Răspunderea în contractul de transport

În cadrul cauzelor ce au ca obiect răspunderea cărăuşului în contractele de transportare a

încărcăturilor, se reţine că, drept premise generale ale răspunderii cărăuşului, servesc:
1. actul juridic, contractul de transport care preexistă apariţiei prejudiciului cauzat prin
neexecutarea obligaţiei asumate (În acest sens, instanţele urmează să facă distincţie între
contractul de transport şi cel de expediţie, reţinînd că, potrivit ultimului, o parte (expeditorul)
se obligă, pe contul şi în numele celeilalte părţi (client) sau în nume propriu, să încheie un
contract de transport şi să efectueze actele necesare în vederea efectuării transportării.
Expeditorul va răspunde în ultimul caz doar pentru obligaţiile care decurg din contractul de
expediţie);
2. apariţia unui prejudiciu care rezultă din neexecutarea totală sau parţială a
3. unei obligaţiuni născute din însuşi actul juridic;
4. existenţa faptei ilicite a autorului prejudiciului;
5. existenţa legăturii cauzale între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat;
6. condiţie subiectivă a răspunderii este intenţia sau culpa gravă (vinovăţia autorului
prejudiciului).
Persona care pretinde recuperarea prejudiciului urmează să prezinte dovezi că i-au fost
cauzate prejudicii, cu excepţia cazurilor cînd a fost declarat interesul special al clientului.
Prejudiciul poate ficauzat prin una din modalităţile:
a) distrugerea, pierderea sau deteriorarea mărfii;
b) depăşirea termenului de livrare;
c) neexecutarea altor obligaţii contractuale (spre exemplu, pierderea sau utilizarea
necorespunzătoare a documentelor anexate la scrisoarea de trăsură sau înmînate cărăuşului).
Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor în contractul de transport
se aplică atît prevederile generale cu privire la răspunderea civilă, stipulate în Codul civil (art.
602-623 CC) cît şi norme speciale, prevăzute de Codul civil, cît şi acte normative special.1
Răspundera în contractual de transport suportă o serie de particularităţi cu privire la
răspunderea părţilor în contractul de transport:
1. contractul de transport se aplică o regulă cu privire la limitarea răspunderii, în primul rând a
cărăuşului, conform căreia cazurile şi cuantumul răspunderii sunt strict determinate de
legislaţia cu privire la transport. Astfel, în baza art. 1007, alin. 3 Cod civil, cărăuşul nu poartă
răspundere şi nu-şi poate limita răspunderea decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Prejudiciul cauzat în urma neexecutării obligaţiilor contractuale poate avea loc doar în cazurile

1
Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova Privindaplicarea unor prevederi ale legislaţiei
referitoare la răspunderea cărăuşului în contractul transportului de bunuri, nr. 12 , din 27.11.2009.
 expres prevă-zute de lege. O astfel de normă este stipulată la art. 1007, alin. 2 CC, în care în
afară de penalităţi cărăuşul este obligat să repare şi prejudiciul cauzat. în acelaşi timp
menţionăm că legislaţia în vigoare admite posibilitatea de limitare a răspunderii în ce priveşte
despăgubirile în condiţiile în care o astfel de prevedere este stipulată în contract prin acordul
părţilor (art. 1007, alin. 1 Cod civil);
2. în contractul de transport se aplică regula cu privire la răspunde¬rea mixtă sau răspunderea
pentru acţiunile terţului. Astfel, conform art. 1022, alin. 1 CC, dacă un transport care
constituie obiectul unui singur contract este realizat de mai mulţi cărăuşi succesiv, fiecare din
ei răspunde pentru executarea întregului transport. Mai mult, dacă un cărăuş este în
incapacitate de plată, partea care îi revine din despăgu¬biri şi pe care nu a plătit-o se suportă
de ceilalţi cărăuşi, proporţional părţii ce le revine din taxa de transport (art. 1026 Cod civil).
Precizăm însă că în contractul de transport se aplică şi regula cu privire la dreptul de regres
(art. 1025 Cd civil);
3. este aplicabilă, ca o regulă generală, şi norma care exclude limitarea răspunderii, şi anume:
orice clauză contractuală care în mod direct sau indirect derogă de la dispoziţiile prevederilor
capitolului XII al titlului III al cărţii a treia CC este nulă şi lipsită de efecte. Nulitatea unor
asemenea clauze nu are drept consecinţă nulitatea celorlalte clauze din contract.
Considerăm necear de a face referire, în contextual răspunderii contractual şi la cauzele
exoneratoare de răspundere. Conform prevederilor art. 1008 Cod civil, Cărăuşul este exonerat de
răspundere pentru distrugerea, pierderea, deteriorarea încărcăturii sau depăşirea termenelor de
transportare dacă: a) acestea se datorează vinovăţiei celui îndreptăţit să dispună de încărcătură; b)
reprezentantul clientului a însoţit transportarea încărcăturii; c) aceasta se datorează indicaţiilor
celui îndreptăţit să dispună de încărcătură în cazul n care nu au fost provocate de cărăuş; d)
acestea se datorează unui viciu propriu ăncărcăturfii; e) acestea se datorează perisabilităţii
naturale a încărcăturii.
Conform al. 2) Cărăuşul nu poate fi exonerat de răspundere din motivul defecţiunilor
vehicululuiînchiriat sau vinovăţiei locataruluii şi angajaţilor lui, implicaţi în procesul de
transportare a încărcăturii.
Potrivit al. 3) Sub rezerva prevederilor art. 1009 alin (2) – (5), cărăuşul este exonerat de
răspundere dacă distrugerea, pierderea sau deteriorarea încărcăturii se datorează unei sau mai
multor din următoaele împrejurări: a) utilizarea unor vehicule deschise, fără prelată, dacă această
utilizare a fost convenită expres şi consemnată în scrisoarea de trăsură; b) lipsa sau defectele
ambalajului; c) manipularea, încărcarea, aranjarea sau descărcarea au fost efectuate de client,
distinatar sau de un terţ care acţionează pentru client ori destinatar; d) pagubele sînt rezultatul
caracteristicilor naturale ale unor anumite încărcături, din cauza cărora acestea din urmă au fost
 expuse pieirii totale sau parţiale ori deteriorării î n special prin rupere, coroziune, alterare
interioară, uscare, vărsare, pierdere normală în greutate sau atacului insectelor ori rozătoarelor;
e) transportarea animalelor vit.
Conform al. 4) În cazul în care, conform prezentului articol, prejhudiciul a fost cauzat în parte
datorită circumstanţelor pentru care transportatorul nu poartă răspundere şi în parte datorită unor
împrejurări imputabile lui, acesta va răspunde numai în măsura în care pagubele au fost cauzate
de împrejurările din cea de-a doua categorie.
Norma de drept din articol sus enunţat împarte 2 categorii diferite de cauze ce exonerează
transportatorul rutier de răspundere.
La alin. (1) sunt analizate caracteristicile cauzelor de ordin general, adică ale temeiurilor de
drept comun ce exonerează de răspundere. A doua categorie expusă în alin. (3) prevede cauze
“speciale” de exonerare de răspundere.
Reieşind din analiza normelr legale ciitate mai sus, poziţia transportatorului este mai
favorabilă în cadrul temeiurilor speciale de nerăspundere, în primul rînd pe plan probator.
Sarcina probei faptului că distrugerea, pierderea, deteriorarea ori depăşirea termenului de
livrare se datorează uneia din împrejurările prevăzute în alin. (1) revine cărăuşului. În cadrul
temeiurilor speciale alin. (3) legiuitorul instituie o serie de prezumţii în favoarea cărăuşului.
Temeiurile speciale onosferă mai restrînsă de aplicare – ele nu au incidenţă asupra
exonerării de răspundere în cazurile depăşirii termenului de livrare.
Pe lîngă temeiurile generale şi speciale, expuse în acest articol, cărăuşul mai are posibilitatea
să beneficieze şi de alte cauze care înlătură caracterul ilicit al faptei.
Temeiurile generale de exonerare de răspundere a cărăuşului sunt:
a) vinovăţia celui îndreptăţit să dispună de încărcătură (expeditor, destinatar). Dacă cărăuşul va
demonstra că distrugerea, deteriorarea, pierderea încărcăturii a avut loc din cauza
neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de încărcare, descărcare, stivuire, fixare, completarea
greşită a scrisorii de trăsură, nepunerii la dispoziţia cărăuşului a certificatelor de calitate,
sanitare din vina persoanei îndreptăţite să dispună , el va fi exonerat de răspundere. Vinovăţia
destinatarului, de cele mai dese ori se manifestă prin nerecepţionarea încărcăturii la timpul
stabilit, ce aduce, drept consecinţă, la derteriorarea sau chiar distrugerea încărcăturii.
b) reprezentantul clientului a însoţit transportarea încărcăturii.Unele mărfuri, în procesul de
transportare au nevoie permantă de îngrijiri speciale, supraveghere şi intervenţie în caz de
necesitate (ex. ventilarea şi încălzirea transportului în cazul transportării mărfurilor ce necesită
un regim special de temperatură, hrănirea şi adăparea animalelor, etc.). Astfel de încărcături
trebue să fie însoţite de reprezentantul clientului, care este obligat să vegheze asupra
integrităţii transportului (mărfii). În caz de pierdere, deteriorare, distrugere se prezumă gafa
 însoţitorului; - drept consecinţă – vinovăţia expeditorului sau destinatarului, angajat sau
reprezentant al căror se află însoţitorul.
c) prejudiciul se datorează indicaţiilor celui îndreptăţit să dispună de încărcătură în cazul în care
nu au fost provocate de cărăuş. Prin această cauză de nerăspundere în favoarea cărăuşului,
legiuitorul a avut în vedere efectele modificării unilaterale a contractului de transport în timpul
deplasării din dispoziţia expeditorului sau destinatarului. Un asemenea contra-ordin şi
instrucţiuni fiind obligatorii pentru transportator, dacă stau la baza producerii pagubei, îl
eliberează de răspundere.
d) prejudiciul se datorează unui viciu propriu al încărcăturii.Unele bunuri au calităţi naturale
(chimice, biologice), specifice, care în procesul transportării pot duce la deteriorarea lor. Se
impune delimitarea între “viciul propriu” al mărfii şi “natura mărfii”. În cazul nerespectării
regimului de temperatură, aerisire a mărfurilor perisabile în timpul transportării lor se ajunge
la deteriorarea sau distrugerea lor. În cazul dat nu suntem în prezenţa “viciului propriu”, ci a
“naturii mărfii”. Dacă paguba ivită în timpul deplasării rezultă din particularităţi cu caracter
excepţional (neobişnuit) ale mărfii se poate vorbi de “viciu propriu” în sensul articolului dat.
Marfa cu un viciu propriu se va deteriora sau distruge indiferent de efortul cărăuşului în
vederea conservării ei. De exemplu, apariţia coroziei metalului, autoinflamarea, deteriorarea
produselor uşor alterabile chiar şi atunci cînd au fost respectate regimurile de temperatură şi
umiditate.La baza suportării prejudiciilor între expeditor şi destinatar nu stă vinovăţia, ci
princiul suportării riscului pierii fortuite (deteriorării) a încărcăturii, el este suportat de către
proprietar – respectiv de către expeditor sau destinatar.Pentru a putea fi invocat, viciul propriu
trebue să existe încă din momentul preluării mărfii de către cărăuş de la expeditor.
e) prejudiciul se datorează perisabilităţii naturale a încărcăturii. Diminuarea cantitativă sau
calitativă a unor categorii de mărfuri se datorează perisabilităţii lor naturale. Limitele
perisabilităţii naturale a produselor sunt stabilite în hotărîrea cu privire la aprobarea normelor
perisabilităţii naturale şi a Instrucţiunii privind aplicarea lor 03.09.1996.
f) În calitate de parte, cărăuşul îşi asumă o răspundere personală pentru încălcarea obligaţiilor
contractuale. În baza acestei ipoteze legiuitorul instituie regula conform căreia cărăuşul nu
poate fi exonerat de răspundere din motivul defecţiunilor vehicolului închiriat sau vinovăţiei
locatarului şi angajaţilor lui, implicaţi în procesul de transportare a încărcăturii.
g) Transportatorul va răspunde ca de propriile sale acţiuni şi omisiuni, de acţiunile prepuşilor săi
şi oricăror alte persoane dacă acestea acţionează în exerciţiul funcţiilor lor. Ex. cărăuşul care
angajează un specialist la punctul de destinaţie pentru a descărca marfa (în caz că destinatarul
refuză recepţionarea ei), va răspunde de greşelile ei, cu toate că această persoană nu are
calitatea de prepus al cărăuşului.
h) În caz că pentru pierderea, deteriorarea sau întîrziere intervine răspunderea extracontractuală
a unei dintre persoanele pentru care transportatorul este chemat să răspundă, această persoană
se poate prevala de dispoziţiile ce exclud răspunderea cărăuşului sau care limitează
despăgubirile datorate.
Alin.3) din art 1008 din Cod civil, prevede cinci cauze speciale de exonerare de la răspundere
a transportatorului. În vederea evitării oricăror abuzuri, lista acestor cauze speciale este
exhanstivă. Sarcina probei revine persoanei îndreptăţite să dispună. Totuşi legiuiotorul impune
careva rezerve în acest sens (1009 Cciv).
a) Prima cauză specială de exonerare de răspundere a cărăuşului este utilizarea unor vehicole
deschise, fără prelată.Mărfurile transportate în acest mod sunt expuse la riscuri mult mai mari de
avariare sau depreciere decît cele transportate într-un camion acoperit cu prelată, fiind mai puţin
apărate împotriva frigului, umidităţii, zăpezii, vîntului, căldurii excesive etc.Dacă se constată
pierderea, distrugerea sau deteriorarea mărfii se prezumă că izvorul pagubei a fost tocmai faptul
deplasării încărcăturii în condiţii necorespunzătoare.Anumite categorii de mărfuri nu pot fi
deplasate cu vehirole deschise, fără respectarea condiţiilor de umiditate, regimurilor de
temperatură etc. Cărăuşul, va accepta transportarea unor astfel de mărfuri cu titlu de excepţie, la
solicitarea expeditorului.Legislaţia anterioară prevedea acordul expres al persoanelor
îndreptăţite să dispună (atît al expeditoului cît şi al destinatarului). În prezent, este suficient
respectarea cumulativă a 2 condiţii legale:
- acordul expres între expeditor şi cărăuş;
- acorul respectiv să fie consemnat în scrisoarea de trăsură.
b) cărăuşul nu va purta răspundere materială în caz că deteriorarea sau pierderea se
datorează lipsei sau defectelor ambalajului. Asigurarea integrităţii încărcăturii este o obligaţie
atît a transportatorului cît şi a expeditorului. Obligaţia de bază a expeditorului este punerea
spre transportare a încărcăturii ambalate corespunzător. Ambalajul este condiţionat de natura
mărfii, particularităţile specifice, individuale precum şi de modalitatea ei de transportare.
Cărăuşul, la primirea mărfii spre transportare este obligat să verifice aspectul ei exterior şi
ambalajul (997 Cod civ.), Dacă se constată careva neregularităţi sau defecţiuni la ambalaj,
cărăuşul înscrie rezervele sale în scrisoarea de trăsură sau refuză primirea încărcăturii. Predarea
încărcăturii într-un ambalaj necorespunzător sau cu defecte eliberează cărăuşul de răspundere
dacă aceste dificienţe nu au putut fi observate de cărăuş la primirea mărfii. Cărăuşul este
exonerat de răspundere pentru pierderea, distrugerea încărcăturii, condiţionată de defectuozitatea
ambalajului, dacă marfa se transporta în ambalaj necorespunzător, dar a fost încărcagă şi
sigilată, plombată de către expeditor. Cărăuşul nu este obligat să verifice corespunderea
ambalajului categoriei de mărfuri transportate sau standardelor.Toate consecinţele negative sunt
suportate de către expeditor.
Dacă, însă, încărcătura a sosit a punctul de destinaţie cu semne evidente de deteriorare ale
ambalajului în timpul transportării, cărăuşul nu va fi exonerat de răspundere. În acest caz
operează prezumţia vonovaţiei transportatorului. Pentru a fi exonerat de răspundere el va fi
obligat să demonstreze că nu există legătură cauzală între ambalajul deteriorat şi pierderea,
distrugerea mărfii, sau deteriorarea ambalajului este condiţionată de împrejurări pe care
cărăuşul nu le putea preîntîmpina sau înlătura; adică lipsa vinovăţiei sale (ex. deteriorarea
ambalajului ca rezultat al încărcării, stivuirei şi fixării mărfii de către expeditor). Deteriorarea
suferită de încărcătură ca rezultat al accidentului rutier, înlătură posibilitatea pentru transportator
de a invoca prevederile prezentului articol, deşi ambalajul ar fi fost într-adevăr defectuos.
Ambalajul trebuie să corespundă condiţiilor unei transportări normale, fără accidente rutiere, nu
şi să asigure integritatea încărcăturii în caz de accident.
c) o altă cauză specială care poate exonera de răspundere pe transportator este manipularea,
încărcarea, aranjarea sau descărcarea încărcăturilor efectuate de client, destinatar sau terţ care
acţionează pentru client sau destinatar. De rînd cu clientul sau destinatarul la efectuarea
încărcării, descărcării, manipulării mărfii poate participa şi cărăuşul. Acest fapt este irelevant.
Criteriul de bază constă în conducerea şi controlul asupra operaţiunilor date. Dacă atribuţiile
date şi-le asumă expeditorul sau destinatarul, atunci cărăuşul va fi exonerat de răspundere,
necătînd la faptul că a participat personal la aceste operaţiuni.Cărăuşul are obligaţia de a verifica
dacă încărcarea şi stivuirea au avut loc în condiţii normale. Este ţinut să facă rezervele sale în
foaia de trăsură.Dacă nu face rezerve la omisiuni grave, evidente de manipulare a mărfii,
cărăuşul, la aprecierea instanţei, poate să nu fie exonerat de răspundere.
d) o categorie specială de mărfuri sunt acelea care pot pierde din greutate sau volum, sau
riscă să se deterioreze în timpul transportării, din cauza unor caracteristici naturale, particularităţi
speciale ale încărcăturii. Ţinînd cont de aceste împrejurări, legiuitorul degrevează cărăuşul de
răspundere, prezumîndu-se că pagubele s-au produs ca urmare a naturii mărfii transportate. Nu se
admite că marfa deteriorată din vina cărăuşului să fie acoperită de limita admisibilă la
deteriorarea produsă de natura mărfii, raportată la întregul volum sau cantitate a transportului
(ex. din vina transportatorului a fost deteriorată 4% din încărcătură. Datorită naturii sale marfa
s-a detriorat cu 5%. Limita admisă de deteriorare, pierdere datorită “naturii mărfii” la
transportare este de 10%. Indiferent de faptul că deteriorarea nu a depăşit limita de 10%, cărăuşul
va fi ţinut la despăgubiri).
e) faţă de transportul mărfii, a obiectelor neînsufleţite, animalele vii formează o categorie
aparte, specială. Ele necesită o mulţime de cerinţe la transportare: alimentarea şi adăparea
 animalelor, ventilarea camionului, păstrarea curăţenii etc. Drept consecinţă, legiuitorul atribuie
astfel de transport printre cauzele speciale de exonerare de răspundere a cărăuşului.
Cu titlu de generalizare putem menţiona că articolul 1008 Cod civil prevede cauze, atăt
generale cît şi speciale de exonerare a cărăuşului, de răspundere pentru distrugerea, pierderea şi
deteriorarea încărcăturii. Dar la originea daunei (prejudiciului) pot sta o pluralitate de factori.
Astfel, este necesar de stabilit vinovăţia fiecărui subiect care a contribuit la încălcarea
obligaţiilor contractuale, şi atragerea sa la răspundere materială. Desigur, dacă pierderea sau
deteriorarea, distrugerea încărcăturii a survenit în rezultatul încălcărilor comise numai de
expeditor sau destinatar, atunci cărăuşul nu va purta nici o răspundere. În practică sunt des
întîlnite situaţii cînd paguba s-a produs ca rezultat al acţiunilor (omisiunilor) atît a persoanei
îndreptăţite să dispună cît şi a cărăuşului. În acest caz se va stabili vinovăţia comună a părţilor.
Se impune analiza cauzelor prejudiciului şi întinderea răspunderii fiecărui participant pentru a
evita răspunderea nemotivată a unei părţi şi exonerarea de răspundere a celeilalte.2
În aceiaşi ordine de isei ste necesar de a fi menţionat că furtul încărcăturii nu constituie o
cauză exoneratorie de răspundere dacă autovehiculula rămas pe timpul nopţii nesupravegheat.
Nu constituie caz de forţă majoră exonerator de răspundere, care să exonereze pe cărăuş
de răspundere; deraierea unui tren din pricina relei construcţii sau întreţineri a liniei de cale
ferată.
Nici defectarea sistemului de frînă alunui vehicul nu-l va îndreptăţi pe cărăuş, deoarece o
deficienţă de asemenea natură este previzibilă şi poate fi înlăturată, întreprinderea de transport
fiind obligată să efectueze deplasările de mărfuri cu vehicule corespunzătoare. Astfel, cărăuşul
nu-i va putea imputa defectele mijlocului de transport uzinei constructoare chiar dacă se va
stabili prin probe concludente că tocmai deficienţa tehnică a fost cauza care a compromis
deplasarea mărfii. Aceasta rezultă din obligaţia cărăuşului de a proceda cu maximă vigilenţă la
verificarea parametrilor.
În afară de temeiurile prevăzute de Codul civil, cauze de exonerare a cărăuşului de
răspundere se conţin şi în normele juridice speciale, în dependenţă de tipul de transport.
Calea ferată este scutită de răspundere pentru pierderea, lipsa sau deteriorarea (alterarea)
mărfurilor primite pentru transport în cazul în care:
a) mărfurile au sosit în vagon sau în container în stare bună, cu dispozitivele de închidere şi
sigilare, fixate de expeditorul de mărfuri, sau pe material rulant în stare bună, fără transbordare
pe parcurs, cu marcajul de protecţie sau împachetarea intacte, sau dacă există alte semne care
adeveresc integritatea mărfurilor;

2
Gheorghe Chibac, Aurel Băieşu, Alexandru Rotari, Oleg Efrim, op. cit. p.596.
b) lipsa sau deteriorarea (alterarea) mărfurilor a fost cauzată de motive naturale, legate de
transportul acestora în material rulant descoperit, cu condiţia că anume acesta a fost cerut de
către solicitant;
c) mărfurile au fost însoţite de reprezentantul expeditorului de mărfuri sau al destinatarului
mărfurilor;
d) lipsa mărfurilor nu depăşeşte normele perisabilităţii natural şi erorilor admisibile de cîntărire a
masei nete;
e) pierderea, lipsa sau deteriorarea (alterarea) mărfurilor a fost cauzată de informaţiile false,
incomplete sau inexacte, declarate de expeditorul de mărfuri în scrisoarea de trăsură.
În transportul de mărfuri pe şosele, transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea,
avaria sau întîrzierea a avut drept cauză o culpă a persoanei care are dreptul să dispună de marfă,
un ordin al acesteia nerezultînd dintr-o culpă a transportatorului, un viciu propriu al mărfii sau
circumstanţe pe care transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu le putea
preveni.Cărăuşul este scutit de răspundere pentru pierderea, lipsa sau deteriorarea (alterarea)
mărfurilor primite pentru transportare în cazul în care:
a) mărfurile transportate în vehicule au sosit la destinatar în stare bună, cu dispozitivele de
închidere şi sigilare, fixate de expeditorul de mărfuri, sau pe material rulant în stare bună, fără
transbordare pe parcurs, cu marcajul de protecţie sau împachetarea intacte, sau dacă există alte
semne care adeveresc integritatea mărfurilor;
b) lipsa sau deteriorarea (alterarea) mărfurilor a fost cauzată de motive naturale, legate de
transportul acestora în material rulant descoperit, cu condiţia că anume acesta a fost cerut de
către expeditor;
c) mărfurile au fost însoţite de reprezentantul expeditorului de mărfuri sau al destinatarului
mărfurilor;
d) pierderea, lipsa mărfurilor nu depăşeşte normele perisabilităţii naturale şi erorilor admisibile
de cîntărire a masei nete;
e) lipsa sau deteriorarea (alterarea) mărfurilor a fost cauzată de informaţiile false, incomplete sau
inexacte, declarate de expeditorul de mărfuri în scrisoarea de trăsură sau în contractul de
transportare a încărcăturii.
În transportul maritim, transportatorul nu va răspunde pentru pierderea, diferenţa în minus şi
avarierea mărfurilor preluate şi nici pentru încălcarea termenului de transport dacă va demonstra
că acestea au avut loc din cauza:
a) unor cazuri de forţă majoră;
b) unor pericole produse nu din culpa sa, unor sinistre şi avarii pe mare sau pe alte căi navigabile;
c) unui incendiu izbucnit nu din culpa sa;
d) salvării pe mare de vieţi omeneşti, de nave şi bunuri;
e) acţiunilor sau ordinelor autorităţilor publice (sechestru, arest, carantină etc.), în cazul în care
nu există culpa sa;
f) unor acţiuni militare, acte de terorism, tulburări civile;
g) imprudenţei sau greşelilor expeditorului ori ale destinatarului;
h) viciilor ascunse ale navei (norma se aplică atunci cînd transportatorul şi proprietarul navei sunt
persoane diferite). Dacă cărăuşul este şi proprietarul navei, el este responsabil de menţinerea
navei în stare bună de navigabilitate şi, în cazul pierderii sau avarierii încărcăturii el nu poate
fi lipsit de răspundere;
i) defectelor latente ale mărfurilor, proprietăţilor lor naturale sau perisabilităţii lor în limita
procentului de pierdere naturală a încărcăturii stabilit în contractul de transport;
j) defectelor latente ale ambalajului;
k) insuficienţei sau imperfecţiunii mărcilor aplicate pe mărfuri;
l) unor acţiuni de prevenire a poluări
m) imediului înconjurător;
n) altor factori independenţi de transportator, angajaţi sau agenţi ai lui.
În aceste cazuri, sarcina probaţiunil revine transportatorului.
Transportatorul maritim nu va răspunde pentru diferenţa în minus a mărfurilor aduse în portul de
destinaţie:
a) în cale, cu mahoane şi în containere în bună stare şi cu sigiliile expeditorului intacte;
b) în alte ambalaje intacte, fără semne că ar fi fost deschise;
c) sub supravegherea reprezentantului expeditorului sau al destinatarului, cu excepţia cazurilor
cînd destinatarul dovedeşte că diferenţa în minus a mărfurilor este imputabilă
transportatorului.
De asemenea, transportatorul maritim nu răspunde pentru pierderea, diferenţa în minus,
avarierea mărfurilor şi nici pentru încălcarea termenului de transport dacă va dovedi că acestea
sunt consecinţa acţiunilor sau imprudenţei comandantului, membrilor de echipaj sau pilotului
din timpul navigaţiei sau al administrării navei, dacă transportatorul şi proprietarul navei sunt
personae diferite.În cazul în care transportatorul este şi proprietarul (armatorul) navei, membrii
de echipaj, inclusiv căpitanul navei, se supunîndu-se acestuia, transportatorul va purta
răspundere în condiţiile nominalizate.
În transportul aerian de mărfuri, transportatorul nu e răspunzător, dacă dovedeşte şi în măsura în
care dovedeşte că distrugerea, pierderea sau deteriorarea mărfii s-a datorat:
a) unui defect al mărfii, calităţii sau viciului acesteia;
b) ambalării necorespunzătoare a mărfii, efectuată de către o altă persoană decît transportatorul,
prepuşii sau mandatarii acestuia,
c) unei stări de război sau conflict armat;
d) unei acţiuni a autorităţii publice realizate în legătură cu intrarea, ieşirea sau
tranzitul mărfii. Transportatorul aerian nu este răspunzător pentru daunele survenite datorită
întîrzierii dacă se dovedeşte că el, prepuşii sau mandatarii săi au luat toate măsurile care se
impun în mod rezonabil pentru a evita dauna sau că le-a fost imposibil să ia respectivele măsur
Analiza cauzelor prejudiciului presupune mărimea, întinderea încălcării obligaţiilor
contractuale. Cărăuşul va răspunde doar în limita (proporţional) vinovăţiei sale; pentru
atingerea adusă încărcăturii, neimputabilă cărăuşului, răspunderea o va suporta persoana
vinovată.
În cazul pierderii totale sau parţiale a încărcăturii, despăgubirea se va calcula în funcţie de
valoarea încărcăturii la locul şi în momentul preluării.
Valoarea încărcăturii se determină în baza preţului de bursă, iar în lipsa unui asemenea preţ,
în baza preţului de piaţă. în lipsa unor asemenea preţuri, la preţul obişnuit al bunurilor cu
aceleaşi caracteristici.
În afară de plata despăgubirilor prevăzute de lege, pentru încălcarea obli-gaţiilor contractuale
cărăuşul este obligat să restituie de asemenea şi taxele de transport, taxele vamale şi alte
cheltuieli de transport: în cazul pierderii totale a încărcăturii - integral, iar în cazul pierderii
parţiale, parţial (art. 1014 Cod civil).
O particularitate a contractului de transport este faptul răspunderii sporite a cărăuşului,
clientului şi destinatarului. Astfel, în baza art, 142 şi 143 al Codului transportului feroviar, în
cazul deteriorării sau pierderii vagoanelor şi conteinerelor care aparţin căii ferate sau clienţilor şi
destinatarilor sau altor organizaţii, partea care se face vinovată de pierdere sau deteriorare este
obligată să plătească o amendă în mărimea încincită a valorii vagoanelor şi con-teinerelor
deteriorate sau pierdute, conform preţurilor acestora la momentul deteriorării sau pierderii.
Potrivit unei reguli speciale, încărcătura poate fi considerată pierdută dacă nu a fost livrată în
decursul a 30 de zile de la expirarea termenului de livrare sau, în cazul în care nu s-a convenit
asupra unui astfel de termen, în decursul a 60 de zile de la preluarea încărcăturii de către cărăuş
(art. 1011, alin. 1 Cod civil).
Legislaţia în vigoare stabileşte cazurile şi limitele răspunderii clientului şi destinatarului.
Astfel, în baza art. 996 Cod civil, clientul care a furnizat date false sau incomplete şi a întocmit
sau a modificat scrisoarea de trăsură este responsabil pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi
prin aceste acţiuni. Clientul răspunde, de asemenea, faţă de cărăuş pentru prejudiciul cauzat prin
ambalarea necorespunzătoare a încărcăturii, materialului sau instalaţiilor de transport sau altor
încărcături, precum şi pentru toate cheltuielile generate de o astfel de ambalare, dacă deficienţele
nu erau evidente şi dacă nu erau cunoscute de cărăuş la preluare, fără ca acesta să facă rezerve
(art. 998 Cod civil). Conform prevederilor art. 145 din Codul transportului feroviar, după sosirea
mărfurilor în staţia de cale ferată de destinaţie şi înştiinţarea de către cărăuş a destinatarului
privind sosirea mărfurilor pe adresa lui, întreaga răspundere patrimonială faţă de calea ferată
pentru transportul în cauză se pune în sarcina destinatarului mărfurilor.
Referitor la contractual de transport de personae, Codul civil instituie articole exprese în acest
sens, şi anume:
Potrivit art. 988 Cod civil, Cărăuşul este ţinut să repare prejudiciul cauzat pasagerului, cu
excepţia cazului cînd acest prejudiciu este rezultatul unei forţe majore, al stării de sănătate a
pasagerului sau al faptei acestuia. Cărăuşul este ţinut să repare prejudiciul şi în cazul în care
acesta se datorează stării sale de sănătate, a prepuşilor săi sau a stării ori funcţionării vehiculului.
Răspunderea cărăuşului pentru prejudiciile care rezultă din întîrziere este exclusă dacă altfel nu
s-a convenit în mod expres sau dacă transportatorul nu a acţionat cu intenţie sau din culpă gravă.
Răspunderea cărăuşului nu poate fi exclusă sau limitată prin contract. Limitările în mărimea
despăgubirilor în transportul public de persoane trebuie aprobate de Guvern.
Articolul 989 Cod civil instituie răspunderea cărăuşului pentru bagaje în cadrul contractului
de transport de pasageri şi bagaje. Astfel, conform normei menţionate, căărăuşul răspunde pentru
pierderea, distrugerea sau deteriorarea bagajelor care i-au fost încredinţate de pasager, cu
excepţia cazului cînd va dovedi forţa majoră, viciul propriu al bunului sau vina pasagerului.
Cărăuşul nu răspunde pentru pierderea documentelor, banilor sau a altor bunuri de mare valoare,
cu excepţia cazului cînd i s-a declarat natura sau valoarea bunului şi el a acceptat să îl transporte.
Cărăuşul nu este cu atît mai mult răspunzător pentru pierderea bagajelor de mînă care au rămas
sub supravegherea pasagerului, cu excepţia cazului cînd ultimul va demonstra vinovăţia
cărăuşului. 
Referitor la răspunderea pasagerului aceasta este expres stipulată în art 991.Cod civil, care
indică că pasagerul răspunde pentru prejudiciile cauzate cărăuşului prin comportamentul său sau
prin natura sau starea bagajelor de mînă, cu excepţia cazului în care prejudiciul s-a născut în
pofida comportamentului diligent al pasagerului.