NURSING COMUNITAR

CURS 3
ROLUL ȘI FUNCŢIILE ASISTENTULUI
MEDICAL GENERALIST ÎN COMUNITATE
1. Funcţii:
- acordarea îngrijirilor în familie, colectivităţi, şcoli, persoanelor
vârstnice şi bolnavilor psihici, pacienţilor cronici şi în stadiul terminal,
îngrijiri de sănătate ocupaţională;
- transmiterea cunoştinţelor către beneficiarii serviciilor de îngrijire sau
personalul din sistemul de sănătate;
- membru al echipei de îngrijiri;
- dezvoltarea practicii îngrijirilor de sănătate prin gândire critică şi
cercetare.
2. Roluri: educator şi pedagog, consilier, facilitator.
CONCEPTUL DESPRE OM
• definiţia individului, teoria holistică, omul ca unicat.
• Este o fiinţă unică, având nevoi biologice, psihologice, sociale şi
culturale, o fiinţă în continuă schimbare şi în interacţiune cu mediul ei
înconjurător, o fiinţă responsabilă, liberă şi capabilă de a se adapta.
Concepţia individului după Virginia Henderson:
Individul este o entitate bio-psiho-socială formând un TOT indivizibil
(noţiune privind globalizarea individului).
• El are necesităţi fundamentale (comune tuturor) cu manifestări
specifice pe care şi le satisface singur dacă se simte bine.
• El tinde spre autonomie în satisfacerea necesităţilor sale".
CONCEPTUL DE FAMILIE
1. Definiţia familiei dată de OMS: „Familia reprezintă o persoană sau un
grup de persoane care trăiesc împreună şi au legături de sânge, prin
căsătorie sau adopţiune."
Modele de definire:
a) Doi sau mai mulţi indivizi care locuiesc în aceeaşi gospodărie, care
pot stabili unele legături afective comune şi care sunt legaţi prin
îndeplinirea unor sarcini sociale în comun (Baranowski şi Nader, 1985);
b) Grup special ţinut laolaltă de legături afective semnificative, mai
degrabă, decât o entitate legală, economică, biologică sau genetică
(Leavitt, 1982);
CONCEPTUL DE FAMILIE
c) Două sau mai multe persoane cuprinse într-un grup în care persoanele:
♦ au legături de sânge, căsătorie, adopţie sau consimţământ mutual;
♦ interacţionează unul cu altul în cadrul unui statut familial al unor poziţii şi
roluri desemnate sau asumate;
♦ creează şi menţin o subcultură comună (Stevenson, 1977);
d) Un sistem semi-închis de actori care ocupă poziţii interreiatie definite de
societatea din al cărui sistem face parte familia, ca unică pentru sistemul
respectiv cu privire la conţinutul rolurilor şi ideile legăturilor de rudenie
(Robgers, 1973);
e) Un grup de doi sau mai multe persoane legate prin sânge, căsătorie sau
adopţie şi care locuiesc împreună (Biroul de recensământ SUA, 1975);
2. Clasificarea familiilor
La baza clasificării stau numărul persoanelor, relaţiile dintre membrii
familiei, funcţiile fiecăruia precum şi relaţiile cu comunitatea.
I. Familii tradiţionale:
a. Familia nucleară = soţ, soţie şi urmaşi locuind într-o gospodărie
comună.
b. Diada nucleară = soţ şi soţie, singuri, fără copii sau copiii nu locuiesc
împreună cu ei.
c. Familia lărgită = perechea + rude
♦ pe verticală = soţ, soţie, copii + părinţii unuia dintre soţi sau ai
ambilor;
♦ pe orizontală = copii + fraţi sau surorile unuia dintre soţi;
♦ lărgită atât pe verticală cât şi pe orizontală
d. Familia cu un singur părinte (decapitată).
e. Reţeaua de rudenii- gospodării nucleare sau membrii necăsătoriţi
care locuiesc aproape şi au un schimb permanent de bunuri şi servicii;
f. Familia poligamă (în cult islamic).
II. Familii netradiţionale:
Caracteristici:
♦ structură cvasi-familială sau persoane vârstnice neînrudite,
împărţind un aranjament comun, gospodărie comună şi cheltuieli
împărţite;
♦ relaţie de familie afiliată în care membrii mai vârstnici neînrudiţi au
fost integrate în familii mai tinere;
♦ afilierea nerezidenţială prin care poate fi menţinută relaţia dintre
ruda mai vârstnică şi alţi membri ai familiei extinse;
♦ familia binucleară;
♦ familia reconstituită sau familia vitregă;
♦ familia consensuală (concubinaj), coabitare heterosexuală cu un
mariaj „de facto" dar fără forme legale;
♦ uniunea homosexuală de pereche sau mai mulţi membrii într-o
singură gospodărie.
3. Funcţiile de bază ale familiei:

a. Funcţii fizice (biologice şi economice):

♦ reproducere;
♦ furnizare de hrană;
♦ îmbrăcăminte şi adăpost, apărare de pericole;
♦ îngrijirea sănătăţii.
b. Funcţii afective:

♦ satisfacerea nevoilor afective între soţi, între părinţi şi copii, între

membrii diferitelor generaţii;
♦ bucuria traiului împreună, companie plăcută, încurajare;
c. Funcţii sociale:
♦ asigurarea grupării sociale;
♦ întărirea stimei de sine;
♦ sprijinirea creativităţii şi a iniţiativei;
♦ dezvoltarea şi susţinerea personalităţii membrilor ei;
♦ transmiţător al culturii de la o generaţie la alta;
♦ pregătirea membrilor pentru locurile în ierarhia socială;
♦ imprimarea controlului şi a sentimentului de dreptate (reguli,
drepturi, obligaţii şi responsabilităţi caracteristice societăţii umane).
4. Sarcinile de dezvoltare ale individului şi familiei
Familia:
♦ Asigurarea diverselor facilităţi pentru diferite nevoi ale familiei.
♦ împărţirea responsabilităţii traiului familiei.
♦ Menţinerea unei relaţii maritale vitale.
♦ Menţinerea unei comunicări deschise constructive între generaţii.
♦ Menţinerea contactului şi comunicării cu rudele.
♦ Lărgirea orizontului social al tuturor membrilor familiei.
♦ Menţinerea unor standarde morale şi etice sănătoase.
Fraţii:
♦ Dezvoltarea unei structuri frăţeşti afective.
♦ Socializarea (învăţarea rolului legat de gen).
♦ Angajarea în stabilirea rolului unul faţă de altul.
♦ Furnizarea de informaţii fraţilor mai tineri privind conţinutul sarcinilor la
adolescenţă.
♦ Modelarea rolului comportamentelor heterosexuale între cei de vârsta lor.
♦ Acordarea de sprijin şi înţelegere fraţilor adolescenţi.
♦ Fraţii adolescenţi servesc de mediatori în familie şi între fraţii mai mici şi
comunitatea mare.
Şcolari (6-12 ani):
♦ Însuşirea deprinderilor fizice pentru activităţi fizice preţuite.
♦ Formarea de deprinderi sănătoase faţă de propriul corp şi dezvoltarea lui.
♦ Dezvoltarea unei personalităţi sociale cu colegii.
♦ Învăţarea de roluri sociale potrivite.
♦ Formarea de deprinderi intelectuale fundamentale (de ex. cititul).
♦ Dezvoltarea conceptelor necesare vieţii de zi cu zi.
♦ Formarea unui control moral interior şi a unui sistem de valori.
♦ Dobândirea independenţei personale faţă de părinţi şi alţi adulţi.
♦ Formarea de atitudini sociale faţă de grupurile şi instituţiile sociale.
Adolescenţii (13-20 ani):
♦ Dobândirea de relaţii noi şi mai mature cu colegii de ambele sexe.
♦ însuşirea rolului social masculin sau feminin.
♦ Acceptarea propriului corp şi folosirea lui.
♦ Pregătirea pentru căsătorie şi viaţa de familie.
♦ Pregătirea pentru o profesie sau o carieră.
♦ Dobândirea unei identităţi şi însuşirea unei ideologii.
♦ A dori şi a obţine un comportament social responsabil.
Adulţii (30-50 ani):
♦ Obiectiv de a fi responsabili faţă de propria creştere şi dezvoltare, ca şi faţă de proiectele
organizatorice şi de a ajuta generaţiile tinere şi vârstnice, fără a le controla.
♦ Dezvoltarea forţei socio-economice.
♦ Evaluarea relaţiei dintre ocupaţia/cariera persoanei şi sistemul de valori.
♦ Ajutarea persoanelor tinere să se integreze mai bine.
♦ întărirea/restabilirea intimităţii cu partenerul sau persoanele apropiate.
♦ Formarea de prietenii adânci.
♦ Ajutarea vârstnicilor în ultimii ani ai vieţii.
♦ Asumarea de poziţii responsabile în activităţile profesionale, sociale şi ale comunităţii.
♦ Menţinerea şi îmbunătăţirea căminului.
♦ Folosirea timpului liber în mod creativ şi plăcut.
♦ Acomodarea la schimbări biologice şi/sau personale.
Sănătatea familiei
• „Sănătatea familiei este abilitatea ei continuă de a menţine o structură a
sistemului familiei care să faciliteze îndeplinirea funcţiilor definite în
interacţiune cu sistemele sociale, politice, economice şi sanitare". Din
perspectiva cadrului de dezvoltare, sănătatea familiei poate fi definită ca:
„Deţinerea capacităţilor şi resurselor pentru a îndeplini normele de
dezvoltare a fiecărei etape din ciclul vieţii familiei".
• O familie sănătoasă poate fi numită şi evaluată după abilitatea sa de a
îndeplini autoîngrijirea esenţială sau capacitatea de îngrijiri independente,
să apeleze cât mai puţin la sisteme, organizaţii sau instituţii care pot prelua
din sarcinile familiei.
• Cu cât o familie îşi poate păstra integritatea structurală şi funcţională şi
este mai puţin dependentă, cu atât este mai sănătoasă.
Pentru studiul familiei şi măsurarea sănătăţii ei, OMS recomandă cel
puţin patru indicatori:

♦ demografici
♦ medicali
♦ sociologici
♦ economici.
Funcţiile şi sarcinile familiei legate de
sănătate
♦ Asigurarea de hrană, adăpost, îmbrăcăminte adecvată.
♦ Menţinerea unui mediu fizic casnic ce sprijină sănătatea.
♦ Menţinerea unui mediu casnic psiho-social care sprijină sănătatea.
♦ Asigurarea de resurse pentru păstrarea igienei personale.
♦ Asigurarea satisfacerii nevoilor spirituale.
♦ Educaţia pentru sănătate.
♦ Promovarea sănătăţii (alimentaţie, exerciţii fizice).
♦ Luare de decizii legate de sănătate şi boală.
♦ Recunoaşterea tulburărilor de dezvoltare.
♦ Recunoaşterea tulburărilor stării de sănătate.
♦ Solicitarea îngrijirii sănătăţii.
♦ Solicitarea îngrijirii îmbolnăvirii.
♦ Solicitarea îngrijirii danturii.
♦ Primul ajutor.
♦ Urmărirea medicaţiei prescrise şi neprescrise.
♦ îngrijirea bolii acute sau cronice.
♦ îngrijirea pentru recuperare.
♦ Implicarea în sănătatea comunităţii (spiritul bun, umanitar).
♦ Programe naţionale
Indicatorii sănătăţii familiei

Utilizarea conceptului de Sănătate a Familiei porneşte de la faptul că o

persoană în dezvoltarea sa somatică, psihică şi socială este puternic
influenţată, şi uneori pentru totdeauna, de mediul familial.
Chiar dacă persoana respectivă nu aplică în mod tradiţional cultura familiei
din care îşi are originea, ea face permanent referinţă, chiar negând, la familia
genitorilor săi.

Pentru a putea aprecia sănătatea familiei în toată complexitatea ei ca

înfiinţare, evoluţie, satisfacerea funcţiilor şi dezvoltarea, pot fi puse la
dispoziţie diferite metode analizând structura, relaţiile, funcţiile si diferiţi
indicatori:
a) Indicatori demografici - se referă la structura familiei şi evenimente
care intervin în aceasta:
Structura familiei:
♦ număr de persoane care compun familia (mărimea);
♦ vârsta;
♦ nivelul de instruire;
♦ ocupaţia şi tot ce derivă din ea (nivel cultural, material).
Aceste descrieri se fac, în general, în raport cu capul familiei.
• Mărimea medie a familiei: este reprezentată de numărul membrilor
familiei.
• Acest indicator este interesant de studiat diacronic pe parcursul secolelor,
deceniilor şi oferă date interesante cu importanţă chiar asupra unor decizii
politice, economice, sociale şi de sănătate.
• Ca urmare a scăderii natalităţii în ţările dezvoltate, fenomen înregistrat în
ultimii ani şi în România, numărul copiilor pe familie a scăzut, a crescut
numărul familiilor fără copii, al celibatului şi al familiilor formate dintr-o
singură persoană. Ce este important însă că indicatorii structurali şi de
mărime impun noi tendinţe de asistenţă medicală şi socială a familiei.
• La numărul mare de familii cu persoane singure sau fără copii, sistemele
sociale sunt obligate să preia sarcini care altfel ar fi fost preluate de
membrii tineri ai familiei.
• Tipuri de familie.
Importanţa acestui indicator în asociere cu cele de mai sus este că de-
termină consecinţe pe plan medical:
♦ deplasarea centrului de greutate a solicitărilor medicale din
domeniul materno- infantil spre persoanele vârstnice;
♦ restructurarea sistemului de asistenţă medicală cu accent pe
serviciile sociale destinate categoriilor dezavantajate şi la risc;
♦ necesitatea colaborării serviciilor de sănătate, mai acut ca oricând,
cu organizaţii şi instituţii care au preocupări în noile probleme apărute.
Indicatori demografici dinamici:
♦ divorţialitatea;
♦ mortalitatea generală şi specifică;
♦ sporul natural.

Deşi par indicatori din domeniul socialului, modificarea lor duce şi la

consecinţe pe plan medical, dar şi dezvoltarea asistenţei medicale
poate influenţa, la rândul ei, aceşti indicatori (de exemplu, mortalitatea
specifică).
b) Indicatori sociali - domeniu de preocupare a profesioniştilor din
asistenţă socială şi sociologie, instituţii cu care domeniul sănătăţii şi mai
ales cel de Medicina de Familie, trebuie să aibă o foarte strânsă
colaborare şi acţiuni în parteneriat.
Nu rareori problema pentru care este solicitat medicul de familie este o
problemă prioritar socială şi secundar medicală.
c) Indicatori economici nu constituie în mod direct preocuparea
profesioniştilor din sănătate dar, nu este indiferent nivelul economic
faţă de fenomenul sănătate - boală:
♦ costul bolii pentru familie;
♦ nivelul de dezvoltare economică a ţării;
♦ venitul mediu pe membrii de familie;
♦ nivelul de dezvoltare, urbanizare şi industrializare;
♦ familia şi membrii săi contribuabili solidari la sistemul de sănătate.
Familia cu - locuinţă periculoasă - tulburări de comprtament
copii - cămin nestimulant - probleme de văz şi limbaj
şcolari - folosirea incorectă a resurselor - boli transmisibile
pentru copii - probleme şcolare
- mediu sărăcăcios - carii dentare
- maltratarea, neglijarea copiilor - retardare mintală
- model de viaţă de utilizare a - boli maligne
instituţiilor sociale, copii mulţi - boli psihice
apropiaşi de vârstă - accidente casnice
- stima de sine redusă - sub- şi suprapondere
- copil – „ţap ispăşitor”
- infecţii, accidente, spitalizări
- părinţi imaturi, dependenţi,
incapabili pentru responsabilităţi
- pedeapsa fizică pentru ascultare
- substanţe toxice neprotejate în
casă
- sub- şi supraalimentaţia
Familia cu - origine rasială şi etnică a familiei - morţi violente şi
adolescenţi - stiluri de viaţă şi comportament traumatisme
- inabilitatea soluţionării - alcoolism, folosirea de
problemelor droguri
- factori socio-economici care - sarcină nedorită
contribuie la relaţia cu colegii - boli cu transmisie sexuală
- familia preţuieşte agresivitatea şi - boli psihice
competiţia
- valorile familiei inflexibile
- atitudini riscante
- conflicte între părinţi şi copii
- presiuni de a împlini speranţele
familiei
Familia cu - HTA, diabet, obezitate - boli cardiovasculare
adulţi de - fumat, sedentarism - coronaropatii
vârstă - alimentaţie bogată în colesterol - AVC
mijlocie - modele ale personalităţii legate - cancer
de stres - accidente
- predispoziţie genetică, sex, rasă - omucideri, sinucideri
- folosirea contraceptivelor orale - boli mintale
- specificul zonei geografice - paradontopatii, edentaţie
- obiceiuri alimentare
- alcool, scandal
- poluanţi naturali
- clasa socială, locuinţă
- depresie, gingivite
Familia - vârsta, pensionarea
cu adulţi - interacţiunea medicamentelor
vârstnici - depresia, tulburări metabolice
- boli endocrine şi cronice
- pierderea partenerului
- venitul redus
- alimentaţia necorespunzătoare
- sedentarism
- mediile, stilurile de viaţă trecute
- lipsa pregătirii pentru moarte
- confuzie mintală
- scăderea acuităţii vizuale
- tulburări de auz
- HTA, depresie
- boli acute infecţioase
(gripă, pneumonie)
- leziuni ca: arsuri, căderi
- moarte fără demnitate
d) Indicatori medicali:

♦ Prevalenta factorilor de risc în familie;

♦ Prevalenta bolilor în familie;
♦ Agregarea bolilor în familie.
 FACTORII DE RISC specifici familiei şi problemele de sănătate induse de ei:

ETAPA FACTORII DE RISC PROBLEME DE SĂNĂTATE

Cuplul şi - lipsa de cunştinţe privind - dispareunie
familia planificarea familială - căsătorie nereuşită
aşteptând - căsătoria adolescenţilor - sarcină la vârsta
copiii, - lipsa de cunoştinţe privind adolescenţei
părinţi rolurile conjugale şi sexuale şi - naşteri de copii prematuri
tineri acomodările sau cu greutate mică
- lipsa îngrijirilor prenatale - traumatisme la naştere
- alimentaţia necorespunzătoare - malformaţii congenitale
- sub- şi supragreutatea - accidente
- obiceiuri alimentare nesănătoase - moartea subită a sugarulu
- fumat, alcool, droguri, cafea
- primipară sub 16 ani sau peste
35 de ani
- antecedente de HTA
- infecţii în timpul sarcinii ca:
rubeolă, sifilis, gonoree
- factori genetici
- factori economici
- pericole legate de locuinţă
Influenta familiei asupra starii
de sanatate a individului

Mecanisme
Situatii patologice
Mecanisme:
• Ereditatea
Riscul mostenirii de catre copii a unor tare genetice manifeste/latente
la parintii lor (risc crescut daca cei 2 parinti au o incarcatura ereditara
proprie sau familiala diagnosticate – cunoscute);
Lipsa sfatului genetic in situatii suspecte;
Riscul mostenirii de catre parinti a tarelor genetice de la proprii
ascendenti (-→ risc crescut de a dezvolta aceleasi boli genetice ca si
proprii parinti + posibilitatea ca aceste boli sa se manifeste tardiv, in a
2-a jumatate a vietii).
• Dezvoltarea copilului
Exista relatii evidente intre (dis)functionarea familiei si dezvoltarea
insuficienta a copilului (depresie, apatie, perturbari afective, boli infecto-
contagioase, suicid) prin:
relatii afective reduse intre soti ;
relatii reduse afective intre:
parinti si copii
bunici – copii
frati naturali/vitregi
conceptii gresite ale parintilor despre valoarea sanatatii si caracteristicile
starii de bine/bolii – suferintei.
• Zestrea patologica familiala mostenita de copii: ereditate, obiceiuri
dizarmonice de viata, mostenirea unor profesii sau vocatii:
Varsta parintilor
Stilul de viata familiala:
alimentatia (program, calitate – cantitate)
timpul liber
conditii de igiena
Timpul afectat profesiei/familiei/instruirii si educatiei
Impartirea responsabilitatilor
Tipuri de dependenta: alcoolism, stupefiante, tabagism
Climatul familial
ØSituatia economica: spatiul locativ (suprafata locuibila, dotari utilitare si de
confort, nr. de persoane); venit mediu pe membru de familie/an; distributia
bugetului – subzistenta, servicii medicale, alocatii pentru instruire, cultura,
recreatie -; accesul la informatii
ØSituatia socio-culturala:
Nivelul de educatie si instruire
ØClimatul familial (relatii parinti – copii, tipuri de familie: mono-parentala,
bi-parentala, reconstituite, nucleara, extinsa; ocupatiile profesionale ale
parintilor; personalitati accentuate in familie
ØMembri ai familiei aflati in conflict cu legile sociale
ØApartententa religioasa: restrictii alimentare, sociale, medicale, culturale
sau de instruire, ritualuri periculoase etc;
• Familia – sursa de boli cronice si contagioase
• Drame familiale cu rasunet asupra celorlalti membri ai familiei:
vaduvie, divort, singuratate, celibat, batranete.
• Situatii patologice
1.Sociale:
Øprimatul interesului material in realizarea casatoriei si intemeierea familiei;
Ømediul in care se constituie familia/cuplul conjugal ;
Øtipuri labile/dezechilibrate caracterial, comportamental si relational (cupluri
divergente, devitalizate, pasive);
Øpauperitatea;
Øconfort deficitar material in sanul familiei ;
Øintruziunea unor persoane straine in familie;
Ødiferente etno-culturale si educativ-profesionale (diferenta de acumulare
culturala, de educatie sexuala-procreativa/contraceptiva, de cultura sanitara sau
igiena).
2.Psihologice:
Øconflicte, stari tensionale, indiferenta;
Ølipsa de confort psiho-emotional in cadrul familiei;
Øcomunicare deficitara informativa, afectiva, educativa ;
Ølegaturi extra-conjugale;
Øabandon/divort/despartire-separare (+perceptia evenimentului de catre
copil si sotul inocent);
Ødecesul unui membru al familiei ;
Ønereusita/esecul;
Øconflicte intre generatii;
Øatitudinea dominatoare-autocratica a unuia din soti.
Modele imprimate:
• alimentatia (sarat, condimentat, fierbinte, hiperproteic/vegetarian, tipuri
deviante de comportament alimentar);
• uzul de substante toxice (fumat, alcool, stupefiante);
• mostenirea unor profesii cu riscuri particulare: mineri, brutari, agricultori,
bibliotecari-anticari, industria chimica, personal medical etc.
• igiena vietii:
• ritmul activitate-odihna;
• evitarea concediilor de odihna sau medicale ;
• neplanificarea activitatilor ;
• atitudinea fata de propria sanatate si gradul de adresabilitate/accesibilitate la
serviciile medicale .
3. Conditii somato-psihice
Øboli fizice/psihice ale unui membru al familiei;
Ødeficiente senzoriale si motorii, sau de relatie sau autonomie;
Ønasterea unui copil cu handicap.
BOLI CU AGREGARE FAMILIALA
• Factorii de risc medical sau social pe
care o familie ii poate avea:
• factorii genetici;
• locuinta necorespunzatoare;
• alimentatia necorespunzatoare;
• obiceiuri necorespunzatoare;
• relatii necorespunzatoare;
• stresuri familiale.
• Factori de risc externi care pot fi
intretinuti de familie:
• consum excesiv de sare
,glucide,lipide.
• fumatul "in familie"
• consumul de alcool "in familie"
• sedentarismul
• agresivitatea
• abandonul, etc
PATOLOGIA FAMILIEI
• Infertilitatea conjugala;
• Contestarea relatiilor de filiatie;
• Paternitatea inadecvata si Sindromul de copil maltratat ;
• Violenta familiala.
a. Infertilitatea conjugala
• Definitie: absenta unei sarcini la un cuplu dupa cel putin 1 an de coabitare
sexuala normala (3 raporturi/saptamana), in absenta oricaror metode
contraceptive.
Timpul acordat unui cuplu pentru obtinerea unei sarcini este de:
• 6 luni (50% sanse)
• 1 an (90% sanse)
• 2 ani (10% sanse)
Dupa 2 ani de absenta a sarcinii se considera ca acel cuplu este steril.
• Clasificare:
• -Infertilitatea de cauza feminina
• -Infertilitatea de cauza masculina
Infertilitatea de cauza feminina:
• primara – absenta sarcinii in antecedente;
• secundara – exista in antecedente cel putin o sarcina;
• involuntara – act sexual incorect efectuat, spalaturi vaginale ;
• voluntara – prin mijloace contraceptive;
• fiziologica – in timpul menstruatiei, la pubertate, la menopauza,
perioadele infertile lunare.
Infertilitatea de cauza masculina: excretorie, secretorie, imunitara.
• Anomalii ale spermatogenezei:
• infectii congenitale;
• epididimite;
• orhite: urliana, TBC, gonococica;
• varicocel, tumori, iradieri;
• medicamente: sulfamide, narcotice;
• tabagism;
• alcoolism ;
• boli carentiale;
• expunerea la temperaturi excesive.
• La nivelul cailor ejaculatorii: epididimite, absenta congenitala a canalelor deferente.
• b. Contestarea relatiilor de filiatie
• Codul familiei reglementeaza relatiile de filiatie, adica legatura de
descendenta intre copil si parintii sai. Daca maternitatea rezulta din actul
nasterii, paternitatea se bazeaza pe prezumtia legala stabilita de art. 53 CF
care stipuleaza :”copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul
mamei”. Identic se procedeaza si in cazul divortului, daca se stabileste
conceptia copilului in timpul casniciei si nasterea sa inainte de a doua
casatorie a mamei (300 zile de la conceptia copilului) .
• Timpul cuprins intre a 300-a si 180-a zi dinaintea nasterii copilului este
timpul legal al conceptiunii. Daca aceasta perioada este cuprinsa in timpul
casatoriei,presupune conceptia copilului in casatorie, deoarece este durata
cea mai lunga/respectiv cea mai scurta a unei sarcini viabile. Deci, copilul
nascut <300 zile de la desfacerea casatoriei sau > 180 zile de la realizarea ei
este socotit conceput in timpul casatoriei.
Filiatia fata de mama: se poate cere stabilirea ei in urmatoarele situatii:
• lipsa certificatului de nastere;
• furtul/schimbul de copii;
• nou-nascuti/sugari/copii abandonati;
• pruncucidere.
• Filiatia fata de tatal din casatoria legitima se bazeaza pe prezumtia de
paternitate conform principiului “pater is est quem nuptiae demonstrant”.
• Daca tagada se invoca in caz de absenta prelungita de la domiciliu,
detentie, sterilitate etc, si contesta prezumtia de paternitate care se
bazeaza pe obligatia de fidelitate din partea sotiei, se considera ca un copil
este, juridic, descendentul unui barbat, iar biologic, al altui barbat.
• Pot apare conflicte de paternitate intre sotul din prima casatorie si sotul
din a doua casatorie (caz de dubla paternitate) , cand cei doi barbati, ca soti
succesivi ai unei aceleiasi femei, cad sub influenta prezumtiei de
paternitate.
• Paternitatea din afara casatoriei se stabileste prin recunoasterea
voluntara sau testamentara sau prin actiune in justitie facuta de
mama in numele copilului (copilul este reclamant).
• In situatiile de concubinaj filiatia se atesta prin recunoastere a
copilului de catre prezumtivul tata sau prin cercetare in justitie, care
incearca a exclude un barbat incriminat de la o paternitate
(certitudine) sau de a afirma paternitatea ca fiind posibila
(posibilitate, nu certitudine).
c) Paternitatea inadecvata. Sindromul de copil maltratat
• In toate familiile, aparitia unui copil reprezinta un factor major de
schimbare a modului de viata de pana atunci.
• In unele cazuri se pot produce perturbari, stresuri datorate fragilitatii
sistemului familial, care nu este pregatit de a face fata actului
natalitatii.
• Efectele asupra copiilor vor evolua de la indiferenta catre aparitia
abuzurilor si maltratarilor fizice sau psihice.
Dezvoltarea unei paternitati inadecvate poate fi prevazuta daca se analizeaza o serie de amanunte referitoare
la membrii familiei analizate:
• referitor la parinti:
experiente traumatizante in propria copilarie;
casatorie timpurie;
crescuti in familii monoparentale;
boli psihice;
imaturitate psiho-afectiva;
alcoolism in familiile de origine.
• referitor la copii:
prematuritate;
handicap psiho-somatic;
copil nedorit ;
copil sensibil, iritabil, care plange mult, cu tulburari de somn si alimentatie etc.
• Sindromul de copil maltratat (Sindromul Tardieu-Silverman)
• Este o afectiune semnalata de numerosi psihiatri si pediatri.In ultimile
decenii s-au semnalat o suma de studii referitoare la acest subiect,
depistarea sindromului, prin natura lui, reprezentand astazi una din cele
mai complicate actiuni.
• Datele statistice din literatura cu referire la frecventa sindromului se afla cu
mult sub nivelul cazurilor existente in realitate, situatie datorata:
Øfrecventei mari a episoadelor de maltratare (devenite “obisnuinta” in
familiile sau cazurile respective);
Ølacunelor legislative;
Ølipsei instrumentelor de depistare si raportare;
Øneglijarii diagnosticului de catre medici, pedagogi, asistenti sociali.
Nu orice pedeapsa corporala intruneste elementele constitutive ale
sindromului respectiv. Acesta implica:
• existenta obligatorie a unor leziuni serioase si variate (osoase, cutanate,
organice);
• conturarea unui asa-zis model de conduita patologica a copilului torturat;
• atitudine parentala/tutorala semnificativa.
Agresorii sunt reprezentati de parinti/unul din parinti, o ruda apropiata aflata
in anturajul copilului, baby-sitter, tutore, pedagog.Un triplu aspect: medical,
social si juridic se raporteaza la acesti copii supusi maltratarii.
Aspectul medical este rezumat de tabloul clinic al dr. Tardieu-Silverman
Leziuni somatice:
• Stare generala influentata, malnutritie, retard staturo-ponderal, lipsa de
igiena;
• Leziuni traumatice cutanate: echimoze, urme de lovituri, arsuri, alopecie
parcelara;
• Fracturi recente/vechi (sechele), consolidate vicios, situate la craniu,
membre, oasele fetei ;
• Hematoame subdurale;
• Contuzii viscerale diverse.
Aceste leziuni somatice diverse au 2 caracteristici: ele sunt de vechime
variabila si nici o explicatie logica nu poate fi gasita pentru producerea
acestora, cu exceptia unei agresiuni.
Leziuni psihice, rar izolate dar foarte suspectabile daca ele
acompaniaza leziunile somatice:
• Apatie, dezinteres,tristete;
• Frica fata de adulti, cu accese de panica;
• Iritabilitate, cu agitatie si plans;
• Retard al achizitiilor psihosomatice .
Aspectul social arata un comportament anormal al copilului maltratat: enurezis, tulburari de comportament, de alimentatie,
de somn.
In plus, este un copil: adesea nascut prematur, adesea cu spitalizari repetate si indelungate, cu un statut social propriu: un
copil din afara casatoriei prezente, etc.
Parintii insisi au o serie de caracteristici care explica tulburarile de comportament, pe fondul imaturitatii. Prezinta adesea:
• etilism (unul sau ambii);
• alienare mintala/dezvoltare mintala limitata;
• dezechilibre psihice cu trecere la acte agresive;
• un fond pervers sexual sau comportamental ;
• psihoze sau alte boli neuro-psihice involutive.
La aceste situatii adaugam pauperizarea, insecuritatea profesionala, familia numeroasa, conditiile improprii de locuit. Trebuie
subliniat ca exemple de copii maltratati se pot intalni si in clasele sociale inalte, chiar daca maltratarea este, in astfel de
situatii, mai dificil de evidentiat.
Aspectul juridic se refera atat la interventia de urgenta in astfel de situatii pentru tratarea leziunilor si complicatiilor produse
de violenta cat si la terapia sociala a cazului. Spitalizarea este un gest de salvgardare, ea reprezentand adesea punctul de
plecare pentru stabilirea diagnosticului.
d) Violenta familiala . Forme de manifestare:
ØViolenta fizica -corporala:
• cu grad mare de periculozitate, soldate cu decesul victimei sau instalarea unei invaliditati
permanente sau care au pus in pericol iminent integritatea/functionalitate organismului;
• de gravitate medie: soldate cu modificarea infatisarii fizice a victimei (hematoame,
escoriatii, arsuri)
• de gravitate minora
• de atentionare (“alarma”)
Øsexuala:
• viol/tentativa de viol;
• abuzarea fizica sexuala a minorilor;
• abuzarea fizica sexuala a membrilor familiei aflati in imposibilitate de aparare sau
discernamant.
Violenta psiho-afectiva
• agresiune psihica acuta:
Øviolente de limbaj, de tonalitate, expresii jignitoare, obscene;
Øcrize de gelozie;
Øpersecutia psihica in relatie cu menajul, educatia copiilor, venituri,
activitatea zilnica;
• agresiunea psihica cronica: cupluri devitalizate si in conflict
permanent;
• maltratarea psihica legata de relatiile conjugale (conjugopatie,
adulter).
Agresiunea asupra functiilor de relatie cu exteriorul
• impiedicarea – sub amentintare – a exercitarii profesiei, accesului la
scolarizare, educatie, cultura, recreere;
• impiedicarea la servicii de ajutor in caz de urgenta (servicii medicale,
cheltuieli pentru medicamente, recuperare etc.)
Factorii de risc si mecanismele generatoare ale violentei familiale
ØConjugopatii genetice (aparute in momentul incheierii casatoriei)
• circumstante ale casatoriei;
• relatiile afective ;
• intruziunea persoanelor din exterior in familie;
• nivelul socio-economic si cultural-educational al familiei constituite;
• varsta la casatorie ;
• influente negative ale familiei de origine asupra cuplului (mentinerea stricta a
distributiei traditionale a rol-statusurilor: prejudecati, ierarhizare familiala)
• locuinta proprie ;
• discordante religioase si/sau de cultura, educatie.
Ø Conjugopatii dobandite
• alcoolism uni-bi-conjugal;
• boli psihice/dezechilibre psiho-emotionale de cauza exogena;
• disfunctii in relatiile conjugale (sexuale);
• pauperizarea;
• somajul/pierderea statutului economic si social;
• gestiunea proasta a fondurilor familiei;
• neconcordante intre asteptari/idealuri si realitate (lipsa de adaptabilitate la real);
• exercitarea deficitara a rol-statusului in familie;
• esecul educational/scolar al copiilor ;
• boli organice aparute intre timp;
• lipsa de comunicare intre membrii familiei (instrainare, gelozie, incordare, relatii glaciale, nivel
scazut de intelegere a starilor celorlalti membri ai familiei).
APRECIEREA STARII DE SANATATE A FAMILIEI

Culegerea datelor:
Ø Vizita la domiciliu:
• intrarea in relatie:
• tehnici de comunicare: ascultare, exprimare clara, concentrare,
incredere, empatie, capacitatea de a se adapta la situatie:
• asigurarea confidentialitatii, respectarea demnitatii.
APRECIEREA STARII DE SANATATE A FAMILIEI
Ø Descrierea familiei si a factorilor care pot influenta starea de sanatate a acesteia:
• membri: numar, stuctura pe varste, starea de sanatate, probleme deosebite;
• relatii intre membrii familiei: intre parinti (soti), parinti – copii, relatiile cu bunicii;
• relatii sociale: cu prietenii, cu vecinii;
• habitatul: locuinta (spatiu de locuit adecvat, dotari, intretinere igiena), spatiul din jurul locuintei.
• alimentatia: adecvata, obiceiuri alimentare:
• activitatea profesionala: profesia membrilor familiei, conditiile la locul de munca;
• odihna si timpul liber, posibilitati de recreere:
• nivel economic: venit, satisfacerea nevoilor familiei;
• nivel cultural si de educatie, preocupari cultural- educative, comportamentul fata de sanatate;
• apartenenta religioasa;
• stabilirea scorului APGAR pentru familie