Testarea nr.

1
28.10.2020
____Amarița Ion gr. 1______________
Numele și prenumele

1. Definiți dreptul penal european și estimați coraportul acestuia cu dreptul penal național

Dreptul penal european reprezintă ansamblul normelor penale comune mai

multor state europene în vederea luptei cu criminalitatea şi în special contra
criminalităţii transnaţionale organizate. Prin extremitate, se poate vorbi de o
bipolaritate a dreptului penal european, distingîndu-se un drept penal în cadrul
Consiliului Europei şi altul comunitar. Prima categorie cuprinde domeniul
drepturilor omului şi a cooperării poliţieneşti şi judiciare, iar a doua este cea a
dreptului comunitar. Prin urmare dreptul penal european comportă trei aspecte:
cooperarea între state în materie penală; drepturile omului; dreptul comunitar.
Crearea unui spaţiu comun de libertate, de securitate şi de justiţie implică faptul
ca unele infracţiuni să fie incriminate într-o manieră similară celei existente
într-un alt stat unde a fost comisă infracţiunea. Din această perspectivă şi
legislaţia penală a Republicii Moldova trebuie să corespundă unor exigenţe
europene şi în mod prioritar celora în materia drepturilor omului. Evident, o
conformare a prescripţiilor europene în vederea asigurării unei uniformizări
totale este imposibilă, dar nici nu se cere, or aderarea presupune un minim de
racordare la normele europene. În această ordine de idei, de fiecare dată
urmează să se ţină cont în soluţionarea cauzelor şi de specificul naţional, de
tradiţiile şi de particularităţile juridice sau situaţii de fapt existente într-un stat
sau regiune, de concepţiile vremii şi conjuncturile politice şi sociale din stat.
 Testarea nr. 1
28.10.2020
2. Speță
În sistemul penitenciar leton, toți deținuții de sex masculin condamnați pentru comiterea unor
infracțiuni grave și foarte grave trebuiau plasați în penitenciare de tip închis cu un regim de securitate
maximă și nu aveau dreptul să le părăsească până când nu erau mutați într-un penitenciar de tip semi-
închis – transfer pentru care puteau deveni eligibili doar după executarea a jumătate din pedeapsa
impusă. Spre deosebire de aceștia, deținutele de sex feminin care au fost condamnate pentru comiterea
acelorași infracțiuni erau plasate în penitenciare de tip semi-închis, chiar de la începutul executării
pedepsei lor.
Y (o persoană de sex masculin) a fost condamnat la douăzeci de ani de închisoare pentru comiterea
unui omor. În timp ce se afla într-un penitenciar de tip închis, cu un nivel de securitate medie, tatăl
său a decedat, iar acesta a cerut permisiunea să participe la funeralii. Cererea sa a fost respinsă, de
vreme ce doar deținuții care își executau pedeapsa într-un penitenciar de tip semi-închis, cu un regim
de securitate medie sau redusă, erau eligibili pentru o asemenea permisie.
1) Ce ar putea invoca Y în fața Curții Europene?
2) A fost sau nu încălcat vreun principiu în această speță? Argumentați răspunsul.

1) Y ar putea invoca in fata Curtii Europene ca a fost discriminat, dacă reclamantul s-a
aflat într-o poziție analoagă sau similară în mod relevant cu cea a condamnatelor de
sex feminin – Tratamentul diferențiat viza bărbații și femeile care au comis aceleași
infracțiuni sau infracțiuni comparabile și care au fost condamnați la pedeapsa
închisorii. Cererea se referea la modul în care regimul penitenciar aplicabil afecta
restricțiile impuse vieții de familie a deținuților, în special cu privire la dreptul lor la
permisie din motive personale. Prin urmare, cererea a vizat o chestiune care avea o
importanță egală pentru toți deținuții. În lumina caracterului cererii particulare,
reclamantul putea susține că se află într-o poziție analoagă cu cea a deținutelor
condamnate pentru infracțiuni identice sau comparabile.
2) In cazul dat a fost incalcat principiul egalitatii si nondiscriminarii astfel ca toţi
cetăţenii sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau
de origine sociala.
3. Speță
Primul set de proceduri: În august 2008, constatând că faptele comise nu erau suficient de grave
pentru a constitui o infracțiune, procuratura a încetat procesul penal care a fost pornit împotriva lui X
pentru refuzul de a recolta mostre biologice în scopul stabilirii nivelului de alcoolemie în sânge. În
schimb, i-a fost impusă o amendă administrativă (echivalentul a 250 de euro). X nu a contestat această
decizie în termenul limită de 15 zile (prevăzut de legislația națională) și a plătit amenda.
Cel de-al doilea set de proceduri: În ianuarie 2009, constatând că circumstanțele și pericolul pentru
societate al faptelor lui X făceau inadecvată aplicarea unei simple sancțiuni administrative, procurorul
ierarhic superior a anulat ordonanța de încetare a urmăririi penale și amenda administrativă aplicată în
primul set de proceduri. Ulterior, o instanță de judecată i-a aplicat lui X pedeapsa închisorii de un an
cu suspendare. În acest context, instanța a menționat ordonanța de încetare a urmăririi penale nu
echivala cu o hotărâre judecătorească de condamnare sau de achitare. X nu a întreprins nicio acțiune
atunci când i s-a oferit rambursarea amenzii plătite.
Nefiind de acord cu hotărârea instanței de judecată, X s-a adresat Curții Europene.
1) Despre ce principiu este vorba în speță? Este un principiu absolut sau relativ?
2) A fost sau nu încălcat vreun principiu în această speță? Argumentați răspunsul.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului
nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru
săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre
definitivă conform legii și procedurii penale ale acestui stat. Art. 4 din Protocolul nr. 7
stabilește o distincție clară între repetarea urmăririi penale sau rejudecarea unei persoane,
interzise în temeiul primului paragraf al acestei dispoziții, și redeschiderea procesului în
circumstanțe excepționale, măsură prevăzută la al doilea paragraf, care prevede în mod
 Testarea nr. 1
28.10.2020
expres posibilitatea ca o persoană să răspundă din nou acelorași acuzații, în conformitate cu
dreptul intern, în cazul redeschiderii procesului, ca urmare a apariției unor evenimente noi
sau a descoperirii unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente.