Drept penal partea generala Principile fundamentale ale dreptului penal Sunt acele idei directoare care guverneaza

intreaga materie dreptului penal infuentand atat activitatea de elaborare a normelor penale cat si ce de aplicare a acestora Este un adevarat mechanism de limitare a puterii de sanctionare a statului

Principiul legalitatii incriminarii si pedepsei Presupune ca nici o fapta nu poate fi considerate ca infractiune daca nu exista o lege care sa prevada acest lucru si nici o snactiune penala nu poate fi aplicata daca ea nu era prevazuta de lege pentrun fapta comisa In dreptul roman principiul legalitatii incriminarii si pedepsei a dobandit o forta juridical constitutionala, nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditile si in temeiul legii Desi constitutia nu consacra explicit doar principiul legalitatii pedepsei nu inseamna ca legalitatea incriminarii nu ar avea o baza constitutional Legea prevede care fapte constituie infractiun, pedepsele care se apica infractorilor si masurile ce se pot lua in cazul savarsirii acestor fapte Notiunea de pedeapsa nu treubie interpretata stricto sens, caci, inrealitate, priveste toate sanctiunile penale: pedepse, masuri de siguranta, masuri educative Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrains numai prin lege

Implicatiile principiului legalitatii In activitatea legislative principiul legalitatii intervine atat sub aspect material cat si sub aspect formal Sub aspect material principiul legalitatii impune legiuitorului doua obligatii fundamentale aceea de aprevedea intron text de lege faptele prevazute ca infractiuni si sanctiunile afernte si respective aceea de a redacta textul legal cu suficienta claritate, pentru ca orice persoana sa isi poata da seama care sunt actinuile si inactiunile ce intra sub incidenta ei Aspectul formal se refera la obligatia adoptarii normelor sub forma legii orgnice In activitatea jursidictionala principiul legalitaii impune judecatorului doua obligatii esentiale: interpretarea stricta a legii penale si interzicerea analogiei respectiv interzicerea aplicarii retroactive a legii

Acesibiliatea legii Principiul legaitatii nu este satisfacut prin existent unei simpe norme de incriminare ea trebuie sa fie si accesibila Acesibilitatea presupune posibilitatea orcarei personae interesate de a lua cunostiina de existent si continutul normei

Previzibilitatea legii Caracterul selective al dreptului penal presupune ca protectia oferita une valori sociale de nprmele acestei ramuri de drept nu priveste orice alta actiune susceptibila sai aduca atingere ci doar anumite actiuni determinate considerate la un moment dat ca fiind cele mai nocive pentru valoarea sociala respective De aceea imperativul de securitate juridical pe care principiul legalitatii este chemat sa il garanteze nu poate fi realizat prin simpla existent a unei norme care incrimineaza anumite fapte Norma de incriminare trebuie sa indeplineasca o conditie suplimentara aceea de a fi redactata cu suficienta claritate astfel incat orice persoana sa isi poata da seama daca o actiune sau inactiune intra sub imperiul sau In afara deziderentului securitatii cetateanului caracterul determinat al normei penale vine chiar in sprijinul realizarii principalei functii a dreptului penal, protejarea valorilor sociale Legea penala este edictata pentru a fi respectata, dar este evident ca ea nu poate fi respectata decat in masura in care determina cu precizie sfera actiunilor impuse sau prohibite

Tehnici de formulare a normelor penale In practica legislative se pune problema gasirii solutiilor optime menite sa transpuna in planul realitatii dezideralul de claritate si precizie caci nu intotdeauna legiuitorul poate mentiona in mod explicit toate actiunile prin care o infractiune se poate comite Formularea descriptive presupune o enumerare a tuturor actiunilor ce inta in continutul constitutive al infractiunii sau a urmarilor acesteia Cel mai adesea legiuitorul recurge la formularea sintetica respective la utilizarea unor termenii generic care sa include toate modalitatile faptice de comitere a infractiunii acest procedeu este compatibil cu caracterul determinat al normei penale in masura in care termenii utilizati de legiuitor permit indentificarea fara echivoc a ipotezelor ce conduc la aplicarea normei In cazul in care in redactarea normei de incriminare sunt utilizati termini susceptibili de a creea confuzie sub aspectgul semnificatiei legiuitorul procedeaza la definirea lor chiar in cuprinsul legii care ii foloseste Existenta unei legi penale determinate nu este incompatibila cu o anumita marja de interpretare recunoscuta instantelor si nici nu impune legiuitorului definirea tuturor termenilor utilizati de legea penala in masura in care sensul normei penale nu este atat de vaga incat sensul acesteia depinde exclusive de o judecara de valoare pe care cel ce aplica legea cerinta caracterului determinat este nesocotita

Consecinte in aplicarea legii penale In ceea ce il priveste pe judecator principiul legalitaii incriminarii si pedepsei impune doua reguli esentiale in dreptul penal ananlogia este interzisa normele dreptului penal sunt de stricta interpretare Niciuna dintre aceste reguli nu are character absolute le fiin susceptibile de anumite exceptii compatibile cu ratiunea principiului legalitatii incriminarii si pedepsei

Analogia in dreptul penal Analogia presupune extinderea aplicarii unei norme penale cu privire la o situate nereglementata expres dar care este asemanatoare cu cea descrisa de morma respective Este evident ca daca situatia de fat din cauza judeatii este indentica cu cea reglementat de norma se aplica pur si simplu norma respective nefiin necesara analogia Aplicarea legii penale prin analogie constituie o atingere adusa securitatii juridice a cetateanului si deschide calea spre aplicarea arbitrara a normelor dreptului penal

Admisibilitatea analogiei in defavoarea inculpatului analogia in defavoarea inculpatului este considerate unanim inadmisibila se are deci in vedere in primul rand incriminarea prin analogie respective aducerea in sfera de incidenta a textului de incriminare a unor ipoteze asemanatoare celor incriminate dar pe care legiuitorul nu lea avut in vedere practica judiciara regurge la acest procedeu inadmisibil pentru acoperirea unor lacune ale legislatiei

Situatia clauzelor de analogie in defavoarea inculpatului este vorba de acele dispozitii prin care insusi legiuitorul permite expliciti aplicarea unei anumite norme legale care reglementeaza o anumita inpoteza in alte cazuri similar umplerea cu continut a normei trebuie sa se realizez de catre legiuitor in masura in care acest lucru revine instantei este destul de isor sa alunece pe terenul analogiei

clauzele de analogie cu caracter omogen atunci cand siuatiile reglementate de norma legala care contine si clauza de analogie au un caracter omogen se considera ca acest mod de reglementare nu contravie principiului legalitatii, astfel deoarece prin recuregerea la un astefel de procedeu exemplificative legiuitorul circumscribe implicit criteriul de determinare a ipotezelor avute in vedere

caracterlu eterogen enumerearea tuturor situatiilor posibile, przinta deficiente

admisibilitatea analogiei in favoarea inculpatului daca este strict interzisa extinerea pe cale de analogie a dispozitiilor care incrimineaza o fapta sau agraveaza raspundera nu acelasi lucru poate fi spus in cazul in care este vorba de cause care atenueaza sau sting raspundera penala admiterea anumitor cazuri de analogie in favoarea inculpatului nu contravine principiului care dispune: nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in condiitile si in temeiul legii insusi legiuitorl recurge in anumite cazuri la clauzele de analogie in material clauzeleor care atenueaza raspunderea

codul penal prevede cateva circumstante atenuante judiciare, si mentioneaza ca imprejurarile mentiontate au caracter exemplificative, astfel instant are posibilitatea de a retine ca circumtante atenuante judiciare si alte imprjurari care au o natura similara celor enumerate atunci cand opereaza in facvoarea inculpatului clauzele legale de analogie sunt admisibile indifferent de caracterul lor omogen sau eterogen , in masura in care analogia pura este admisa trebuie a fortiori admise clauzele legale de analogie, fie ele chiar cu caracter eterogen uneori recunoasterea posibilitatii de aplicare prin analogie a unei dispozitii favorablie inculpatului se impune pentru evitare unor consecinte absure care ar decurge dintro interpretare rigida a legii penale

conditiile de aplicare analogiei in favoarea inculpatului nici analogia in favoarea inculpatului nu poate fi aplicata nelimita ea fiind supusa unor conditii si limitari a- norma legala existenta sa nu accepte ipoteza exainata in nici una dintre interpretariele care s-ar putea da termenilor utilizati, in masura in care unul dintre posibilele sensuri literale ale termenilor folositi de texul legal existent acopera cazul in discutie nu mai este vorba de o aplicare a legii prin analogie ci interpretarea acesteia b- lacuna inreglementare sa nu fie intentionata adica sa nu fie rezultatul unei alegeri pe care legiuitorul a facut-o prin reglementarea, cu caracter limitative, a unor situatii, sunt considerate asemenea norme cu caracter exceptional normele care reglementeaza imunitatile de jurisdictie deoarece ele instituie o derogare de la un principiu fundamental, Acela al egalitatii in fata legii, de aceea imunitatea de jurisdictie penala recunoscuta de lege anumitor categorii de personae nu poate fi aplicata in cazul altor subiecti decat cei enumerate in textul legal principlala conditie de admisibilitate a analogiei trebuie sa fie cea referitoare la caracterul neintentionat al lacune care se cere acoperita prinextinderea aplicarii unei anumite norme, caracterul exceptional al legii vine sa complecteze aceasta conditie, oferind indicii privind caracterul intentionat al lacunei in reglementare interpretarea legii penale este o operatiune logico-rationala care se efectueaza in vederea aplicarii normelor juridice si are drep scop aflarea intelesului exact al unei dispozitii legale, pentru a putea stabilii daca si in ce limite aceasta isi gaseste aplicare intron anumit caz concret poate fi apicate in functie de numeroase criteria: a- interpretarea gramaticala, istorica, logico-sistematica si teleologica: 1- interpretarea gramaticala este acea modalitate care is propune sa stabileasca semnificatia normei penale porind de la sensul termenilor utilizati de catre legiuitor, este prima metoda de interpretare, caci incearca sa desluseasca voiinta legii in chiar liter ei; un termen folosit la singular implica si pluralul si reciproc; aceasta modalitate de interpretare nu este in masura intotdeauna sa duca la evidentierea sensului normei penale, caci un termen utilizat delegiuitor este susceptibil de multiple semnificatii, de aceea se foloseste de regula impreuna cu alte metode de interpretare

2- interpretarea istorica porneste de la premise ca dreptul u se poate detasa de contextual social politic in care a fost creat si consta in cautarea intelesului normei de drept penal prin studierea condiitilor de ordin public social economic, juridic in care a fost adoptata; in vederea identificarii sensului unei anumite reglementaii vor fi avute in vedere lucrarile pregatitoare expunerile de motive dezbaterile parlamentare, precedentele legislative si solutile din dreptil comparat din care sa inspirit legiuitorul; are o utilitate incontestabila mai ales in cazul primelor demersuri de interpretare a actelor legislatice recent adoptate, cand este inevitabil recursul instrumentelor acestei metode 3- interpretarea logico-sistematica isi propune sa descifreze sensul normei legale pornind de la integrarea ei in logica denerala a sistemului legal si de la conexiuile sale cu alte norme; unitatea si coerenta sistemului juridic nu permite ca o norma sa actioneze in mod izolat de celelalte dispozitii legale si nici interpretarea acesteia nu poate face abstratie de la interactiunea ei cu respectivele norme 4- interpretarea teleological isi propune lamurirea intelesului normei pornid de la finalitatea acesteia; are menirea de a stabilii sfera de incidenta a unui text legal avand im vedere scopul urmarit de legiuitor prin adoptarea acestuia

b- interpretarea evolutiva se admite interpretarea termenilor folositi de legea penala astfel incat sa includa si modalitati concrete de comitere care nu puteau fi avute in vedere de legiuitor la data edictarii normei penale -se cinsidera ca extinderea apicarii legii penale cu privire la fapte pe care legiuitorul nu lea putut prevedea la momentul elaborarii normei este posibila su rezerva a doua conditii: stabilirea vointei legiuitorului de a incrimina faptele de acea natura si respective posibilitatea incadrarii lor in definitaia legala a infractiunii - recurgerea la interpretarea excesiva trebuie facuta cu multa prudenta pentru ca nu de putine ori posibiliatea extinderii sensului unei notiunii folosite de legiuitor in cazul unei situatii nou aparute ramne discutabila iar aceasta incertitudine se comciliaza greu la principiul legalitatii Delimitarea interpretarii evolutive fata de analogie regula potrivit careia legea peneale este de stricta interpretare nu are un caracter absolut, dreptul penal admintiind interpretarea evolutiva, nu exclude de plano interpretarea excesiva a normei penale, atata vreme cat aceasta nu intra pe terenul analogiei interpretarea excesiva se deosebeste de analogie prin aceea ca, in vreme ce interpretarea excesiva are ca effect includerea in continutul unei norme a unui maxim de acceptiuni permissive de sensul literal al termenilor utilizati de legiuitor, fara al depasii, analogia presupune extindera aplicarii unei norme dincolo de acceptiunile posibile ale noriunilor utilizate in preceptul normei

Nerectroactivitaea legii aceasta consecinta a principiului legalitatii vizeaza interzicearea aplicarii retroactive a legii penale, principiul legalitatii si principiul neretroactivitiatii sunt atat de strans legate astefel incat consacrarea unuia il consacra implicit sip e celalat regula neretroactivitaii reprezintao garamtie suplimentara a securitatio juridice a cetateanului aflat astfel la adapost de o eventula incercare de angajare a raspunderii penale pentru fapte comise inainte de incriminarea lor avand in in vedere ca dincolo de legatura indisolubila cu principiul legalitatii regula neretroactivitatii legii penale guverneaza in primul rand materia aplicarii legii penale in timp

indicatii specifice ale principiulu legalitatii pedepsei implicatii privind elaborarea normelor penale: pentru legiuitor principiul legalitatii pedepsei imiplica in principla: a- stabilirea speciei sanctiunii pentru fiercare infractiune in parte; legiuitorul poate stabili o singura specie de pedeapsa sau doua pedepse prevazute alternativ sau cumulativ, in legislatia noastra nu exista pedepse cumulative de aceeasi natura, putandu-se cumula doua pedepse de narutra diferia: de ex. inchisoare si amenda. b- Stabilirea continutului fiecarei sanctiuni prevazute de lege, legiuitorul nu poate lasa la discretia judecatoruli stabilirea continutului unei sanctiuni fara a determina prealabil coordonatele generale ale acesteia c- Stabilirea duratei sau cuantumului sanctiunii sub acest aspect judecatatorul trenuie sa tina seama e mai multe exigente: in primul ran nu se poate stabili doar minimul sanctiunii lasand deschis maximul acesteia, nu exista o interdictie similara in privinata neprecizarii minimului special; o alata limitare care intervine in acest context este cea referitoare la stabilirea unor limite ale pedepsei prea largi, lasand astfel judecatorului o plaja de individualizare judiciara excesiva d- Stabilirea criteriilor pe baza carora judecatorul va face individualizarea judicicara, in cadrul limitelor speciale; chiar daca a stabilit corect limitele legale ale pedepsei legiuitorul nu ii poate lasa judecatorului un drept de apreciere discretionara cu privire la pedeapsa concreta ; de aceea legea trebuie sa indice care sunt elementele de care judecatorul este obligat sa tina seama in stabilirea sanctiunii; in materia sanctionarii concursului real de infractiuni legea ii confera judecatorului posibilitatea alegerii discretionare intre sistemul cumulului aritmetic si sitemul cumulului juridic fara nici un criteriu prestabilit care sa stea la baza acestei alegeri Implicatii inactivitatea de aplicare a normelor penale In ceea ce il priveste pe judecator, principiul legalitaii pedepsei implica faptul ca aceasta: a- Nu poate fi tabilita de o alta sanctiunde decat cea aplicabila, potivit legii pentru fapta comisa; b- Nu paote depasii niciodata limitele generale ale unei specii de pedeapsa, indiferent de naruea sau numarul cauzelor de atenuare sau agravare incidente; c- Nu poate aplica in mod cumulati sanctiuni prevazute alterntic de lege

d- Trebuie sa respecte criterile de individualizare a pedepsei si modalitatile de executare prevazute de lege, astfel nu va putea combina modalitati diferite de inividualizare a executarii pedepsei in cazul aceleiasi pedepse, nu poate dispunde suspendarea conditionata a unei masuri educative, suspendarea fiind o modalitate de individualizare a executarii pedepsei. Principiul caracterului personal si al raspunderii penale Potriit acestui principiu nici o persoana nu poate fi trasa la raspundere penala o infractiune comisa de o alta persoana si nici o persoana nu poate fi obligata la executarea unei sanctiuni penale aplicate altuia In constitutia noastra acest principiu este consacrat ca dreptul la libertatea individuala si a sigurantei persoanei Principala consecinta a principiului careacterului peronal al raspunderii penale este interzicerea aplicarii directe a unei sanctiuni penale unei persoane in considerarea unei infractiuni comise de o alta persoana Nu se limiteaza doar la interzicerea angajarii raspunderii penale pentru fapta altuia ci vizeaza si executarea sanctiunilor, astfel, o persoana nu poate fi obligata la executarea unei sanctiuni penale aplicate altuia, indiferent de natura relatiilor care leaga respectivele persoane Daca mai multi infractori au savarsit impreuna o infractiune, ei nu vor fi putea obligati in solidar la plata amenzii si nici la plata sumei de bani reprezentand echivalentul unor bunuri aflate in legatura cu comiterea infractiunii si care trebuie confiscate Exclude pronuntarea oricarei sanctiuni penale importriva mostenitorilor persoanei care a comis infractiunea, in cazul ramanerii definitive a hotararii de condoamnare in cazul pedepselor privatoare sau restrictive de libertate este exclusa punerea in executare impotriva mostenitorilor infrractorului Executarea masurii de siguranta a confiscarii speciale opereaza si in situatia in care infractorul a decedat si bunul a trecut in masa succesorala sau a trecut in patrimoniul unei alte persoane

Principiul minimei interventii Aflat instransa legatura cu caracterul subsidiar al dreptului penal implica o restrangere pe cat posibil a recurgerii la mijloacele penale de protectie a valorilor sociale, atunci cand imperativul apararii acestor valori poate fi realizat prin mijloace aparatinand altor ramuri de drept Restrangerea exercitiului unui drept sau al unei libertati trebuie sa fie proportionala ci situatia care a determinat-o, recurgerea la o astfel de sanctiune trebuie sa se faca numai cand protejarea eficienta a unei valori sociale nu poate fi realizata prin mijloace oferite de alte ramuri ale dreptului

Principiul individualizarii Samctiunile penale trebuie astfel stabilite incat sa reflecte periculozitatea faptei si faptuitoruli sa asigure realizarea scopurilor acestor sanctiuni

Consecintele angajarii raspunderii penale trebuie sa fie proportionae cu situatiile care au antrenat aceasta raspundere Restrangearea exercitului unor drepturi si libertati poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica si ea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o Principiul minimei interventii is propune sa limiteze domeniul de incienta al dreptuli penal la acele situatii in care valoarea social nu poate fi proteata de normele altor ramuri Acest principiu se impune atat legiuitorului, in procesul stabilirii sanctiunilor penale pentru fiecare infractiune, cat si organelor judiciare responsabile cu aplicarea si executarea acestor sanctiuni

Individualizarea legala Se realizeaza de catre legiuitor prin stabilirea pedepselor legale pentru fiecare infractiune in parte, astfel legiuitorul este tinut, in baza acestui principiu, sa aleaga o sanctiune legala care sa corespunda importantei valorii sociale orcrotite, dar si a intensitatii atingerii aduse acesteia prin comiterea faptei inciminate Pe calea individualizarii legale legiuitorul raspunde unui dublu imperativ: canalizeaza puterea judecatorului de stabilire a pedepsei in cadrul anumitor limte predeterminate si in acelasi timp ii pfrea aceluiasi judecator instrumentele care ii permit sa porcedeze la deterimanrea unei sanctiuni corete, tinand cont de particularitatile faptei comise si de persoana infractorului

Individualizarea judiciara Consta in determinarea sanctiunii concrete pe care infractorul trebuie sa o execute pentru fapta comisa; Este atributul instantei de judecata care, pe baza citetiilor legii stabileste pedeapsa principala. Complementara, accesorie, modalitatea de executare a pedepsei pricipale, precum si eventalele masuri de siguranta aplicabile Are ca msisune stabilorea unei sanctiuni concrete, care sa fie o refelectare a atingerii aduse in conret valorii sociale de catre persoana care a comis fapta; prin urmare aceasta etapa a individualizarii este guvernata de principiul proportionalitatii, in acest caz verificarea exigentei proportionalitaii intre fata concreta si sanctiunea aplicata a fost respectata se face de catre instantele de control judiciar prinexercitarea cailor de atac

Individualizarea administrativa Este cea care se realizeaza dupa ramnerea definitiva a hotararii de condamnare, in timpul executarii. Astfel, regimul de executare va fi diferit dupa cum este vorba de majori sau minori, de infractori primari sau recidivisti, deconduita persoanei in timpul executarii pedpsei, in raport de aceste criterii se va stabilii regimul de muna, dreptul la vizita, la pachete, dar si acordarea liberarii cnditionate Daca estet adevarat ca executarea unei pedepse provative de libertate de catre o persona presupune o limitare a dreptului la viata privata si familiala, amploarea acestei limitari trebuie sa

fie proportionala cu periculozitatea persoanei respectie si cu posibilitatile sale concrete de reeducare Principiul umanismului dreptului penal Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau tratament inuman, demnitatea umana ca valoare surema este garantata de statul de drept Ca urmarea a acestui principiu pedeapsa cu moaretea a fost complect aboilita din dreptul nostru iar recuregerea la pedepsele privatoare de libertate trebuie sa fie pe cat pisibli limitate in favoarea unor altor sanctiuni De saemenea legea instituie unele cauze de nepedepsire in cazul infractiunilor in considerarea relatiilor de afectiune care leaga persoanele in cauza

Limitele aplicarii legii penale Principiul terirorialitatii legii penale romane Principiul de baza in materia aplicarii legii penale romane in spatiu, terirorialitatea este consacrata in constitutia romaniei potivit careia:legea peneala se aplica infractiunilor savarsite pe teritoruil Romaniei Teritoriul romaniei este intiderea de pamat si apele curpeinse intre frontiere cu subsolul si spatiul aierian precum si marea teritoriala cu solou si subsolu si spatiu aerian al acesteia Fac parte dinteriroeriul tarii sediile reprezentanteor diplomatice si consulatele acreditate in Romania Un infractor refugiat in localul unei ambasade straine din romania se afla pe teritoriul tarii noastre iar sheful misiunii diplomatice il poate remite direct autoritatilor romane fara a recurge la o procedura de extradare si va fi judecat in baza principiului teritorialitatii Nu exista pe teritoriul tarii zone care sa nu faca parte din teritoriu in sensul legii penale, inclusiv zonele libere din zona de frontiera si porturilor fac parte din teririoriu, iar infractiunile comise acolo sunt supuse legii penale romane Prin infractiune comisa pe teriritoriul tarii se intelege si orice infractiune comisa pe o nava sau aeronava romana, navele si aeronavele romane in sensul legii penale fac parte din teritioriul tarii, infractiunile comise pe acestea fiind asimilate infractiunilor comise pe teritoriu Chiar daca legea penala romana se aplica intotdeauna cand infractiunea sa comis la bordul unei nave sau aeronave romane, nu inseamna ca o lege penala romana nu este uneori aplicablibila in egala masursa. Astfel daca infractiunea este dublu incrimnata de lage penala romana si de legea penala straina, iar infractorul a fost condamnat in statutul savarasirii infractiunii din pedeapsa aplicata de instantele romane se va scadea pedeapsa executata in strainatate

Locul comterii infractiunii Daca toate elementele constitutive ale infractiuni s-au realizat pe teritoriul tarii nu exita nici o prbblema dar cand elementele constitutive sau realizat pe teritoriul mai multor state sau rezultatul acesteia sau elaborat mai multe teorii : romania adera la teorii ubicuitatii potrivit

careia infractiunea se considera savarsita pe teritoriul ocrarui stat unde a avut loc un act de executare sau s-a pordus un rezultat Irelevanta dispozitiilor legilor straine Pentru aplicarea legii penale romane in principiul teritorialitatii nu ne intereseaza nici cetatenia infractorului si nici dispozitiile legii enale din tara de origine a acestuia In acest caz lege penala romana pote fi aplicata indifernet de aplicarea legii penale straine, din pedeapsa aplicata de instantele romane se va scadea pedeapsa executata instrainatate, infractorul urman sa execute eventuala diferenta Aici fiind vorba de o analogie care opereaza in favoarea infractoruilui, acoperind o lacuna, neputand fii intentia legiuitorului de a supune infractorul la doua pedepse pentru aceeasi fapta

Principiul personalitatii legii penale romane romane Vine sa complecteze domeniul de aplicarea al acesteia deterinat de principiul teritorialitaii, prin aducerea sub incidenta ei unor fapte comise in afara teritoriului tarii de cetateni romani Necesitatea acestor prevederi decurge in primul rand din faptul ca cetatenii romani pot fi extradati la cererea altui stat in conditii destul de restrictive, astfel incat daca legea penala romana nu ar fi aplicabila pentru infractiunile comise instrainatate, persoanele care comit astfel de fapte ar putea fi unori aparate de consecintele infractiunilor comise odata ce au reusit sa se refugieze pe teriroriul tarii Legea penala roma se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului tarii, daca faptuitorul este cetatean roman sau daca, neavand nici o cetatenie, are domicilul in tara Doar cetatenii romani beneficiaza de protectia statului roman atunci cand se afla in strainatate, aceasta protectie nefiid extins in cazul apatrizilor cu domiciliul in tara, acestor persoane nu li se cere sa respecte legea penala romana atunci cand se afla in afara teritoriului tarii Apatrizii pot fii extradati fara a distinge dupa cum au sau nu domiciliul in tara De lege ferenda credem ca s inpune renuntarea la sanctionarea apatrizilor cu domiciliu in tara pe baza principiului personalitatii, in cazul acestora se poate acorda extradarea, iar in conditiile in care se refuza extradarea competenta subsitutiva perimte tragerea lor la raspundere pentru infractiunile comise in strainatate Codul penal nu conditioneaza aplicarea legii penale romane de existenta dublei incriminari, persoana care a dobandit la un moment dat cetatenia romana sar putea vedea condamnata pentru o fapta anterioara acestui moment, care la data si locul comiterii era perfect legala in raport de legea statului strain Aplicarea legii penale romane in baza principiului personalitatii nu este posibila in situatia in care persoana in cauza era cetatean roman la data comiterii infractiunii, in cazul persoanelor care au dobandit cetatenia ulterior comiterii infractiunii in strainatate, in conditile in care aceasta persona nu poate fi extradata prevede ca judecarea sa se va face la cererea statului solicitant Dat fiin faptul ca judecarea are loc doar in contextul respingerii cererii de extradare, cerere care presupune ca fapta respecte conditia dublei incriminari,conditie neceruta

Calitatea de cetatean roman trebuie sa se mentina pe toata durata procesului, daca acesta isi pierde calitatea de cetatean roman pe durata procesului autoritatile romane nu isi vor mai putea exercita competenta in baza principiului personalitatii, cel in cauza putand fii extradat fara a mai fii incidente restrictile in materia extradarii cetatenilor romani.

Irelevanta dispozitilor legii straine Competenta legii penale romane este una exclusiva si neconditionata, in sensul ca ea se va aplica indiferent de prevederile legii penale straine si indifernt daca infractorul a fost judecat pentru fapta sa in tara unde a savarsito

Principiul realitatii legii penale romane Acest principiu deteremina incideta legii penale romane nu in considerarea calitaii subiectului activ al infractiunii, ci in raport de subiectul pasiv Pe aceasta cale statul ii protejeaza cetatenii impotriva unor infractiuni comsie in strainatate impotriva acestora Legea penala se aplica infractiunilor savarsite inafara teritoriului tarii contra sigrantei statului roman sau contra vietii unui cetatean roman, ori prin care sa adus o vatamare grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean roman, cand sunt savarasite de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domociliaza pe teritoriul tarii

Conditii de aplicare Aplicarea legii penale romane in baza acetui principiu se face daca sunt indeplinete simultan condiitile: a- Infractiunea sa fie comisa in strainatate b- Sa fie o infractiune contra sigurantei statului roman, o infractiune contra vietii sau prin care sa adus o vatamare corporala grava integritatii corporale sau sanatatii unui cetatean roman, aici intra si infractiunea vatamarii corporle din culpa; victima trebuie sa aiba calitatea de cetatean roman atat in momnetul comiterii infractiunii cat si la data judecarii infractorului, daca victima dobandeste aceasta cetatenie ulterior savasirii infractiunii nu aduce infractiunea sub sfera de incidenta a legii penale romane in baza acestui principiu; daca calitatea de cetatean roman se pierde dupa comitera infractiunii, legea penala romana nu se va mi putea aplica in temeiul principiului realitatii, s-ar putea aplica in ambele cazuri in baza principiului universalitatii, in masura in care sunt indeplinite conditiile acestuia Nu sunt sub incidenta acestui principiu persoanele juridice romane, altele decat statul c- Fapta sa fie comisa de un cetatean strain sau un apatrid care domiciliaza instrainatate d- Sa existe autorizarea procurorului general; avand in vedere faptul ca urmarirea si judecarea acestor infractiuni presupune in md necesar o cooperare cu autoritatile judiciare ale statului oe al carui teritoriu a fost comisa infractiunea precum si necesitatea aprecierii oportunitatii unu asemenea demers in contextul relatiilor bilaterale, actiunea penala in cazul acetor fapte se poate pune in miscare numai cu autorizarea procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie; autorizarea poate fi emisa din oficiu in urma

demersurilor reprezentantilor persoanei vatamate dar in lipsa ei infractorul nu poate fi tras la raspunere e- Tratatele si conventile la care Romania este parte sa nu contina prevederi referitoare la un alt mod de solutionare a acestor cauze; in masura in care intr-o conventie se prevede ca pentru acest gen de fapate se acorda extradarea la cererea statului pe al carui teritoriu sa savarsit infractiunea legea penala romana se va aplica doar in absenta unei cerei de extradare in inpoteza in care cererea de extradare nu este admisibila din alte motive Daca toate aceste conditii sunt indelinite lege penala romana se va aploca indiferent de prevederile mai blande sau mai severe ale legii penale straine nefiind necesara nici conditai dublei incriminare si indiferent daca infractorul se afla pe teritoriul tarii sau nu; pentru judecare nfractorului nu intereseaza daca acesta a fost sau nu judecat in statul unde a savarsit infractiunea sau in alt stat pentru aceeasi fapta, in masura in care a executat pedeapsa pe teritoriul celuilat stat se ca scadea din pedeapsa aplicata de instantele romane Principiul universalitatii legii penale romane Legea penala romana se aplica si acelor infractiuni savarsite in afara teritoriului tarii de un cetatean strain sau de o persoana fara cetatenie care nu domiciliaza in romania, daca fapta este prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savarsita iar faptuitorul se afla in tara Pentru ca legea penala romana sa devina aplicabila in temeiul acesui principiu trebuie indeplinite urmatoarele conditii: a- Infractiunea sa fie comisa in afara teritoriului tarii; b- Faptuitorul sa fie cetatean strain sau o persoana fara ceteatenie care nu domiciliaza pe teritoriul tarii c- Infractiunea sa nu se numere printre cele care intra sub incidenta art 5 c. penal d- Dubla incriminare- presupune ca fapta sa fie incriminata atat de legea penala romana cat si de legea penala a statului pe al carui teritoriu a fost savarsita; nu este necesar ca fapta sa fie incriminata identic de cele doua leci si nici sa fie sanctionata cu aceeasi pedeapsa, important fiind ca ambele legii sa atraga raspunderea penala e- Infractorul sa fie benevol pe teritoriul acestei tarii - infractorul sa fi venit de buna voie pe teritoriul Romaniei, sau daca a ajuns aici in alt mod, sa fi avut posibilitatea parasirii teritoriului si a ales sa ramana; legea penala romana nu poate fi aplicara daca persoana a ajuns pe teritoriul tarii noastre ca efect al unei proceduri de extradare ori daca aeronava in care se afla a fost nevoita sa aterizeze fortat pe teritoriul Romanei f- Sa nu exite potrivit legii statului unde s-a comis infractiunea vrei cauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea procesului ori executarea pedepsei, iar pedeapsa sa nu fi fost executata sau considerata ca executata; g- Tratatele sau conventiile internationale la care Romania este parte sa nu contina prevederi referitoare la un alt mod de solutionare a acestor cauze

Daca toate aceste conditii sunt indeplinite, fapta va fi judecata potricit legii penale romane, fara a interesa limitele de pedeapsa prevazute de legea penala strainai, chiar daca sunt mai favorabile deact cele din legea noastra Aplicare in cazul unor infractiuni impotriva Statului roman sau a cetatenilor romani Pentru infractiunele impotriva statului roman sau contra unu cetatean roman, infractorul poate fi judecat si in cazul in care s-a obtinut extradarea lui.

Limitele temporale ale aplicraii legii penale romane Activitatea legii penale pentru o corecta delimitare a limitelor de incidenta a unei legi oenale trebuie sa avem in vedere doua aspecte: perioada de timp cat o lege se afla in vigoare si momentul savarsirii infractiunii; Intrarea in vigoare a legii penale romane: Are loc la 3 zile de la data publicarii sau la o data ulterioara prevazuta in textul ei O lege publicata in Monitorul Oficial nu mai poate intra in vigoare la la data publicarii sau intr-un termen mai scurt de 3 zile de la data acestei publicarii Nimic nu-l determina pe legiuitor sa prevada un termen mai mare pentru intrarea in vigare a legii, in cazul legilor complexe de ex. Data intrarii in vigoare poate fi stabilita ca data fixa sau poate fi determinata in raport de data publicarii

Iesirea din vigoare a legii penale Are loc de regula prin abrogare, abrogarea poate fi expresa sau tacita, dar nu este singura metoda prin care o lege penala isi poate pierde aplicabilitatea a- Abrogarea expresa - poate fi concreta, atunci cand legiuitorul identifica si mentioneaza explicit textele ce urmeaza a fi abrogate sau generica atunci cand legiuitorul se limiteaza la a utiliza o forma de genul pe data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga orice dispozitii contrare b- Abrogarea tacita se realizeaza prin inlocuirea unei dispozitii cu o alta prevedere legala, care disciplineaza exact aceeasi materie, in acelasi cadru, si cu aceeasi substanta ca si legea veche, astfel incat este de la sine inteles ca legea noua inlatura legea veche; la fel ca si in cazul abrogarii exprese, abrogarea tacita poate fii totala sau paritala; abrogarea tacitita a unei norme penale intervine doar in situatia in care reglementerea din legea noua este incompatibila cu prevederile normei anterioare, rezultand fara echivoc intentia legiuitoruilui de a inlatura cu titlu definitiv vechea reglementare; daca noua reglementare are un caracter special in raport cu cea veche, intrarea in vigare a normei speciale nu abroga norma generala, ci doar o lipseste de aplicabilitate pe durata existentei normei speciale, din momentul in care norma speciala este abrogata norma generala redevine aplicabila si pentru segmentul reglementat anterior de norma speciala; intrarea in vigoare a un norme

generale nu abroga taciti normele speciale ce reglementeaza situatii particulare din sfera sa de aplicabilitate; in absenta une manifestari de vointa din partea legiuitoruli, fie in sensuk abrogarii exprese a normelor speciale, fie al reglementarii explicite a ipotezelor care anterior intrau in domeniul de aplicare a normelor speciale, acestea din urma vor continua sa guverneze domeniile cu privire la care sunt incidente, noua norma generala producand efecte numai in privinta situatiilor nereglementate de normele speciale Pentru a se putea vorbii de abrogare tacitat a unei norme penale trebuie sa fie indeplinite conditile: cele doua norme sa reglementeze aceeasi materie, cele doua norme sa aiba aceeiasi destinatari, sa existe o contadictie sau incompatibiliate intre scopurile celor doua norme; o norma penala isi poate pierde aplicabiliatetea ca efect a al contrarietatii sale cu o norma de drept comunitar. Ajungera la termen O modalitate de iesire din vigoare a legii penale, asa cum se intampla in cazul legilor temporale In ipoteza in care legiuitorul a prevazut din chiar momentul adoptarii legii data la cara ea va iesii din vigare, la aceasta data legea isi inceteaza de drept efetele pentru viitor, fara a fi necesara o noua interventie legislativa in acest sens, la fel se intampla si atunci cand desi nu sa prevazut o data exacta a iesirii din vigoare, legea a fost adoptata pe durata existentei unei anumite situatii

Lipsirea temporara de aplicabilitate O lege penala isi poate pierde aplicabilitatea cu titlu temporar, asa intampla cand doua norme reglementeaza in paralel aceeasi materie, in acest caz va avea aplicabilitate doar una dintre norme, cealalta nefiind aplicabila pe durata existentei celei dintai, fara a fi insa abrogata

Efectele desuetudinii O norma penala nu iese din vigoare prin desuetudine, orcat timp ar trece pentru ca o noma penala sa nu fie aplicata, oricate fapte incriminate de ea au fost comise fara a fi sanctionate, norma in cauza nu isi pierde vocatia de aplicare, o condamnare putand fii in orice moment pronuntata in baza ei

Momentul comiterii infractiunii Momentul comiterii infractiunii este momentul in care a avut loc actiunea iar legea alicata va fi legea in vigoare la acel moment Lucrurile se complica in cazul infractiunilor de rezultat, care presupune producerea unei urmari materiale ce poate survenii la un interval mai mic sau mai mare de timp fata de momentul savarsirii actiunii

Exceptii de la principiul neretroactivitatii Notiunea de lege penala mai favorabila

Prin lege penala mai favorabila in sensul textului constitutional urmeaza sa intelegem orice dispozite cu caracter penal cuprinsa in legi sau decrete, intervenita ulterior comiterii faptei si care, prin efectele sale duce la creare unei situatii mai usoare pentru faptuitor Exceptia priveste numai legile penale de drept material, nu si cele de procedura, lege de procedura penala este supusa regulii aplicarii immediate a legii noi

Legea de dezinciminare Legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche, daca nu mai sunt prevasute de legea noua, in acest ca executarea pedepselor, a masurilor de siguranta si a masurilor educative, pronuntate in baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotarailor judecatoresti privitoarea la aceste fapte, inceteaza prin intrarea in vigoare a legii noi Legea noua intervine dupa comitrea infractiunii si scoate din sfeara ilicitului penal fapta comisa de catre inculpat, dezinciminarea se realizeaza de regula prin abrogarea expresa a textului de incriminare, dar nu se poate sunt egale abrogarea expresa a unei norme si dezincriminarea unei fapte Pentru a decide daca o fapta a fost dezincriminata trebuie constatat ca aceasta nu isi mai gaseste sub nici o forma corespondent in legea noua Nu intotdeauna dezincriminarea se realizeaza prin abrogarea explicita a unei norme referitoare la o anumita infractiune, uneori dezincriminarea se face prin adoptarea de catre legiuitor a unei norme contraventionale care are exact acelasi contiunut ca si norma de incriminare In urma dezincrimnarii fapta poate iesi compect din sfera ilicitului juridic sau poate atrage o sanctiune de alta natura, ce mai adesea contaventionala Delimitarea sferei de incidenta a legii de dezincriminare depinde in mod necesar de criteriul pe baza cariea se apreciaza ca o fapat prevazuta de lega veche nu mai este prevazut de legea noua Nu are ca efect repunerea in situatie anterioara a condamnatului Nu produce efecte asupara obigatiilor civle care ar putea decurge din fapta comisa, acestea urmand a fi solutionate de instanta civila Efecte dezincrimninarii se fac ireversibil, astfel incat eventuala reincriminare a fapte in viitor nu mai poate avea nici un fel de consecinta cu privire la infractiunile comise anterior dezincriminarii

Legea de amnistie sau gratiere: - atat legea de amnistie cati si legea sau decretul de gratiere sunt acte cu caracter retroactiv, ele neputand intervenii dact cu privire la faptele comise anterior intrarii lor in vigoare Legea penala mai favorabila Aplicarea legii penale mai favorabila in cazul infractiunilor nedefinitiv judecate In cazul in care de la data savarsirii infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legii penale, se aplica cea mai favorabila Condiitile de aplicare a legii penale mai favorabile Pentru ca dispozitia sa poata fi aplicata, succesiunea de legi penale trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

a- Succesiunea sa intervina intre momentul comiterii faptei si momentul judecarii definitive a infractorului - va fi insa aplicablila legea penala mai favorabila, in situatia in care hotararea definitiva a fost desfiintata in urma unei cai extraordinare de atac, iar legea noua a intervenit inainte de pronuntarea unei noi hotarari definitive in urma rejudecarii; daca legea noua intervenit inainte de comiterea faptei, nu se mai pune problema aplicarii legii penale mai favorabile, ci se va aplica in mod obligatoriu legea penala noua. b- Toate legiile succesive sa incrimineze fapta comisa In masura in care una din legile intervenite intre momentul comiterii infractiunii si momentul condamanrii nu mai prevede fapta ca infractiune nu se pune problema aplicarii legii penale mai favorabile, fiind in prezenta unei dezincriminari; dezincriminarea se apreciaza in abstract si nu in raport cu situatia concreta a inculpatului, daca fapta concreta comisa de inculpat nu mai atrage o sanctine , dar in abstracto ea ramane incriminata, vom avea un caz de aplicare a legii penale mai favorabile; continuitatea nu exista intotdeauna cad fapta comisa de inculpat constituie infractiune atat sub legea veche cat si sub legea noua, deoarece ar fi posibil ca legile succesive sa fie incidente cu privire la o conduta concreta din perspective total diferite , in acest caz avem, o incriminare veche care a fost suprimata, nemaiavand corespondent in legea noua, si o incriminare nou introdusa, care nu exista sub legea veche, astfel, vom fi in prezenta unei dezincriminari si nu doar ai unei legi mai favorabile; continuitatea incriminarii exista in primul rand atunci cand una dintre cele doua norme se regaseste in intregime in cealalta, cand intre ele exista o relatie de la gen la specie; daca insa fiecare dintre cele doua texte de incriminare contine elemente care nu se regasesc in celalat, intre ele va exista o specialitate reciproca, iar continuitatea incriminarii nu exista decat in privinta unei eventuale arii comune a ilicitului Asadar circumstantele agaravante generale sau speciale incidente in cauza prevazute de legea noua, dar care nu existau sub legea veche, nu pot fi avute in vedere atunci cand se aleg textele ce urmeaza a fi comparate in vederea determinarii legii penale mai favorabile; in schimb atunci cand o circumstanta agravanta din legea veche devine infractiune autonoma in legea noua continuitatea incriminarii este asigurata; desi o anumita incriminare abrogata se regaseste intr-o norma genereala ramasa in vigoare, vom fi in prezenta unei dezincriminari si nu a unui caz de lege mai favorabila. c- Legiile succesive incrimineaza sau sanctioneaza diferit fapta comisa In masura in care toate legiile succesive incrimineaza si sanctioneaza in acelasi mod fapta comisa, nu se pune problema unei legi penale mai favorabile, caci aplicarea oricareia dintre ele produce aceleasi efecte in privinta inculpatului, se conidera ca incadrarea juridica se va face potrivit legii noi Criterii de determinare a legii penale mai favorabile Vom fi in prezenta unui caz de aplicare a legii penale mai favorablie atunci cand legea noua modifica modul de sanctionare a faptei, domeniu de incidenta al normei dei incriminare, conditiile de tragere la raspundere, regimul executarii sanctiunilor, etc.; de aceea, pentru a determina legea penala mai favorabila se va recurge la o operatiune imaginara de aplicare a

fiecareia dintre legile succesive cu privire la fapta comisa de catre inculpat,se va incadra fapta potrivit fieacarei legi si se va da eficienta dispozitiilor de sanctionare, iar apoi se vor compara rezultatele astfel obtinute. Determinarea legii penale mai favorabile se face intotdeauna prin raportare la cazul concret si ea presupune adesea utilizarea combinata a mai multora dintre criteriile enuntate, recurgerea doar la unele dintre ele putand conduce la solutii eronate. Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive Daca aplicarea legii penale mai favorabile in cursul procesului este un principiu general acceptat, pentru ipoteza in care in momentul succesiunii legilor penale se situeaza dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, legislatia romana admitiand in pricipiu aplicarea legii mai favorabile in cazul condamnarilor definitive, dar reglementand mai restrictiv aceasta aplicare. Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabil Legea noua, intervenita dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, prevede pentru fapta comisa o specie de pedeapsa mai usoara decat cea aplicata de instanta sau, desi prevede o pedeapsa din aceeasi specie, aceasta are un maxim special mai redus decat pedeapsa concret aplicata de instanta In aceasta situatie s-a considerat ca trebuie inlaturata diferenta de pedeapsa care nu se mai regaseste in legea noua caci, ceea ce este vaabil pentru intreaga pedeapsa trebuie sa fie valabil si pentru o parte a acesteia De aceea legiuitorul reglementeaza in mod distinct mai multe situatii in care legea noua mai favorabila se aplica in mod obligatoriu a) Dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa inchisorii sau amenzii, intervine o lege noua care prevede un maxim special mai redus decat pedeapsa concret aplicata b) Daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la pedeapsa detentiunii pe viata, intervine o lege noua care prevede pentru aceeasi fapta pedeapsa inchisorii, detntiunea pe viata se inlocuieste cu maximul special al pedepsei inchisorii prevazut pentru aceea infractiune c) Daca dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii intervine o lege noua care prevede pentru aceeasi fapta doar pedeapsa amenzii, inchisoarea se inlocuieste cu amenda, fara a se putea depasi maximul special al pedepsei amnezii prevazute pentru acea infractiune Situatile de aplicare obligatorie a legii penale mai favorabile, sunt mult mai putin numeroase in comparatie cu ipotezele de aplicare a legii mai favorabile in cauzele aflate in curs de judecata. Nu intereseaza pentru aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile modificarea conditiilor de tragere la raspundere, modificarea unor elemente constitutive ale infractiunii, modificarea minimului special al pedepsei sau prevederea unor pedepse alternative.

Este deplin justificata si in acord cu principiul legalitatii sanctiunii incetarea executatii acelor masuri care nu mai sunt prevazute de legea noua. In ceea ce privese aplicarea retroactiva a pedepselor coplementare din legea noua, aceasta poate fi admisa si in prezent, indiferent daca prevederile legii noi sunt sub acest aspect, mai favorabile sau mai severe. Aceasta deoarece, legea noua este mai favorabila in ansamblu, ca efect al pedepsei princiale mai usoare, iar duspozitiile privitoare la pedepsele complementare nu pot fi aplocate retroactiv deca in masura in care sunt mai favorabile. Aplicarea facultativa a legii penale Are ca premisa o reducere a pedepsei prin legea noua in raport de limitele prevazute de legea veche, in cazul apararii facultative, pedeapsa stabilita de instanta sub imperiul legii vechi nu depaseste maximul special prevazut pentru fapta comisa, astfel cum a fost redus prin prevederile legii noi Pentru aceste situatii legiuitorul a reglementat instituita aplicarii legii penale mai favorabile, avand ca efect o reducere a pedepsei aplicare conform legii vechi Pentru a opera aceasta reducere trebuie sa fie indeplinite mai multe conditii: a) Toate legiile succesive sa prevada pentru fapta comisa pedeapsa inchisorii b) Legea noua sa prevada pentru fapta comisa un maxim special mai redus decat cel din legea veche; c) Pedeapsa concret aplicata de instanta pein hotararea definitia sa mi depaseasca maximul prevazut de legea noua d) Instana sa aprecieze ca redicerea duratei pedepseo este oportuna

Daca instanta decicde sa faca reducerea, ea va fi tinuta de limita stabilita de lege, limita determinata de reducerea proportionala a maximului special prin legea noua in raport cu legea veche, in cazul in care pedeapsa s-a executat anterior interventiei legii noi, reducerea poate fi facuta cu 1/3, deci si in acest caz reducerea ramane tot facultativa- instanta apreciind posibilitatea reducerii pe baza acelorasi criterii- dar, daca se decide reducerea aceasta se face intotdeauna cu 1/3 din durata pedepsei executate Ultractivitatea legii penale Daca retroactivitatea legii presupune aplicarea legii noi cu privire la fapte comise anterior intrarii sale in vigoare, ultractivitatea desemneaza situatia simetric opusa, respectiv ipoteza in care o lege se aplica dincolo de momentul isirii din vigoare, cu privire la fapye comise in intervalul de timo cand s-a aflat in vigaore. Ultractivitatea in ipoteza tipica prevazuta de legea penala o constituie legea penala temporala Legea penala temporala asa ci, este reglementata de codul penal, acopera in realitate doua categorii de legi penale: legea penala temporala propriu zisa si legea penala exceptionala; suntem in prezenta unei legi temporale propriu zise atunci cand legea in cauza are prevazut exlicit, chiar dim momentul adoptarii sale, momentul iesirii din vigoare; legea peneala exceptionala este adoptata in imprejurari exceptionale, iar durata aflarii ei in vigoare coincide cu perioada cat se mentine aceasta stare, in acest caz caracterul temporal rezulta si din continutul

expunerii de motive, unde se face referire la imprejurarea care a determinat adoptarea legii in cauza. Justificarea si efectele ultraactivitatii legii temporale Legea penla temporala se aplica infractiunii savarsite in timpul cat ea se afla in vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita sau judecata in acest inerval de timp; avand in vedere, pe de o parte, faptul ca data iesirii din vigoare a legii este dinainte cunoscuta, iar pe de alta parte, imprejurarea ca, de regula, aceste legi raman in vigoare o perioada scurta de timp, in absenta posibilitatii de aplicare ultraactiva, dispozitia legala in cauza nu ar mai apica sa fie niciodata aolicata. Aceasta si datorita faptului ca in cele mai multe cazuri legea penala temporala instituie un tratament sanctionar agarvat sau incrimineaza noi fapte, astfel ca legea care succede legii temporare este mai favorabila. Dispozitia constitutionala autorizeaza retroactivitatea legii penale mai favorabile, ca exceptie de la principiul neretroactivitatii legii penale, fara a obliga insa la aplicarea retroactiva nelimitata in cazuk oricarei dispoitii penale mai favorabile, legiuitorul constitutional a lasta in sarcina legiuitorului penal sarcina delimitarii precise a domeniului de incidenta al retroactivitatii legii penale mai favotabie Apreciem ca legea penala temporara constituie o exceptie de la principiul retroactivitatii legii penale mai favorabile, astfel ca legea temporara constituir o exceptie si de la retroactivitatea legii de dezincriminare; astfel daca legea penala temporara a incriminat o noua fapta, tagerea la raspundere pentru comiterea ei sun imperiul acestei legi ramane posibilia si dupa iesirea din vigaoare a legii temporare, nefiind in prezenta unei ipoteze de aplicare a legii de dezincriminare, principiul legii mai favorablie nu opereaza nici in situtia in care legi temporale mai severe ii succede o alta lege, tot temporara, dar mai favorabila, si in acest caz faptelor comise sub imperiul primei legi temporare le vor fi aplicate prevederile acesteia, chiar daca sunt judecate sub imperiul celeilalte legii temporale

Retroactivitatea legii temporare Legea temporara are posibilitatea de a retroactiva, atunci cand este mai favorabila, desi de regula o lege temporara inaspreste tratamentul sanctionator pentru anumite fapte sau aduce incriminari noi, nu este exclus ca o lege temporara fa fie mai blanda in raport de reglemenatrile anterioare

Teoria generala a infractiunii infractiunea este defininta ca fiind fapta care prezinta pericol social , savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala

Trasaturile generale ale infractiunii Trasaturile enuntate de Codul penal in vigoare Infractiunea se caracterizeaza prin trei trasaturi fundamentale:

a) Prevederea faptei de catre legea penala este prima conditie de existenata a orcarei infractiuni, ea decurgr din principiul legalitatii incriminarii, astfel ca in absenta acestiei conditii, fapta nu oaite constituii infractiune; notiunile de infractiune si fapta prevazuta de legea penala nu sunt sininime b) Preciolul social exsita atunci cand fapta aduce atingere uneia dintre valorile aratate ub art1 c. pen, iar pentru sanctionarea ei este necesara alicarea unei pedepse c) Vinovatia- dreptul penal roman se fundamenteaza pe principiul raspunderii subiective, astfel ca nu este suficeint sa se constate o incalcare in sens material a unei dispozitii a legii penale pentru a se putea angaja reaspunderea penala, trebuie, in plu, constatat ca persoana in cauza avea reprezentarea faptei sale si ar fi putu avea o conduita conforma cu cerintele legale; indeplinirea acestor conditii se verifica in contextul analizei celei de-a treia trasaturii genereale a infractiunii- vinovatia. Tipicitatea si antijuridicitatea in definitia infractiunii a) Tipicitatea potrivit principiului legalitatii incriminarii si pedepsei, o fapta concreta nu poate atrage raspunerea penala decat in masura in care este prevazuta ca infractiune de catre o norma penala, astfel, fapta concreta devine infractiune numai in masura in care ea se regaseste in continutul unei norme de incriminare, in masura in care corespunde trasaturilor stabile de catre legiuitor in modelul tip prevazut de norma penala. Aceasta corespondenta intre trasaturile faptei concrete si modelul abstract(tip) prevazut in norma de incriminare este cunosut sub denumirea de tipicitate b) Antujuridicitatea nu orice fapta tipica desi ea corespune in mod necesar modelului abstract prevazut in norma de incriminare reprezinta prin ea insasi o infractiune, desi tipicitatea faptei constituir in indiciu cu privire la antijuridicitate, aceasta din urma trebuie constatata separat c) Vinovatia este cea de a treia conditie pe care fapta tipica si antijuridica trebuie sa o indeplineasca pentru a fi in prezenta unei infractiuni - Trebuie admisa existenta a patru trasaturi generale ale infractiunii tipicitate, antijuridiciate, vinovatie si pericol social; asa fiind, infractiunea poate fi definta ca o fapta tipica, antijuridica, savarsita cu vinovatie si care prezinta pericol social - Verificare indeplinirii conditilor se face in ordinea mentionata. Astfel, mai intai se verifica tipicitatea, prin compararea faptei concret comise cu modelul descris de legiuitor in norma de incriminare, daca aceasta corespondenta exista, se va trece la verificarea antijuridicitatii, in fapt la verificare incidentei vreunei cauze care inlatura aceasta trasatura, daca si aceasta conditie apare ca fiind indeplinita, se verifica vinovatia, tot prin constatarea inexistentei vreunei cazue care sa o inlature . in fine daca aceste trei trasaturi sun intrunite, se procedeaza la evaluarea pericolului social concret al faptei; pe masura avansarii acestui examen gradual al trasaturilor generale, devin aplocabile diferite categorii de masuri si sanctiuni prevazute e legea penala. Astfel, impla constatare a tipicitatii, in absenta antijuridicitatii, nu permite aplicarea vreunei masuri cu caracter penal, din momentul in care se constata antijuridiciatea, devine posibila aplicarea masurilor de siguranta, chiar in absenta celorlate doua trasaturi, daca este prezenta si vinovatia, lipsind doar ultima trasatura, pot fi aplicate sanctiunile ci caracater administrativ

prevazute de C pen, doar daca se verifica ultima conditie fapta devine infractiune si poate determina aplicarea sanctiunilor principale(pedepse sau, dupa caz, masuri educative). Clasificarea infractiunilor 1) Infractiuni politie si de drept comun in absenta oricarei reglementari de principiu a infractiunii politice in Codul penal, este recomandabil ca instantele chemate sa decida asupra caracterului politic al uneri infractiuni sa recurga la critetiul mixt(o infractiune a fi considerata ca fiind politca in situatia in cae a fost indreptata inmpotrica unui obiect de natrua politica, dar si atunci cand a fost inspirata de un mobil sau un scop de matira poltica), acesta cu atat mai mult cu cat situatile in care intereseaza natura politica a faptei sunte, putin numeroase, ele reducandu-se practic la unele cazuri de extradare 2) Infractiunile cu continut unic, alternativ si continuturi alternativie a) Infractiunile cu continut unic sunt acele infractiuni ale caror elemente constitutive nu se pot infatisa potrivit textului incriminator decat sub o anumita forma unica, exclusiva, nesusuceptibila de mai multe modalitati. b) Infractiunile cu continut alternativ sunt acele infractiuni pentru care legea prevede varinate alterantive ale principalelor elemente constitutive, variante echivalente sun aspectul semnificatiei lor penale c) Infractiunile cu continuturi alternatie sunt acele infractiuni in cazul carora legiuitorul regrupeaza sub aceeasi denumire doua sau mai multe infractiuni de sine statatoare Importanta delimitari infratiunilor cu continut alternativ fata de cele cu continuturi alternative rezida in efectele diferite ce apar in cazul realizarii mai multora dintre varinatele alternative de comitere. In cazul infractiunilor cu continut alternativ, diferitele modalitati pravazute de norma de incriminare sunt echivalente din punctul de vedere al semnifiatiei penale, astfel ca realizarea mai multora dintre ele nu afectea unitatea infractiunii. Situatia difera in cazul infractiunilor cu continuturi alternative, in acest caz daca se realizeaza mai multe dintre aceste continuturi, vom avea mai multe infractiuni. De aceea pentru delimitarea infractiunilor cu continut alternativ fata e cele cu continuturi alternative trebuie recurs la o analiza atenta a textului pentru a se stabili daca variantele alternative de comitere au sau nu aceeasi semnificatie sub aspectul lezarii obiectului juridic. Fara a se putea stabili un criteriu general valabil de delimitare, pot fi avute in vedere in acest sens cateva elemente: unitatea de subiect pasiv, compatibiliatetea variantelor prevazute alternativ, rantiunea incriminarii Infractiunea- fapta prevazuta de legea penala, fapta tipica Pentru ca o fapta concreta sa atraga raspunderea penala, ea trebuie sa poata fi incadradata in tiparul stabilit de norma de incriminare. In consecinta, tipicitatea reprezinat corespondenta dintre fapta concret savarsita de o persoana si modelul abstract constituit de legiuitor in norma de incriminare; tipicitatea se analizeaza in principal prin prizma elementelor: subiectul, obiectul, latura obiectiva si latura subiectiva Consideram ca cele 4 elemente mentionate se leaga o serie de conditii de a caror indeplinire depinde realizarea conduitei tipice, prevazute de norma de incriminare. Mai trebuie precizat

faptul ca, alaturi de cele patru e;emente pe care le regasim in cazul oricarei infractiuni, uneori incriminarea-tip contine si alte conditii suplimntare, cum ar fi cele referitoare la locul sau modul de comitere a infractiunii, la scopul urmarit de faptuitor Obiectul infractiunii Obiectul juridic al infractiunii valoarea sociala protejata de norma juridica penala si careia I se aduce atingere prin comiterea infractiunii, biectul juridic este o valoare abstracta, imateriala, ce nu se identifica cu un bun determinat corporal sau incroporal Obiectul juridic, constand in valoarea sociala ocrotita ocupa un rol central in constructia de cayre legiuitor a incriminarii-tip din norma penala si, prin urmare in cadrul teoriei infractiunii; nu se poate vorbii de existenta unei infractiuni fara obiect juridic. Legiuitorul nu este deci limitat in stabilirea obiectului juridic al incriminarilor de valorile sociale explicit prevazute de constitutie, el putand extinde aceasta protectie si la valori, care desi neprevazute explicti de Contitutir, nu sunt incompatibile cu prevederile acesteia. Atunci cand infractiunea este reglementata intro lege speciala pentru a vedea care este valoarea sociala principala trebuie avut in vedere inainte de toate obiectul de reglementare a legii in cauza Din punct de vedere al obiectului juridic, clasificarea faptelor in monoofensive si pluriofensive este suficienta Atunci cand infractiunea se urmareste la plangerea prealabila introducerea sau restrangerea plangerii trebuie facuta de titularul valorii sociale principale, deci de subiectul pasiv principal

Obiectul material al infractiunii Reprezinat un lucru sau fiinta impotriva caruia se indreapta nemijlocit actiunea sau inactiunea ce aduce obiectului juridic si care este vatamat in integritatea sa ori periclitat ca urmare a acestei actiuni Poate consta intr-un lucru, in corpul unei persoane in viata, intr-un cadavru; nu putem vorbi de un obiect material in cazul unor valori sociale care nu sunt susceptibile de materializare sau a caror lezare ori punere in pericol nu presupune o actiune indreptata nemijlocit asupra unui bun Este bunul impotriva caruia se indreapta nemijlocit actiunea sau inactiunea si care poate fi vatamat in integritatea sa ori pus in pericol prin aceasta actiune; nu trebuie confundat nici cu produsul infractiunii si nici cu instrumentele sau mijloacele de comitere ale acesteia Obiectul material poate prezenta o structura unitara sau o structura complexa. Astfel, in cazul infractiunii de talharie exista un obiect material principal bunul sustras si un obiect material secundar, corpul victimei asupara careia s-au exercitat violente Obiectul juridic trebuie sa existe in cazul orcarei infractiuni, nu acelasi lucru se poate spune si despre obiectul material, astfel infractiunile se pot clasifica in infractiuni materiale si infractiuni formale; infractiunile materiale sunt faptele caracterizate de existenta unui obiect material, asupra caruia se indreapta actiunea si inactiunea; infractiunile formale nu presupun existenta

unui obiect material, in cazul lor valoarea sociala ocrotita nefiind strans legata de un anumit lucru Subiectul activ Subiectul activ al infractiunii este persoana care comite o fapta conforma faptei-tip descrisa in norma de incriminare Persoana fizica subiect activ al infractiunii nu orice persoana poate fi subiect activ al infractiunii, ci numai o persoana care a implinit varsta de 14 ani, a actionat cu discernamant si sa bucurat de libertate de vointa si actiun Subiectul aciv este considerat a face parte din elementele obiective ale incriminarii-tip, asa incat, in acest context, nu isi gasesc locul elementele referitoare la vinovatia acestuia; discernamantul si libertatea de vointa si actiune nu apar elemente ale tipicitatii, ci sunt elemente legate de vinovatie, ca trasatura generala a infractiunii

Aspecte juridice privind raspunerea penala a persoanei juridice Persoanele juridice cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a insitutiilor publice care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, raspund peneal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice, daca fapta a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de legea penala, raspunderea penala directa, in care persoana juridica raspunde pentru fapta proprie si nu pentru fapta altei persoane

Persoanele juridice care pot raspunde penal Raspunderea penala poate fi angajata doiar in sarcina unei persoane juridice, adica a unei entitati careia legea civilia ii recunoaste aceasta personalitate; o entitate careia nu ii este recunoscuta personalitatea juridica nu poate fi subiect activ al infractiuni O persoana juridica in curs de formare, desi dispune de o anumita capacitate, limitata la ceea ce este necesar pentru constituire, nu poate intra sub incidenta legii penale atata timp cat nu si-a dobandit personalitatea juridica Eventuala constatare a nulitatii procedurii de constituire nu va avea nici un efect asurpa raspunderii penale pentru faptele comise anterior acesti constatari, efectele nulitatii societati comerciale nu opereaza retroactiv Actiunea penala nu mai poate fi exercitata atunci cand a intervenit amnistia, rescriptia ori decesul faptuitorului sau, dupa caz, radierea persoanei juridice atunci cand are calitatea de faptuitor

Persoana juridice exceptate de la raspunderea penala Legiuitorul nu a dorit sa includa toate entiatile juridice in sfera subiectilor raspunderii penale toate entitatile dotate cu personalitate juridica

a. Statul beneficeiaza de imunitate de jurisdictie penala generala si absoluta, neputand fi agngajata raspundera acestuia nici in cazul faptelor cmise in exercitarea autoritatii de stat, dar nici in cazul acelor fapte care s-ar savarsi in exercitarea unor activitati ce tin de domeniul privat al statului b. Autoritatile publice si institutile publice care desfasoara o activitate ce nu poate fi obiectul domeniului privat - spre deosebire de reglementarea continuta de noul cod penal, care execepta toate institutile pulice si care ridica serioase probleme de contitutionalitate in raport cu principiul egalitatii in fata legii, actuala reglementare restrange sefera persoanelor execeptate evitand astfel in mare pare obiectile formulate la adresa noului cod; se impun insa doua observatii in legatura cu aceasta dispozite : 1. Sfera persoanelor juridice ramase in afara domeniului de incideta al raspunderii penale este considerabil mai larga decat in cazul altor legislatii 2. Criteriul avut in vedere pentru delimitarea sferi institutilor publice execeptate este unul mai putin intalnit in parctica altor state; legiuitorul nostru a ales insa drept criteriu aptitudinea persoanei juridice, in cauza, de a realiza si activitati ce nu pot face obiectul domeniului privat, o singura astfel de activitate figurand printre prerogativele institutiei publice este suficienta pentru a atrage imunitatea penala generala a persoanei respective Vor beneficia de imuniate penala toate autortatile punlice reglemetate de constitutie, sau de alte acte normative: parlamentul, guvernul curtea constitutionala, instantele judecatoresti consiliul suprem al magistraturii, curte de conturi, consiliul suprem de aparare al tarii; In cazul institutilor publice insa organul judiciar va trebui sa analizeze nu doiar activitatea care a ocazionat comiterea infractiunii, pentru a vedea daca aceasta poate sau nu sa faca obiectul domeniului privat, ci intreaga sfera a atributilor conferite entitatii respective prin actul de infintare, spre a verifica astfel daca printre aceste figureaza cel putin o activitate care iese din sfera domeniului privat; prin activitate ce nu poate face parte din sfera domeniului privat urmeaza a se intelege o activirare care potrivit legii nu este susceptibila a fi exercitata de o persoana fizica sau o persoana juridica de drept privat Pe aceasta baza vor raspunde penal universitatile de stat, majoritatea institutilor de stat, centre de plasament pentru minori. In schimb rama in afara domeniului de incidena al raspunderii penale banca nationala, enitenciarele, centrele de reeducare, unitatile militare dar si unele institutii sanitare Vor raspunde penal toate persoanele juridice de drept privat, indiferent de forma juridica pe care o imbraca

Infractiunile ce pot fi savarsite de o persoana juridica Sistemul raspunderii penale generale al persoanei juridice, sistem care presupune ca o persoana juridica poate in principiu, sa comita orice infractiune , indiferent de natura acesteia urmad a se stabilii in fiecare caz in parte daca sunt indeplinite conditile pentru angajarea raspunderea entittatii colective

Asadar in principiu persoanele juridice pot sa raspuna pentru orice infractiune reglementata in codul penal sau legislatia speciala indiferent de forma de vinovatie ce caracterizeaza aceasta fapta, calitatea in care a actionat persoana juridica urmeaza a se stabili pe baza imprejurarilor concrete, avand in vedere si natura infractiunii

Persoanele fizice care pot angaja penal persoana juridica Evitand sa individuaizeze persoanele fizice sau organele prin intermediul carora raspundera penala a persoanei juridice poate fi angajata legiuitorul a evitat limitarea sferi acestor persoane si, implicit, oferirea posibilitatii de a eluda raspunderea penala prin incredintarea formala de catre persoana juridica a unor atributii de decizie altor persoane decat cele expres pervazute de lege Nu trebuie inteles de aici ca o societate raspunde pentru orice infractiune comisa de o persoana care are legatura cu ea , cu atat mai mult nu se poate pune problema raspunderii penale a persoanei juridice in cazul in care prepusul sau comite o infractiune indreptata chiar impotriva acesteia in acest caz societatea fiind persoana vatamaa prin infractiune

Elementul material al infractiunii comise de persoana juridica Persoana juridica raspunde direct pentru fapta proprie; aceasta inseamna ca tate elementele infractiunii, atat elementul materia, cat si elementul subiectiv, trebuie sa fie constatate cu privire la persoana juridica, separat de eventuala lor constatare in cazul unei persoane fizice In ceea ce priveste elementul material legiuitorul a consacrat trei criterii pe baza carora o infractiune poate fi atribuita unei persoane juridice; ptrivit c.p. persoanele juridice raspund pentru infractiunile savarsite in realizareaobiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice: a. Savarsirea in realizarea obiectului de activitate in cazul primei categorii de infractiuni, legiuitorul nostru nu a preluat din reglementarea belgiana si precizarea ca legatura cu obiectul social trebuie sa fie intrinseca; este vorba de fapte care se leaga de politica generala a persoanei juridice, ori de activitatile principale menite sa duca la realizarea obiecului social, si nu de fapte care au fost ocazionate de activitati legate indirect de acte obiect b. Savarsirea in interesul persoanei juridice se vor regasii infractiuni ce exced cadrul activitatiilor legate de realizarea obiectului de activitate, dar care sunt susceptibile sa aduca un beneficiu persoanei juridice; beneficiul trebuie intele aici atat ca obtinerea unui profit cat si ca evitare a unei pierderi; nu trebuie sa se traga pornind de aici concluzia ca aceasta categorie cuprinde doar infractiuni contra patrimoniului c. Savarsirea in numele persoanei juridice sunt infractiuni care nu se leaga nemijlocit de obiectul de activitate al persoanei juridice si nici nu sunt de natura a aduce un beneficiu acesteia, dar se comit in procesul organizarii activitatii si functionarii persoanei juridice

Elementul subiectiv in cazul persoanei juridice

Fiind un model de raspundere directa, raspunderea penala a persoanei juridice instituita de c. p., impune constatarea unui element subiectiv propriu persoanei juridice, separat de elementul subiectiv ce caracterizeaza fapta unei anumite persoane fizice Necesitatea constatarii elementului subiectiv in cazul persoanei juridice este subliniata si de precizarea indtrodusa de legiuitor in codul penal, potrivit careia raspunderea persoanei juridice poate fi angajata daca fapta a fost savarsita cu forna de vinovatie prevazuta de legea penala Infractiunea poate avea la baza fie o decizie adoptata intentionat de persoana juridica, fie o neglijenta a acesteia nelijenta ce poate consta intr-o organizare interna deficitara, in masuri de siguranta insuficiente sau in restrictii bugetare nerezonabile ce au creat condiitile comiterii infractiunii Pentru proba elementului subiectiv, instanta nu este tinuta de consemnarile din proceseleverbale ale reuniunilor organelor colegiale de conducere, putand recurege la orice mijloace de proba pentru a stabilii pozitia de subiectiva a reala a persoanei juridice Opozita formala a membrilor acestor organe fata de o practica ilicita nu este suficienta prin ea insasi, pentru ca o persoana juridica sa se afle la adapost de raspunderea penala Nu va putea fi insa antrenata raspunderea penala a persoanei juridice atunci cand ea s-a confruntat pe neasteptate cu o infractiune comisa de un prepus, fara ca actiunea acestuia sa fi fost consimtita sau sa se incadreze intr-o practica tolerata de societate. In conditile in care vinovatia persoanei juridice se analizeaza separat de vinovatia persoanei fizice care a comis actul material, trebuie atmis ca vinovatia celor doua persoane poate imbraca aceeasi forma sau forme diferite, astfel, ar fi posibil ca in sarcina ambelor persoane sa se retina intentia, asa cu se intampla atunci cand persoana juridica ia decizia de a comite o anumita fapta, iar o persoana fizica din cadrul societatii, in cunostiinta de cauza, pune in executare decizia, tot astfel, s-ar putea intampla ca in cazul ambelor persoane sa se retina o culpa Forma de vinovatie retinuta in cazul persoanei juridice nu coincide in mod necesar cu vinovatia ce caract6erizeaza actiunea sau inactiunea autorului material; pentru a stabilii forma de vinovatie a persoanei juridice trebuie sa ne raportam la pozitia subiectiva a organelor de conducere ale acesteia , materializata fie in adoptarea unor decizii formale, fie intr-o anumita practica sau politica a societatii in domeniul vizat.

Subiect activ general si subiect activ special In raport de subiectului activ, infractiunile se clasifica in infractiuni cu subiect activ general si infractiuni cu subiect activ special a. Infractiunile cu subect activ general sunt cele care potrivit normei de incriminare pot fi comise de orice persoana fara ca acesteia sa i se ceara o calitate speciala b. Infractiunile cu subiect activ special sunt infractiuni care nu pot fi comise decar de o persoana ce detine calitatea in norma de incriminare Acestea la randul lor se pot clasifica in infractiuni proprii si improprii 1. Infractiunile cu subiect activ special proprii cele in cazul carora abesenta calitatii prevazuta de lege face ca fapta sa fie irelevanta din punct de vedere penal

2. Infractiunile cu subiect activ special improprii sunt cele in cazul carora calitatea speciala determina o atenuare sau agravare a raspunderii penale, fapta constituind infractiune si in absenta acestei calitati Distinctia isi dovedete importanta datorita faptului ca aceasta ultima categorie de infractiuni ridica probleme speciale sub aspectul incadrarii juridice in ipoteza comiterii actului de executare de mai multe persoane, dintre care unele au iar altele nu au calitatea ceruta de lege Distinctia intre subiectul activ general si subiectul activ special priveste deopotriva persoana fizica si persoana juridica; desi legiuitorul are in vedere o calitatea a persoanei fizice atunci cand instituie o incriminare cu subiect activ special, nu sunt excluse situatile in care o persoana juridica sa detina calitatea ceruta de textul de incriminare. Constituie infractiune fapta persoanei autorizate de administratorulu caii ferate care nu ia masurile corespunzatoare pentru semanalizarea trecerilor de nivel cu calea ferata. Calitatea de persoana autorizata de adinistratorul caii ferate poate fi insa detinuta atat de o persoana fizica dar si de o persoana juridica Subiectul pasiv al infractiunii Subiectul pasiv al infractiunii este persoana titulara a valorii sociale care constituie obiectul juridic al infractiunii

Subiectul pasiv poate fi atat o persoana fizica, o persoana juridica, incluziv persoanele juridice care nu pot avea calitatea de subiect activ; subiect pasiv al infractiunii poate fi chiar o persoana conceputa si nenascuata, in cazul infractiunii de avort. In schimb nu poate fi subiect pasiv al unei infractiuni un animal, chiar in situatia in care legea incrimineaza maltratarea acestuia, astef in acest caz suntem in prezenta unei infractiuni contra ordinii publice, subiectul pasiv fiind societatea. Subiectul pasiv nu trebuie sa fie confundat cu persoana prejudiciata,notiune care desemneaza orice persoana care in urma comiterii unei infractiuni a suferit un prejudiciu. De cele mai multe ori calitatea de subiect pasiv si persoana prejudiciata se intrunesc in aceeasi persoana , alteori celel doua calitati apartin unor persoane diferite; in cazul omorului subiectul pasiv al infractiunii este victima, iar cei prejudiciati sunt cei care se aflau in intrtinearea acesteia Clasificarea infractiunilor prin raportare la subiectul pasiv In functie de subiectul pasiv infractiunile sunt susceptibile de clasificare in mai multe categorii

Astfel, in mod similar cu situatia subiectului activ, distigem infractiuni cu subiect pasiv general si infractiuni cu subiect pasiv special. Sunt infractiuni cu subiect pasiv general acele infractiuni acele infractiuni in cazul carora valoarea sociala ocrotita poate aparatine orcarei persoane

Sunt infractiuni cu subiect pasiv special acele infractiuni in cazul carora lege prevede o calitate speciala a subiectului pasiv O infractiune poate avea subiect pasiv unic sau o pluralitate de subiecti pasivi; importanta stutiului subiectului pasiv al infractiunii se releva in raport cu cu numeroase institutii ale dreptului penal: subiectul pasiv este o persoana indreptatita sa depuna plangere prealabila sau sa se impace cu inculpatul; unitatea sau pluralitatea subiectilor pasivi poate influenta unitatea sau pluraitatea infractiunii; consimtamantul victimei ca si cauza justificativa se raporteaza la subiectul paiv; eroarea asupra calitatilor subiectului pasiv inlatura o aplicare a unei agravante Actiunea Actiunea este o miscare a corului apta sa lezeze interesul protejat de norma penala Caracterul voluntar al actiunii nu presupune ca manifestrea de vointa trebuie sa fie in sensul producerii rezultatului prevaut de legea penala. Cu alte cuvinte nu poate fi identificat cu intentia ceruta de norma de incriminare, caracterul voluntar implica faptul ca actiunea trebuie sa fie una care are la baza vointa subiectului, chiar daca acestei voiente ii este strain rezultatul prevazut de norma

In situatile de constrangere fizica exista o fapta prevazuta de legea penala numai ca aceasta nu constitue o infractiune, lipsindui vinovatia In functie de modul in care norma de incriminare stabileste actiunea tipica se poate distinge intre infractiuni de forma inchisa si infractiuni in forma libera: a. Infractiuni in froma inchisa legiuitorul stabileste o anumita forma pe care trebuie sa o imbrace actiunea tipica dintr posibilele actiuni susceptibile de a aduce atingere valorii protejate b. Infractiuni infroma libera este suficient ca actiunea a fie cauzta in raport cu rezultatul prevazut cu alte cuvinte este suficient ca ea sa fie susceptibila de a produce rezultatul Legiuitorul recurge la una dintr cele doua tehnici fie in raport de importanta a vlaorii ocrotite fie in considerarea naturii actiunilor susceptibile de a aduce atuingere acele valori Importanta aceste clasificari este relevanta de aptitudinea infractiunilor comisive in forma libera de a se converti in infractiuni omisive impropri. Inactiunea Omisiunea nu poate fi perceputa si evaluata printro simpla contemplare a realitatii inconjuratoare, de aceea nu se analizeaza in abstracto ca o simpla pasivitate ci ea se evindenteaza intotdeauna prin rapoarte la o anumita actiune determinata , care ii este ceruta subiectului Infractiunea a fost definicata ca nerealizarea unei actiuni posibile pe care subiectul avea obligatia juridica de a o realiza sau ca neefectuarea unei actiuni asteptate din partea unei

persoane. Se poate asadar afirma ca inactiunea are un continut normativ, determinat de prevederea legala care impune o anumita obligatie Inactiunea nu trebuie inteleasa ca o pasivitate totala a subiectului, de cele mai multe ori, nerealizand actiunea care ii este ceruta de lege,subectul face altceva, dar actiunile pe care acesta le realizeaza in locul celei creuta ramana fara relevanta penala, din punct de vedere juridic nu exista o deosebire intre pasivitatea totala si efectuarea unei alte actiuni Inactiunea nu poate fi asadar definita prin prisma unei actiuni pe care pe care subiectul o realizeaza in locul celei cerute. Ca atare nu suntem de acord cu infractiunile omisive prin comisiune Daca un cazul actiunii subiectul lezeaza sau pune in pericol valoarea social protejata , in cazul inactiunii, de regula pericolul pentru valoarea sociala este preexistent iar subiectul are obligatia de a-l inlatura. Aceasta obligatie corespunde unei indatoriri, care poate fi generica, ce incumba oricarei persoane sau specifica, ce incumba subiectului in considerarea unei calitati a acestuia. Clasificarea infractiunilor omisive a. Infractiunile omisive proprii consta in neindeplinirea unei obligatii impuse de lege, asa cum se intampla in cazul nedenuntarii, al omisiunii sesizarii organelor judiciare, sau al lasarii fara ajutor; de cele mai multe ori, in cazul acestor incriminari, infractiune este consumata prin simpla abtinere de la efetuarea actiunii cerute de legiuitor, fara a fi necesara producerea uni rezultat, prin incriminarea acestor fapte legiuitorul doreste sa previna un anumit rezultat, sustragerea de la raspunderea penala a persoanei car a c0mis o infractiune gravam vatamarea sau moartea unei persoane aflate intr-o situatie in care aceste valori sunt intr-un pericol iminent, dar consumarea infractiunii nu depinde de producerea acestui rezultat sau de evitarea sa efetiva b. Infractiunile omisive improprii au la baza o incriminare comisiva dar rezultatul prevazut de norma de incriminare poate fi, in concret, produs si printr-o inactiune fara ca acesta sa fie expres prevazuta de norma de incriminare , aceste infractiuni sunt caracterizate de faptul ca subiectul nu impiedica producerea uni rezultat pe care in considerarea anumitor imprejurari avea obligatia de a-l impiedica

Urmarea Ar desemna atingerea adusa unei valori sociale ocrotie in vreme ce rezultatul sau urmarea in sens restrans ar desemna o modificare produsa in realitatea inconjuratoare; pe aceasta baza se poate afirma ca urmarea exista in cazul orcarei infractiuni, in vreme ce rezultatul ar fi specific acelor infractiuni pentru care norma de incriminare prevede existenta unei modificarei in realitatea exterioara.