UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUŢIU”

SPECIALIZAREA: DRPET

CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

DREPTUL TRANSPORTURILOR
Titlul referatului

Reclamatia administrativa in contractul feroviar de marfuri

Profesor de disciplină:

Conf. univ dr. Corina Petică

Student:

Chiciu Adrian Cătălin

Anul IV Drept ID

Anul universitar 2019-2020

Semestrul I
 Reclamatia administrativa in contractul feroviar de marfuri

Definiţia contractului - convenţia prin care o parte, cărăuşul profesionist se

obligă în schimbul unei remuneraţii să efectueze o deplasare de persoane sau de
bunuri pe o anumită distanţă, cu un vehicul corespunzător

Reglementarea legală – cuprinde atât reglementări cu caracter general, cât şi

reglementări cu caracter special.

Reglementările cu caracter general - (Codul civil, Codul comercial), cuprind

texte izolate referitoare la transporturi, fiind imperios necesară o coroborare a
acestora, ele reprezentând dreptul comun în materie.

O altă reglementare cu caracter general este şi Ordonanţa Guvernului nr.19 din

18.08.1997 privind transporturile.

Reglementările cu caracter special – principalele acte normative adoptate în

vederea aplicării diferitelor categorii şi feluri de transport, precum şi instituţiilor care
aparţin fiecărui domeniu.

Natura juridică – literatura de specialitate limitează definiţia contractului de

transport la activitatea de deplasare de mărfuri sau bagaje, în timp ce prevederile
Codului comercial (art.413 alin.1) dau acestei noţiuni un sens mai complex, care
scoate în evidenţă particularităţile contractului de transport, şi anume natura
consensuală şi autonomă a acestuia, precum şi profesionalitatea activităţii cărăuşului.

Contractul de transport ar putea fi calificat ca o convenţie de prestări servicii

(calitatea transportatorului de prestator de servicii, cărăuşul îndeplineşte obligaţiile
contractuale “pe propriul său risc” răspunderea fiindu-i antrenată numai în măsura în
care nu intervine un fapt exonerator de răspundere).

Un alt argument ar fi caracterul oneros al activităţii desfăşurate, aceste prestaţii

fiind în general remunerate.

Alături acestor argumente se adaugă şi natura în genere consensuală a

contractului de prestări servicii, şi implicit a contractului de transport, care iau naştere
prin schimb de ofertă şi acceptare.
 PĂRŢILE CONTRACTULUI DE TRANSPORT

Cărăuşul – persoana care îşi ia însărcinarea ca într-un mod oarecare să

transporte sau să facă să se transporte un obiect oarecare.

Codul comercial are în vedere două accepţiuni a noţiunii de cărăuş:

- prima se referă la întreprinderea de transport care îşi asumă obligaţia de a executa

deplasarea de bunuri sau persoane în nume propriu.

- cea de a doua accepţiune se referă la întreprinderile care transportă mărfuri sau

persoane în mod succesiv şi la aşa-zişii comisionari.

Întreprinderile de transport sunt cele care desfăşoară organizat şi sistematic,

deplasarea persoanelor şi bunurilor, în scopul obţinerii unui profit în beneficiul
întreprinzătorului, care are sarcina de a organiza şi efectua activitatea de cărăuşie.

Criterii de calificare ale întreprinderilor de transport:

- întreprinderea de transport are o existenţă obiectivă, determinată de modalitatea de

derulare a

transporturilor şi de scopul comercial al acestora, potrivit legii.

- are ca obiect principal de activitate un ansamblu omogen de transporturi comerciale,

rezultat al derulării lor în mod organizat.

- scopul specific sau finalitatea activităţii desfăşurate de aceasta şi se concretizează

prin planificarea şi obţinerea profitului comercial.

Comisionarul-expeditor, în temeiul contractului de expediţie, se obligă, în

schimbul unui comision să încheie în nume propriu, pe seama comitentului (proprietar
sau posesor al mărfurilor) unul sau mai multe contracte de transport, precum şi
anumite operaţiuni materiale specifice transportului de mărfuri.

Călătorul – sau pasagerul intervine ca parte în contractul de transport de

persoane. Calitatea sa de profesionist sau neprofesionist nu interesează sub nici o
formă, deoarece aceasta nu influenţează natura raporturilor juridice în contractul de
transport de persoane. În literatura juridică se admite că poate avea această calitate şi
persoana fizică lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate restrânsă, mai ales
în cazul transporturilor în comun.
 Expeditorul – este considerat de regulă, a fi orice persoană fizică sau juridică
ale cărei interese se referă la încheierea unui contract de transport de mărfuri şi
bagaje. Expeditorul poate avea şi calitatea de destinatar al mărfii transportate,
plasându-se în categoria contractelor bilaterale de transport unde are două calităţi: cea
de expeditor şi cea de beneficiar al transportului.

Pot avea calitatea de expeditor, persoanele juridice de drept public şi privat,

indiferent de forma de organizare, companii naţionale, instituţii, societăţi comerciale,
agricole, indiferent de forma capitalului (autohton, străin, mixt), precum şi persoanele
fizice cu capacitate de exerciţiu.

Destinatarul – este acea persoană fizică sau juridică căreia transportatorul îi

va elibera marfa la locul stipulat în contract (domiciliu, sediu, staţie CFR, aeroport,
etc.). Este indicat de regulă, de expeditor în momentul încheierii contractului.
Drepturile sale se nasc în momentul încheierii contractului între expeditorul-stipulent
şi cărăuşul-promitent, indiferent dacă destinatarul acceptă sau nu dreptul stipulat în
favoarea sa.

RECLAMAŢIA ADMINISTRATIVĂ

Reclamaţia administrativă reprezintă o cale procedurală obligatorie de

soluţionare a litigiilor rezultate din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a
obligaţiilor izvorâte din contractul de transport.

Reclamaţia administrativă este instituită pentru transportul feroviar de

Regulamentul de transport pe CFR, iar în transportul rutier de Convenţia CMR.

Procedura reclamaţiei administrative este impusă de către Convenţia de la

Montreal, procedură care are ca obiect doar bagajele şi mărfurile.

Avantajele acestei proceduri constau în operativitatea cu care se valorifică

pretenţiile reclamaţiilor cu consecinţa degrevării organelor judecătoreşti de un număr
relativ mare de litigii ivite ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a
contractelor de transport. Un alt avantaj se referă la costurile minime pe care le
implică introducerea unei reclamaţii administrative, în raport cu cheltuielile pe care le
comportă intentarea unei acţiuni în justiţie, întrucât reclamaţia administrativă nu este
supusă obligativităţii timbrării şi se soluţionează de către transportator fără a fi
necesară prezenţa reclamantului.

Reclamaţia administrativă este obligatorie în situaţia transportului feroviar,

precedând calea acţiunii în faţa instanţelor judecătoreşti.
 Reclamaţia administrativă poate fi formulată şi depusă de către expeditor sau
de către destinatar după primirea mărfii şi a scrisorii de trăsură. Se va anexa unicatul
(duplicatul) documentului de transport care poate fi scrisoarea de trăsură, recipisa de
bagaje sau buletinul de mesagerie, în funcţie de calitatea reclamantului de expeditor
sau destinatar. Va fi formulată în scris şi va fi expediată în termenul stipulat în
convenţie.

Obligativitatea reclamaţiei administrative – este instituită expres de

Regulamentul de transport pe CFR pentru următoarele situaţii:

- acţiunea în daune pentru pierderea totală a încărcăturii.

- acţiunea în daune pentru pierderea parţială, avarierea sau eliberarea cu întârziere a

mărfurilor.

- acţiunile privind plata sau restituirea tarifului de transport, a tarifelor accesorii sau a
celor suplimentare, ori cele privind rectificarea în caz de aplicare incorectă a unui
tarif, sau de greşeală de calcul sau de încasare.

- acţiunile privind plata unui tarif suplimentar reclamată de organele vamale sau de
alte autorităţi administrative.

Reclamaţia administrativă facultativă – în anumite situaţii, reclamaţiile

administrative nu sunt obligatorii, şi anume:

- acţiunile pentru daune-interese, întemeiate pentru răspunderea căii ferate în caz de

moarte şi de rănire a călătorilor.

- acţiunile ce izvorăsc dintr-o pagubă rezultată dintr-o acţiune sau omisiune ce au la

bază intenţia de a o provoca sau când transportatorul a acceptat producerea ei.

- acţiunea pentru plata unui ramburs încasat de calea ferată de la destinatar.

- acţiunea pentru plata unui rest din preţul unei vânzări efectuate de calea ferată.

Efectele reclamaţiei administrative – depunerea şi înregistrarea reclamaţiei

administrative la organul competent are ca principal efect suspendarea cursului
termenului de prescripţie.
 Surse de internet

Legea de la A la Z-Contractul feroviar de marfuri