CONTRACTUL DE TRANSPORT

Definitie - conventia prin care o parte, carausul profesionist se obliga in

schimbul unei remuneratii sa efectueze o deplasare de persoane sau de bunuri pe o
anumita distanta, cu un vehicul corespunzator.
Reglementarea legala cuprinde atat reglementari cu caracter general, cat si
reglementari cu caracter special.
Reglementarile cu caracter general - (Codul civil, Codul comercial), cuprind
texte izolate referitoare la transporturi, fiind imperios necesara o coroborare a
acestora, ele reprezentand dreptul comun in materie.
O alta reglementare cu caracter general este si Ordonanta Guvernului nr.19
din 18.08.1997 privind transporturile.
Reglementarile cu caracter special principalele acte normative adoptate in
vederea aplicarii diferitelor categorii si feluri de transport, precum si institutiilor care
apartin fiecarui domeniu.
a)
Dispozitiile care reglementeaza activitatea de transport feroviar intern si
international:
OG nr.41/1997 privind Regulamentul de transport pe caile ferate din
Romania.
Ordinul MT nr.746/1998 pentru aprobarea normelor uniforme pentru aplicarea
Regulamentului de transport CFR.
OG nr.12/1998 privind transporturile pe CFR si reorganizarea SNFR.
Conventia de la Berna privind transporturile feroviare intarnationale - COTIF.
Legea nr.100/1996 pentru aderarea Romaniei la Acordul European privind
marile linii internationale de cale ferata - AGC.
Legea nr.27/1992 pentru ratificarea Protocolului 1990 referitor la
modificarea conventiei cu privire la transporturile internationale.
Conventia internationala privind transportul marfurilor pe calea ferata CIM.
b)
Acte normative care reglementeaza activitatea de transport rutier intern si
international:
OG nr.44/1997 privind transporturile rutiere.
Conventia de la Geneva referitoare la transportul international de marfuri pe
sosele CMR.
Conventia vamala relativa la transportul international al marfurilor sub
acoperirea carnetelor TIR de la Geneva.
c)
Acte normative care reglementeaza transportul aerian si maritim:
OG nr.29/1997 privind codul aerian.
OG nr. 42/1997 privind navigatia civila.
Conventia de la Montreal pentru unificarea anumitor reguli referitoare la
transportul aerian international.
Conventia Natiunilor Unite pentru transportul de marfuri pe mare.
Regulile INCOTERMS ale Camerei Internationale de Comert.

Natura juridica literatura de specialitate limiteaza definitia contractului de

transport la activitatea de deplasare de marfuri sau bagaje, in timp ce prevederile
Codului comercial (art.413 alin.1) dau acestei notiuni un sens mai complex, care
scoate in evidenta particularitatile contractului de transport, si anume natura
consensuala si autonoma a acestuia, precum si profesionalitatea activitatii
carausului.
Contractul de transport ar putea fi calificat ca o conventie de prestari servicii
(calitatea transportatorului de prestator de servicii, carausul indeplineste obligatiile
contractuale pe propriul sau risc raspunderea fiindu-i antrenata numai in masura
in care nu intervine un fapt exonerator de raspundere).
Un alt argument ar fi caracterul oneros al activitatii desfasurate, aceste prestatii
fiind in general remunerate.
Alaturi acestor argumente se adauga si natura in genere consensuala a contractului
de prestari servicii, si implicit a contractului de transport, care iau nastere prin
schimb de oferta si acceptare.
CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI
COMERCIAL DE TRANSPORT
Caracterele juridice generale ale contractului de transport - contractul de transport
prezinta anumite caractere juridice generale care, sunt particularizate activitatii
carausului (transport de pasageri, marfuri sau bagaje), cat si a specificitatii
mijloacelor de transport folosite (feroviare, rutiere, aerian, pe apa).
1.
Este un contract bilateral sau sinalagmatic, ceea ce denota ca obligatiile
expeditorului si carausului sunt independente si reciproce, fiecare avandu-si cauza
juridica in cealalta; carausul se obliga sa transporte dintr-un loc de pornire la cel de
destinatie marfurile sau pasagerii, iar expeditorul are obligatia de a plati pretul
transportului.
2.
Caracterul oneros al contractului de transport presupune obtinerea de catre
fiecare parte contractanta a unui echivalent, a unei contraprestatii in schimbul
obligatiilor ce ii revin.
3.
Contract comutativ, acest caracter se refera la faptul ca de la incheierea
contractului, drepturile si obligatiile partilor au existenta certa, cat si o intindere
determinata, ele nedepinzand de un eveniment viitor si incert (alea) ca si in cazul
contractelor aleatorii.
4.
Este in principiu consensual, incheindu-se valabil prin simplul consimtamant
al partilor. Dovada incheierii contractului se face printr-un inscris care poarta
denumirea de bilet sau legitimatie de calatorie.
5.
Are un caracter real, respectiv nu poate lua nastere decat prin remiterea
efectiva a marfurilor catre caraus.
6.
Este un contract de adeziune, datorita faptului ca partile nu pot stabili
continutul unor clauze ale contractului de transport, prin negocieri (cu privire la
termen, la viteza de deplasare a marfurilor, etc.) care pot fi stabilite fie de
transportator, fie de expeditor.

Caracterul autonom si comercial al contractului de transport trebuie intelese ca

trasaturi indispensabile pentru executarea obligatiilor expeditorului fata de
destinatar, obligatii care isi au izvorul intr-un raport juridic preexistent contractului
de transport.
Autonomia activitatii de transport, specifica economiei de piata se
caracterizeaza prin faptul ca, s-a produs un impresionant salt calitativ, constand in
desprinderea activitatii de transport de ansamblul comertului de marfuri, precum si
individualizarea acesteia ca o activitate distincta.
Caracterul comercial reiese din calitatea de comerciant (subiect de drept
persoana fizica sau juridica) calitate care s-a evidentiat prin contopirea celor doua
calitati, si anume calitatea de comerciant de marfuri si calitatea de caraus al
marfurilor respective. Activitatea de transport a devenit o activitate comerciala
distincta, de sine statatoare dobandind o natura juridica comerciala.
Comercialitatea contractului de transport se evidentiaza prin cateva
caracteristici generale:
- organizarea serviciului de transport ca avand o periodicitate regulata, atat pentru
persoane cat si pentru marfa.
- scopul transportatorului de a obtine un profit de pe urma activitatii depuse.

PARTILE CONTRACTULUI DE TRANSPORT

Carausul persoana care isi ia insarcinarea ca intr-un mod oarecare sa
transporte sau sa faca sa se transporte un obiect oarecare.
Codul comercial are in vedere doua acceptiuni a notiunii de caraus:
- prima se refera la intreprinderea de transport care isi asuma obligatia de a
executa deplasarea de bunuri sau persoane in nume propriu.
- cea de a doua acceptiune se refera la intreprinderile care transporta marfuri sau
persoane in mod succesiv si la asa-zisii comisionari.
Intreprinderile de transport sunt cele care desfasoara organizat si sistematic,
deplasarea persoanelor si bunurilor, in scopul obtinerii unui profit in beneficiul
intreprinzatorului, care are sarcina de a organiza si efectua activitatea de carausie.
Criterii de calificare ale intreprinderilor de transport:
- intreprinderea de transport are o existenta obiectiva, determinata de modalitatea
de derulare a
transporturilor si de scopul comercial al acestora, potrivit legii.
- are ca obiect principal de activitate un ansamblu omogen de transporturi
comerciale, rezultat al derularii lor in mod organizat.
- scopul specific sau finalitatea activitatii desfasurate de aceasta si se concretizeaza
prin planificarea si obtinerea profitului comercial.
Comisionarul-expeditor, in temeiul contractului de expeditie, se obliga, in
schimbul unui comision sa incheie in nume propriu, pe seama comitentului

(proprietar sau posesor al marfurilor) unul sau mai multe contracte de transport,
precum si anumite operatiuni materiale specifice transportului de marfuri.
Calatorul sau pasagerul intervine ca parte in contractul de transport de
persoane. Calitatea sa de profesionist sau neprofesionist nu intereseaza sub nici o
forma, deoarece aceasta nu influenteaza natura raporturilor juridice in contractul de
transport de persoane. In literatura juridica se admite ca poate avea aceasta
calitate si persoana fizica lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate
restransa, mai ales in cazul transporturilor in comun.
Expeditorul este considerat de regula, a fi orice persoana fizica sau juridica
ale carei interese se refera la incheierea unui contract de transport de marfuri si
bagaje. Expeditorul poate avea si calitatea de destinatar al marfii transportate,
plasandu-se in categoria contractelor bilaterale de transport unde are doua calitati:
cea de expeditor si cea de beneficiar al transportului.
Pot avea calitatea de expeditor, persoanele juridice de drept public si privat,
indiferent de forma de organizare, companii nationale, institutii, societati
comerciale, agricole, indiferent de forma capitalului (autohton, strain, mixt), precum
si persoanele fizice cu capacitate de exercitiu.
Destinatarul este acea persoana fizica sau juridica careia transportatorul ii
va elibera marfa la locul stipulat in contract (domiciliu, sediu, statie CFR, aeroport,
etc.). Este indicat de regula, de expeditor in momentul incheierii contractului.
Drepturile sale se nasc in momentul incheierii contractului intre expeditorulstipulent si carausul-promitent, indiferent daca destinatarul accepta sau nu dreptul
stipulat in favoarea sa.

CONDITIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI

DE TRANSPORT
Capacitatea partilor contractante capacitatea juridica a partilor se refera la
aptitudinea de a avea capacitate deplina de exercitiu, adica de a exercita drepturile
si obligatiile prin acte juridice incheiate in nume propriu. Capacitatea de exercitiu
este capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii,
savarsind acte juridice. Capacitatea de folosinta este aptitudinea persoanei de a
avea drepturi si obligatii.
Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice incepe in momentul in care acea
persoana juridica are constituite organele sale, adica sa aiba desemnate persoanele
fizice care, in calitate de organe sunt abilitate sa exprime vointa juridica a persoanei
juridice, incheind in numele ei, si pentru, ea acte juridice. Momentul incetarii
capacitatii de exercitiu a persoanei juridice coincide cu momentul incetarii
capacitatii de folosinta si chiar cu cel al incetarii personalitatii sale juridice.

Alaturi de conditia capacitatii, carausului i se mai impune calitatea de

comerciant in conditiile Codului comercial. Prin comerciant intelegandu-se acea
persoana fizica sau juridica care savarseste in nume propriu si in baza specializarii
sale fapte de comert.
In cazul transportului de persoane, calatorului nu ii este ceruta capacitatea
de exercitiu, minorii sau persoanele cu capacitate de exercitiu restransa utilizeaza
frecvent mijloacele de transport in comun, aceste contracte fiind considerate
necesare vietii in mod curent.
Consimtamantul partilor contractante respectiv manifestarea de vointa a
hotararii de a incheia contractul de transport. Consimtamantul trebuie sa
indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa provina de la o persoana cu discernamant.
- sa fie exteriorizat cu intentia de a produce efecte juridice.
- sa nu fie alterat de vreun viciu.
Obiectul consta in obligatiile la care se indatoreaza partile. In contractul de
transport, principala obligatie a unitatii de transport este de a transporta marfa,
pasagerii sau bagajele, iar pentru expeditor sau pasager, obligatia de plata a
tarifului de transport.
Obiectul material al prestatiei carausului trebuie sa indeplineasca anumite
conditii:
- sa existe.
- sa fie determinat sau determinabil.
- sa se afle in circuitul civil.
- sa fie posibil.
- sa fie licit.
Cauza se refera la scopul in vederea caruia s-a incheiat contractul de transport.
Pentru caraus obtinerea pretului transportului in care este inclus profitul sau, iar
pentru expeditor deplasarea in spatiu a marfurilor, bagajelor conform intereselor
sale.
Conditiile de forma ale contractului de transport fiind in esenta un contract
consensual, acesta se incheie prin simplul acord de vointa al partilor, insa dovada
existentei lui se face printr-un inscris, denumit scrisoare de trasura pentru
transportul feroviar si rutier, bilet, tichet, legitimatie de calatorie, abonament pentru
transportul de persoane si conosamentul specific transportului maritim.
Contractul de transport se poate infatisa sub forma documentului:
- nominativ, prin care se identifica partile contractante prin elemente de
identificare (nume, denumire, domiciliu, sediu).
- la ordin, caracterizat prin faptul ca transmiterea drepturilor catre terte persoane
se realizeaza prin gir.
- la purtator, este transferabil catre terti prin simpla predare materiala.

La transportul feroviar intern si international, contractul de transport se intocmeste

obligatoriu sub forma unui inscris nominativ.
In transporturile rutiere interne si internationale de marfuri, documentul de
transport poarta denumirea de scrisoare de trasura sau de foaie de parcurs.
Documentul de transport caracteristic transportului maritim de marfuri poarta
denumirea de conosament si reprezinta actul probator al unui contract de transport
pe mare si al preluarii marfurilor de catre caraus, care se obliga sa le livreze la
destinatie persoanei care prezinta acest titlu.
Cuprinsul documentului de transport Codul comercial distinge clauze cu caracter
obligatoriu si clauze facultative ale documentului de transport.
Clauzele obligatorii:
- data incheierii, stabileste momentul in care incepe executarea obligatiilor asumate
prin contract.
- identificarea marfii transportate.
- obligatiile carausului, care constau in deplasarea in spatiu a marfurilor, bagajelor
sau
persoanelor, insa numai cunoscand precis destinatia si timpul in care trebuie
efectuat transportul, acesta va fi in masura sa-si execute prestatia.
- partile contractului.
- stipularea pretului transportului, care consta in remuneratia ce-i revine carausului
in urma efectuarii transportului.
- semnatura si sigiliul partilor.
Clauzele facultative:
- itinerariul, obligatoriu in transportul maritim.
- clauza penala, acea prevedere prin care partile stabilesc anticipat intinderea
daunelor-interese pe care carausul va fi obligat sa le suporte in caz de neexecutare,
executare necorespunzatoare sau cu intarziere a prestatiilor la care s-a indatorat.

OBLIGATIILE PARTILOR IN CONTRACTUL

DE TRANSPORT
Obligatiile carausului la locul de pornire constau in acceptarea cererii de transport,
procurarea unui mijloc corespunzator naturii bunurilor, preluarea si incarcarea marfii
de la expeditor, eliberarea documentului de transport.
1. Acceptarea cererii de transport presupune manifestarea vointei juridice a
carausului de a efectua transportul de marfuri sau persoane in conditiile stabilite in
cererea ce i-a fost adresata de catre expeditor. In transporturile prin comanda,
carausul nu are posibilitatea de a refuza incheierea contractului de transport
datorita ofertei permanente in care se afla.
2. Obligatia de procurare a unui mijloc de transport corespunzator punerea la
dispozitia expeditorului a autovehicolului adecvat, la data, ora si locul de incarcare
precizate de catre beneficiar, constituie premisa garantarii securitatii transportului

bunurilor si persoanelor. Locul si momentul cand mijlocul de transport sunt puse la

dispozitia expeditorului sunt stabilite prin contract.
3. Luarea in primire a marfii are loc la data si la locul stabilit in contract. Primirea
marfurilor de catre transportator se realizeaza in urma operatiunilor de incarcaredescarcare, ce pot fi executate de catre caraus, expeditor sau destinatar, conform
conventiei dintre acestia.
4. Cantarirea obligatorie sau facultativa este legata de luarea in primire a marfii.
Presupune si precizarea corecta a greutatii incarcaturii, operatiune care se
realizeaza printr-o cantarire obligatorie sau facultativa. Cantarirea se impune tuturor
categoriilor de marfuri destinate exportului-importului, cat si a celor care circula in
conditii de expeditie de coletarie sau mesagerie.
5. Eliberarea documentului de transport transportatorul este obligat sa emita un
document care sa contina toate mentiunile referitoare la marfurile supuse
transportului, locul, data, destinatia, tariful de transport, etc.
Obligatiile carausului in cursul deplasarii marfii constau in respectarea
ordinii expeditiilor, parcurgerea rutei stabilite prin contract, executarea transportului
in termenul stipulat de parti, conservarea marfii pe tot parcursul deplasarii pana la
momentul predarii la destinatie. In cazul transportului de persoane, carausul are
obligatia transbordarii calatorilor si a bagajelor in caz de intrerupere ori suspendare
a calatoriei mijlocului de transport, precum si indatorirea de a-l despagubi pe
pasager in cazul unui accident survenit pe parcurs, in masura in care este angajata
raspunderea caii ferate.
1. Obligatia de a respecta ordinea expeditiilor este impusa carausului de fluenta
expeditorilor care solicita, concomitent sau succesiv deplasarea marfurilor, ivindu-se
astfel o anumita competitie intre expeditori, fiecare in parte solicitand executarea
transportului in cel mai scurt timp. Transportatorul este dator sa faca expeditia
marfurilor dupa ordinea in care le-a primit.
2. Parcurgerea rutei stabilite in cuprinsul contractului de transport care
mentioneaza itinerariul de strabatut, aceasta clauza este expresa si obligatorie,
excluzandu-se modificarea ei prin vointa unilaterala a carausului. In cazul in care
partile nu au stipulat expres in contract ruta si daca exista mai multe trasee de
acelasi fel, carausul este obligat sa transporte marfa pe drumul cel mai scurt, care
implica cele mai mici costuri.
3. Obligatia de a respecta durata transportului se refera la indatorirea de a-si
executa la termen obligatia principala de a transporta marfa la destinatie. Termenul
de executare a contractului de transport este intervalul de timp in cadrul caruia
transportatorul este obligat sa execute deplasarea marfurilor sau persoanelor, si se
socoteste din momentul predarii marfurilor, bagajelor, imbarcarii pasagerilor si pana
in momentul sosirii lor la destinatie.
4. Obligatia de conservare a marfii Codul civil il asimileaza pe caraus cu un
depozitar, iar contractul de transport se infatiseaza ca un depozit necesar. Depozitul
necesar presupune existenta unor imprejurari exceptionale care constrang
deponentul sa faca depozitul fara a avea posibilitatea de a alege dupa vointa sa pe

depozitar. Ca urmare, in contractul de transport, carausul este si depozitarul marfii

si orice alta alegere din partea expeditorului este exclusa.
Obligatiile carausului la destinatie identificarea si avizarea destinatarului,
eliberarea incarcaturii la locul si data stipulata in contract, la care se adauga
operatiuni secundare (descarcarea marfurilor din mijlocul de transport).
1. Identificarea si avizarea destinatarului cand transportul s-a efectuat in baza
unui document nominal, acesta indica nominal persoana destinatarului,
nominalizare insotita de adresa sau sediul acestuia. Alaturat obligatiei de
identificare a destinatarului, carausului ii revine indatorirea de a aviza destinatarul
de sosirea transportului.
2. Eliberarea transportului la destinatie locul si data transportului la destinatie
presupune locul de destinatie si timpul in care trebuie facut transportul. Orice
obligatie comerciala trebuie executata in locul aratat in contract sau in locul care ar
rezulta din natura operatiunii ori din intentia partilor contractante. La stabilirea
locului in care se elibereaza transportul se tine seama de natura sa.
Reprezentantii carausului si ai destinatarului au obligatia de a verifica
impreuna mijlocul de transport, sigiliile si marcajele, iar la deschiderea vagoanelor
verifica succint continutul acestora, urmarind modul de conservare al marfii pe
timpul transportului precum si starea ambalajelor.
Punerea incarcaturii la dispozitia destinatarului conduce la incetarea
posesiunii exercitate de catre caraus asupra marfii transportate, posesie care se
transmite astfel in favoarea destinatarului. In momentul marfii ia sfarsit si obligatia
de paza asupra marfii si implicit si raspunderea contractuala a transportatorului in
temeiul contractului de transport.
3. Recantarirea marfurilor - carausul impreuna cu destinatarul au obligatia de
cantarire a marfurilor in urmatoarele situatii:
- expeditiile de coletarie sau mesagerie.
- expeditiile complete daca poarta urme de violare, de sustragere, de scurgere, de
pierderi sau avariere.
- marfurile transportate in mijloace de transport complete vagoane, cisterne au
fost transbordate sau transvazate si nu au fost cantarite la locul transbordarii sau
transvazarii in prezenta beneficiarului transportului sau a reprezentantului acestuia.
- destinatarul sau reprezentantul expeditorului cer in scris recantarirea, iar in statia
de destinatie exista conditiile tehnice necesare pentru efectuarea acestei
operatiuni.
- marfurile transportate cu mijloace auto neinsotite care au fost predate pentru
transport dupa greutate.
4. Constatarea lipsurilor cantitative si calitative ale marfurilor daca in momentul
preluarii marfurilor de la caraus se constata la mijlocul de transport, la cotele, la
sigilii, la semne sau marcaje, ori la marfuri urme de violare, pierderi, scurgeri, etc.
mijlocul de transport nu se deschide sau nu se descarca.
Cu ocazia verificarii continutului si a stabilirii lipsurilor cantitative si calitative,
carausul este obligat sa adreseze invitatii destinatarului sau expeditorului (in functie

de locul in care se face verificarea), intocmindu-se un proces-verbal de constatare

care cuprinde lipsurile cantitative, modul de determinare al acestora, locul si
momentul producerii prejudiciului, iar daca este posibil indicarea persoanelor
(partilor) care se fac raspunzatori de aceste lipsuri.
5. Termenul de executare al contractului de transport este intervalul de timp in
cadrul caruia operatorul feroviar este obligat sa execute transportul marfurilor si se
socoteste din momentul predarii marfurilor catre expeditor si pana in momentul
sosirii in statia de destinatie.
6. Refuzul eliberarii marfii carausului ii revine in anumite conditii, expres prevazute
de lege, dreptul de a refuza eliberarea marfii la destinatie, masura care intervine cu
caracter exceptional:
- Codul comercial instituie in art.433 alin.1 un caz de refuz justificat de eliberare a
marfii, pentru neplata taxelor de transport.
- un alt caz de refuz justificat al carausului de a elibera marfa destinatarului este
instituit de art.433 alin.3 Cod comercial daca scrisoarea de carat este la ordin sau
la purtator, carausul se poate opune sa faca predarea pana la restituirea
exemplarului subscris de dansul.
- exista situatii de exceptie in care reglementarile fitosanitare impun masuri de
carantina pentru marfurile provenite din import, caz in care carausul nu va putea
elibera marfa destinatarului pana la expirarea duratei de interdictie. Acestor cauze
se pot alatura si cele privind marfurile de contrabanda, nocive, etc., pentru care
autoritatile politienesti si vamale iau masuri de oprire temporara sau chiar definitiva
a deplasarii.
- instituirea unui sechestru asigurator dispus de catre instanta de judecata.
- in situatia in care destinatarul se afla in stare de faliment si nu plateste
expeditorului pretul marfii cumparate si aflata in curs de transport.
7. Plata tarifelor de transport tarifele se stabilesc pe trei categorii:
- tarif pentru expeditii de vagoane complete.
- tarif pentru expeditii de coletarie.
- tarif pentru expeditii de mesagerie.
Plata tarifului reprezinta contraprestatia datorata carausului pentru serviciile
sale si se achita, de regula, de catre expeditor in statia de predare, fie de catre
destinatar, in functie de mentiunea facuta de expeditor in scrisoarea de trasura.
Obligatiile expeditorului la locul de pornire presupun in aceasta faza,
indiferent de tipul activitatii de transport: alegerea si verificarea mijlocului de
transport, predarea marfurilor destinate transportului, incarcarea lor, colaborarea la
intocmirea documentului de transport si plata pretului aferent transportului.
1. Alegerea si verificarea mijlocului de transport sunt obligatii care decurg
din felul si natura marfii. Expeditorul trebuie sa verifice inainte de incarcare daca
mijlocul de transport corespunde din punct de vedere a prevenirii degradarii,
denaturarii, scurgerii sau pierderii marfurilor.

2. Obligatia de predare a marfii se executa la locul convenit, la termenul fixat si

respectand conditiile cantitative, calitative precum si cea de ambalare a marfurilor.
Locul predarii marfurilor difera in functie de felul transportului. O deosebita
importanta o reprezinta si cantarirea marfii, deoarece in functie de aceasta se va
alege mijlocul de transport cu capacitate corespunzatoare, cat si in vederea
calcularii taxelor aferente transportului.
3. Obligatia de incarcare a marfii presupune existenta a trei indatoriri
interdependente:
- incarcarea propriu-zisa, se realizeaza tinand cont de capacitatea mijlocului de
transport ales, expeditorul avand obligatia de a folosi integral spatiul de incarcare a
mijlocului de transport.
- asezarea marfurilor in interiorul mijlocului de transport pe calea ferata se
realizeaza prin operatiuni de stivuire, nivelare, invelire si legare a ambalajului cu
sarme sau alte materiale.
- masurile preventive care se iau pentru a preintampina riscul sustragerii marfurilor
difera dupa cum marfurile sunt deplasate cu mijloace de transport inchise sau
deschise.
4. Colaborarea expeditorului la intocmirea documentului de transport reprezinta
demersul juridic al intocmirii si eliberarii scrisorii de trasura, situatiile in care
expeditorul este dator sa ofere carausului toate datele si informatiile reale privitoare
la marfa ce urmeaza a fi transportata, itinerariul ce urmeaza a fi parcurs, precum si
date privind identificarea destinatarului.
5. Plata pretului transportului este o obligatie care incumba expeditorului inca din
momentul intocmirii documentului de transport. In mod exceptional, aceasta
indatorire ii poate reveni si destinatarului. Momentul in care se realizeaza obligatia
de plata a transportului este stabilit de parti in contract si coincide de cele mai
multe ori cu predarea marfii carausului.
Obligatiile expeditorului in cursul deplasarii marfii sunt minime si eventuale,
el aflandu-se in expectativa, si se refera la ingrijirea si conservarea marfii pana la
destinatie, obligatii realizate prin intermediul unui insotitor, cand se transporta
marfuri ce necesita atentie speciala, ori supraveghetor cand transportul se
efectueaza in vagoane descoperite. Expeditorului ii revine obligatia de a pune la
dispozitia carausului a unor insotitori pentru categoriile de marfuri care reclama o
supraveghere atenta si permanenta sau chiar o anumita ingrijire pe parcursul
transportului.
Obligatiile destinatarului la destinatie calitatea de tert beneficiar ii
antreneaza anumite obligatii contractuale: luarea in primire a marfii transportate,
plata sumelor restante datorate carausului, conservarea actiunilor arbitrale sau
judiciare impotriva carausului pentru repararea eventualelor daune ivite pe
parcursul transportului.
1. Preluarea marfii presupune pe langa obligatia de primire a marfurilor de la
carausi si anumite verificari anterioare care ar justifica refuzul destinatarului de a

prelua marfa. Destinatarul avizat de eliberarea unei incarcaturi verifica documentul

ce sta la baza transportului respectiv.
O alta operatiune se refera la verificarea incarcaturii transportate. Art.434
ali.1 Cod comercial prevede ca destinatarul are dreptul sa verifice pe cheltuiala sa
in momentul predarii, starea in care se afla lucrurile transportate, desi ele nu ar
prezenta semne exterioare de stricaciune. Controlul calitativ si cantitativ al
marfurilor la destinatie parcurge doua etape:
- o etapa in care are loc o verificare sumara in momentul primirii marfurilor de la
caraus.
- o etapa in care ale loc o verificare minutioasa, in depozitele proprii dupa ridicarea
marfii de la caraus.
Calea optima de stabilire a starii marfii este constatarea bilaterala,
operatiune indeplinita de catre destinatar si transportator, in urma caruia se incheie
un proces-verbal constatator, inscris care va face proba starii marfii.
2. Descarcarea marfurilor eliberarea mijlocului de transport trebuie executata de
catre destinatar in timp util, fiind, de regula, stabilita in contractul de transport
3. Plata sumelor restante sau plata tarifelor si taxelor datorate carausului
reprezinta principala obligatie a destinatarului, avand ca temei contractul de
transport. Art.434 alin.2 Cod comercial prevede ca destinatarul care primeste
lucrurile e obligat sa plateasca ceea ce datoreste pentru transport dupa scrisoarea
de carat, precum si toate celelalte cheltuieli.
De regula, obligatia de plata a transportului apartine expeditorului, insa
partile pot stipula in contractul de transport ca plata tarifului sa revina
destinatarului in momentul predarii bunurilor de catre caraus.
Tarifele transporturilor publice se formeaza liber si concurential pe baza
cererii si ofertei.

MODIFICAREA CONTRACTULUI DE TRANSPORT

Modificarea prin vointa unilaterala a expeditorului se realizeaza si se
exprima printr-un act juridic care poarta denumirea de contra-ordin. Conform art.77
pct.1 si 2 din Regulamentul de transport permite expeditorului sa modifice
contractul de transport si sa solicite carausului retragerea marfii la statia de
expeditie, oprirea marfii pe parcurs, amanarea eliberarii marfii, eliberarea marfii
unei alte persoane sau la o alta statie de destinatie.
O modalitate de modificare a contractului de transport se refera la dreptul
expeditorului de a suspenda transportul si de a cere restituirea lucrurilor
transportate, ceea ce in realitate constituie o renuntare la contract si are ca efect
revocarea acestuia.
Un alt caz de modificare se refera la predarea marfurilor aflate in curs de
deplasare unei alte persoane decat cea indicata in documentul de transport,
schimbandu-se astfel locul eliberarii marfii.

Dispozitiile expeditorului cu privire la modificarile contractului de transport

devin obligatorii pentru caraus, prevederile legale avand caracter imperativ.
Modificarea din initiativa destinatarului daca expeditorul nu a luat in sarcina sa
tarifele aferente transportului, precum si cand nu a facut in scrisoarea de trasura
mentiunea destinatarul nu este autorizat sa dea dispozitii ulterioare incheierii
contractului. Daca sunt indeplinite aceste conditii, destinatarul are dreptul de a
modifica contractul de transport. Aceste modificari pot avea ca obiect fie oprirea
marfii in parcurs, fie amanarea eliberarii ei sau chiar eliberarea marfii unei alte
persoane decat destinatarul sau la o alta statie decat cea de destinatie.
Dispozitiile destinatarului cu privire la modificarile contractului de transport
devin obligatorii pentru caraus, prevederile legale avand caracter imperativ.
Dreptul destinatarului de a modifica contractul de transport inceteaza in
momentul in care accepta marfa sosita pe adresa sa si preia de la caraus scrisoarea
de trasura.

DETENTIA CARAUSULUI ASUPRA MARFII TRANSPORTATE

Posesia este o stare de fapt generatoare de efecte juridice care consta in
stapanirea materiala sau exercitarea unei puteri de fapt, de catre o persoana asupra
unui bun, cu intentia sau vointa de a se comporta, fata de toti ceilalti, ca proprietar
sau titular al altui drept real.
Pentru existenta posesiei sunt necesare cumulativ doua elemente: unul
material- corpus si un altul intentional sau psihologic- animus.
Elementul material consta intr-un ansamblu de fapte materiale de stapanire,
transformare si folosinta exercitate direct asupra bunului si ansamblul actelor
juridice pe care posesorul le poate incheia cu privire la acel bun.
Elementul psihologic reprezinta intentia sau vointa celui care poseda de a exercita
stapanirea asupra lucrului, pentru sine, ca un adevarat proprietar ori in calitate de
titular al unui alt drept real. Vointa de a stapani bunul pentru sine se prezuma.
Detentiunea sau posesia precara consta in exercitarea unei puteri de fapt asupra
unui lucru, fie cu incuviintarea si pe socoteala proprietarului, fie conform unei
dispozitii legale sau judecatoresti. Detentorul precar nu detine lucrul cu intentia de
a se comporta ca un proprietar sau in calitate de titular la unui alt drept real.
Detentia este o stare de fapt, un drept care rezulta intotdeauna dintr-un titlu, ce
poate avea natura conventionala, legala sau judiciara. Detentiunea are o durata
limitata in timp, spre deosebire de posesia propriu-zisa care nu este ingradita in
timp.

TRANSMITEREA PROPRIETATII SI RISCURILOR MARFII

AFLATE IN CURS DE TRANSPORT
Transferul dreptului de proprietate si a riscurilor aferente are loc in mod diferit, dupa
cum transferul se produce asupra unor bunuri individual determinate sau asupra
unor bunuri generice.
Prin bunuri certe, individual determinate se intelege acea categorie de bunuri care
sunt individualizate prin particularitati specifice, de sine statatoare, care vin sa le
deosebeasca de orice alte bunuri. Pentru aceste categorii de bunuri, transferul
proprietatii si a riscurilor aferente se transmite dobanditorului in chiar momentul
incheierii acordului de vointa, chiar daca bunul nu a fost remis ori predat
dobanditorului.
Bunurile generice sunt caracterizate prin caractere comune unei anumite categorii
de bunuri asemanatoare sau identice si pot fi individualizate prin numarare,
cantarire, masurare. Dreptul de proprietate se transmite cumparatorului numai in
momentul individualizarii lui, prin masurare, cantarire, numarare, iar suportarea
riscurilor revine debitorului, caci pierderea nu il exonereaza de obligatia de predare
datorita faptului ca el poate avea sau procura bunuri similare.

DREPTUL DE RETENTIE AL CARAUSULUI

IN CONTRACTUL DE TRANSPORT
Dreptul de retentie este dreptul care confera creditorului, in acelasi timp debitor al
obligatiei de restituire sau predare a bunului altuia, posibilitatea de a retine acel bun
in stapanirea sa si de a refuza restituirea lui pana cand debitorul sau, creditor al
lucrului, va plati datoria ce s-a nascut in sarcina lui in legatura cu lucrul respectiv.
Dreptul de retentie este un drept real imperfect, deoarece retentorului nu i se
recunoaste atributul de urmarire. Fiind o garantie pasiva, el poate fi exercitat, deci
poate sa fiinteze atat timp cat creditorul detine bunul debitorului, incetandu-si
efectele in momentul deposedarii voluntare a retentorului.
Conditiile dreptului de retentie presupun:
1. Existenta unei creante. Fara existenta unei creante, retentorul sau detinatorul nu
ar avea nici o justificare de a refuza eliberarea bunului aflat asupra sa.
2. Dreptul de retentie sa fie opus proprietarului exclusiv al bunului. Bunul sa fie
invocat fata de proprietarul actual si exclusiv al bunului detinut de catre detentor.
3. Intre lucru si creanta sa existe o conexiune. Conexiunea dintre lucru si creanta se
refera la faptul ca datoria sa aiba legatura cu lucrul stapanit de retentor.
Efectele dreptului de retentie decurg din caracterul sau absolut si indivizibil.
Potrivit caracterului absolut, dreptul de retentie este opozabil tuturor, ceea ce
inseamna ca el poate fi valorificat mai intai impotriva debitorului si a persoanelor

care au calitatea de avanzi-cauza cu titlu universal ai debitorului, acestora

adaugandu-se succesorii cu titlu particular.
In temeiul caracterului indivizibil, dreptul de retentie are ca obiect intregul bun aflat
in detentia retentorului, pana in momentul achitarii integrale a datoriei.
Privilegiul carausului asupra marfii transportate in Codul comercial sunt cuprinse
dispozitii referitoare la privilegiul carausului asupra marfii transportate cu caracter
general, respectiv aplicabil tuturor caregoriilor de contracte de transport, cat si
dispozitii aplicabile numai in contractele maritime.
Art.437 Cod comercial prevede pentru toate creantele rezultand din contractul de
transport, carausul are privilegiul asupra lucrurilor transportate pana la predarea lor
destinatarului.
Privilegiul este dreptul creditorului de a fi platit cu prioritate fata de alti
creditori datorita calitatii creantei sale (prin calitatea creantei intelegandu-se cauza
sau faptul juridic din care s-a nascut).
Gajul sau amanetul este acel contract prin care debitorul sau o terta
persoana remite creditorului sau unui tert, un bun mobil corporal sau incorporal in
vederea garantarii executarii unei obligatii.
Atat gajul cat si amanetul fac parte din categoria garantiilor reale de care
beneficiaza creditorul.
Deosebirea dintre cele doua garantii se refera la faptul ca:
- gajul este prin natura sa un drept real, care confera titularului sau dreptul de
urmarire si dreptul de preferinta. Dreptul de urmarire este dreptul creditorului de a
putea revendica bunul gajat de la orice persoana la care s-ar afla.
- privilegiul confera titularului doar atributul de preferinta. Dreptul de preferinta
confera creditorului posibilitatea de a fi platit cu prioritate din pretul bunului gajat
fata de alti creditori.
Atat in cazul privilegiului cat si al gajului, titularul acestuia este carausul
transportator al incarcaturii.
Efectele juridice pe care le produc cele doua garantii (privilegiul si gajul) sunt
expresia faptului ca ele reprezinta categoria garantiilor reale, deoarece garantia se
incorporeaza in bunul pe care il greveaza.
In temeiul dreptului de retentie, carausul poate retine lucrurile aflate in detentia sa
precara, atata timp cat debitorul nu plateste integral sumele datorate in legatura cu
deplasarea marfii.
Incetarea gajului si a privilegiilor carausului sunt consecinta stingerii creantei pe
care o garanteaza, fiindca acestea raman fara obiect. Gajul se stinge prin remiterea
voluntara de catre caraus a marfii grevate in mainile destinatarului.
Sechestrarea marfurilor aflate in curs de transport in categoria asa- zisilor creditori
intra alaturi de caraus, care este titularul unui privilegiu special, si creditorii
chirografari ai expeditorului sau ai destinatarului. Creditorii chirografari sunt cei care
au ca singura garantie comuna si proportionala a realizarii drepturilor lor de creanta
intregul patrimoniu al debitorului, ceea ce constituie gajul lor general. Masura la

care pot recurge creditorii chirografari spre a evita riscul de neplata este sechestrul
asigurator.
Sechestrul masura care consta in indisponibilizarea unei cantitati de bunuri mobile
ale debitorului, care se afla la el sau la un tert si urmeaza a fi vandute silit pentru
realizarea creantei reclamantului, daca in momentul in care a obtinut o hotarare
definitiva debitorul nu-si executa obligatia.
In activitatea de transport, indisponibilizarea se limiteaza doar la marfurile aflate in
detentia carausului in intervalui de timp cuprins intre preluarea marfii de la
expeditor si predarea marfii destinatarului.

RASPUNDEREA PARTILOR IN CONTRACTUL DE

TRANSPORT
Cadrul legal al raspunderii raspunderea civila se infatiseaza sub doua forme:
delictuala si contractuala.
Raspunderea delictuala deriva fie din delicte, fie din cvasidelicte, care in ramura
transporturilor sunt accidentele ce pot surveni pe parcursul transportului.
Raspunderea contractuala se intemeiaza pe ideea de culpa a partilor in executarea
obligatiilor asumate. Este definita ca fiind obligatia debitorului de a repara
prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare
ori cu intarziere a obligatiilor sale contractuale. Pentru a putea fi in prezenta
raspunderii contractuale este necesara incheierea intre creditor si debitor a unui
contract de transport, moment in care acestia dobandesc calitatea de expeditor si
caraus.
Conditiile raspunderii contractuale
1. Fapta ilicita acea actiune sau inactiune care are ca rezultat incalcarea
drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale cocontractantului. Fapta
pagubitoare a carausului este savarsita prin acte comisive (anumite manevre sau
operatiuni executate incorect, o depasire neregulamentara pe sosea in timpul unui
transport, etc.). Omisiunea carausului poate conduce la anumite consecinte
pagubitoare in activitatea de transport si anume omisiunea verificarii mijloacelor de
transport din punct de vedere tehnic inainte de a pleca in cursa ori omisiunea
transportatorului, care in urma unui accident de circulatie nu opreste, caz in care
alaturi de raspunderea contractuala, fata de proprii pasageri, este antrenata si cea
contraventionala sau chiar penala.
Ca urmare, fapta pagubitoare este calificata ca avand un caracter obiectiv constand
intr-o conduita sau o manifestare umana exteriorizata. In cazul raspunderii civile si
implicit al raspunderii in contractul de transport, o fapta este ilicita atunci cand
contravine legii ori regulilor de convietuire sociala, avand ca efect incalcarea unui
drept subiectiv sau a unui interes legitim al altuia, respectiv al expeditorului,
calatorului sau destinatarului.

Cu aplicabilitate in sfera contractului de transport, raspunderea contractuala se

margineste sa sanctioneze vatamarea unui drept de creanta a cocontractantului.
Vatamarea consta in neexecutarea de catre caraus a prestatiei ce-i incumba sau in
savarsirea unor acte ce determina intarzierea indeplinirii obligatiei de rezultat
asumata, la incheierea contractului.
2. Prejudiciul acele rezultate daunatoare, negative, suferite de catre creditor ca
urmare a incalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime de catre debitorul
caraus. Prejudiciul este rezultatul faptei ilicite. Prejudiciile pot fi materiale si morale
sau extrapatrimoniale.
Prejudiciile morale sunt consecintele daunatoare care iau nastere din incalcarile
drepturilor personale, care nu au continut economic. Astfel de consecinte se refera
la suferintele cauzate celor apropiati prin decesul calatorului sau la suferintele
acestuia in cazul leziunilor produse de accidente, distrugerea unui obiect cu valoare
sentimentala deosebita pentru destinatar, etc.
Prejudiciul material consta in lezarea unui drept ori interes patrimonial a creditorului
obligatiei contractuale, lezare care poate fi evaluata pecuniar, cum ar fi: distrugerea
sau degradarea incarcaturii ori avarierea ei in timpul deplasarii, accidentarea unui
calator. Paguba materiala este alcatuita din paguba efectiva (damnum emergens) si
beneficiul nerealizat (pretium dolosis).
3. Raportul de cauzalitate pentru antrenarea raspunderii carausului este necesar
ca intre fapta ilicita si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate, ca prejudiciul
cauzat sa fie consecinta faptei ilicite.
4. Vinovatia atitudinea psihica a persoanei care a comis fapta ilicita si
prejudiciabila fata de aceasta si de urmarile faptei. Vinovatia cunoaste mai multe
trepte, in functie de gravitatea faptei comise de catre debitor (caraus).
Dolul reprezinta intentia directa sau indirecta. Cand debitorul isi da seama de
caracterul antisocial si prejudiciabil al faptei sale, prevede consecintele acesteia si
urmareste producerea lor, actioneaza cu intentie directa. In cazul carausului nu
poate fi vorba despre o asemenea forma de vinovatie.
Intentia indirecta consta in atitudinea debitorului care prevede consecintele faptei
sale si cu toate ca nu le urmareste, accepta posibilitatea producerii rezultatului.
Culpa prin imprudenta este prezenta atunci cand debitorul prevede consecintele
faptei sale, insa nu le accepta, socotind, fara temei, ca nu se vor produce, atunci
cand debitorul nu prevede consecintele faptei ilicite desi putea si trebuia sa le
prevada.
Raspunderea carausului pentru fapta altuia - debitorul unui corp cert determinat
raspunde de starea bunului ce i-a fost predat, daca deteriorarile sunt ocazionate nu
numai prin fapta sau greseala sa, ci si prin aceea a persoanelor pentru care este
responsabil. Carausul raspunde pentru lucrurile primite daca au suferit stricaciuni
ori au fost furate, chiar daca faptul a fost comis de catre salariatii intreprinderii,
precum si daca a fost savarsit de catre straini.
Cand un vehicul se rastoarna, avand ca rezultat uciderea unei persoane, cat si
distrugerea marfii transportate, intreprinderea de transport raspunde delictual

pentru fapta conducatorului vehiculului aflat in serviciul ei, fata de mostenitorii

victimei, cat si contractual fata de destinatar, pentru deteriorarea sau pierderea
marfii.
Exonerarea de raspundere a carausului transportatorul se poate degreva de
raspundere contestand cele imputate sau invocand anumite circumstante de natura
a-l elibera de sanctiunile contractuale. Carausul poate fi exonerat de raspundere
daca dispune de dovezi pertinente, care fie inlatura caracterul ilicit al faptei comise,
fie exclud vinovatia sa.
1. Cauze care inlatura caracterul ilicit al faptei legitima aparare, starea de
necesitate, exercitarea unui drept subiectiv, consimtamantul victimei, indeplinirea
unei activitati impuse ori permise de lege sau desfasurate in virtutea ordinului
superiorului.
2. Cauze care inlatura vinovatia carausului evenimentele atmosferice, cutremurul,
inundatia, inzapezirea, etc., sunt cauze straine care pot fi de neinlaturat sau
imprevizibile, deci asimilate fortei majore si duc la exonerarea de raspundere a
carausului. Clauzele menite sa-l protejeze pe caraus sunt permise doar intr-o
anumita masura, in scopul preintampinarii eventualelor abuzuri din partea
carausului.
3. Probele in materia raspunderii carausului creditorul reclamant are obligatia in
fata instantei de judecata sa faca dovada sustinerilor sale pentru angajarea
raspunderii carausului. El trebuie sa probeze existenta contractului de transport,
existenta faptei pagubitoare. Carausul va incerca sa combata prin contra probe
dovezile administrate de catre solicitantul despagubirilor, fie va invoca temeiuri
exoneratorii de raspundere, putandu-se folosi de orice mijloace de proba in vedera
infirmarii sustinerilor reclamantului.
4. Admisibilitatea dobanzilor prin dobanda se inteleg sumele socotite in bani cu
acest titlu, alte prestatii sub orice alt titlu sau obligatii la care debitorul se
indatoreaza drept echivalent al folosintei capitalului. Partile pot stabili prin
conventie in contractul de transport rata dobanzii pentru intarzierea unei obligatii
banesti.
Efectele raspunderii carausului cand sunt indeplinite conditiile rasounderii civile a
carausului se naste in sarcina sa obligatia de a despagubi expeditorul sau
destinatarul daunat.
Evaluarea judiciara a prejudiciului reprezinta acea operatiune de determinare a
intinderii daunelor-interese de catre instantele de judecata in baza principiului
repararii integrale a pagubei. Cuantumul despagubirilor se stabilesc in functie de
doua elemente: paguba suferita (damnum emergens) si beneficiul nerealizat
(lucrum cessans).
Evaluarea legala a prejudiciului se incadreaza in sfera obligatiilor care au ca obiect
prestatia de a da o suma de bani. In domeniul dreptului transporturilor aceasta
problema se iveste atunci cand carausul trebuie sa restituie cocontractantului o

anumita suma de bani, respectiv atunci cand a incasat o valoare mai mare decat
cea tarifara pentru activitatea de transport.
Evaluarea conventionala a prejudiciului se realizeaza prin intermediul acordului de
vointa al creditorului si debitorului, ce intervine inainte de producerea prejudiciului
(clauza penala).
Raspunderea expeditorului si a destinatarului
1. Raspunderea expeditorului intervine in toate cazurile in care obligatiile ce-i
revin din contractul de transport sunt considerate neindeplinite sau indeplinite
necorespunzator:
- raspunde de exactitatea si identitatea marfurilor raportat la datele inscrise in
actele de livrare si in documentul de transport.
- daca recurge la o declaratie inexacta a felului marfii in scrisoarea de trasura, in
scopul aplicarii unor tarife reduse, va plati ca o penalitate dublul diferentei dintre
tariful corespunzator felului real al marfii si cel stabilit dupa denumirea indicata de
expeditor.
- raspunde si de consecintele unei incarcari defectuase a mijloacelor de transport.
- raspunde fata de destinatar pentru lipsurile cantitative si avariile ivite pe parcursul
deplasarii, atunci cand acestea sunt datorate fie unor ambalaje necorespunzatoare,
fie nerespectarii normelor tehnice de incarcare si fixare a marfurilor in mijlocul de
transport, precum si pentru neasigurarea mijloacelor de transport inchise cu sigilii
sau a mijloacelor de transport deschise cu semne si marcaje.
- raspunde si in cazul depasirii termenului de incarcare a mijlocului de transport
stabilit in contract, fiind astfel obligat la plata de locatii.
Expeditorul este scutit de raspundere in toate aceste cazuri daca face dovada
ca neindeplinirea obligatiilor se datoreaza fortei majore ori unei cauze posterioare
momentului trecerii detentiei marfii de la caraus la destinatar.
2. Raspunderea destinatarului odata cu aderarea destinatarului la contractul
de transport, chiar daca are calitatea unui tert beneficiar, ii revin anumite obligatii a
caror indeplinire necorespunzatoare sau neindeplinire atrag raspunderea sa:
- refuzul primirii marfurilor de catre destinatar indreptateste transportatorul sa
perceapa anumite taxe (locatii).
- atunci cand destinatarului i se instituie obligatia de a plati taxa de transport si alte
taxe eventuale.
Particularitati ale raspunderii carausului in transportul terestru de marfuri
1. Durata raspunderii carausului este determinata in primul rand de dispozitiile
Codului comercial, care dispune ca transportatorul este raspunzator de pierderea
sau stricaciunea lucrurilor ce le-au fost incredintate spre transport din momentul in
care le primeste pana la acela al predarii lor destinatarului. Regulamentul de
transport pe CFR dispune: calea ferata care a primit la transport marfa cu
scrisoarea de trasura este raspunzatoare de executarea transportului si de
integritatea marfii pe intreg parcursul pana la eliberare. Se observa existenta a
doua momente: cel initial al raspunderii carausului si momentul final.

In punctul initial se naste raspunderea carausului si coincide cu momentul primirii

marfurilor spre a fi transportate.
Punctul final ce coincide cu stingerea raspunderii carausului se suprapune
momentului eliberarii marfii la destinatie.
2. Raspunderea anterioara incheierii contractului de transport intreprinderile de
transport aflandu-se in stare de permanenta oferta fata de clientela, isi asuma
obligatia de a accepta cererile expeditorilor fie profesionisti, fie ocazionali.
In aceste cazuri, nefiind vorba despre un contract valabil incheiat sau de un
acord de vointa in acest sens, nu se poate angaja raspunderea contractuala a
carausului in caz de refuz a efectuarii transportului ci, eventual raspunderea
delictuala.
Uneori, refuzul carausului de a contracta este justificat de ivirea unor
imprejurari care determina transportatorul sa renunte la incheierea unui anumit
contract: calea ferata nu este obligata sa primeasca marfurile pentru a caror
incarcare, transbordare sau descarcare sunt necesare mijloace speciale, numai daca
statiile dispun de asemenea mijloace.
Odata incheiat acordul de vointa dintre expeditor si caraus, se naste si
raspunderea acestuia fata de destinatar pentru faptul neindeplinirii obligatiilor ce-i
incumba din contractul de transport. Raspunderea carausului este antrenata in
cazul pierderii marfii, avarierii acesteia ori datorita nerespectarii termenului de
executare a transportului.
3. Raspunderea carausului pentru pierderea marfii prin pierdere a marfii se
intelege orice neeliberare a marfii la destinatie datorita distrugerii, deteriorarii,
ratacirii, folosirii ei de catre caraus, etc. Pierderea poate sa fie totala sau partiala.
In cazul in care marfa nu este eliberata destinatarului in 30 de zile de la
implinirea termenului de executare a contractului de transport, opereaza prezumtia
de pierdere a marfii din culpa carausului si este antrenata raspunderea sa.
Raspunderea carausului se concretizeaza in plata unei despagubiri banesti,
calculata dupa pretul curent al marfii sau dupa pretul marfurilor de aceeasi natura si
calitate, la data incheierii contractului. Carausul mai este indatorat la plata tarifului
de transport, a taxelor vamale, precum si la toate anexele platite de client necesare
recuperarii marfii pierdute.
4. Raspunderea carausului pentru avarierea marfii prin avarierea marfii se
intelege orice degradare, depreciere a calitatii marfii survenita pe timpul deplasarii
incarcaturii, astfel incat in momentul ajungerii la destinatie, aceasta nu mai prezinta
aceleasi caracteristici sau insusiri tehnico-economice in comparatie cu momentul
predarii ei. Avarierea poate consta in denaturare, alterare, spargere, diluare.
In toate cazurile in care avarierea marfurilor este imputabila carausului,
acesta este obligat la plata unei despagubiri banesti echivalenta cu valoarea marfii
depreciate. Totodata, acesta trebuie sa restituie partea din tariful incasat, care se
stabileste proportional cu procentul de avariere a marfii.
5. Raspunderea carausului pentru nerespectarea termenului de executare a
contractului in caz de depasire a termenului contractului de transport, calea ferata
este obligata sa plateasca un procent de 2% din tariful de transport pentru fiecare zi

de intarziere, asa ca suma totala sa poata depasi jumatate din tariful de transport.
In cazul transporturilor combinate, la care participa un numar mai mare de operatori
de transport, raspunderea opereaza in ceea ce priveste depasirea termenului de
executare a contractului. Despagubirile vor fi suportate de acel operator care se
face culpabil de producerea intarzierii si de producerea prejudiciului.
Particularitati ale raspunderii carausului in transportul maritim si aerian de marfuri
In temeiul contractului de transport maritim, carausul preia incarcatura la data la
care bunurile trec balustrada navei, moment care coincide cu antrenarea
raspunderii carausului pentru marfuri pe durata deplasarii, pana in momentul
predarii lor destinatarului. Astfel, transportatorul maritim raspunde pentru
integritatea incarcaturii din momentul in care a preluat-o de la expeditor, chiar daca
imbarcarea are loc ulterior. Raspunderea transportatorului exista pe toata durata
calatoriei, pana la eliberarea bunurilor in posesia destinatarului sau a unui tert
autorizat.
Codul aerian roman nu reglementeaza distinct raspunderea carausului, insa,
Conventia de la Montreal privind transportul aerian international stabileste durata
raspunderii transportatorului aerian, limitele valorice ale despagubirilor datorate cat
si cauzele exoneraratoare de raspundere a acestuia. Conform art.18 din Conventia
de la Montreal, operatorul aerian este raspunzator pentru dauna survenita prin
distrugere, pierdere sau deteriorare a marfii, cu conditia ca evenimentul care a
provocat prejudiciul sa se fi produs in timpul transportului aerian.

Particularitati ale raspunderii carausului in transportul de persoane si bagaje

1. Transportul de persoane in contractul de transport de persoane, durata
raspunderii carausului este limitata in timp, de momentul in care pasagerul urca in
mijlocul de transport si de acela al parasirii lui la destinatie. Calea ferata raspunde
de paguba care rezulta din moartea, ranirea sau orice alta vatamare a integritatii
fizice sau mintale a unui calator provocate printr-un accident in legatura cu
exploatarea feroviara, produs in timpul in care calatorul se afla in vehicule, intra sau
iese din acestea.
Inainte sau dupa momentele amintite, in eventualitatea producerii unor accidente
pe peron, in sala de asteptare a garii, etc. nu se poate angaja raspunderea
carausului decat in masura in care sunt intrunite conditiile raspunderii civile
delictuale, deoarece raporturile partilor nu sunt contractuale, depasind sfera
contractului de transport.
In cazul accidentelor care survin datorita faptei calatorului, raspunderea carausului
este eliminata. Carausul este exonerat de raspundere si cand accidentul se
datoreaza faptei unui tert.
Atunci cand ranirea sau moartea sunt datorate culpei carausului, acesta este obligat
sa plateasca daune-interese, astfel:
- in caz de ranire sau vatamare a integritatii fizice, daunele vor cuprinde cheltuilelile
necesare, atat pentru tratament cat si pentru transport la care se cumuleaza

sumele pentru repararea prejudiciului cauzat, fie prin incapacitatea de munca

partiala sau totala, fie prin sporirea trebuintelor.
- in caz de moarte, daunele-interese vor cuprinde cheltuielile necesare
inmormantarii, transportului cadavrului ori incinerarii, la care se pot adauga si
daunele-interese enuntate mai sus, atunci cand decesul nu a survenit imediat dupa
producerea accidentului.
Raspunderea operatorului de transport aerian: pentru dauna cauzata ca
urmare a decesului ori vatamarii personale a pasagerilor, cu conditia ca accidentul
care a provocat consecintele sa se fi produs la bordul aeronavei sau in timpul
operatiunilor de imbarcare sau debarcare.
2. Transportul de bagaje situatia juridica a bagajelor este diferita de cea a
bunurilor care constituie obiect al transportului de marfuri, deoarece bagajele nu
sunt considerate a fi marfuri propriu-zise, ci bunuri personale sau de uz personal ale
calatorului.
Prin bagaje se inteleg acele bunuri destinate uzului calatorului sau acele obiecte
destinate scopurilor calatoriei, continute in cufere, geamantane, panere, valize, saci
de voiaj, cutii sau alte ambalaje:
- fotolii portative sau pe roti pentru bolnavi.
- carucioare pentru copii.
- instrumente muzicale in cutii sau huse.
- materiale pentru reprezentatiile artistilor, ambalate corespunzator.
- saniute, schiuri, vele si alte materiale sportive.
- animale sau pasari inchise in custi sau colivii.
Marea categorie a bagajelor cuprinde atat bagajele de mana ale pasagerului,
cat si bagajele care vor fi inregistrate.
Bagajele de mana sunt cele care se transporta alaturi de pasager, in acelasi
vehicul, necomportand un regim special. Ele raman tot timpul la dispozitia si in grija
calatorului, carausul nefiind raspunzator, deoarece nu le preia in paza sa.
Bagajele inregistrate sunt cele care circula independent de detentia si paza
pasagerului, aflandu-se in detentia si paza carausului. Din momentul predarii si
inregistrarii lor si a eliberarii recipisei de bagaje, se naste raspunderea carausului
pentru integritatea lor, care se intinde pe tot parcursul calatoriei, pana la destinatie.
Regimul despagubirilor carausului in cazul in care ii este antrenata
raspunderea este cel aplicabil si transportului de marfuri, cu precizarea ca valoarea
dezdaunarii pentru bagaje este plafonata la un anumit maxim, pe care expeditorul il
accepta prin contractul incheiat cu carausul.
Particularitati ale raspunderii in transporturile succesive transporturile
succesive sunt acele deplasari de persoane sau marfa de catre doi sau mai multi
carausi, care folosesc, pentru a parcurge distanta de la punctul de pornire pana la
destinatie, mijloace de transport de tip diferit pe o anumita portiune din itinerariul
convenit.
1. Raspunderea in transporturile succesive efectuate de carausi independenti
transporturile succesive efectuate de catre mai multi carausi independenti unul de

altul se particularizeaza de alte categorii de transporturi, prin faptul ca deplasarea

pe o anumita distanta este efectuata de catre un caraus, iar in continuarea
deplasarii pana la destinatie de catre unul sau mai multi carausi diferiti. Fiecare
dintre acestia incheie cu clientul contracte de transport distincte, fiecare
transportator fiind raspunzator in nume propriu si independent fata de clientul lor. In
cazul ivirii unor prejudicii, carausii vor fi raspunzatori doar pentru ruta pe care si-au
desfasurat activitatea de transport.
In cazul in care pierderea sau degradarea marfii nu poate fi localizata pe
itinerariul parcurs, ultimul caraus raspunde pentru daunele constatate.
2. Raspunderea in transporturile succesive efectuate prin intermediul unor
comisionari transporturile succesive realizate prin intermediul unui comisionar
sunt realizate de carausii independenti in activitatea de transport, dar in baza mai
multor contracte de transport, incheiate de catre fiecare caraus si comisionar.
La acest tip de transport, expeditorul intra in raport doar cu comisionarul sau.
Daca pe parcursul executarii contractului de transport se aduc prejudicii,
expeditorul solicita repararea pagubei direct de la comisionarul sau, care are
obligatia sa-l despagubeasca. Comisionarul este direct obligat catre persoana cu
care a contractat, ca si cum afacerea ar fi fost a sa proprie.
3. Raspunderea in transporturile succesive efectuate in temeiul unui
document unic de transport aceste transporturi se incheie intre expeditor si
caraus in baza unui titlu unic de transport, respectiv scrisoarea de trasura
internationala.
Transporturile omogene se executa cu aceleasi mijloace de transport pe
intreg itinerariul, de mai multi carausi. Orice cerere de despagubire trebuie
indreptata contra primului sau ultimului caraus.
Transporturile multimodale se realizeaza cu mijloace de transport diferit: trencamion, tren-nava maritima, etc. Legislatia romana nu contine reglementari pentru
transportul multimodal, astfel ca literatura de specialitate propune ca raspunderea
sa fie carmuita de principiul ca fiecare caraus raspunde in temeiul propriului regim
si sa existe solidaritate pasiv intre carausi.
Exonerarea de raspundere a carausului in contractul de transport de marfuri pe
calea ferata calea ferata este scutita de raspundere daca pierderea sau avarierea
marfii transportate ori depasirea termenului de executare a contractului de
transport au fost cauzate de culpa celui prejudiciat, un viciu propriu al marfii sau
anumite imprejurari pe care calea ferata nu le putea inlatura si evita.
Inlaturarea raspunderii carausului pentru urmatoarele cauze:
- culpa expeditorului sau a destinatarului, la care se adauga imputernicitii acestora
(mandatarii, comisionarii, prepusii) independent de culpa carausului.
- natura marfii transportate, care cauzeaza deprecierea calitatii sau cantitatii ei.
- imprejurari pe care calea ferata nu le poate evita ori ale caror urmari nu le poate
inlatura.
Cazul fortuit si forta majora imprejurarile pe care calea ferata nu le poate evita si
ale caror urmari nu le poate inlatura sunt forta majora si cazul fortuit. Sunt

considerate in practica asemenea imprejurari de neevitat: declansarea unei ploi

torentiale care face imposibila manipularea marfii, rechizitionarea marfii aflata in
curs de deplasare pentru necesitatile razboiului, etc.
RECLAMATIA ADMINISTRATIVA
Reclamatia administrativa reprezinta o cale procedurala obligatorie de solutionare a
litigiilor rezultate din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor
izvorate din contractul de transport.
Reclamatia administrativa este instituita pentru transportul feroviar de
Regulamentul de transport pe CFR, iar in transportul rutier de Conventia CMR.
Procedura reclamatiei administrative este impusa de catre Conventia de la
Montreal, procedura care are ca obiect doar bagajele si marfurile.
Avantajele acestei proceduri constau in operativitatea cu care se valorifica
pretentiile reclamatiilor cu consecinta degrevarii organelor judecatoresti de un
numar relativ mare de litigii ivite ca urmare a neexecutarii sau executarii
necorespunzatoare a contractelor de transport. Un alt avantaj se refera la costurile
minime pe care le implica introducerea unei reclamatii administrative, in raport cu
cheltuielile pe care le comporta intentarea unei actiuni in justitie, intrucat
reclamatia administrativa nu este supusa obligativitatii timbrarii si se solutioneaza
de catre transportator fara a fi necesara prezenta reclamantului.
Reclamatia administrativa este obligatorie in situatia transportului feroviar,
precedand calea actiunii in fata instantelor judecatoresti.
Reclamatia administrativa poate fi formulata si depusa de catre expeditor sau de
catre destinatar dupa primirea marfii si a scrisorii de trasura. Se va anexa unicatul
(duplicatul) documentului de transport care poate fi scrisoarea de trasura, recipisa
de bagaje sau buletinul de mesagerie, in functie de calitatea reclamantului de
expeditor sau destinatar. Va fi formulata in scris si va fi expediata in termenul
stipulat in conventie.
Obligativitatea reclamatiei administrative este instituita expres de Regulamentul
de transport pe CFR pentru urmatoarele situatii:
- actiunea in daune pentru pierderea totala a incarcaturii.
- actiunea in daune pentru pierderea partiala, avarierea sau eliberarea cu intarziere
a marfurilor.
- actiunile privind plata sau restituirea tarifului de transport, a tarifelor accesorii sau
a celor suplimentare, ori cele privind rectificarea in caz de aplicare incorecta a unui
tarif, sau de greseala de calcul sau de incasare.
- actiunile privind plata unui tarif suplimentar reclamata de organele vamale sau de
alte autoritati administrative.
Reclamatia administrativa facultativa in anumite situatii, reclamatiile
administrative nu sunt obligatorii, si anume:
- actiunile pentru daune-interese, intemeiate pentru raspunderea caii ferate in caz
de moarte si de ranire a calatorilor.

- actiunile ce izvorasc dintr-o paguba rezultata dintr-o actiune sau omisiune ce au la

baza intentia de a o provoca sau cand transportatorul a acceptat producerea ei.
- actiunea pentru plata unui ramburs incasat de calea ferata de la destinatar.
- actiunea pentru plata unui rest din pretul unei vanzari efectuate de calea ferata.
Efectele reclamatiei administrative depunerea si inregistrarea reclamatiei
administrative la organul competent are ca principal efect suspendarea cursului
termenului de prescriptie.
ACTIUNILE IN JUSTITIE REZULTATE DIN
CONTRACTUL DE TRANSPORT
1. Actiunile privind plata tarifului de transport actiunile promovate pot viza
achitarea taxei de transport neplatita sau restituirea integrala ori partiala a taxei
platite. In aceasta categorie de actiuni intra si cele privitoare la taxele accesorii si
adiacente transportului (taxele de incarcare, transbordare, descarcare, etc.).
2. Actiuni avand ca obiect plata despagubirilor actiunile in despagubire
pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor nascute din
contractul de transport sunt legate de executarea transportului, de paza marfii si de
eliberarea ei la termenul stipulat in contract, in aceeasi cantitate si calitate.
3. Actiunile in regres pot fi utilizate in raporturile dintre carausii succesivi, in
cazul in care primul a fost obligat la plata unor despagubiri pentru pagubele cauzate
de cel de al doilea sau un alt caraus. In aceasta situatie, carausul reclamant
utilizeaza asa-numita actiune in regres, in care ceilalti carausi au calitatea de parati
si au obligatia de a restitui carausului reclamant cota-parte de despagubire ce ii
revine.
4. Titularul actiunilor impotriva transportatorului persoanele care pot
exercita dreptul de actiune impotriva CFR sunt cele care poseda legitimatie de
calatorie sau recipisa de bagaje, ori scrisoarea de trasura, precum si acea persoana
care dovedeste dreptul in alt mod:
- in caz de ranire actiunea apartine persoanei ranite, iar in caz de moarte prin
accident, mostenitorilor sai legali.
- actiunea in restituire a unei sume platite in virtutea contractului de transport
apartine aceluia care a efectuat plata.
- actiunea relativa ia rambursele prevazute de Regulament apartinand
expeditorului.
- celelalte actiuni care deriva din contractul de transport apartin fie expeditorului,
atata timp cat el nu are dreptul sa modifice contractul, fie destinatarului din
momentul in care a primit scrisoarea de trasura, ori din momentul in care si-a
valorificat drepturile care ii apartin.
5. Cazuri speciale de stingere a dreptului la actiune orice actiune a celui
indreptatit, in caz de moarte sau ranire a calatorilor se stinge daca nu se
semnaleaza in scris accidentul survenit calatorului, intr-un termen de 6 luni de la
cunoasterea pagubei.

Actiunea nu se stinge daca nu a fost semnalat sau a fost semnalat cu

intarziere datorita unor imprejurari neimputabile celui indreptatit; cel indreptatit
dovedeste ca accidentul s-a datorat culpei caii ferate.
Raspunderea pentru pierderea totala a bagajelor se stinge daca timp de 14
zile de la sosirea trenului cu care trebuia sa fie transportate nu au fost cerute in
statia de destinatie, cu exceptia cazului in care coletul este gasit.

PRESCRIPTIA EXTINCTIVA AVAND IZVOR

CONTRACTUL DE TRANSPORT
1. Termenele de prescriptie extinctiva orice drept subiectiv civil este insotit
de un drept la actiune in sens material, adica de posibilitatea acordata titularului de
a se adresa instantelor judecatoresti pentru a obtine, chiar prin forta de
constrangere a statului, realizarea dreptului sau. Legea stabileste ca acest drept la
actiune trebuie sa fie exercitat in limitele unui anumit termen, dupa implinirea
caruia dreptul la actiune se stinge prin prescriptie extinctiva.
Termenele prescriptiei extinctive in materia dreptului transporturilor pot fi
grupate in doua categorii:
- termenul de prescriptie ordinar
- termene de prescriptie scurte, care la randul lor sunt termene scurte de drept
comun si termene scurte particularizate in functie de diferite categorii de
transporturi (feroviar, rutier, aerian, maritim).
Termenul de drept comun al prescriptiei extinctive este de 3 ani, atat in
materie civila, cat si in materie comerciala, incluzand in aceasta categorie si
actiunile ce au izvorul in contractul de transport. Termenul de 3 ani incepe sa curga
din momentul in care se naste dreptul la actiunea judiciara sau arbitrala.
Termenele scurte de prescriptie referitoare la transporturi sunt reglementate
atat de Decretul nr.167/1958, cat si de Codul comercial si legi speciale cum ar fi
Regulamentul de transport pe CFR.
Decretul nr.167/1958 prevede termene de prescriptie mai scurte decat cel de
drept comun si anume de 6 luni in ceea ce priveste dreptul la actiune izvorat dintrun contract de transport terestru, aerian sau pe apa, indreptata impotriva unei
organizatii socialiste de transport.
2. Abrogarea termenelor scurte de prescriptie reglementate de D 167/1958
dispozitiile referitoare la organizatiile socialiste au ramas fara argument. Curtea
Constitutionala a decis ca in domeniul prescriptiei extinctive se vor aplica dupa caz
normele privitoare la prescriptia extinctiva care decurg din natura civila sau
comerciala a raportului juridic in legatura cu care s-a nascut litigiul.
3. Prescriptia reglementata de Codul comercial dispozitiile de drept comun
ale Codului comercial stabilesc in domeniul transporturilor un termen de 6 luni si un
altul de 1 an.

Termenul de 6 luni se aplica daca transportul a fost efectuat in urmatoarele

arii geografice: in Europa, cu exceptia Islandei si a Insulelor Feroe, pe piata maritima
a Asiei sau a Africii, pe Mediterana, Marea Neagra, Canalu Suez si Marea Rosie, ori
dintr-o piata de pe uscat legata prin cale ferata cu o piata maritima de zonele
amintite.
Termenul de 1 an se aplica daca transportul s-a facut in alt loc, respectiv pe
alte distante decat cele enumerate.
Momentul in care incepe sa curga termenul de prescriptie:
- in caz de pierdere totala, termenul de 6 luni sau 1 an curge din ziua in care
lucrurile transportate trebuiau sa ajunga la destinatie.
- in caz de pierdere partiala, avarie sau intarziere, termenul curge din ziua eliberarii
marfurilor destinatarului.
Aceste dispozitii se aplica doar in materia transporturilor de masfuri,
excluzandu-se transportul persoanelor, numai daca actiunea judiciara sau arbitrala
se introduce impotriva carausului si numai daca ea deriva din contractul de
transport.
4. Prescriptia extinctiva in materia contractului de transport terestru de
marfuri si persoane actiunea izvarata din contractul de transport de marfuri pe
CFR se prescrie prin trecerea unui termen de 1 an.
Regulamentul de transport prevede un termen de 2 ani in urmatoarele cazuri:
- actiunea are ca obiect plata unui ramburs incasat de operatorul feroviar de la
destinatar.
- actiunea are ca obiect plata unui rest din pretul vanzarii marfii efectuate de catre
operatorul feroviar.
- actiunea este izvorata dintr-un contract de transport de marfuri multimodal sau
combinat.
- actiunea are ca obiect un prejudiciu rezultat in urma unei actiuni sau omisiuni a
operatorului feroviar ori a prepusilor sai, facuta cu intentia de a provoca o paguba,
ori numai daca operatorul feroviar a acceptat producerea prejudiciului.
Termenul de prescriptie pentru transportul feroviar intern de persoane este
de 3 ani socotiti din ziua urmatoare celei in care s-a produs accidentul sau decesul
pasagerului.
Termenele de prescriptie extinctiva in transportul rutier ne sunt oferite doar
de Conventia CMR, urmand ca pentru transportul rutier intern sa fie aplicate
termenele stipulate de Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva si cele
ale Codului comercial. Astfel:
- termenul de 1 an, atunci cand actiunile se refera la actiunile introduse impotriva
carausului sau expeditorului ori destinatarului.
- termenul de 3 ani, ori de cate ori se imputa transportatorului savarsirea unui dol
sau a unei culpe echivalente dolului in cursul executarii obligatiilor contractuale.
5. Punctul de pornire al termenelor de prescriptie termenele de prescriptie
incep sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune. Nici o prescriptie nu
poate incepe a curge mai inainte de a se naste actiunea supusa acestui mod de
stingere.

Art.93 din Regulamentul de transport pe CFR dispune:

- in cazul pierderii totale a marfurilor, prescriptia curge din cea de-a 30-a zi care
urmeaza dupa implinirea termenului de executare a contractului.
- in situatia pierderii partiale a marfurilor, avarierii sau depasirii termenului de
executare a contractului, termenul de prescriptie curge din ziua in care a avut loc
eliberarea marfii.
- in cazul restituirii unor sume de bani care reprezinta tarife de transport
suplimentare sau accesorii, termenul va curge, daca s-a facut plata, din ziua
efectuarii ei, ori daca obligatia de plata revine beneficiarilor de transport, cursul
incepe pentru expeditor in ziua predarii marfii, iar pentru destinatar, in ziua ridicarii
scrisorii de trasura de la operatorul feroviar.
- in situatia in care carausul a vandut marfa si si-a incasat pretul, termenul va curge
din ziua in care s-a facut vanzarea marfurilor.
Prescriptia actiunii privind expeditiile de calatori si bagaje pe CFR decurge
astfel:
- in caz de moarte sau ranire a calatorilor, termenul curge din ziua urmatoare celei
in care s-a produs accidentul.
- in situatia unor pierderi totale, termenul curge dupa sosirea trenului cu care
bagajele trebuiau sa fie transportate.
- in caz de eliberare partiala, avariere, termenul curge din ziua in care a avut loc
eliberarea.
- pentru restituirea tarifului de transport, termenul curge din ziua platii sau din ziua
in care plata ar fi trebuit sa se faca.
Momentul in care incepe sa curga prescriptia extinctiva instituita de
Conventia CMR:
- incepand de la expirarea unui termen de 3 luni de la data incheierii contractului de
transport.
- in caz de pierdere partiala, avariere sau intarziere, din ziua in care marfa a fost
eliberata.
- in caz de pierdere totala, incepand cu a 30-a zi dupa expirarea termenului
convenit, iar daca nu a fost convenit un termen, incepand cu cea de-a 60-a zi de la
primirea marfii de catre transportator.
6. Suspendarea si intreruperea cursului prescriptiei ca orice termen de
prescriptie si termenul in care se poate exercita o actiune izvorata din contractul de
transport este supus suspendarii si intreruperii.
Cursul prescriptiei se suspenda in urmatoarele cazuri:
- pana la rezolvarea reclamatiei administrative facuta de cel indreptatit la
despagubiri sau restituiri, insa cel mai tarziu la expirarea unui termen de 3 luni
socotit de la inregistrarea reclamatiei.
- cat timp cel impotriva caruia ea curge este impiedicat de un caz de forta majora sa
faca acte de intrerupere.
- pe timpul cat creditorul sau debitorul fac parte din fortele armate ale tarii, iar
acestea sunt puse pe picior de razboi.
Prescriptia se suspenda in urmatoarele cazuri:

- prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul

caruia curge prescriptia.
- prin introducerea unei cereri de chemare in judecata, chiar daca cererea a fost
introdusa la o instanta judecatoreasca incompetenta.
- printr-un act incepator de executare.
7. Prescriptia extinctiva in materia contractului de transport aerian si maritim
In privinta transportului aerian intern de marfuri si pasageri se aplica
reglementarile dreptului comun, adica termenele prevazute de art.956 Cod
comercial pentru transportul aerian de marfuri, si cel de 3 ani pentru transportul de
persoane.
Conventia de la Montreal prevede dreptul la despagubire introdusa impotriva
transportatorului in termen de 2 ani. Acest termen curge de la data sosirii la
destinatie sau de la data la care aeronava ar fi trebuit sa soseasca, ori de la data
incetarii transportului.
Actiunile izvorate din contractul de inchiriere a unui vas se prescriu prin
trecerea unui an de la implinirea calatoriilor.
Pentru transportul maritim de marfuri efectuat cu navele de linie, termenul de
prescriptie este cel de drept comun.
Pentru transportul maritim de persoane, termenul de prescriptie este de 3
ani.