Tema 6

Procedura contraventionala

6.1. Definirea şi trăsăturile procedurii contravenţionale

Procesul contraventional cuprinde totalitatea normelor juridice procesuale ce contin
anumite reguli de implementare a normelor materiale ale dreptului contraventional. Procesul
contraventional este activitatea desfasurata de autoritatea competenta, cu participarea partilor si a
altor persoane titulare de drepturi si de obligatii, avind ca scop constatarea contraventiei,
examinarea si solutionarea cauzei contraventionale, constatarea cauzelor si conditiilor care au
contribuit la savirsirea contraventiei.
Definitie dupa GUTULEAC: procedura contraventionala este o totalitate de norme
juridice procesuale care constituie mecanismul de realizarea a normelor materiale ale combaterii
contraventionalitatii, activitatea executiva a organelor abilitate, reglementata de legislatia in
vigoare, privind prevenirea si curmarea contraventiei, constatarea si examinarea faptei
contraventionale si executarea deciziilor respective, resocializarea contravenientului si stabilirea
cauzelor si conditiilor care favorizeaza comiterea contraventiilor.
Scopul procedurii contraventionale-este elaborarea unui mecanism bine chibzuit, legitim
de realizare a normelor materiale ale dreptului contraventional privind aplicarea corecta a
masurilor de constringere statala, inclusiv a sanctiunilor contraventionale pentru asigurarea
executarii deciziilor de aplicare a pedepsei contraventionale. Procedura contraventionala are ca
scop si solutionarea completa si obiectiva a cazului contraventional, astfel incit persoana
vinovata sa fie sanctionata conform legii si nici o persoana sa nu fie sanctionata pe nedrept.

6.2. Sarcinile şi principiile fundamentale ale procedurii contravenţionale.

Sarcinile procedurii contraventionale:

- clarificarea la timp, sub toate aspectele, deplina si obiectiva a imprejurarilor fiecarui caz;
- solutionarea cazului contraventional in stricta conformitate cu legislatia;
- asigurarea executarii hotaririi adoptate privind aplicarea sanctiunilor contraventionale;
- stabilirea cauzelor si conditiilor care au contribuit la comiterea contraventiilor;
- prevenirea contraventiilor;
- educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor, al intaririi legalitatii.

Principiile de bază ale procesului contravenţional

Procedura contraventionala se bazeaza pe urmatoarele principii:

Principiul legalitatii aplicarii masurilor de constringere statala. Respectarea cerintelor
legislatiei la aplicarea masurilor de influenta pentru contraventiile comise trebuie sa fie asigurata
prin controlul sistemic din partea organelor ierarhice superioare si a persoanelor cu funnctii de
raspundere, prin supravegherea activitatii organelor abilitatea sa aplice aceste masuri exercitata
de catre procuror, prin dreptul de a depune plingeri, prin alte modalitati stabilite de
legislatie.Astfel, acest principiu prevede ca masurile de asigurare care sunt aplicate de catre
organele abilitatea trebuie sa fie aplicate in stricta conformitate cu legislatia in vigoare.

1
 Principiul egalitatii in fata legii si autoritatilor. Toate persoanele sunt egale in fata legii,
a organelor de constatare a cauzei contraventionale, de examinare si emitere a deciziei asupra
cazului, de revizuire a cazului si de executare a deciziei privind aplicarea pedepsei
contraventionale. Ecest principiu presupune ca fiecare persoana este egala in fata legii si a
organului care examineaza cazul indiferent de rasa, sex, religie, opinie, limba, nationalitate etc.

Principiul garantiei dreptului la aparare. Astfel conform Constitutiei RM, fiecare

persoana are dreptul la aparare, el poate fi asistat de catre un avocat numit din oficiu in cazul in
care persoana nu poate sa achite desine statator onorariul acestuia. In conformitate cu acest
principiu, persoana care va fi invinuita de comiterea unei contraventii trebuie sa fie informata de
catre persoana cu functiu de raspundere de dreptul acestuia la aparare.

Principiul inviolabilitatii persoanei. Libertatea individuala si suguranta persoanei sint

inviolabile. Nimeni nu poate fi retinut decit in cazurile si in modul prevazut de legea
contraventionala. Persoana ale carei libertate si demnitate au fost lezate prin aplicarea ilegala a
unei masuri procesuale are dreptul la repararea prejudiciului cauzat astfel.

Principiul aflarii adevarului obiectiv este principiul în care se arată că sarcina procedurii
contravenţionale este clarificarea "sub toate aspectele, deplină şi obiectivă, a împrejurărilor
fiecărui caz". în baza acestui principiu organele (persoanele cu funcţii de răspundere) împuterni-
cite să examinate cazul contravenţional au obligaţia să constate faptele ilicite, împrejurările în
care au fost comise acestea şi, în strânsă legătură cu realitatea obiectivai să afle adevărul despre
ele. Decizia asupra cazului contravenţional, pronunţată în urma administrării probelor şi a
interpretării lor corecte, trebuie să fie o reflectare fidelă a realităţii.
Noţiunea filozofică de adevăr capătă în procedura contravenţională o nuanţă aparte,
întrucât abordarea problemei trebuie făcută din punctul de vedere al libertăţii cetăţenilor, al
drepturilor lor fundamentale, vizând, în general, un interes social major.

Principiul liberarii de marturie impotriva sa este una din formele de realizare a

prezumtiei nevinovatiei. Nimeni nu poate fi silit sa marturiseasca impotriva sa ori impotriva
rudelor sale apropiate, sau sa-si recunoasca vinovatia.

Principiul independentei organelor imputernicite sa examineze cazul contraventional si

supunerea acestora numai legii. La constatarea cauzei contraventionale si la examinarea cazului
organele imputernicite, sunt independente si se supun numai legii.

Principiul contradictorialitatii se manifestă în raporturile dintre părţile participante la

procedura contravenţională. Acest principiu al procedurii contravenţionale se manifestă în duelul
dintre acuzare şi apărare, care presupune confruntare de opinii şi argumente legate de modul în
care să fie examinat cazul.

Principiul proportionalitatii sanctiunii aplicate in raport cu gradul de pericol social al

faptei. Acest principiu este una din formele de manifestare a individualizarii raspunderii
contraventionale, care prevede ca fiecare individ raspunde personal pentru fapta savirsita,
avinduse in vedere imprejurarile, motivul savirsiri, gravitatea faptei, prejudiciul cauzat si

2
personalitatea lui. Principiul proportionalitatii sanctiunii aplicate presupune ca felul si asprimea
pedepsei aplicate trebuie sa fie conforme cu gradul pericolului social al faptei comise.

Principiul folosirii limbii materne care prevede că cetăţenii aparţinând minorităţii

naţionale, precum şi persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba de stat, au dreptul de a lua
cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului privind cazul contravenţional, de a vorbi şi a
prezenta concluzii prin traducător, în procedura contravenţională dreptul în discuţie este asigurat
gratuit. Condiţiile democratice ale societăţii noastre presupun realizarea procedurii
contravenţionale în asemenea condiţii, încât egalitatea participanţilor la această activitate să se
înfăptuiască fără nici o discriminare naţională. Admiterea şi înscrierea printre regulile de bază ale
procedurii contravenţionale a principiului dat marchează asigurarea intereselor legitime ale
tuturor cetăţenilor Republicii Moldova în conformitate cu drepturile fundamentale ale omului şi
în concordanţă cu prevederile internaţionale în materie. în acest context se înscrie regula că
procedura contravenţională urmează să se efectueze în conformitate cu prevederile punctului 1,
art. 118 din Constituţie, ale articolului 15 din Legea nr. 3465 din 1.09.1989 "Cu privire la
funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova" şi ale articolului 9 al Legii
privind organizarea judecătoriei, intitulat "Limba de procedură şi dreptul la interpret".

6.3. Structura procedurii contravenţionale.

Dacă procesul contravenţional este activitatea desfăşurată de autoritatea competentă,

atunci categoriile de activităţi grupate după criteriul de omogenitate formează etapele şi fazele
procesului contravenţional.
Specificul procesului contravenţional constă în faptul că anumite subetape a procesului
pot fi excluse, alternative de realizare, în dependenţă de anumite circumstanţe din cadrul
procesului.
Caracteristica generala o oricărui proces de drept sancţionator public constă în existenţa
triunghiul echităţii în realizarea justiţiei(Figura 3.1). În acest sens apare pe de o parte autoritatea
care vine cu acuzarea de săvîrşirea unei ilegalităţi, pe de altă parte vine persoana acuzată care se
apără de învinuirea adusă şi la mijloc, autoritatea imparţială care înfăptuieşte justiţia (instanţa de
judecată).

Procesul contravenţional complet are trei faze, fiecare cu etapele corespunzătoare:

I. Constatarea faptei contravenționale (Capitolul VI CC al RM);

1. Sesizarea agentului constatator. Este o etapă obligatorie. Conform art. 440 al 2.CC al RM
Agentul constatator este sesizat prin plîngere sau denunţ ori sesizat din oficiu cînd se află că a fost
săvîrşită o faptă ilicită sau cînd o astfel de faptă a fost depistată în urma controlului conform atribuţiilor
de serviciu şi în cazurile prevăzute de lege. Este important de menţionat al. 4) al aceluiași articol care
prevede că: Procesul contravenţional se porneşte numai în baza plîngerii prealabile a victimei în cazul
contravenţiilor prevăzute la art.69, 104–108.
2. Întocmirea procesului verbal cu privire la contravenţie sau a eliberarea Chitanţei de
încasare a amenzii la locul constatării contravenţiei. Formula specifică dreptului
contravenţional este constatarea faptei prin întocmirea procesului verbal cu privire la

3
contravenţie conform art. 442, 443 CC al RM. Dar, din cîte am menţionat mai sus, în anumite
cazuri poate avea loc simplificarea procesului contravenţional. În cazul respectiv aceasta se
realizează prin posibilitatea achitării pe loc a sancţiunii amenzii contra Chitanţei eliberate în
conformitate cu art. 447 CC al RM.
3. Aplicarea sancţiunii contravenţionale sau remiterea cauzei în instanţa de judecată de către
agentul constatator1. Aplicarea sancţiunii contravenţionale este o etapă care apare la constatarea
anumitor contravenţii şi este o formă de simplificare a procesului contravenţional. În cazul
aplicării sancţiunii de către agentul constatator şi dacă contravenientul nu a depus contestaţie la
procesul verbal care prevede acesta sancţiune, se va exclude faza de judecare a cauzei
contravenţionale în instanţă şi se va merge direct la faza de executare a sancţiunii
contravenţionale. Remiterea cauzei în instanţa de judecată se realizează în toate cazurile cînd
agentul constatator nu are dreptul să aplice sancţiuni. În această situaţie procesul contravenţional
nu este simplificat şi va cuprinde faza Judecarea cauzei contravenţionale în instanţă de
judecată. Deci procesul contravenţional se va realiza conform figurii 3.1 de mai sus.
4. Contestaţia împotriva procesului-verbal cu privire la contravenţie. Este etapă alternativă ce
se plasează între fază de constatare a contravenţie şi cea de judecare şi survine doar după etapa
de aplicarea sancţiunii contravenţionale în cazul cînd contravenientul nu este de acod cu
sancţiunea aplicată.

II. Judecarea cauzei contravenţionale în instanţă;

1. Actele preliminare. În această etapă se fixează data examinării cauzei contravenţionale, se
dispune citarea părţilor şi altor participanţi la şedinţă, se întreprind alte acţiuni pentru buna ei
desfăşurare.
2. Şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale. În această etapă judecătorul: a) anunţă cauza;
b) verifică prezenţa persoanelor citate; c) verifică respectarea procedurii de citare în cazul
absenţei vreunei persoane citate; d) ia măsuri, după caz, pentru participarea interpretului; e)
îndepărtează martorii din sala de şedinţă;f) identifică persoana în a cărei privinţă a fost pornită
procedura contravenţională; g) anunţă completul de judecată şi lămureşte părţilor dreptul de
recuzare; h) lămureşte participanţilor la şedinţă alte drepturi şi obligaţii.
3. Cercetarea judecătorească şi dezbaterile judiciare. Constă în cercetarea tuturor probelor din
dosar şi a celor prezentate la judecarea cauzei, precum şi soluţionarea cererilor şi demersurilor
formulate şi dispune efectuarea, după caz, a unor acţiuni procesuale suplimentare. După
terminarea cercetării judecătoreşti, instanţa anunţă dezbaterile judiciare.
4. Deliberarea şi emiterea hotărîrii instanţei de judecată. În această etapă instanţa de judecată
hotărăşte asupra cauzei contravenţionale în camera de deliberare, pronunţîndu-se prin hotărîre
asupra aspectelor faptic şi juridic ale cauzei. Hotărîrea se semnează de judecător şi se pronunţă în
şedinţă publică imediat după deliberare.

III. Căile de atac.

1
Cu toate că aplicarea sancţiunii este a parte componetă a etapei de întocmirii prosesului verbal cu privire la
contravenţie examinată mai sus, deoarece confrm art. 443 al. 9) “partea rezolutivă a procesului-verbal va cuprinde
decizia agentului constatator de sancţionare a contravenientului sau de remitere a cauzei în instanţa de judecată”
considerăm necesar a examina acestă operaţiune ca etapă separată.

4
 Calea ordinară de atac Recursul. Este etapa prin care hotărîrile judecătoreşti
contravenţionale pot fi atacate către contravenient, agentul constatator, victimă, procuror, după
caz, pentru a se repara erorile de drept.
Calea extraordinară de atac. Revizuirea. Procedura de revizuire se deschide în favoarea
contravenientului în termen de cel mult 6 luni din momentul apariţiei unuia dintre temeiurile: a)
instanţa de judecată internaţională, prin hotărîre, a constatat o încălcare a drepturilor şi
libertăţilor omului care poate fi reparată la o nouă judecare; b) Curtea Constituţională a declarat
neconstituţională prevederea legii aplicată în cauza respectivă; c) legea nouă înlătură caracterul
contravenţional al faptei sau ameliorează situaţia contravenientului în a cărui privinţă nu a fost
executată integral sancţiunea contravenţională; d) există o procedură pornită în cauza dată în faţa
unei instanţe internaţionale; e) prin hotărîre definitivă s-a constatat că agentul constatator,
procurorul sau judecătorul a comis, în cursul constatării şi judecării acestei cauze, abuzuri ce
constituie infracţiuni.

IV. Executarea sancţiunii contravenţionale. Acesta fază constă în trimiterea spre

executare a hotărîrii judecătoreşti care se pune în sarcina instanţei care a judecat cauza în primă
instanţă. Executare a hotărîrii se realizează de către autorităţile stabilite de prevederile legislaţiei
de executare

6.3. Autorităţile competente să examineze cauzele contravenţionale

Caracteristica generală a autorităţilor împuternicite să examineze cazurile contravenţianale

Potrivit legii contravenţionale, sînt competente să soluţioneze cauzele contravenţionale:

1) instanţa de judecată;
2) procurorul;
3) comisia administrativă;
4) agentul constatator.
Reieşind din conţinutul capitolului II al Cărţii a doua din Codul contravenţional, numai
două dintre autorităţile nominalizate - procurorul şi agentul constatator - sînt recunoscute ca
participanţi la procesul contravenţional.

Competenţa în cazurile cu privire la contravenţii; instanţa de judecată; procurorul;

comisia administrativă; agentul constatator (organele de specialitate specificate la art.400-
423).

Competenţa instanţei de judecată

Deosebim competenţă teritorială şi competenţă materială. în ceea ce priveşte competenţa
teritorială a instanţei de judecată (ca şi a celorlalte autorităţi împuternicite să soluţioneze cauza
contravenţională), în Codul contravenţional ea nu este prevăzută în norma juridică care
stipulează competenţa (art. 396-397).
În cazul dat se aplică principiul administrativ-teritorial (raza teritorială) recunoscut şi
utilizat de alte ramuri ale sistemului de drept. Competenţa materială a instanţei de judecată este
expres stabilită în lege (art. 395 din CC al RM).

5
 Potrivit prevederilor normei procesuale nominalizate, instanţa judecă:
1) cazurile contravenţionale prevăzute în art. 61, 63-66, 316-318, 320, 336 din CC al RM;
2) cauzele contravenţionale în privinţa minorilor;
3) cauzele contravenţioale în care agentul constatator sau procurorul propune o sancţiune
dintre cele a căror aplicare este de competenţa exclusivă a instanţei de judecată:
- privarea de dreptul de a desfăşură o anumită activitate;
- privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
- privarea de dreptul special;
- munca neremunerată în folosul comunităţii;
- arestul contravenţional;
4) toate celelalte cazuri cu privire la contravenţii, care nu sînt atribuite prin lege competenţei
altor organe;
5) contestaţiile împotriva hotărîrilor agentului constatator, procurorului.

Competenţa procurorului
Procurorul examinează contravenţiile prevăzute în art. 63-68, 88, 312, 313, 316, 317,
320, 322-324, 335-337, 351-353 şi cele pe care le-a depistat în exerciţiul funcţiunii.
În cazul refuzului începerii urmăririi penale, încetării urmăririi penale din cauza că fapta
constituie o contravenţie, precum şi în cazul liberării de răs-pundere penală a persoanei cu
tragerea la răspundere contravenţională, pro-curorul dispune pornirea procesului contravenţional
şi/ori examinează cauza în limitele competenţei sale, sau expediază materialele acumulate,
conform competenţei, altor organe pentru examinare.
Prin ordononanţă motivată, procurorul poate aplica orice sancţiune contravenţională, cu
excepţia sancţiunii a cărei aplicare este de competenţa instanţei de judecată.
Reglementarea competenţei procurorului este, în viziunea noastră, potrivit art. 396 din
Codul contravenţional, una discutabilă şi urmează a fi revăzută.
In primul rînd, există conflict de lege între două norme juridice: potrivit prevederilor art.
396 din CC al RM soluţionarea cauzelor contravenţionale prevăzute în art. 320 şi 336 din CC al
RM ţine de competenţa procurorului; iar potrivit prevederilor art. 395 din CC al RM această
acţiune procesuală ţine de competenţa instanţei de judecată.
În al doilea rînd, considerăm că soluţionarea cauzelor contravenţionale prevăzute în art.
312 şi 313 din CC al RM în nici un caz nu poate să constituie competenţa procurorului, deoarece
sancţiunea la ambele articole are următorul conţinut: „se sancţionează cu amendă de la 50 la 150
de unităţi convenţionale cu privarea (subl. V.G.) de dreptul de a deţine o anumită funcţie sau de
dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 3 luni la un an". înseamnă că
organul (persoana cu funcţie de răspundere) care va aplica această sancţiune nu are alternativă.
Pe lîngă amendă, ca sancţiune principală, trebuie să fie aplicată şi una dintre sancţiunile
complimentare: fie privarea de dreptul de a deţine o anumită funcţie, fie privarea de dreptul de a
desfăşura o anumită activitate. însă legea contravenţională (art. 395 alin. (1) pct. 1 lit.c))
stipulează că aplicarea sancţiunii privative de dreptul de a desfăşura o anumită activitate sau de
dreptul de a deţine anumite funcţii constitue competenţa exclusivă a instanţei de judecată.

Competenţa comisiei administrative

Comisia administrativă este un organ de administrare în domeniul com-baterii
contravenţionalităţii constituit pe lîngă autoritatea publică locală. Ca organ executiv, ea este
formată de consiliul local (sătesc, comunal, orăşenesc, municipal), în componenţa preşedintelui,

6
vecepreşedintelui, secretarului res-ponsabil şi a 4-7 membri, ale căror obligaţii se stabilesc prin
regulament.
Decizia comisiei administrative privind soluţionarea cauzei contravenţio-nale se adoptă
cu majoritatea simplă de voturi ale membrilor comisiei prezenţi la şedinţă. Şedinţa comisiei este
deliberativă dacă la ea este prezentă simpla majoritate a membrilor ei.
Comisia administrativă examinează cauzele contravenţionale prevăzute în art. 62, 75, 76,
92, 108, 161-168, 170-175, 180, 181, 227 din CC al RM.

Competenţa agentului constatator

Anterior s-a menţionat că agenţii constatatori (organele administraţiei publice de
specialitate) pot fi divizaţi în două grupe:
a) agenţii împuterniciţi să constate fapte contravenţionale, să examineze cauza şi să aplice
sancţiuni;
b) agenţii împuterniciţi numai să constate fapte contravenţionale.
Cauza contravenţională se soluţionează de agentul constatator pe a cărui rază teritorială a
fost săvîrşită contravenţia. Acesta poate aplica pedepsele prevăzute în sancţiunea contravenţiei
comise (cu excepţia pedepselor a căror aplicare este de competenţa exclusivă a instanţei de
judecată), în limitele competenţei şi numai în exerciţiul funcţiunii.
Agentul constatator poate constata contravenţii ale căror constatare, soluţionare şi
sancţionare sînt atribuite competenţei unor alte organe. In astfel de cazuri, agentul va remite
organelor respective procesele-verbale de constatare a contravenţiilor.

6.4. Paticipantii la procesul contravenţional

Participantii la procedura contraventionala pot fi grupati in 3 grupe:

a. organele statale, participante la procesul contraventional- agentul constatator sau
procurorul
b. partile interesate ale procedurii contraventionale –care urmaresc un interes persoanal-
faptuitorul, delicventul, contravenientul, partea vatamata si reprezentantii lor legali
c. persoanele care contribuie la desfasurarea procesului contraventional- aparatorul,
martorul, expertul, specialistul, interpretul, traducatorul.