I.

Noțiunea CRIMINALITĂȚII MASCULINE

La nivel global situația criminalității relatează că, 80-90% din activitățile criminale sunt c
omise de bărbați. Astfel se manifestă o diferență semnificativă dintre rata criminalității masculin
e și a celei feminine, mai ales în cazul infracțiuni violente.
Infracţiunile cele mai uzitate de bărbaţi sunt: furturile, tâlhăriile, violenţele.
Populaţia agresională masculină este predispusă înspre infracţiuni grave, determinate de
ipoteze cauzale agresionale: salarii scăzute, absenteism şcolar, manifestaţii empirice ale grupului
social frecventat, înlănţuirea fenomenelor întâmplătoare, număr mare de alternative etc.
Sexul reprezintă ansamblul trăsăturilor morfologice şi sociale prin care indivizii umani se
împart în bărbaţi si femei. Diferenţele dintre sexe se explică prin factori de natură biologică,
psihică, socială şi culturală. Din acest punct de vedere, bărbaţii se deosebesc de femei în plan
anatomo-morfologic, fiziologic, psihic şi social, precum şi prin manifestările comportamentale. 1
Datorită acestor deosebiri, în criminologie au apărut un şir de teorii ale deosebirii dintre sexe.
Bineînțeles, diferenţa între caracterele anatomice, fiziologice şi psihologice ale sexelor,
precum şi între condiţiile sociale, morale şi economice ale acestora, este relevantă şi pentru
criminalitate, căci aceasta nu este un fenomen impersonal, ci este o formă de materializare a con
duitei fiinţelor umane. Este cert stabilit faptul că atât pe plan psihologic cât și fiziologic, între
bărbat şi femeie există deosebiri esenţiale, dar sunt discutabile originea, aspectele cantitative și c
alitative, efectele acestor deosebiri, şi prin urmare ale inegalităţilor dintre sexe.
Printre primele cercetări în această problemă se înscriu opiniile savantului Traian Pop,
care consideră deosebirea dintre bărbat şi femeie ca fiind de ordin multiplu:
1) deosebirea dintre bărbat şi femeie este de ordin biologic, avînd o natură atît de profund
ă, încît determină superioritatea integrală şi constantă a bărbatului faţă de femeie. Caracterele ana
tomice, fiziologice, psihologice, intelectuale mai superioare ale bărbatului îl fac pe acesta, sub to
ate raporturile, superior femeii. Această superioritate biologică, esenţială, a bărbatului îi asigură,
în mod firesc şi superioritatea socială. Anume, inferioritatea biologică a femeii este cauza fatală
a inferiorităţii sale, în toate domeniile vieţii, a tuturor pretinselor nedreptăţi;
2) deosebirile şi inegalităţile dintre sexe sunt arbitrare. Bărbatul fiind mai puternic fizic,
în mod arbitrar, tiranic, impune femeii umilinţa inegalităţii şi a subordonării;
3) deosebirea constă şi în misiunea distinctă a celor două sexe. Deosebirile sunt esenţiale
şi necesare pentru armonia societăţii. Caracterele, însuşirile distincte ale bărbatului şi ale femeii
se completează şi armonizează pentru a colabora în unire. Totuşi, după Traian Pop, nu există o
deosebire vădită între caractere, însuşiri etc. Unele caractere şi însuşiri sunt superioare la bărbaţi,
1
Mateuţ Gh., Criminologie (note de curs), Arad, 1993, p.132.
1
iar altele la femei. Nu se poate vorbi de superioritatea unui sex asupra celuilalt. Inferioritatea
unor caractere sau însuşiri se compensează cu superioritatea altor caractere sau însuşiri. Deci,
femeia este atât inferioară, cât şi superioară bărbatului.
De deosebirile anatomice, fiziologice, psihologice şi intelectuale dintre sexe s-a preocupa
t şi cercetătorul francez Henri Marion, 2 care consideră că deosebirile anatomice şi fiziologice din
tre bărbat şi femeie ar fi: constituţia anatomică, fizică mai puternică a bărbatului, decît a femeii; s
cheletul şi constituţia femeii mai mică, mai slabă ca a bărbatului; talia, statura şi greutatea corpul
ui femeii mai mică; musculatura femeii este mai slab dezvoltată decît cea a bărbatului, de unde u
rmează că bărbatul este mai puternic, viguros din punct de vedere fizic; inima femeii în general e
ste mai mică şi mai uşoară decît a bărbatului etc. Totuşi, Marion consideră aceste însuşiri şi carac
tere drept secundare, relevînd că este firesc ca puterea musculară etc. la femeie să fie mai puţin d
ezvoltate, decît la bărbat, fiindcă de secole s-a făcut prea puţin apel la ele. Dar, diferenţele ce
există sunt mai profunde, ireductibile, fiind legate de funcţia maternală a femeii, care este esenţa
sa. Toate caracterele morfologice, fiziologice şi psihice, ce depind sau se leagă de funcţiile sale
proprii, ca instinctul matern, gestaţia, constituie natura sa proprie în forma cea mai evidentă. De
aici decurg toate inferiorităţile, dar şi superiorităţile femeii.
Deosebirile psihice între bărbat şi femeie ar fi mai esenţiale, decît cele fizice. La femeie
prevalează capacităţile, însuşirile, calităţile sufleteşti, iar la bărbat capacităţile, facultăţile
intelectuale. La femeie predomină sentimentul, la bărbat raţiunea. Femeia este mai sensibilă, mai
impresionabilă, mai sentimentală, mai capricioasă, mai pasionată decît bărbatul. Bărbatul este
volitiv, femeia este afectivă. Bărbatul are o capacitatea mai mare de reflecţie, de logică, de
creaţie, de abstracţie, de aprofundare. Femeia, pe de altă parte, are o capacitate mai mare de
intuiţie, de observaţie, de recepţie etc. La diferenţele anatomice, fiziologice şi psihologice dintre
sexe se adaugă şi diferenţele de secole ale tratamentului lor. Bărbatul şi-a creat şi menţinut o
situaţie superioară, de dominaţie asupra femeii, ultima fiind oprimată, umilită şi nedreptăţită de
bărbat.
Din punct de vedere psihologic, Cesare Lombroso credea că femeile sunt, prin natură, ma
i conservative în toate aspectele ce afectează ordinea socială, fiindu-le mai ușor să accepte orând
uire socială care le dezavantajează, o trăsătură pe care o atribuia imobilității ovulului comparat c
u spermatozoidul. În plus, conform acestui criminolog, femeia primitivă era rareori o asasină, dar
era întotdeauna o prostituată. Pornind de aici el și-a dezvoltat teoria potrivit căreia prostituția este
substitutul feminin pentru crimă. Chiar fără a accepta această învechită speculație

2
Marion Henri, Psyhologie de la femme, VIII-me Ed., Paris, 1921, p.49-57, citat în Fenomenologia criminalității, on
line, disponibil pe:, http://drept.usm.md/public/files/CRIMINologie-Vol2341cc.pdf, p. 116.
2
putem totuși găsi o cantitate de adevăr în "teoria prostituției". Asta nu înseamnă decât că, în situ
ațiile care îldetermină pe bărbat să săvârșească o infracțiune, o femeie poate găsi o alternativă în
prostituție, semi-prostituție sau într-un comportament sexual de tipul căsătoriei dictate de motive
financiare.
Sigmund Freud argumentează că femeile sunt mult mai controlate datorită pasivității lor ș
i a dorinței de a primi afecțiunea bărbatului. Din cauza fricii de a fi dezaprobată și de a ise retrag
e iubirea masculină, o femeie, de obicei, nu încalcă legea. În plus, ea e centrată pe propria persoa
nă și este prea ocupată cu treburi casnice și probleme familiale. Explicația pentru criminalitatea f
eminină ar fi, conform lui Freud, o nevroză sexuală, si, de aceea, femeile deviante nu ar trebui în
mod special pedepsite, ci tratate medical.
Mulți alți cercetători accentuiază diferențele dintre sexe în raport cu anumite aptitudini, at
itudini și trăsături temperamentale.
Cyril Burt distinge, în schema sa a condițiilor temperamentale, pe de o parte, instinctele p
uternice sau stenice, cum ar fi furia, lăcomia, încrederea în sine și sexul, pe care le asociază bărb
atului, și, pe de altă parte, instinctele slabe sau astenice,precum sensibilitatea, docilitatea, durerea
și frica, care, conform lui, ar guverna personalitatea femeii. De asemenea, se consideră că agresiv
itatea, asumarea riscului când sunt mize mari în joc și asertivitatea sunt însușiri tipic masculine, p
e când sociabilitatea, precauția și afectivitatea ar descrie mai mult personali tatea unei femei. Une
le dintre aceste trăsături s-ar crede că au fost adaptate special fie pentru bărbați, fie pentru femei,
pe parcursul întregii evoluții umane.
Bărbații au mai multe oportunități de a comite cel puțin anumite tipuri de infracțiuni, sunt
mai puțin controlați social, au mai multe șanse să posede anumite trăsături temperamentale -
cheie și să se asocieze cu alte persoane deviante. În plus, toate aceste argumente tind să
demonstreze că limita de la care provocarea si furia se transformă în agresiune este mult mai
înaltă la femei decât la bărbați.

1.