Suspectul

Statul, în calitate de titular al ordinii de drept şi de apărător al valorii sociale vătămate sau
puse în pericol prin infracţiunea săvârşită, în virtutea principiului oficialităţii, este obligat să
reacţioneze, în vederea tragerii la răspundere penală a celui care a săvârşit infracţiunea şi, astfel,
ia naştere raportul juridic procesual penal. Acest raport juridic procesual penal ia naştere în
momentul începerii urmăririi penale, moment care marchează începutul primei faze a procesului
penali.
Există, în practică, multe situaţii în care organul de urmărire penală nu dispune de la
început, imediat după descoperirea faptei, de suficiente date şi elemente, care să permită
concluzia că există temeiuri pentru începerea urmăririi penale. Pentru asemenea situaţii,
legiuitorul a prevăzut şi reglementat instituţia actelor premergătoare începerii urmăririi penale.
În acest sens, în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate
efectua acte premergătoare, acte care se materializează într-un proces-verbal, care poate constitui
mijloc de probă. Este posibil ca, în urma efectuării actelor premergătoare, să se constate că nu
există temeiuri pentru începerea urmăririi penale. În asemenea cazuri, această fază premergătoare
se va încheia printr-o rezoluţie a procurorului, de neîncepere a urmăririi penaleii.
În logica noului Cod de procedură penală, când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege şi se constată că nu există vreunul dintre cazurile care împiedică exercitarea
acţiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1) Noul Cod de procedură penală, organul de
cercetare penală, procurorul dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă iii astfel, Noul
Cod de procedură penală a prevăzut obligaţia organului de cercetare penală/procurorului de a
începe urmărirea penală în rem după ce a fost legal sesizat, neputându-se dispune începerea
urmăririi penale direct în personam (chiar şi în ipotezele în care actul de sesizare cuprinde
indicarea persoanei care a comis fapta sau permite identificarea acesteia); în continuare, art. 305
alin. (3) Noul Cod de procedură penală prevede că atunci când din datele şi probele existente în
cauză rezultă bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început
urmărirea penală, procurorul dispune că urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de
aceasta, care dobândeşte calitatea de suspectiv.
Suspectul este persoana cu privire la care, din datele şi probele existente în cauză, rezultă
bănuiala rezonabilă că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penalăv.
 Aşadar, prin actul procesual al începerii urmăririi penale este marcat începutul procesului
penal, iar făptuitorul dobândeşte calitatea de subiect procesualvi.
Suspectul nu este parte în procesul penal şi nici subiect pasiv al acţiunii penale.
Aducerea la cunoştinţă a calităţii de suspect
Persoanei care a dobândit calitatea de suspect i se aduc la cunoştinţă, înainte de prima să
audiere, această calitate, fapta pentru care este suspectată, încadrarea juridică a acesteia,
drepturile procesuale prevăzute la art. 83vii.
Suspectul are dreptul de a fi informat de îndată şi înainte de a fi ascultat despre fapta
pentru care se efectuează urmărirea penală şi încadrarea juridică a acesteiaviii.
Suspectul are drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel ix.
Acestea sunt:
a) Dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal, atrăgându-i-se atenţia
că dacă refuză să dea declaraţii nu va suferi nicio consecinţă defavorabilă, iar dacă va da
declaraţii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;
b) Refuzarea semnării declaraţiilorx; suspectul poate cere să dea o nouă declaraţie sau să
aducă completări la cele anterioare.
c) Participarea la efectuarea cercetării la locul faptei.
d) Citarea. Articolul 259 din Noul Cod de procedură penală prevede modul cum se face
citarea suspectului.
e) Dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat şi încadrarea juridică
a acesteia sau despre clasarea urmăririi penalexi
f) Dreptul de a cere suspendarea urmăririi penale în cazul când se constată printr-o
expertiză medico-legală că suspectul suferă de o boală gravă, care îl împiedică să ia parte
la procesul penalxii sau în situaţia în care există un impediment legal temporar pentru
punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de o persoană.xiii
g) Dreptul de a cere continuarea procesului penal pentru a demonstra nevinovăţia să şi a
cere daune morale.
h) În caz de amnistie, de prescripţie, de retragere a plângerii prealabile, de existenţă a unei
cauze de nepedepsire sau de neimputabilitate ori în cazul renunţării la urmărirea penală,
suspectul poate cere continuarea procesului penal.
i) dreptul de a cunoaşte învinuirea,
 j) dreptul de a i se aduce la cunoştinţa motivele reţinerii
k) de a formula plângeri împotriva ordonanţei de reţinerexiv
l) a consulta dosarul, în condiţiile legii;
m) dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu îşi desemnează unul, în cazurile de asistenţă
obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
n) dreptul de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica
excepţii şi de a pune concluzii;
o) dreptul de a formula orice alte cereri ce ţin de soluţionarea laturii penale şi civile a
cauzei;
p) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înţelege, nu se
exprimă bine sau nu poate comunica în limba română;
q) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
r) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;xv
s) dreptul de a cere un expert
t) dreptul de a recuza procurorul sau organul de cercetare penală
u) Organul judiciar trebuie să aducă la cunoştinţa inculpatului posibilitatea încheierii, în
cursul urmăririi penale, a unui acord, ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, iar în cursul
judecăţii posibilitatea de a beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege, ca urmare a
recunoaşterii învinuiriixvi.

2014, p. 23
iii
Art. 305 alin. (1) Noul Cod de procedură penală
iv
Mihail Udroiu, op. cit., p. 85
v
Art. 77 Noul Cod de procedură penală
Bucureşti, 2014, p. 16
vii
Art. 307 Noul Cod de procedură penală
viii
Art. 10 alin. (3) din Noul Cod de procedură penală
ix
Art. 78 Noul Cod de procedură penală
xi
Art. 316 din Noul Cod de procedură penală
xii
Art. 312 alin. (1) din Noul Cod de procedură penală
xiii
Art. 312 alin. (2) din Noul Cod de procedură penală
xiv
Nicu Jidovu, op. cit., p. 97
xv
Art. 78 din Noul Cod de procedură penală