Universitatea Ecologică din Bucuresti

Facultatea de drept
Drept International Public
Hordoan Alexandru Adrian , Anul II, IFR

1. Cum caracterizaţi enumerarea cuprinsă în art. 38 din Statutul Curţii Internaţionale de

Justiţie?
Enumerarea reflecta nivelul de dezvoltare a dreptului international de dupa al Doilea
Razboi Mondial.

2. Ce caracteristici are tratatul internaţional?

- Tratatul internațional are următoarele caracteristici:
• După numărul participanților acestea se împart în: tratate multilaterale și tratate
bilaterale.
• După conținutul normativ, care se împart în: tratate-lege, tratate contract și tratate
multilaterale generale.
• După caracterul participării: tratat deschis și tratat închis
• După termenul de valabilitate: tratat fără termen ( de exemplu: Cartea O.N.U.) și tratat
cu termen (majoritatea)

3. Enumeraţi cauzele pentru care numărul tratatelor a crescut?

Numărul tratatelor a cunoscut o creștere ca urmare a decolonizării statelor, a
colaborării dintre acestea și a faptului că fiecare nou tratat încheiat îi permite
Parlamentului să dobândească puteri cu caracter democratic, de supraveghere și
legislativ, tot mai pronunțate.

4. Simpla repetare a unei practici este suficientă pentru existenţa unei cutume?
Cutumele au fost primul semn de ordine normativă, ce aparține domeniului regulilor
empirice de socializare interumană și de asigurare a ordinii sociale. Este necesar să
existe o perpetuare sau o repetare constantă care să care să sprijine convingerea că
această repetare o reprezintă.

5. Dovada cutumei este uşor de realizat?

Din punctul meu de vedere, nu este ușor de realizat, deoarece la baza dovedirii cutumei
trebuie să se afle foarte multe informații precum declarații, corespondența diplomatică,
acte unilaterale ale statelor,rezoluții ale organizațiilor internaționale,hotărâri și avize ale
Curților de Justiție și arbitrale internaționale, dar și legi și practică judiciară internă.

6. Ce principii generale de drept cunoaşteţi?

• Principiul libertății
 • Principiul egalității
• Principiul justiției
• Principiul umanismului

7. Enumeraţi mijloace auxiliare de determinare a normelor de drept internaţional.

• Mijloace auxiliare de determinare a normelor de drept internațional sunt: hotărârile
judecătorești și doctrina.

8. Daţi exemple de acte unilaterale ale statelor.

• Exemple de acte unilaterale ale statelor sunt: legislațiile naționale,declarațiile oficiale
ale șefilor de state și guverne, comunicatele privind totalurile negocierilor.

9. De câte feluri sunt rezoluţiile?

Rezoluțile sunt de 2 feluri : hard law și soft law.

10. Încălcarea cutumei produce consecinţe juridice?

• Da, produce consecințe juridice.

11. Daţi exemplu de norme imperative.

Normele imperative onerative obliga partile la o anumita conduita, ex. art. 1772 din
Codul Civil, conform caruia „ipoteca conventionala nu va fi constituita decat prin act
autentic

II. Completaţi următoarele enunţuri

1. Prin izvoarele formale ale dreptului internaţional se înţeleg acele mijloace juridice de
exprimare a normelor rezultate din acordul de voinţă al statelor.
2. În dreptul internaţional există/nu există o autoritate cu funcţii de legiferare, respectiv normele
se creează prin prisma statului printr-o formă specifică dreptului ( lege, decret) şi se exprimă în
mod expres în statele de litigiu.
3. Art. 38 din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie face parte din Cartea Națiunilor Unite.
4. Art. 38 din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie conţine/nu conţine o enumerare a
izvoarelor dreptului internațional.
5. Din conţinutul art. 38 din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie se recunoaşte distincţia între
Curte şi diferențele statelor.
6. Prin conţinutul art. 38 din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie s-a urmărit enumerarea
izvoarelor dreptului internațional.
7. Tratatele bilaterale conţin dispozițiile cu referire la sfera investițiilor străine,tratamentul
national și cel favorizat,garanțiile și despăgubirile pentru război și tulburările civile.
8. Tratatele bilaterale/multilaterale, spre deosebire de cele bilaterale/multilaterale, sunt
importante pentru problema izvoarelor pentru că ele sunt instrumente de codificare, conţin norme
de drept cu caracter bilateral.
9. Un loc important, în rândul tratatelor universale, îl ocupă Tratatul de la Lisabona.
10. Cutuma este cel mai vechi izvor al dreptului internaţional, dar spre deosebire de tratat,
aceasta este un izvor nescris.
11. Normele dreptului internaţional clasic s-au format pe cale cutumiară.
12. Din definiţia cutumei rezultă o distincţie între obicei şi practică îndelungată care trebuie să
fie întrunite cumulativ.
13. Timpul necesar pentru formarea unei cutume presupune ca practica să fie răpândită .

III. Alegeţi răspunsul/răspunsurile corect/corecte:

1. Prin art. 38 din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie s-a urmărit:
a) stabilirea izvoarelor dreptului internaţional;
b) enumerarea izvoarelor dreptului internaţional;
c) reglementarea izvoarelor dreptului internaţional.

2. Pentru a stabili elementele unei norme cutumiare se pot lua în considerare:

a) actele organelor cu atribuţii în planul relaţiilor internaţionale;
b) acte normative interne care nu au legătură cu problema respectivă;
c) opinii exprimate de delegaţiile statelor la conferinţele internaţionale.

3. Nu sunt izvoare de drept internaţional:

a) tratatele;
b) principiile generale de drept;
c) doctrina;
4. Nu sunt prevăzute în art. 38 din Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie:
a) actele unilaterale ale statelor;
b) doctrina;
c) actele unilaterale ale organizaţiilor internaţionale;

5. Cutuma poate fi:

a) regională;
b) poate privi doar două state;
c) o normă juridică imperativă.

6. Tratatele bilaterale sunt:

a) mai numeroase decât cele multilaterale;
b) mai puţin utilizate decât cele multilaterale;
c) cel mai important izvor de drept internaţional.

7. Un principiu general de drept constă în:

a) autoritatea lucrului judecat;
b) inviolabilitatea frontierelor;
c) legea specială derogă de la legea generală.

8. Prin tratat internaţional înţelegem:

a) o practică generală, relativ îndelungată, repetată şi uniformă, considerată de state ca
exprimând o
regulă de conduită cu forţă juridică obligatorie în raporturile dintre ele;
b) un principiu general de drept internaţional comun marilor sisteme de drept;
c) un act juridic ce exprimă în mod expres acordul de voinţă dintre state şi/sau alte subiecte
de drept internaţional, încheiat în formă scrisă şi guvernat de dreptul internaţional în
scopul de a crea, modifica sau abroga norme de drept internaţional.
9. Considerăm că sunt izvoare de drept internaţional public:
a) principiile generale de drept;
b) tratatele încheiate cu încălcarea normelor de jus cogens;
c) cutuma internaţională.

10. Din categoria actelor unilaterale ale statelor fac parte:

a) rezoluţii cu forţă juridică obligatorie;
b) recunoaşterea;
c) recomandările Adunării Generale a ONU.

11. Rezoluţiile Adunării Generale a ONU constituie:

a) soft law;
b) hard law;
c) nu sunt importante pentru problema izvoarelor dreptului internaţional public.

12. Reguli ale dreptului internaţional contemporan considerate jus cogens sunt:
a) principiul autodeterminării popoarelor;
b) interzicerea torturii;
c) permiterea recurgerii la forţă şi la ameninţarea cu forţa.

13. Efectele actelor unilaterale ale statelor depind de o serie de factori, cum ar fi:
a) autoritatea eminentă a actului;
b) manifestarea de voinţă expresă şi neechivocă de a produce efecte în planul relaţiilor
internaţionale;
c) liceitatea actului.

IV. Eseuri (se alege o singura tema)

1. Tratatul internaţional, izvor principal al dreptului internaţional public.
2. Demonstrarea existentei unei cutume internaţionale.
3. Argumentaţi forţa juridică egală a cutumei cu cea a tratatului.
4. Elemente de diferenţiere dintre cutumă şi tratat.

1. Tratatul internaţional, izvor principal al dreptului internaţional public.

TRATATUL INTERNAŢIONAL
Este cel mai important izvor al dreptului internaţional contemporan, atât datorită clarităţii cu
care exprimă normele de drept, tehnicii sofisticate şi precise folosite, cât şi frecvenţei utilizării
sale.
Tratatul poate fi definit ca forma expresă de manifestare a acordului de voinţă dintre două sau
mai multe state, încheiat în scopul de a crea, a modifica sau a abroga norme de drept
internaţional. Tratatele internaţionale se împart, din punct de vedere al subiecţilor participanţi, în
tratate bilaterale sau multilaterale.Distincţia nu afectează, însă, forţa juridică a acestora. Numărul
tratatelor a crescut enorm în epoca modernă.Astfel, dacă în 1914 erau considerate în vigoare
aproximativ 8000 de tratate iar în perioada Societăţii Naţiunilor au fost înregistrate 4.838 tratate,
în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite au fost înregistrate peste 20.000 tratate (unii autori
apreciază numărul lor la 30.000-40.000). Această realitate are explicaţii multiple.O primă cauză
o constituie apariţia pe scena internaţională de după al doilea război mondial a unui mare număr
de state, cu deosebire ca o consecinţă a decolonizării şi afirmării depline a dreptului popoarelor
la autodeterminare şi la constituirea de state noi. O altă cauză rezidă în împrejurarea că în
condiţiile vieţii contemporane, în care contactele dintre state au devenit tot mai frecvente, iar
problemele de interes comun tot mai numeroase, tratatul internaţional a devenit principalul
instrument juridic de concretizare a colaborării internaţionale în variate domenii: politic,
economic, cultural, ştiinţific, protecţia mediului, reprimarea criminalităţii etc. Un rol deosebit în
promovarea legiferării internaţionale prin diverse forme de tratate revine Organizaţiei Naţiunilor
Unite a Cartă – act fundamental cu caracter constituţional în relaţiile dintre statele membre,
instrumentul juridic cel mai important în relaţiile dintre state – promovează relaţii bazate pe
cooperare între toate statele lumii, în cele mai variate domenii de interes internaţional.
Ocaracteristică a vieţii internaţionale contemporane în acest domeniu o constituie creşterea
exponenţială a tratatelor multilaterale sau cu caracter universal, la care participă un mare număr
de state sau care sunt deschise participării tuturor statelor lumii. Într-o tot mai mare măsură prin
tratate internaţionale sunt codificate şi dezvoltate reguli de drept cutumiar, dreptul internaţional
devenind în acest fel tot mai clar şi mai precis. Ca izvor de drept tratatul internaţional prezintă
substanţiale avantaje faţă de cutuma internaţională: – se stabilesc cu precizie normele de drept
recunoscute de statele care se angajează să le respecte; – crearea unor noi norme de drept
internaţional se poate realiza în termen mai scurt decât pe cale cutumiară, când sunt necesare
adesea decenii sau secole; – prin tratate internaţionale se pot reglementa domenii noi ale
relaţiilor internaţionale (dreptul cosmic, energia nucleară, mediul înconjurător etc.). Nu orice
tratat încheiat între două sau mai multe state poate fi izvor de drept.Pentru ca un tratat să fie
izvor de drept trebuie ca el însuşi să fie licit, deci să nu contravină principiilor fundamentale ale
dreptului internaţional şi normelor de bază ale acestuia, de la a căror aplicare nu se poate deroga,
cunoscute sub numele de jus cogens. El trebuie, de asemenea, să nu fie lovit de nulitate pentru
vicii de consimţământ.Sunt ilicite, sub acest ultim aspect, în primul rând, tratatele impuse prin
forţă.
Prin izvoare ale dreptului internaţional înţelegem acele mijloace (instrumente) juridice de
exprimare a normelor rezultate din acordul de voinţă al statelor.
Problematica izvoarelor dreptului internaţional nu este codificată încă la nivel internaţional.
Analizele de specialitate s-au axat pe dezbateri legate de prevederile Statutului Curţii
Internaţionale de Justiţie, art.38, unii acceptându-le, alţii respingându-le ca având valoare de
codificare a izvoarelor dreptului internaţional.
Acest text, prevede că, în rezolvarea diferendelor internaţionale ce-i vor fi supuse, Curtea, care
are misiunea de a decide în conformitate cu dreptul internaţional, va aplica:
a) convenţiile internaţionale, generale sau speciale, care stabilesc reguli expres recunoscute de
statele în litigiu;
b) cutuma internaţională, ca expresie a unei practici generale acceptată ca fiind normă de drept;
c) principiile generale de drept, recunoscute de naţiunile civilizate;
d) sub rezerva, art.59, hotărârile judecătoreşti şi doctrina celor mai calificaţi specialişti în drept
public ai diferitelor naţiuni, ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept.
Potrivit prevederilor art.38 par 2, „prezenta dispoziţie nu aduce atingere dreptului Curţii de a
soluţiona o clauză, ex aequo et bono,dacă părţile sunt de acord cu aceasta”.