EVOLUTIA CASATORIEI SI FAMILIEI IN ISTORIA DREPTULUI

ROMANESC– ANALIZA COMPARATIVA PE EPOCI (EPOCA ANTICA –

EPOCA MEDIEVALA)

Introducere

Casatoria reprezinta unul dintre pilonii centrali ai societatii moderne,piatra de temelie in

fundamentarea unei familii,devenind un element asociat cu repere precum stabilitate
sociala,echilibru,armonie.
Casatoria ca forma de convietuire exista in aproape orice tip de societate si a aparut cu mult
inaintea crestinismului,jucand un rol determinant din punct de vedere social si economic din cele
mai vechi timpuri.Evolutia sa,a fost supusa schimbarilor istoriei, reglementarilor perioadelor in
care ea s-a manifestat si nu in ultimul rand stratificarilor sociale existente.Substraturile casatoriei
monogame din zilele noastre isi au orgintea in epoca antica, manifestandu-se inca de la geto-
daci, chiar daca nu era privita inca de pe atunci sub forma unei institutii de baza in societate.
În terminologia juridică,cuvantul căsătorie,este folosit in sensurile următoare: in intelesul de act
juridic, pe care viitorii soti il incheie in conformitate cu cerintele legii; in intelesul de celebrare a
căsătoriei, adică de oficiere care are loc cu ocazia incheierii actului juridic al căsătoriei; in
intelesul de stare juridică de căsătorie, adică de statut legal al sotilor, anume prevăzut in Codul
familiei; si intelesul de institutie juridică, adică de totalitate a normelor legale care reglementează
căsătoria.Cum mentionam inca de la inceput, pe baza casatoriei ia nastere familia, vazuta ca un
nucleu social ce presupune relatii de dependenta afectiva, un sistem de convietuire,
responasibilitati si nu in ultimul rand identitate
sociala.Originea si evolutia familiei este determinata de legile de dezvoltare a societatii, de
modificarile care intervin in structurile sociale, de dezvoltarea si schimbarea tuturor aspectelor
vietii sociale, inclusiv raportul dintre sexe si modul in care era perceput fiecare individ in parte.
Familia a apărut in perioada destrămării oranduirii gentilice, ca o necesitate
economică.Analizand originea termenului “familie”, etimologia acestuia provine din latinescu
“famulus”, semnificand “rob casnic”, trasformandu-se ulterior in “familia-ae “.

Familia indeplineste o serie de functii care se reflecta atat direct , asupra individului, cat si asupra
societatii in general.Aceste functii sunt;
-functia de reproducere (perpetuarea speciei umane);
-functia economica (gestionarea in comun a bunurilor);
-functia educativa (educatia realizata).

Prezentare generala a casatoriei si familiei in cele doua perioade (Perioada antica-originile

daco-romane si Evul mediu)
 Casatoria si familia cetatenilor romani si ale latinilor erau guvernate de reglementari
romane.Casatoria si familia geto-dacilor continuau sa fie guvernate de cutumele geto-dace,
conform opiniei juristului Gaius, care mentioneaza in opera sa cum “peregrinii se casatoresc
dupa legile si obiceiurile specifice semintiei lor”.
Soldatii necetateni obtineau, concomitent cu eliberarea, o diploma care le conferea atat
cetatenia romana,cat si “ius connubi”( posibilitatea de a încheia o căsătorie recunoscută de
dreptul civil),atat pentru ei, cat si pentru femeia cu care convietuiau.
Institutiile dreptului familiei (tutela, curatela, adoptie) erau guvernate, in cazul cetatenilor romani
si al latinilor de reglementari romane, iar in cazul geto-dacilor, de cutumele acestora.
In Evul Mediu,casatoria era un act important din punct de vedere familial si economic, in unele
situatii patrimonial si cateodata si politic.Casatoria medievala avea in principal importanta
din punct de vedere familial, deoarece solidaritatea era foarte mare in interiorul familiei, cu atat
mai mult cu cat aceasta ramanea legata de acelasi lot de pamant, generatie dupa generatie.In
acelasi timp, casatoria era mijlocul clasic de a realiza o alianta favorabila sau cel putin pacea
intre doua familii, rurale sau senioriale.Facand referire la importanta economica a casatoriei, se
remarca faptul ca fiecare adult era producator, iar in cazul in care unirea se realiza intre supusi
din doua seniorii diferite, sotul care pleca il saracea pe stapanul initial, dar il imbogatea in acelasi
timp pe noul stapan.
Termenul de “familie” a fost introdus in Tarile Romane, dupa 1696, prin filiera neo-greaca si
desemneaza “grupul social format din soti si copii lor, grup numit pana atunci fameie (de la
latinescul familia).Acest termen se opune celui de “casa” care desemna, in principal, grupul de
persoane fizice solidarizate prin legaturi de sange si prin interese clientelare”.Casatoria se
incheia valid numai daca sotii indeplineau anumite conditii, daca nu existau impedimente
prevazute de obicei si de dreptul scris si daca se respectau formele ceremoniale prescrise
pentru aceasta ocazie.Daca una dintre aceste conditii de fond sau de forma nu era indeplinita,
casatoria era lovita de nulitate.

Conditii de fond ale casatoriei:

1. Consimtamantul parintilor si al tinerilor. Consimtamantul parintilor este cu mult mai

important decat cel al tinerilor, mai ales in cazul casatoriilor boieresti si al taranilor avuti.Aceasta
intrucat, fara binecuvantarea parintilor, noua familie nu-si poate inchega averea necesara
sustinerii casniciei, iar in cazul in care fiul sau fiica protestau impotriva alegerii parintesti,
acestia puteau fi dezmosteniti. Consimtamantul viitorilor soti, desi cerut intotdeauna de pravile,
capata mai multa insemnatate doar in situatia in care acestia au atins varsta majoratului.

2. Inexistenta impedimentelor la casatorie. Casatoria era interzisa intre rudele de sange, intre
cele spirituale si intre afini pana la gradul opt, precum si intre cei infratiti (in
dreptulcutumiar).De asemenea, nu se puteau casatori doua persoane de religii diferite, tutorele
cu pupila sa (atata vreme cat ii administra averea). Casatoria era interzisa daca exista o alta
casatorie nedesfacuta, iar cel care fusese casatorit de trei ori nu se mai putea casatori a patra oara.

Conditiile de forma ale casatoriei:

1. Ceremonia religioasa era obligatorie in Tarile Romane. Lipsa acestei ceremonii permitea
despartirea cuplului si recasatorirea separata a concubinilor.
2. Casatoria trebuia sa fie publica.In Moldova si Tara Romaneasca publicitatea era asigurata
prin prezenta martorilor la cununie,prin ceremonialul complicat al nuntii, iar in unele cazuri
prin inscrisuri.In Transilvania,publicitatea era asigurata in randul catolicilor atat prin anunturile
prealabile de casatorie, cat si prin prezenta martorilor la casatorie si registrele parohiale.
3. Incalcarea conditiilor de fond si de forma ale castoriei atrageau nulitatea actului juridic.
Astfel, casatoria era lovita de nulitate absoluta atunci cand avea loc,chiar daca nu existau
impedimente al infaptuirii sale.Nulitatea relativa aparea, mai ales in dreptul transilvanean, in
cazul viciilor de consimtamant.
Casatoria genera obligatii personale si patrimoniale intre soti.In dreptul Moldovei si Munteniei,
obligatiile patrimoniale ale sotilor aveau caracter unilateral.Astfel,sotia trebuia sa-i dea in
administrare otului un numar de bunuri, bunuri care reprezentau partea care i se cuvine fetei din
averea familiei de origine si nu puteau fi instrainate de sot,ramanand in proprietatea sotiei.
Barbatul trebuia sa-i asigure femeii intretinerea si asistenta medicala.Aceste obligatii incetau in
cazul in care sotia se facea vinovata de adulter sau era la inchisoare.
In Transilvania existau trei regimuri matrimoniale de drept comun,corespunzand
nobililor,nobililor de roba (oamenii de rand care prin invatatura ajunsesera sa aiba functii de
medic, farmacist,avocat, arhitect etc.) si nenobililor.Nobililor le corespundea regimul
dotal(alatura), regim care avea aproape aceleasi caracteristici cu cel din Moldova si Tara
Romaneasca,cu deosebirea ca parintii fetei sau fratii ei nu erau obligati prin lege sa constituie
zestrea.Nobililor de roba le corespundea un regim matrimonial mixt intre alatura si coachizitie
(bunurile pe care sotii le dobandeau din alti bani decat din onorariul sotului erau commune).
Pentru oraseni si pentru iobagi, regimul matrimonial de drept comun era cel de achizitie
(toate bunurile obtinute in timpul casatoriei erau commune).
Divortul se putea realiza fie prin repudiu (carte de despartire), fie in fata judecatorilor,fie prin
separatie de corp. Separatia de corp se acorda de autoritatile Bisericii Catolice pentru aceleasi
motive care justificau la ortodocsi divortul. Sotii separati nu se puteau recasatori,in timp ce unul
dintre sotii divortati se putea recasatori.

Asemanari

1.Stratificarea sociala de o importanta covarsitoare

Atat in perioada antica cat si in cea medievala, se observa importanta statutului

juridic al persoanelor in ceea ce priveste casatoria si intemeierea familiilor.In acest sens,
validitatea casatoriei in perioada geto-dacilor este influentata de ierarhia sociala. Daca cetateanul
roman se casatorea cu o femeie geto-daca fara ius connubi,casatoria lor nu era valida
din punctul de vedere al dreptului roman, iar copiii rezultati urmau conditia juridica a
mamei,adica deveneau peregrini.In situatia in care o femeie cetatean roman se casatorea cu un
geto-dac fara ius connubi,aceasta casatorie nu era recunoscuta de dreptul roman,iar copiii
urmau conditia juridica a tatalui (deveaneau peregrine).Singurele cazuri in care erau
valabile, dupa dreptul roman,casatoriile dintre un barbat sau o femeie care aveau cetatenia
romana si o femeie geto-daca, respectiv un geto-dac fara ius connubi,erau acelea in
care cetateanul roman a crezut, dintr-o eroare, ca celalalt sot avea cetatenie romana. Copiii
rezultati din astfel de casatorii dobandeau cetatenia romana.Familia sclavilor se intemeia pe
un fel de casatorie ce nu era insa recunoscuta ca atare de dreptul roman.Aceasta
convietuire dintre sclavi de sexe diferite era numita contubernium si putea fi
poligama sau poliandra.Inscriptiile atesta existenta, in Dacia romana,a unor contubernia incheiate
intre sclavii publici si femei libere,atrase de bogatia si pozitia sociala a acestora.
De asemenea, in Evul Mediu se interzicea casatoria adoptatorului cu adoptata, a rapitorului cu
rapita si a robilor, slugilor si a dezrobitilor cu stapana lor (sau fosta stapana), iar vaduva nu
se putea recasatori decat dupa expirarea termenului de viduitate de un an.Tot in aceasta
perioada,casatoriile dintre nobili si cei din clasele inferioare nu erau acceptate din dorinta de a
pastra pura linia de sange.

2.Inegalitatea dintre sexe

Atat familia de tip geto-dacic, cat si cea feudala s-a caracterizat prin inegalitatea dintre
sexe,raporturile existente dupa casatorie fiind dominate de regula superioritatii barbatului in
familie, care se relfecta, in ambele cazuri si prin puterea parinteasca pe care tatal o dobandea
asupra copiilor legitimi.Astfel, daca un cetatean roman se casatorea cu o femeie geto-daca care a
primit ius connubi(dreptul de a incheia o casatorie dupa ius civile),atunci casatoria aceasta era
valida din punct de vedere al dreptului roman.Copiii rezultati erau in puterea tatalui,ca sef de
familie si erau cetateni romani.In perioada medievala,aceste diferente se observa in primul rand
la nivelul formarii familiei sub indrumarea barbatului.De asemenea,chiar daca obligatiile erau
reciproce si unilaterale-obligatia de fidelitate si obligatia de sprijin moral,nu se aplicau in mod
egal la cei doi soti.Femeii reveneau urmatoarele obligatii personale unilateral:obligatia de a-si
asculta sotul , obligatia de a convietui cu acesta,de a-l urma, precum si obligatia de a-si astepta
sotul plecat (fie vreme de trei ani cand afla ca sotul traieste cu alte femei, fie vreme de 5 ani daca
nu a primit nicio veste de la el).De asemenea,in Evul Mediu,motivele de repudiu ale femeilor se
manifestau diferit fata de cele ale barbatilor.Repudiul femeii era ingaduit pentru urmatoarele
motive:uneltire impotriva vietii sotului,nedenuntarea unor astfel de uneltiri, pentru adulter
dovedit si pentru lipsa de acasa fara permisiunea sotului.Sotia il putea repudia pe sot pentru
uneltire contra stapanirii,pentru punerea in pericol a vietii,pentru indemnul la prostitutie si pentru
adulter persistent al sotului.

3.Varsta viitorilor soti

In ambele perioade istorice analizate,varsta viitorilor soti reprezenta o conditie de fond a

casatoriei ce se cerea a fi indeplinita.Astfel, atat la geto-daci cat si la cei din perioada
medievala,varsta admisa pentru casatorie era stabilita pentru fete la 12 ani, cand se considera ca
ele au devenit nubile,adica erau in stare sa se procreeze, iar la baieti varsta admisa pentru
casatorie era stabilita la 14 ani.Un cuplu reusit era considerat cel in care varsta mirelului era mai
mare decat a miresei.

Deosebiri

1.Tipul de familie intemeiat

Societatea geto-daca a suferit multe schimbari in ceea ce priveste structura sa.Initial, a

avut o structura matriarhala(pozitia de baza o ocupa femeia in societate),trecandu-se treptat de
la familia inrudita prin sange (avand la baza casatoria pe grupe,adica un grup de barbati erau sotii
unui grup de femei de o anumita generatie),la familia bazata pe casatoria pereche(adica sotul
avea o sotie principala printre mai multe sotii, iar sotia avea un sot principal printre mai multi
soti). Se observa asadar existenta la inceput a unei familii poligame.Societatea a evoluat cu
timpul de la matriarhat la aparitia gintei patriarhale si incepe sa se aseze accentul pe barbat ca
centru al familiei dacice dar pastreaza poligamia ca linie directoare pentru casatorii.
Tarziu insa,familial monogame au inceput sa castige teren.Acest fapt este atestat de doua
pretioase documente,columna lui Traian si monumentul de la Adamclisi, unde barbatii geto-daci
sunt infatisati cu cate o singura femeie.Spre deosebire de perioada antica,in perioada medievala
s-a manifestat inca de la inceput caracterul monogam al familiei de tip patriarhal.

2.Conditia juridica a copiiilor

De-a lungul celor doua perioade analizate se observa o abordare diferita in ceea ce priveste
conditia juridica a copiilior.Initial,in familia geto-dacilor, avea intaietate”ius connubi”, iar copiii
se nasteau peregrini sau cetateni romani in functie de condia parintilor (aveau sau nu
“ius connubi”).
De asemenea,copiii care se nasteau din contubernium urmau conditia juridica a mamei,ceea ce
inseamna ca el se putea naste fie sclav,fie liber.In final familia dacica a devenit,pe langa
monogama si patrilocala si patrilineara adica,sotia locuia in casa barbatului iar descendenta se
stabilea pe linie paterna,copiii ramanand in familia tatalui dupa moartea acestuia.
In perioada feudala in schimb,nu exista aceasta conditie care sa confere un statut juridic copiiilor,
insa dupa divort,baietii erau incredintati tatalui,iar fetele,mamei.

Concluzii

Indiferent de perioada istorica in care am analiza-o,familia a fost dintotdeaua un produs al

sistemului social si ca atare este supusa inevitabil la schimbarile ce au loc o data cu dezvoltarea
societatii.Avand in vedere ca familia sta la baza colectivitatii si in mod implicit la baza relatiilor
dintre aceasta,este normal ca toate transformarile umanitatii sa se rasfranga si asupra modului
de percepere si evolutie al casatoriei si familiei,generand modificari in structura sa.Istoria ne-a
aratat ca aceste schimbari pot fi radical-de la matriarhat la patriarhat,de la poligamie la
monogamie,de la femeia ca bun de schimb la femeia ca partener de convietuire.Incepand cu
revolutia industriala si continuand cu revolutiile politice, tehnologice si nu in ultimul rand
informationale a inceput si cristalizarea procesului de modernizare al familiei care
capata alte dimensiuni sociale.Astfel,in epoca moderna si contemporana,copiii nu mai
mostenesc pozitia sociala a parintilor,devin din ce in ce mai independenti din punct de vedere
economic,femeia capata un alt statut in societate,iar modul de intemeiere al familiei si de educare
al copiilor se schimba si ele.Printre numeroasele schimbari intalnite de-a lungul timpului in
societatea romaneasca si in evolutia casatoriei si familiei se observa ca punct comun importanta
familiei ca nucleu al societatii,indiferent din perspectiva carei perioade am analiz-o.