTAR : complet.
Am preluat cazul in a 7-a zi de la internare. Am constatat ca pacientul prezinta stare
generala buna, dar cu usoara tuse. Am discutat cu acesta si am aflat ca prezinta cefalee,
disfagie si apetit diminuat. Am observat ca este mai retras si ca prezinta o usoara stare de
nervozitate. Din discutia cu pacientul am observat ca mediul spitalicesc ii produce aceasta
stare. Dupa ce l-am vizitat mai multe zile la rand am observat ca s-a acomodat cu atmosfera
de spital. S-a obisnuit cu personalul medical si discuta cu ceilalti pacienti. Am remarcat ca nu
Pagina 136 din 164

mananca ceea ce primeste la masa si nici ceea ce primeste de la familie. I-am spus ca este
important sa se alimenteze pentru ca astfel functioneaza energie organismului. In zilele
urmatoare am remarcat ca a inceput sa consume alimentele primite, in intregime. Fructele
aflate pe noptiera nu mai erau a doua zi. In timpul unei discutii s-a plans ca se simte foarte
obosit (fapt pe care l-am asociat cu faciesul palid si incercanat) si de faptul ca are cosmaruri.
L-am sfatuit sa bea un pahar de lapte cald inainte de culcare si eventual sa citeasca ceva
frumos seara inainte de culcare. Dupa 3 zile a afirmat ca, cosmarurile au incetat si se simte
mai odihnit.
Starea de nervozitate se mai mentine, in parte datorita faptului ca pacientul are unele
probleme personale lasate nerezolvate, legate de serviciu si de familie. In urma observatilor
facute pe parcursul internarii si a corelarii acestora cu datele clinice si de laborator, am
identificat urmatoarele probleme ale pacientului:
apetit diminuat
dificultatea de a se odihni
hipertermie
cefalee
comunicare inefiecienta la nivel afectiv
stres.
Pagina 137 din 164

INTERVENTII AUTONOME SI
DELEGARE
Alimentele vor fi imbunatatite cu unt si Supraveghez personal alimentarea

smantana si vor contine vitamine si meselor principale care vor consta in
saruri minerale. alimente caldute, moi, pasate.
Pagina 138 din 164

normal pana la externare. Pacientul

Sa prezinte
sa primeasca
senzatie
pirnipiile
de foame
alimentare
in 3 zile.necesare, repartizate in 3-4 mese principale, in prima zi. 14- I – 2000
Pagina 139 din 164

DIAGNOSTIC NURSING
1. Apetit diminuat datorita

hiperemiei amigdaliene si
faringiene manifestata prin
absenta senzatiei de foame si
refuzul alimentatiei.
Pagina 140 din 164

EVALUARE
primit cca 2000 ml lichide constand in ceai, suc si lapte pe care

Pacientul
le-a consumat.
consuma doar jumatate
16 – I – din
2000cantitatile de alimente primite la masa 15 – I- 2000
Pagina 141 din 164

acientul pentru recoltare anuntandu-l sa nu manance sau sa bea Recoltez

in dimineata
exudat
recoltarii.
faringian pentru depistarea unor germeni care ar putea fi asociati infectiei virale.
Pagina 142 din 164

INGRIJIRE
Pagina 143 din 164

EVALUARE
l a afirmat ca nu a mai avut cosmaruri. 17 – I- 2000 Se simte obosit si prezinta facies palidPacientul
si incercanat
are in continuare cosmaruri.14 – 16- I- 2000
Pagina 144 din 164

DELEGARE INTERVENTII
AUTONOME SI
Port discutii repetate cu Discut cu pacientul pentru

pacientul si in cursul identificarea factorilor care
acestora ii demonstrez ca induc dificultatea de a se
nu are motiv pentru starea odihni.
de nervozitate genrata de
mediul spitalicesc.
Pagina 145 din 164

2. Dificultatea de a se odihni Pacientul sa prezinte stare de bine. Pacientul sa doarma 8 ore pe zi. 14- I - 2000
datorata spitalizarii
manifestata prin somn cu
cosmarurui.
Pagina 146 din 164

EVALUARE
Pagina 147 din 164

Invat pacientul sa efectueze evitand

exercitiitehnicile
de relaxare
dureroase
astfel: inainte de culcare si ii explic de fiecare data scopul tehnicilor si necesitatea lor.
Pagina 148 din 164

EVALUARE DIAGNOSTIC NURSING OBIECTIVE DE
INGRIJIRE
Temperatura pacientului a revenit in14 – I – 2000

limite normale.
Pagina 149 din 164

Ii asigur imbracaminte lejera pe care o schimb Masor in mod repetat temperatura pacientului.
de cate ori aceasta se umezeste de traspiratie.
Pagina 150 din 164

ectric. Pacientul sa-si mentina temperatura in limite fiziologice.

Temperatura sa revine in limite normale in timp de o ora. 14 – I – 2000
Pagina 151 din 164

EVALUARE DIAGNOSTIC NURSING
Pacientul prezinta stare de bine.

Cefaleea a cedat dupa 4 ore. 14 - I- 2000 3. Hipertermie datorata
procesului infectios
manifestata prin tegumente
calde.
Pagina 152 din 164

leei. Ii asigur confortul si indepartez factoriiAjut

agravanti.
pacientul sa descrie corect durerea si sa sesizeze momentul de remisie sau exarcerbare.
Pagina 153 din 164

4. Cefalee datorata Sa prezinte stare de bine. Cefaleea se diminueaza pana la disparitie. 14- I – 2000
procesului infectios
manifestata prin apatie.
Pagina 154 din 164

EVALUARE
ntretine discutii cu ceilalti pacienti. Pacientul se simte

Pacientul
ceva mai
este
bine.
in continuare
15nervos
–16 - Isi–prezinta
2000 dificultate in comunicare 14 – I – 2000
Pagina 155 din 164

ti, integrame sau jocuri pentru a-i distrage atentia si a-i induce o stare de Discut
calm. cu pacientul si ii dau posibilitea sa-si exprime nevoile, sentimentele si dorintele.
Pagina 156 din 164

Pacientul sa se acomodeze cu mediu spitalicesc. Pacientul sa prezinte stare de calm. 14- I – 2000
Pagina 157 din 164

DIAGNOSTIC NURSING
5. Comunicare ineficienta la
nivel afectiv datorata
mediului spitalicesc
manifestata prin nervozitate
Pagina 158 din 164

EVALUARE
ai prezinta usoara neliniste. Pacientul s-a imprietenit cu ceilalti pacienti.

Pacientul nu prezinta
16 – I – 2000
nici o schimbare a starii initiale. 14 – 15- I – 2000
Pagina 159 din 164

Creez in jurul pacientului o atmosfera

Il supravghez
de liniste sidecalm.
aproape compportamentul pentru a observa ameliorarea sau exarcerbarea starii sale
od poate beneficia de ingrijiri prompte la nevoie. Identific impreuna cu pacientul factorii stresanti si efectuez evaluarea lor.
Pagina 160 din 164

6. Stres datorat spitalizarii Sa prezinte stare de bine. Bolnavul sa fie calm, linistit. 14 – I – 2000
manifestat prin neliniste.
Pagina 161 din 164

EVALUARE
Nu mai este nelinistit, dar prezinta o usoara nervozitate fata de problemele

Pacientul s-a
personale
acomodatlasate
cu mediul de spitalizare. 17 – I – 2000
nerezolvate, legate de serviciul si familie.
Pagina 162 din 164

neliniste
a-si formeze
nu iinoi
esteobisnuinte
benefica in
care
procesul
sa-l ajute
de vindecare
sa se integreze
si nu mai
facebine
altceva
in noul
decatmediu.
sa ii mentina celelalte manifestari ( cefalee, cosmaruri, apetit diminuat, nervozitate)
Pagina 163 din 164

INGRIJIRE
BIBLIOGRAFIE
Boli infecto-contagioase vol I – II – Marin Voiculescu

Epidemiologie si boli infecto-contagioase – Dr. C-tin Bocarnea
Tehnica ingrijirii bolnavului – Carol Mozes
Ghidul nursing vol I- II – Lucretia Titirca
Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali – Lucretia Titirca
Microbiologie si parazitologie medicala - Ghe. Dimache
- Dan Panaitescu
Boli infectioase vol I - Marin Voiculescu
- Conf. Elias Heins
- Dr. Tofan Nicolae
Pagina 164 din 164

Mononucleoza

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mononucleoza

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Studiu de caz privind ingrijirea bolnavului cu mononucleoza

CONCEPTUL NURSING AL VIRGINIEI

Pagina 1 din 164

Virusul EPSTEIN – BARR este agentul etiologic al mononucleozei infectioase si face

Pagina 2 din 164

decelati in serul unor persoane, care au suferit neindoielnic de mononucleoza infectioasa,

Pagina 3 din 164

Un alt factor consta in anumite translocari cormozomiale, constatate la toate linile

Mononucleoza infectioasa este o boala acuta, trasmisibila, de obicei benigna, afectand

Pagina 4 din 164

RASPINDIRE Mononucleoza infectioasa sete aproape uniforma pe intregul glob. Prin

MORBIDITATEA maxima se situeaza in adolescenta, grupele de varsta cele mai

SURSA DE INFECTIE o constituie numai omul bolnav prin persoanele infectate,

Pagina 5 din 164

TRASMITEREA virusului se face prin contact direct si intim cu persoanele

Pagina 6 din 164

anticorpi eterofili si anticorpi nespecificati. O alta amomalie imunologica consta in frecventa

Pagina 7 din 164

Pagina 8 din 164

SPLENOMEGALIA apare frecvent la 50-80% din cazuri, este nedureroasa, palpabila

MODIFICARI ELECTROCARDIOGRAFICE. Sunt usoare, la 5-6% din cazuri.

Pagina 9 din 164

Pagina 10 din 164

Alte complicatii : Orhita, Pancreatita, Adenita mezentarica, Suparainfectii bacteriene,

Pagina 11 din 164

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN INGRIJIREA BOLNAVULUI CU

SPITALUL DE BOLI INFECTO – CONTAGIOASE

Pagina 12 din 164

SISTEMUL PAVILIONAR : - urmareste sa izoleze bolnavii pe boli. Prezinta

Pagina 13 din 164

Respectarea acestor principii este sarcina asistentei medicale si reprezinta conditia

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN ASIGURAREA

Revenind la ingrijirea pacientului cu mononucleoza infectiosa, mentionez ca

Pagina 14 din 164

Lampa cu ultraviolete pentru dezinfectarea suprafetelor si chiuvetei.

Pagina 15 din 164

DEPOZITUL DE RUFE CURATE este o incapere prevazuta cu dulapuri pentru

Pagina 16 din 164

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE IN STABILIREA

Pagina 17 din 164

Pagina 18 din 164

Pagina 19 din 164

Pagina 20 din 164

Asistenta medicala sta in fata medicului, de cealalta parte a patului. In functie de

Pagina 21 din 164

examinarea dorsala a toracelui si regiunii renale. Pentru examinarea axilelor asistenta

Pagina 22 din 164

Tesutului adipos - da informatii asupra stratului de grasime, identifica edeme,

Pagina 23 din 164

Asistenta medicala pregateste fizic si psihic pacientul. Ajuta pacientul sa se dezbrace

Pagina 24 din 164

Pagina 25 din 164

dimineata si 37º-37.3ºC seara. Se masoara in scopul descoperirii unor modificari patologice

Pagina 26 din 164

Pagina 27 din 164

Asistenta medicala pregateste materialele necesare:

Cu mana dreapta se pompeaza aer in manseta pneumatica cu para de cauciuc, pana la

Pagina 28 din 164

PULSUL ARTERIAL - este senzatia de soc perceputa la palpare unei artere

Pagina 29 din 164

Tebiala posterioara, etc.

Masurarea pulsului in artere:a- carotida, b- cubitala; c- humerala; d- femurala; e-