REFERAT

FAMILIA ȘI SĂNĂTATEA FAMILIEI

 Familia și sănătatea familiei

Una dintre functiile cele mai importante ale medicinei familiei este fireste
asistenta medicala a familiei . Omul se naste, se dezvoltă, trăieste, se
îmbolnăvește , se vindecă sau moare într-o familie , starea sa de sanatate fiind
foarte mult influentată de factorii familiali .
Cunoasterea relatiilor familiale, a influentelor fizice si psihice deseori reciproce
ale membrilor unei familii, observarea mediului familial unde pacientul este ingrijit
sau unde se afla nepregatit, neaparăt în fața bolii, oferă medicului de familie o mai
bună întelegere a posibilitătilor si imposibilitătilor de prevenire diagnostic si
terapie.
Este important ca medicul de familie să-si formeze o imagine reala atat asupra
problemelor medicale ale unei familii, cât si asupra problemelor psihologice,
sociale si economice care ar putea influenta starea de sănătate a familiei. În
anumite situații problemele familiale pot influența sau chiar determina apariția
anumitor boli, iar medicul de familie trebuie să fie pregătit să le identifice la timp
si să încerce de multe ori cu delicatețe să le influenteze în sensul depăsirii lor .
Una dintre cele mai specifice calităţi a asistenţei medicale de Medicina Familiei
este continuitatea.
 "Medicina de Familie este secţia clinică fără pereţi din care pacientul nu se
externează niciodată" - Dr. Tudoran T.
Relaţia medic-pacient în procesul medicinii de familie este iniţiată, stabilită,
dezvoltată şi menţinută pentru ambele sexe, toate vârstele, în cursul timpului şi
independent de tipul problemei. Aceasta ar putea define domeniul Medicinii de
Familie:
Utilizarea conceptului de sanatate a familiei porneste de la faptul ca o persoana,
in dezvoltarea sa somatica, psihica si sociala, este puternic influentata de mediul
familial. Sanatatea familiei reprezinta mai mult decat suma sanatatii membrilor
componenti, ci exprima inter-relatiile care se stabilesc in cadrul acestui grup social.
Există perioade în care asistenţa medicală a pacientului rămâne strict în grija
medicului de familie:
- perioada dezvoltării psihosomatice a copilului
- medicina omului sănătos
- perioada cuprinsă între sănătate şi boală
- perioada de trecere de la starea de boală la sănătate
- naşterea şi moartea ca evenimente ale vieţii
- ciclul vieţii familiei.
Medicina de Familie, ca specialitate, nu duce la îngustarea domeniului ci la
delimitarea lui. Ea nu trebuie recunoscută doar intraprofesional ci trebuie să-şi
găsească recunoaşterea şi înrândul beneficiarilor serviciilor ei.
  Definiţia familiei
 Modele de definire:
a) Doi sau mai mulți indivizi care locuiesc în aceeaşi gospodărie, care pot
stabili unele legături afective comune şi care sunt legaţi prin îndeplinirea unor
sarcini sociale în comun(Baranowski şi Nader, 1985);
b) Grup special ţinut laolaltă de legături afective semnificative, mai degrabă,
decât o entitate legală, economică, biologică sau genetică (Leavitt, 1982);
c.Două sau mai multe persoane cuprinse într-un grup în care persoanele: au
legături de sânge, căsătorie, adopţie sau consimţământ mutual; interacţionează
unul cu altul în cadrul unui statut familial al unor poziţii şi roluridesemnate sau
asumate; creează şi menţin o subcultură comună (Stevenson, 1977);
d) Un sistem semiînchis de actori care ocupă poziţii interrelate definite de
societatea din al cărui sistem face parte familia, ca unică pentru sistemul
respectiv cu privire la conţinutul rolurilor şi ideile legăturilor de rudenie
(Robgers, 1973);
e) Un grup de doi sau mai multe persoane legate prin sânge, căsătorie sau
adopţie şi locuiesc împreună (Biroul de recensământ SUA 1975);
Definiţia OMS:
"Familia reprezintă o persoană sau un grup de persoane care trăiesc
împreună şi au legături de sânge, prin căsătorie sau adopţiune." 

Clasificarea familiilor 
 La baza clasificării stau numărul persoanelor, relaţiile dintre membrii familiei,
funcţiile fiecăruia precum şi relaţiile cu comunitatea
 I. FAMILII TRADIŢIONALE:
a.Familia nucleară = soţ, soţie şi urmaşi locuind într-o gospodărie comună.
 b.Diada nucleară = soţ şi soţie, singuri, fără copii sau copiii nu locuiesc
împreună cu ei.
c) Familia lărgită = perechea + rude
- pe verticală = soţ, soţie, copii + părinţii unuia dintre soţi sau ai ambilor;
- pe orizontală = copii + fraţi sau surorile unuia dintre soţi;
- lărgită atât pe verticală cât şi pe orizontală
d) Familia cu un singur părinte (decapitată)
e) Reţeaua de rudenii - gospodării nucleare sau membrii necăsătoriţi care
locuiesc aproape şi au un schimb permanent de bunuri şi servicii;
f) Familia poligamă (în cult islamic).
II. FAMILII NETRADIŢIONALE : (experimentale, uniuni)
Caracteristici : structură cvasifamilială sau persoane vârstnice neînrudite,
împărţind un aranjament comun, gospodărie comună şi cheltuieli împărţite;
relaţie de familie afiliată în care membrii mai vârstnici neînrudiţi au fost
integrate în familii mai tinere; afilierea nerezidenţială prin care poate fi
menţinută relaţia dintre ruda mai vârstnică şi alţi membri ai familiei extinse;
familia binucleară; familia reconstituită sau familia vitregă; familia consensuală
(concubinaj), coabitare heterosexuală cu un mariaj "de facto"dar fără forme
legale.
Orice boalã apãrutã într-o familie poate influenta starea de sãnãtate a celorlalti
membrii, poate afecta functionalitatea unei familii si cu cât afectiunea este mai de
lungã duratã si gravitatea ei mai mare, repercursiunile asupra functionalitãtii
familiei sunt mai severe.
Medicul de familie este cel care cunoaste toate problemele bio-psiho-sociale ale
familiei si el poate actiona pentru a preveni sau trata orice dezechilibru apãrut. Este
astãzi demonstrat cã incidenta hipertensiunii arteriale, a colesterolemiei si a anginei
pectorale creste de trei ori la bolnavii cu probleme familiale, fatã de loturi similare
în care nu existã asemenea probleme.
 Medicul de familie este acela care cunoaste factorii de risc familial:
comportament alimentar, consum de alcool, fumat, sedentarism, stress familial, dar
si pedigree familial. Prin el se poate actiona în problematica profilaxiei primare si
implicit la scãderea mortalitãtii generale si a cresterii sperantei de viatã.
Sãnãtatea familiei depinde de sãnãtatea fiecãrui membru al sãu, dar si de
interactiunea dintre membrii familiei si interactiunea familiei cu alte sisteme so-
ciale. Însã este foarte greu de apreciat o «stare de complet bine», cãci odatã cu
evolutia societãtii, bunãstarea caracterizeazã societatea modernã, iar pretentiile în
legãturã cu calitatea vietii au crescut, ele deci depind de fiecare membru al
familiei, de pretentiile familiei si nu în ultimul rând de comunitate si societatea în
care se gãseste familia.
Pentru medicul de familie criteriile de diagnostic al stãrii de sãnãtate, parcug cele
trei etape: bunãstare fizicã, bunãstare mentalã, bunãstare socialã.
a. Bunãstare fizicã (biologicã) a familiei este datã de bunãstarea fizicã a fiecãrui
membru al familiei.
-Corporalitatea este o realitate biologicã, iar în ciclul familiei, de la nastere, prin
diferentiere, crestere, maturizare si îmbãtrânire, ea corespunde unor parametrii
normali, ce tin de vârstã, sex, rasã. Bunãstarea fizicã (biologicã) a familiei
înmãnuncheazã aspectul exterior, structuri morfologice interne, functii si
particularitãti fiziologice, biochimice, endocrine si nervoase ale fiecãrui membru al
familiei.
Criteriile de apreciere sunt clinice si paraclinice. Examenul clinic complex
(anamnestic si fizic), mãsurarea unor parametrii antropologici si evidentierea
integritãtii si armoniei constructiei organismului.
Examenul paraclinic cu evidentierea capacitãtilor functionale pasive si active
conform standardelor pentru vârstã, sex. Constante biologice cores-punzãtoare în
examinãrile de laborator si evidentierea vitalitãtii fizice si a vigorii în lipsa
factorilor de risc.
b. Bunãstarea mentalã prin dezvoltarea optimã a capacitãtii membrilor unei familii
si familiei în întregime într-un anumit cadru de referintã (intelectual, emotional).
Criterii: munca folositoare a fiecãrui membru, participarea la sarcinile din
familie, împãrtirea sarcinilor (ritmicitate, intensitate); relaxare plãcutã, odihnã
corespunzãtoare, folosirea timpului liber; relatii interpersonale bune (sot-sotie,
mamã-copii, tatã-copii, bunici-pãrinti, bunici-copii); capacitatea de adaptare la
schimbãri; controlul instinctelor, lipsa conflictelor; armonie interioarã, legãturi
afective solide; comunicare eficientã, spontanã; comportament etico-moral
adecvat; atmosferã caldã, prietenoasã, plinã de optimism.
c. Bunãstare socialã conditionatã de bunãstarea fizicã si mentalã, cãci numai o
familie a cãrei membrii sunt în plenitudinea acestor atribute poate sã-si exprime
comportamentul în mod favorabil în sânul familiei, al comunitãtii si societãtii. Dar
si factorii de bunãstare socialã, influenteazã în mod hotãrâtor bunãstarea fizicã si
mentalã a membrilor unei familii si familiei ca sistem social.
Criteriile de apreciere a bunãstãrii sociale sunt oglindite de satisfacerea nevoilor
fundamentale ale familiei: habitat corespunzãtor, locuintã igienicã, cu numãr
suficient de camere, încãlzire, iluminare, aerisire adecvatã, dotãri igienico-sanitare
corespunzãtoare numãrului membrilor, mediu ecologic si geografic sãnãtos;
alimentatie echilibratã, adecvatã vârstei si activitãtii cu predominanta produselor
natural; odihnã, cu petrecerea plãcutã a timpului liber, concedii la sfârsit de
sãptãmânã si anual în naturã; activitãti profesionale si complementare care sã-i
producã satisfactie si sentimentul de realizare; educativ- posibilitatea de a apela la
institutii de învãtãmânt prescolar, scolar, institutii si organizatii culturale,
stiintifice, sportive, turistice, religioase; sanitar-social ; accesibilitatea la serviciile
de sãnãtate; posibilitatea de a avea un medic de familie; folosirea serviciilor de
sãnãtate preventivã (imunizãri, vaccinãri) ; folosirea serviciilor specializate
(ambulator + spital); folosirea serviciilor recuperatorii (fizioterapie, cure balneare);
institutii sociale pentru copii (crese), cãmine pentru bãtrâni, bolnavi cronici (spitale
de cronici, azile), handicapati (inst.de instruire, recuperare).
Comportamentul fatã de sãnãtate al unei familii se poate aprecia prin modul de
autoevaluare a problemelor de sãnãtate, prin starea de sãnãtate la zi a membrilor
sãi, prin atitudinea pe care familia o ia în cazul aparitiei unei boli sau a suspiciunii
de îmbolnãvire. Acest comportament fatã de propria sãnãtate poate fi evaluat prin
indici care indicã prezentarea din proprie initiativã la controalele “jalon”
corespunzãtoare vârstei a controlului sãnãtãtii, precum si prin frecventa folosirii
serviciilor medicale preventive (teste, analize, imunizãri).
În structura familiei sunt urmãrite 5 aspecte:
1. interactiunea dintre membrii familiei
2. legãturile familiei cu alte sisteme sociale
3. eforturile active ale membrilor de a face fatã problemelor.
4. libertãti si responsabilitãti ale fiecãrui membru.
5. flexibilitate- rigiditate în relatiile de roluri familiale 
1. Interactiunea dintre membrii familiei : interactiunea sot-sotie (frecventã si
tipuri); interactiune mamã-copil ; interactiune tatã-copil; preferinta bãrbatului
pentru rolul de tatã sau professional; interactiuni familiale combinate.
 2. Interactiunea cu alte sisteme sociale : intensitatea participãrii în comunitate
(organizatii, cluburi); nr.de localitãti vãzute (pentru sãnãtate,biserici, recreere);
intensitatea actiunilor culturale (cursuri,realizãri, audieri) ; varietatea activitãtii
copilului; activitãti combinate ale familiei în afara casei.
 3. Eforturi active de a face fatã situatiei: eforturi de a mentine sãnãtatea (fãcute de
pãrinti); instalatii pentru mentinerea sãnãtãtii; echipamente de mentinere a sãnãtãtii
copilului; echipamente pentru antrenamentul copiilor; libertãti si responsabilitãti
individuale ale membrilor; controlul copilului se face de cãtre pãrinti cu
agresivitate scãzutã; rare conflicte obstructive între soti; pãrintii îsi sustin copilul;
autonomia copilului; autonomia membrilor.
5. Flexibilitate, rigiditate în relatiile de roluri în familie : diviziunea conjugalã a
sarcinilor; diviziunea conjugalã a îngrijirii sãnãtãtii copilului; diviziunea conjugalã
a îngrijirii sãnãtãtii celuilalt sot; cum se împarte puterea în deciziile ce privesc
familia (se iau unilateral decizii).
 BIBLIOGRAFIE

1. www.medfam.ro
2. www.scribd.ro
3. www.cdt-babes.ro
4. Curs Familia și sănătatea familiei