Familia ca grup social

Caracteristici ale familiei ca grup social

Tipuri de familii
Relații în cadrul familiei
Funcții ale familiei
Rolul familiei în dezvoltarea personalității copilului

Familia reprezinta institutia fundamentala in toate societatile. Ea este cea mai veche dintre institutiile
create de om de-a lungul existentei sale social-istorice si reprezinta o forma de comunitate umana, intre
membrii careia exista o serie de relatii (biologice, spiritual-afective, moral-juridice).
Definita, in mod obisnuit, ca „grup de persoane unite prin casatorie sau rudenie, care au o viata
comuna bazata pe sentimente, aspiratii si interese comune, familia, desi se regaseste la toate popoarele si
comunitatile“, totusi, se individualizeaza in raport de alte grupuri sociale prin stilul de viata practicat, prin
normele, obiceiurile, valorile promovate si transmise de la o generatie la alta.
Perenitatea societatii e realizata prin reproducerea biologica si sociala, iar aceste functii sunt asigurate
de familie.
Intr-un sens mai larg, familia e definita ca grup social care are membrii legati prin raporturi de varsta,
casatorie sau adoptie si care traiesc impreuna, coopereaza si au grija de copii.
In sens restrans, familia este definita ca grup social format dintr-un cuplu casatorit si copiii acestuia.
Etimologic, acest cuvant vine din latinescul familia, care desemneaza ansamblul locuitorilor casei,
ansamblul celor care traiesc sub acelasi acoperis.
In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, familia este definita ca forma sociala de baza, intemeiata
prin casatorie si care consta din sot, sotie si din descendentii acestora.
In Dictionarul de Filosofie, definitia familiei este urmatoarea: forma primara de comunitate umana
care cuprinde un grup de oameni legati de consangvinitate si inrudire.
Familia reprezinta o forma superioara de comunitate – in principal a sotului, sotiei si copiilor – care se
bazeaza pe relatii sociale si biologice, avand drept scop principal pregatirea unei generatii viitoare, sanatoasa
si temeinic educata, care sa participe la dezvoltarea societatii.
Familia se afirma permanent ca celula de baza a oricarei societati; relatia familie-societate este biunivoca,
de interconditionare si cu greu s-ar putea afirma cine are rolul determinant.
Cele mai semnificative functii ale familiei pot fi clasificate astfel:
– mentinerea continuitatii biologice a societatii prin procrearea, formarea si educarea copiilor;
– mentinerea continuitatii culturale prin transmiterea mostenirii culturale in procesul socializarii;
– transmiterea de la ascendenti la descendenti a unei pozitii sociale;
1
– satisfacerea nevoilor emotionale, a trebuintelor intime, asigurarea sentimentului sigurantei si mentinerii
personalitatii;
– integrarea sociala a membrilor ei prin procesul de orientare, educare si socializare.
Familia, ca grup fundamental al societatii, fixeaza locul indivizilor intr-un sistem de organizare
sociala, creeaza cadrul necesar dezvoltarii personalitatii, facilitand relatiile acestora cu celelalte sfere si
domenii ale vietii sociale.
Pentru a desemna unitatea dintre membrii unei familii, s-au elaborat mai multe concepte care din
punct de vedere social individualizeaza doua tipuri familiale:
– familia extinsa (de tip traditional);
– familia nucleara (de tip modern).
Familia extinsa este o structura de tip autoritar sau autocratic, condusa de un sef-partener, incluzand
mai multe generatii care convietuiesc laolalta intr-o precisa diviziune si stratificare a rolurilor. In acest tip de
familie, alegerea partenerului este facuta de parinti pe baza status-ului economic si social, mentinerea si
respectarea traditiei fiind asteptari majore.
Familia cu cea mai mare raspandire este familia nucleara. Acest tip de familie reprezinta forma
universala cea mai elementara, cuprinde parintii si copii necasatoriti, avand de indeplinit mai multe functiuni
necesare pentru indivizii ce o alcatuiesc, dar si pentru societate. Familia nucleara este o structura democratica
bazata pe egalitate, consens, participare activa a copiilor. Alegerea partenerului se bazeaza pe afectiune si
libera optiune, scopul acestei uniuni constituindu-l fericirea mutuala a indivizilor.
In afara acestor doua tipuri, se mai pot aminti: familia de origine, conjugala, de rezidenta, de
interactiune, cu probleme, migranta.
Ceea ce ramane stabil de definit pentru orice tip de existenta familiala, este esenta sa de unitate de
interactiuni si intercomunicari personale, ce cuprinde rolul social de sot/sotie, mama/tata, fiu/fiica, frate/sora.
In toate societatile, familia s-a impus ca grup specific, caracterizat printr-o puternica sudura interna,
mentinuta prin cooperare si afectiune reciproca a membrilor.
Varietatea definitiilor familiei contureaza anumite caracteristici ale familiei.
a) existenta unui anumit numar de persoane;
b) reunirea lor este urmarea actului casatoriei;
c) intre membrii grupului familial exista ansamblul de drepturi si de obligatii garantate juridic;
d) relatiile interpersonale, de ordin biologic, psihologic si moral dintre membri;
e) climatul si atmosfera psihosociala;
f) ansamblul de norme si reguli privind conduita membrilor grupului familial;
g) organizarea structurala cu o anumita distributie a rolurilor si sarcinilor familiale;
h) indeplinirea unor functii in raport cu societatea.
2
 Familia indeplineste numeroase functii pe care alte grupuri nu le pot satisface, departajandu-se de
acestea, asigurandu-si specificitatea, durabilitatea si universalitatea ca forma de comunitate.
Dupa R. Hill functiile ce sunt asteptate ca familia sa le indeplineasca pentru membrii ei si pentru
societate sunt:
1. subzistenta fizica a membrilor familiei, prin producerea de hrana, adapost si imbracaminte;
2. marirea numarului de membri ai familiei prin reproducere;
3. socializarea copiilor;
4. mentinerea ordinii intre membrii familiei, intre acestia si straini;
5. pastrarea moralei si a motivatiei necesare pentru indeplinirea unor sarcini in familie si in alte grupuri
sociale;
6. producerea si distributia de bunuri si servicii necesare pentru mentinerea unitatii familiei.
Realizarea acestor functii antreneaza o serie de sarcini pe care fiecare familie le indeplineste in
diferite moduri, in functie de compozitia de varsta si sex care predomina la un moment dat in familie.
Functiile familiei se schimba in timp, in relatie cu schimbarile culturale si de civilizatie ale societatii.
Cu toate acestea, apar doua functii generale ale familiei, care, desi sub aspectul practic al realizarii lor pot
varia de-a lungul istoriei, raman ca sarcini majore ale familiei din orice timp si loc:
– asigurarea confortului prin satisfacerea nevoilor tuturor membrilor familiei;
– cresterea noilor generatii.
Alti autori precizează urmatoarele patru functii ale familiei:
1. functia economica;
2. functia de socializare;
3. functia de solidaritate;
4. functia biologica.
Cadrul dezvoltarii copilului in familie este conturat de modul in care sunt realizate functiile parentale.
De gradul si modul in care sunt realizate functiile parentale depinde masura in care familia devine un cadru
mai mult sau mai putin propice dezvoltarii copilului.
In cadrul familiei se dezvolta personalitatea copilului in anii timpurii, copiii invata tipurile de
comportament necesare pentru a se incadra in societate.
Personalitatea este o constelatie de atitudini, trasaturi, modalitati de comportament, care se dezvolta
in timp, dar, odata formata, ramane constanta pe toata durata vietii.
Copiii observa cum se comporta parintii lor, incercand sa-i imite, la inceput. Unii cercetatori
remarcau ca, copilul joaca roluri ca si un actor, cu atata convingere si uneori cu atat talent, roluri pe care si le
insuseste de la membrii familiei (parinti, frati, bunici etc.) cu care este permanent in contact.

3
 Familia asigura dezvoltarea personalitatii copiilor ca personalitate independenta, dezvoltandu-i
responsabilitatea pentru actele proprii, capacitatea de a se orienta in anumite situatii. Educatia este privita ca
un proces neintrerupt de producere si actualizare a sinelui, inteles ca unitate tensionata a unei componente
reproductive (eu social) si a alteia creatoare (eu individual). Acest proces are ca finalitate atat socializarea,
cat si individualizarea, atat identificarea, cat si diferentierea subiectului si presupune interactiune, cunoastere,
comunicare, sisteme simbolice (culturale).
Functia de socializare a fost si ea afectata de mutatiile lumii contemporane. Sistemul scolar a
inlocuit, in mare masura, procesul instructiv-educativ al familiei, inlocuire datorata atat unor cauze
subiective, cat si obiective. In prezent, parintii nu mai pot asigura transmiterea de cunostinte copiilor lor, nu
le mai pot satisface nevoia de instructie si standardul exigentelor actuale. Ei nu numai ca nu dispun de timpul
necesar unei socializari firesti dar, de multe ori, nici nu mai au constiinta necesitatii acesteia.
Din aceasta perspectiva, se pot contura trei tipuri de familii:
1. Familii inalt educogene, care sprijina educatia copiilor si realizeaza o legatura stransa cu scoala, pentru a
asigura un control activ;
2. Familii satisfacator educogene, care asigura copilului conditii de educare familiala, dar nu organizeaza si
controleaza sistematic activitatile in aceasta directie;
3. Familii slab educogene, caracterizate prin lipsa educatiei familiale si a controlului parental.
Insa cea mai mare greseala ramane aceea a considerarii copilului ca fiinta pasiva, socializabila
dupa voia fiecaruia, ignorandu-se faptul ca el este un subiect care gandeste si actioneaza, care intervine
constant si direct in procesul propriei sale dezvoltari.
Familia nu mai este capabila sa asigure transmiterea valorilor sociale, nici integrarea sociala, nici
consensul social, nici conservarea ordinii universale. Singurul care poate asigura aceste functii este statul
national, prin intermediul institutiilor specializate (cea mai importanta dintre ele fiind scoala).
Totusi, familia detine, in continuare, un rol important in educarea si formarea tinerei generatii.