SANATATEA FAMILIEI

Studentul :AL ATEALI OMAR

MG I
Gr. 3
Familia reprezintã un sistem social, celula de bazã a societãtii, ce defineste un grup de persoane ce au resedintã
comunã, sunt înrudite sau legate biolo-gic, legate afectiv, ce coopereazã economic si are cel putin o pereche ce
întretine relatii sexuale acceptate de societate, cu posibilitãti de reproducere sau adoptare de copii.
Din punct de vedere bio-psiho-social familia poate fi consideratã ca fiind:
- biologic: este un sistem de transmitere geneticã
- psihologic: este un sistem de dezvoltare a personalitãtii si a afectivitãtii
- social: este sistemul durabil în cursul istoriei, cu functii de protectie si de satisfacere a nevoilor sociale.
O familie poate sã includã 3-4 generatii, în special familia traditionalã ruralã, dar câmpul emotional cuprinde 3
generatii. Membrii unei familii se nasc sau sunt adoptati, cresc, se cãsãtoresc si rãmân în aceeasi familie pânã la
moarte sau pãrãsesc familia de bazã, întemeind o nouã familie, cu altã resedintã, rolurile se schimbã.

Scopul unei familii este de a asigura membrilor sãi satisfacerea nevoilor, prin actiunea conjugatã a tuturor
membrilor pe perioada întregii vieti si acest lucru asigurã supravietuirea familiei, desi membrii ei mor, cu fiecare
generatie.

Nevoile familiei: habitat, alimentatie, resurse sanitare, sociale, intelectuale, emotionale si spirituale.

Evolutia familiei de-a lungul istoriei s-a suprapus evolutiei societãtii, ea rãspunzând prin functiile de protectie sau
sociale necesitãtilor si împrejurãrilor timpului. Astfel, în societatea româneascã, pe mãsurã ce au apãrut primele
crese sau grãdinite la dispozitia unei comunitãti, aceste institutii au preluat unele din functiile de protectie si
sociale ale familiei. Dar so-cietatea în permanentã transformare are nevoie ca membrii sãi sã dispunã de
flexibilitate si o adaptabi-litate în continuã crestere, iar familia constituie matricea acestei adaptãri psiho-sociale.
Cercetãri psihologice, psihiatrice si studii populationale au dovedit cã evenimentele majore negative, ce pot duce
la distrugerea familiei (moarte, divort) prin efectele stressante, duc la afectarea stãrii de sãnãtate a celorlalti
membrii ai familiei.
A fost de asemenea scos în evidentã faptul cã în anumite familii în care apar mai frecvent diferite boli, existã
probleme grave ca: violenta dintre soti, abuzuri asupra copiilor, separãri între soti în acelasi habitat.

Morbiditatea, mortalitatea si rata internãrilor sunt crescute în familiile ce pierd un membru prin deces. Vârsta de
deces este mai scãzutã statistic la persoanele ce au rãmas de tinere vãduve.

Chiar afectiunile infectioase sunt mai periculoase la familiile cu probleme grave, prin scãderea imunitãtii
membrilor sãi.

Orice boalã apãrutã într-o familie poate influenta starea de sãnãtate a celorlalti membrii, poate afecta
functionalitatea unei familii si cu cât afectiunea este mai de lungã duratã si gravitatea ei mai mare, repercursiunile
asupra functionalitãtii familiei sunt mai severe.

Medicul de familie este cel care cunoaste toate problemele bio-psiho-sociale ale familiei si el poate actiona pentru
a preveni sau trata orice dezechilibru apãrut. Este astãzi demonstrat cã incidenta hi-pertensiunii arteriale, a
colesterolemiei si a anginei pectorale creste de trei ori la bolnavii cu probleme familiale, fatã de loturi similare în
care nu existã asemenea probleme.

Medicul de familie este acela care cunoaste factorii de risc familial: comportament alimentar, consum de alcool,
fumat, sedentarism, stress familial, dar si pedigree familial. Prin el se poate actiona în problematica profilaxiei
primare si implicit la scãderea mortalitãtii generale si a cresterii sperantei de viatã.

Studii statistice au demonstrat cã în perioada premergãtoare instaurãrii unei depresii, cu cca. ½ an, pacientii au
un numãr crescut de consultatii, spitalizãri, iar tulburãrile neuro-vegetative, functionale, pot indica medicului de
familie semnalul de alarmã.

De asemenea, medicul de familie trebuie sã stie cã în familiile stressate, mamele apeleazã mai des la consultatii
pentru copiii, desi acestia nu pre-zintã tulburãri organice, doar mamele sunt cele stressate.
Relatiile benefice pe care se întemeiazã familiile sunt bazate pe afectiune, ambiantã armonioasã, loialitate, dragoste
si grijã, iar familia clãditã pe aceste relatii este o familie functionalã. Dacã din contrã, într-o familie intervin relatii
de urã, de vinovãtie, restrictii, pedepse, stãri conflictuale, atunci este vorba de o familie disfunctionalã.

Sãnãtatea este definitã de OMS ca acea stare de bine fizic, mental si social, în absenta bolii sau infirmitãtii.

Sãnãtatea familiei depinde de sãnãtatea fiecãrui membru al sãu, dar si de interactiunea dintre membrii familiei si
interactiunea familiei cu alte sisteme so-ciale. Însã este foarte greu de apreciat o «stare de complet bine», cãci odatã
cu evolutia societãtii, bunãstarea caracterizeazã societatea modernã, iar pretentiile în legãturã cu calitatea vietii au
crescut, ele deci depind de fiecare membru al familiei, de pretentiile familiei si nu în ultimul rând de comunitate si
societatea în care se gãseste familia.

Pentru medicul de familie criteriile de diagnostic al stãrii de sãnãtate, parcug cele trei etape: bunãstare fizicã,
bunãstare mentalã, bunãstare socialã.

a. Bunãstare fizicã (biologicã) a familiei este datã de bunãstarea fizicã a fiecãrui membru al familiei.

-Corporalitatea este o realitate biologicã, iar în ciclul familiei, de la nastere, prin diferentiere, crestere, maturizare si
îmbãtrânire, ea corespunde unor parametrii normali, ce tin de vârstã, sex, rasã. Bunãstarea fizicã (biologicã) a
familiei înmãnuncheazã aspectul exterior, structuri morfologice interne, functii si particularitãti fiziologice,
biochimice, endocrine si nervoase ale fiecãrui membru al familiei.
 Criteriile de apreciere sunt clinice si paraclinice. Examenul clinic complex (anamnestic si fizic), mãsurarea unor
parametrii antropologici si evidentierea integritãtii si armoniei constructiei organismului.

Examenul paraclinic cu evidentierea capacitãtilor functionale pasive si active conform standardelor pentru vârstã,
sex. Constante biologice cores-punzãtoare în examinãrile de laborator si evidentierea vitalitãtii fizice si a vigorii
în lipsa factorilor de risc.

b. Bunãstarea mentalã prin dezvoltarea optimã a capacitãtii membrilor unei familii si familiei în întregime într-un
anumit cadru de referintã (intelectual, emotional).

Criterii:

- munca folositoare a fiecãrui membru, participarea la sarcinile din familie, împãrtirea sarcinilor (ritmicitate,
intensitate).
- relaxare plãcutã, odihnã corespunzãtoare, folosirea timpului liber.

- relatii interpersonale bune (sot-sotie, mamã-copii, tatã-copii, bunici-pãrinti, bunici-copii)

- capacitatea de adaptare la schimbãri

- controlul instinctelor, lipsa conflictelor.

- armonie interioarã, legãturi afective solide.

- comunicare eficientã, spontanã.

- comportament etico-moral adecvat.

- atmosferã caldã, prietenoasã, plinã de optimism.

c. Bunãstare socialã conditionatã de bunãstarea fizicã si mentalã, cãci numai o familie a cãrei membrii sunt în
plenitudinea acestor atribute poate sã-si exprime comportamentul în mod favorabil în sânul familiei, al comunitãtii si
societãtii. Dar si factorii de bunãstare socialã, influenteazã în mod hotãrâtor bunãstarea fizicã si mentalã a membrilor
unei familii si familiei ca sistem social.

Criteriile de apreciere a bunãstãrii sociale sunt oglindite de satisfacerea nevoilor fundamentale ale familiei:
- habitat corespunzãtor, locuintã igienicã, cu numãr suficient de camere, încãlzire, iluminare, aerisire adecvatã, dotãri
igienico-sanitare corespunzãtoare numãrului membrilor, mediu ecologic si geografic sãnãtos.
- alimentatie echilibratã, adecvatã vârstei si activitãtii cu predominanta produselor naturale.
- odihnã, cu petrecerea plãcutã a timpului liber, concedii la sfârsit de sãptãmânã si anual în naturã.
- activitãti profesionale si complementare care sã-i producã satisfactie si sentimentul de realizare.
- educativ- posibilitatea de a apela la institutii de învãtãmânt prescolar, scolar, institutii si organizatii culturale,
stiintifice, sportive, turistice, religioase.
- sanitar-social:
- accesibilitatea la serviciile de sãnãtate
- posibilitatea de a avea un medic de familie
- folosirea serviciilor de sãnãtate preventivã (imunizãri, vaccinãri)
- folosirea serviciilor specializate (ambulator + spital).
- folosirea serviciilor recuperatorii (fizioterapie, cure balneare)
- institutii sociale pentru copii (crese), cãmine pentru bãtrâni, bolnavi cronici (spitale de cronici, azile), handicapati
(inst.de instruire, recuperare)
Comportamentul fatã de sãnãtate al unei familii se poate aprecia prin modul de autoevaluare a problemelor de
sãnãtate, prin starea de sãnãtate la zi a membrilor sãi, prin atitudinea pe care familia o ia în cazul aparitiei unei boli
sau a suspiciunii de îmbolnãvire. Acest comportament fatã de propria sãnãtate poate fi evaluat prin indici care indicã
prezentarea din proprie initiativã la controalele “jalon” corespunzãtoare vârstei a controlului sãnãtãtii, precum si
prin frecventa folosirii serviciilor medicale preventive (teste, analize, imunizãri).
O comunitate de elemente structurale permit familiilor sã functioneze eficient pentru promovarea sãnãtãtii familiei -
Pratt le numeste familii cu energie.

Toti membrii interactioneazã pentru:

-teluri socio-profesionale adecvate fiecãrui membru si distractii comune

-conversatie si activitãti în casã si în afarã
-contacte active si variate cu :
-grupuri de interes, de vârstã, profesie;
-organizatii (educationale,politice, recreative)
-caracteristici functionale:
-familii active(activitãti sportive, cautã activ alimentul preferat, serviciul necesar)
-familii maleabile în organizare
-roluri flexibile(curãtenia casei o face oricine în lipsa celui responsabil)
-puterea e împãrtitã
-toti participã la decizii
-responsabili toleranti
-autonomie ridicatã- fiecare membru
În structura familiei sunt urmãrite 5 aspecte:
1. interactiunea dintre membrii familiei
2. legãturile familiei cu alte sisteme sociale
3. eforturile active ale membrilor de a face fatã problemelor.
4. libertãti si responsabilitãti ale fiecãrui membru.
5. flexibilitate- rigiditate în relatiile de roluri familiale

1. Interactiunea dintre membrii familiei

a. Interactiunea sot-sotie (frecventã si tipuri)

b. interactiune mamã-copil

c. interactiune tatã-copil

d. preferinta bãrbatului pentru rolul de tatã sau profesional

e. interactiuni familiale combinate.

2. Interactiunea cu alte sisteme sociale

a. intensitatea participãrii în comunitate (organizatii, cluburi)

b. nr.de localitãti vãzute (pentru sãnãtate,biserici, recreere)

c. intensitatea actiunilor culturale (cursuri,realizãri, audieri).

d. varietatea activitãtii copilului

e. activitãti combinate ale familiei în afara casei

3. Eforturi active de a face fatã situatiei.

a. eforturi de a mentine sãnãtatea (fãcute de pãrinti).

b. instalatii pentru mentinerea sãnãtãtii

c. echipamente de mentinere a sãnãtãtii copilului.

d. echipamente pentru antrenamentul copiilor.

4. Libertãti si responsabilitãti individuale ale membrilor:

a. controlul copilului se face de cãtre pãrinti cu agresivitate scãzutã

b. rare conflicte obstructive între soti.

c. pãrintii îsi sustin copilul

d. autonomia copilului

e. autonomia membrilor.

5. Flexibilitate, rigiditate în relatiile de roluri în familie

a. diviziunea conjugalã a sarcinilor

b. diviziunea conjugalã a îngrijirii sãnãtãtii copilului

c. diviziunea conjugalã a îngrijirii sãnãtãtii celuilalt sot.

d. cum se împarte puterea în deciziile ce privesc familia (se iau unilateral decizii).
Fatã de familia traditionalã, de-a lungul timpului a apãrut familia energizatã care activeazã mult mai eficient pentru
apãrarea si protectia sãnãtãtii membrilor sãi.

Familia energizatã- toti membrii sunt angajati în interactiuni variate, reglate unii cu altii.

Familia energizatã are prin membrii sãi legãturã cu comunitatea printr-o participare activã a membrilor sãi la viata
comunitãtii, printr-o autonomie a ei si participare ce încurajeazã individualitatea fiecãrui membru, iar problemele
familiei sunt rezolvate în mod creator.

Bãrbatii sunt profund implicati în functionarea familiei, spre deosebire de familia traditionalã în care acest lucru era
fãcut de femei si copii, iar aceasta contribuie la mentinerea sãnãtãtii întregii familii.

Familia energizatã profitã mult mai mult de serviciile medicale, fiindcã femeia si copiii sunt mai angajati în
activitãti de grup ale comunitãtii.

Familiile cele mai sãnãtoase aveau cele mai putine conflicte dusmãnoase, controale ale copilului caracterizate prin
autonomie, spirit de întrajutorare si se încurajau reciproc.

Competenta familialã este consideratã rãspunzãtoare de sãnãtate sau disfunctii psihologice (prin comunicare
familialã, organizare familialã, conflicte familiale).

Modelul presupune existenta unor scopuri comune în a stimula dezvoltarea copiilor pentru a deveni adulti
independenti si pentru a stabiliza personalitatea pãrintilor.
Dupã aceste nivele de competentã familialã, familiile au fost clasificate în:

1. Familii optime

2. Familii competente, dar îndurerate

3. Familii disfunctionale

4. Familii puternic disfunctionale.

1. Familia optimã

- pãrintii sunt implicati în relatii în care puterea este împãrtitã. Fiecare pãrinte îl considerã pe celãlalt competent

- pãrintii au un înalt grad de intimitate psiho-socialã si o legãturã afectivã neobisnuitã

- pãrintii au un înalt grad de satisfactie sexualã

- pãrintii au o individualitate foarte evoluatã

- pãrintii nu sunt în competitie

- relatiile pãrintilor cu pãrintii lor si prietenii sunt calde sii satisfãcãtoare, dar nu au intensitatea relatiilor maritale.

- sunt absente relatiile încãrcate emotional, care sã concureze cu relatia maritalã.

Familia optimã se bazeazã pe:

- discutii în situatiile cu probleme, discutii eficiente

-claritate în comunicãri, nivel ridicat de spontaneitate.

Membrii familiei preiau responsabilitatea pentru gândurile, planurile si actiunile lor, întrajutorându-se reciproc.

Familia optimã are o paletã largã de sentimente, multã simpatie si nimic nu sugereazã un conflict nerezolvabil:
- Atmosfera caldã, afectuoasã plinã de optimism
- Nivele crescute ale maternitãtii psihologice.

Tata - are succes în profesie, considerã o mare satisfactie sã fie mentor al tinerilor, lucreazã mult.

- îi rãmâne timp pentru familie.

Mama - considerã satisfactia majorã în familie si cãsnicie, dar au si preocupãri în afara familiei.

Copiii - au o dezvoltare corespunzãtoare vârstei pe plan cognitiv, psihic si social.

- sunt prietenosi, deschisi, activi, deseori atletici, sãnãtosi clinic si paraclinic. Copiii mici, indiferent de sex sunt
mai putin disciplinati, dar mai expresivi si îsi exprimã deschis sentimentele.
Deci, din punct de vedere al organizãrii, al structurii familiei si al functiilor acesteia, o familie sãnãtoasã trebuie sã
rãspundã urmãtoarele deziderate:

1. O împãrtire echitabilã a puterii

2. Organizare flexibilã

3. Rezolvarea problemelor în mod adaptativ

4. Mecanisme active prin care se face fatã problemelor

5. Nivele înalte ale interactiunii

6. Contacte multiple în interiorul si în afara familiei.

7. Sprijin pentru dezvoltarea personalitãtii.

8. Încurajarea autonomiei în cadrul grupului.

În pãstrarea sãnãtãtii fiecãrui individ în parte, un rol important îl are familia, cãci asa cum spunea M.Field,
pãstrarea sãnãtãtii e ca o stare umanã care «intereseazã toate institutiile, toate subsistemele marelui sistem care se
cheamã societate».
Bibliografie:
1. Rakel Robert E. - Textbook of Family Practice, W.B.Saunders Co, 1984
2. Lãzãrescu, M. - Psihopatologie clinicã, Ed.Helicon, Timisoara 1994
3. Knopke H.J., Anderson R.L. - Academic development in family practice
(J.Fam.Practice 1981, 12, 493)
4. Petersdorf R.G. - The Family Medicine Imperative (Acad. Med. 1993, 68, 896)