Principiile aplicarii legii penale in timp

Activitatea legilor penale in afara modalitatilor de aplicare intr-un anumit spatiu,mai este caracterizata si de durata de fiintarein simultaneitatea,succesiunea sau retroactivitatea acestora.Legea penala are o aplicare limitata in timp si depinde de natura,structura si evolutia relatiilor sociale reglementate.Modificarea si stingerea oricarui raport juridic penal depinde in mod nemijlocit de durata activitatii de incriminare a normei penale,aceasta avand uneori legatura succesiva cu doua legi penale.Norma penala romana nu produce efecte juridice retroactive,deoarece prin art.15,alin.2 din Constitutie s-a prevazut ca legea dispune numai pentru viitor,cu exceptia legii penale mai favorabile. Drept urmare,dispozitiile din art.4 Cod penal(activitatea legii penale) ;art.5,alin.1 Cod penal(principiul neretroactivitatii legii penale) ;art.6 Cod penal(principiul aplicarii legii penale mai favorabile) devin principii cu valoare constitutionala.

Principiul activitatii legii penale 1.Definitie: Dominand intreaga materie referitoare la aplicarea legii penale in timp, principiul
activitatii legii penale are un caracter fundamental intrucat raspunderea penala se stabileste potrivit legii penale active, adica dupa legea in vigoare la data savarsirii infractiunii. Aceasta inseamna ca legea penala se aplica numai faptelor comise in perioada in care este in vigoare. Prin urmare , apararea societatii ca scop al legii penale , inscris in Codul Penal , se infaptuieste prin normele cuprinse in legea in vigoare , intrucat aceasta exprima vointa societatii din acel moment cu privire la faptele ce sunt considerate infractiuni si la sanctiune ce urmeaza sa se aplice. Principiul activitatii legii penale inseamna aplicarea ei imediata , obligatory, integral si continua , fara a exista momente de discontinuitate sau suspendari cat timp este in vigoare. Din aceasta definitie rezulta , mai intai ca , legea penala nu se aplica faptelor savarsite inainte de intrarea ei in vigoare, adica nu retroactiveaza ci se aplica imediat si dispune numai pentru viitor in perioada de timp cat este in vigoare. Nimanui nu I se poate cere sa se supuna unei legi care nu exista. In al doilea rand, o alta consecinta ce decurge din principiul enuntat este aceea ca , de regula, legea penala nu ultraactiveaza , in sensul ca , nu isi exercita actiunea dupa iesirea sa din vigoare, in conformitate cu regula Non si estendendo altri i casi e tempi in esse expressis. In alta ordine de idei , legea penala se aplica si in mod obligatoriu . Obligativitatea normelor de drept penal este imediata , adica devin active din chiar momentul in care normele penale au fost edictate. Din definitia principiului mai rezulta , de asemenea , ca normele penale sunt imperative , in sensul ca aplicarea lor este obligatorie, durabila in timp , fara discontinuitati pe intreaga durata de timp in care isi exercita vigoarea cu continutul sau integral.

2. Forta obligatorie a legii penale: Intelegerea principiului activitatii legii penale

presupune lamurirea a doua probleme de care depinde considerarea unei fapte ca fiind savarsita in perioada de timp cat legea este activa:

- durata si limitele eficientei legii penale - momentul savarsirii infractiunilor.

A. Durata si limitele eficientei legii penale

Activitatea legii penale are ca moment initial al eficientei sale, intrarea in vigoare si ca moment final , de incetare a acestei eficiente, iesirea din vigoare. a) Intrarea in vigoare Pentru ca o lege sa dobandeasca un caracter obligatoriu este necesar ca mai intai , sa intre in vigoare, devenind astfel incidenta pentru toate infractiunile savarsite. Procedura adoptarii si intrarii in vigoare a legii penale este reglementat de Constitutia Romaniei(Art. 78). Asa cum este prevazut in Constitutia Romaniei , intrarea in vigoare a legii penale coincide cu data publicarii ei in Monitorul Oficial, modalitatea fiind caracteristica legilor cu continut mai restrans si care pot fi cunoscute intr-un timp mai scurt , sau alta data pe care legea insasi o prevede in textul ei. O data cu intrarea in vigoare a legii penale se creeaza posibilitatea ca sa fie cunoscuta de catre toate persoanele aflate pe teritoriul asupra caruia statul roman isi exercita jurisdictia penala . Nicio persoana aflata pe teritoriul tarii noastre nu poate invoca necunoasterea legii penale intrucat din momentul intrarii in vigoare exista prezumtia ca toate persoanele au luat la cunostinta continutul ei. b) Iesirea din vigoare a legii penale Legea penala nu se mai aplica din momentul scoaterii ei din vigoare , cand isi inceteaza eficienta. Iesirea din vigoare a legii penale se poate realiza prin mai multe modalitati : -abrogare , care poate fi expresa sau tacita, totala sau partiala; -modificare; -ajungere la termen; -disparitia imprejurarilor care au impus adoptarea ei sau a obiectului aparat de lege; *ABROGAREA este procedeul legislativ de scoatere din vigoare a unei legi prin intermediul unei alte legi care ridica forta obligatorie a legii ce a fiintat fie prin suprimarea dispozitiilor sale, fie prin inlocuirea lor cu altele. Actul prin care se abroga o lege trebuie sa aiba cel putin aceeasi forta juridica ( de exemplu, daca legea in vigoare era organica , abrogarea se poate produce printr-o alta lege organica). O lege ordinara poate fi abrogata insa printr-o lege organica. *MODIFICAREA legii penale este cea mai frecventa modalitate de scoatere din vigoare a legii sau a unor dispozitii penale dintr-o lege si consta in schimbarea unor prevederi din legea penala prin suprimare, completare sau inlocuire. Modificarea legii poate sa fie expresa sau tacita. Legile de abrogare si modificare isi produc efectele incepand cu data intrarii in vigoare , data care coincide cu momentul iesirii din vigoare a legii vechi. *AJUNGEREA LA TERMEN este modalitatea de incetare a aplicarii unei legi penale, numita si autoabrogare si se caracterizeaza prin aceea ca inca de la intrarea in vigoare legea cuprinde dispozitii prin care se arata termenul pana la care este in vigoare.In acest moment , dinainte determinat , legea iese din uz( legile penale temporare- art 16 C Pen) *DISPARITIA IMPREJURARILOR care au impus adoptarea legii sau a obiectului ocrotit de lege este o alta modalitate prin care legile sunt scoase din vigoare . Cand conditiile care au condus la

adoptarea legii ( cataclisme, stari exceptionale, razboaie etc.) au disparut , legea inceteaza sa-si mai produca efectele fara sa fie necesara o dispozitie de abrogare, deoarece aceasta se realizeaza ca urmare a incetarii starii exceptionale. *SITUATII SPECIALE. Exista posibilitatea in anumite dispozitii dintr-o lege penala care a fost abrogata sa supravietuiasca legii respective , adica sa produca consecinte juridice dupa acest moment. Asa este in cazul normelor de trimitere care sunt dispozitii ce se completeaza sau se intregesc cu elementele ( care se refera de obicei la denumirea infractiunilor si la sanctiunile ce se pot aplica) cuprinse in alte dispozitii ale normelor juridice penale sau legi nepenale care cuprind dispozitii penale. In cazul normelor de referire sau raportare situatia se prezinta altfel. Ele isi subordoneaza continutul normei careia i se adreseaza sau la care se face raportarea deoarece imprumuta continutul ( elementele constitutive ale infractiunii ori circumstantele acesteia). O alta situatie speciala este aceea a legilor sau normelor speciale in legatura cu care s-a constatat ca nu sunt conforme cu dispozitiile constitutionale.

3. Momentul savarsirii infractiunii. Pentru a stii daca infractiunea s-a savarsit in timpul in
care era in vigoare o lege, trebuie sa se cunoasca, in afara de durata ei de aplicare, si momentul in care a fost comisa infractiunea. Determinarea acestui moment este foarte importanta intrucat in functie de el se poate stabili daca infractiunea s-a savarsit in timp ce o anumita lege era activa si, prin urmare, intra sub incidenta ei, ori dimpotriva , a fost comisa in afara limitelor ei de actiune. A. INFRACTIUNILE MATERIALE SI FORMALE Infractiunile materiale( de rezultat) se consuma in momentul producerii rezultatului prevazut de lege. In cazul cand a fost realizata numai actiunea si nu s-a produs rezultatul, suntem in prezenta tentativei la aceasta infractiune, indiferent daca aceasta se pedepseste sau nu. Infractiunile formale, la care urmarea consta intr-o stare de pericol, se consuma cand s-a savarsit actiunea( inactiunea) prevazuta de lege. In cazul acestor infractiuni se aplica legea penala in vigoare in momentul producerii rezultatului si , respectiv , comiterii actiunii (inactiunii) prevazute de legea penala. B. INFRACTIUNILE CONTINUATE, CONTINUE SI DE OBICEI Aceste infractiuni se caracterizeaza prin aceea ca au o durata mai mare de timp. La infractiunile continuate faza executarii se prelungeste cu fiecare noua repetare a actiunilor (inactiunilor) de acelasi fel. In forma ei simpla, infractiunea se consuma prin comiterea primei actiuni (inactiuni). Pentru ca o infractiune continuata sa fie consumata , tebuie comise cel putin doua actiuni sau inactiuni repetate la diferite intervale de timp in baza aceleiasi rezolutii. In cazul infractiunilor continue si de obicei , pentru realizeaza laturii obiective este nevoie ,fie sa existe o prelungire in timp(infractiunile continue ), fie o repetare a unor acte care sa dovedeasca obisnuinta sau indeletnicirea. C. MOMENTUL SAVARSIRII ACTULUI DE COMPLICITATE SI DE INSTIGARE Participatia, caracterizandu-se prin savarsirea aceleiasi fapte , ridica problema de a sti daca timpul savarsirii infractiunii trebuie legat de executarea nemijlocita a faptei de catre autor sau si de activitatile instigatorului si complicelui realizate anterior. Dupa conceptia monista sau a unitatii infractionale a participatiei , momentul savarsirii infractiunii coincide cu acela al infaptuirii actiunii sau

inactiunii prevazute de lege de catre autor, de care trebuie legate activitatile celorlalti participanti, cu toate ca acestea se plaseaza in timp la date anterioare comiterii faptei. Activitatile anterioare de instigare si complicitate nu capata semnificatie penala decat o data cu inceputul de executare a actiunii. In cea de a doua teza, a pluralitatii infractinale , se sustine existenta unei pluralitati de fapte determinate de numarul participantilor. Exista atatea fapte determinate de numarul participantilor.Deci , participantii nu savarsesc o singura infractiune ci o pluralitate de infractiuni, fiecare participant fiind tinut sa raspunda pentru fapta distincta comisa. Participatia apare astfel ca un concurs de delicte distincte. D. MOMENTUL SAVARSIRII INFRACTIUNII COMPLEXE In cazul infractiunilor complexe , actele care le compun fiind individualizabile, se aplica dispozitiile care incrimineaza fapta complexa in intregul ei. E. MOMENTUL SAVARSIRII INFRACTIUNILOR PROGRESIVE Infractiunile progresive ( de exemplu, infractiunile praterintentionate de lovituri cauzatoare de moarte , vatamari corporale) se caracterizeaza prin faptul ca fiind derivate din alte fapte , sunt susceptibile de numeroase si variate modalitati, atat normative , in raport cu fapta care a produs rezultatul, cat si faptice in raport cu imprejurarile in care s-a produs rezultatul moartea victimei. Se apreciaza ca momentul savarsirii infractiunilor progresive este cel al producerii rezultatului.Aceasta intrucat infractiunile de aceasta natura sunt infractiuni de rezultat.

4. Concursul legilor penale

a)DEFINITIE: In practica legislativa este posibil ca legile nu numai sa se succeada , ci sa si coexiste in timp, adica sa fie in vigoare in acelasi timp si deci sa fie active. Aceasta aduce , uneori, in discutie asa numitul concurs de legi penale. In acest caz , ambele sau toate legile in prezenta se afla in vigoare , sunt active. Una dintre legi nu le exclude pe celelalte , numai ca modul lor de aplicare se face diferit. b)CAZURI DE APLICARE . Situatia tipica a concursului de legi penale se realizeaza cand una din legi contine o reglementare generala , iar cealalta o reglementare speciala. Legea generala ( Codul Penal ) contine dispozitii de principiu privind , spre exemplu: infractiunea, formele infractiunii, vinovatia, pedepsele, raspunderea generala etc.) . Legea speciala cuprinde norme privind incriminarea si pedepsirea anumitor infractiuni ori dispozitii care constituie o aplicare la un caz particular al unei dispozitii generale , adica norme derogatorii de la dispozitiile cuprinse in partea generala a Codului penal in raport cu unele dispozitii din partea generala a aceluiasi cod. In ipoteza in care ambele legi (generala si speciala) se afla in vigoare, se aplica in primul rand dispozitiile din legea speciala.

PRINCIPIUL NERETROACTIVITATII LEGII PENALE

FUNDAMENT: Neretroactivitatea legii penale este inscrisa in Codul Penal care prevede ca Legea
penala nu se aplica faptelor care , la data cand au fost savarsite , nu erau prevazute ca infractiuni. Principiul neretroactivitatii legii penale constituie o garantie pentru membrii societatii , care nu pot fi trasi la raspundere penala pentru nerespectarea unor dispozitii ce nu au existat in momentul comiterii faptei. Acestora trebuie sa li se puna mai intai in vedere ca anumite fapte constituie infractiuni si numai dupa aceea sa poata fi trasi la raspundere penala in cazul savarsirii lor . Chiar daca la data comiterii fapta prezenta pericol social , numai o data cu incriminarea ei capata relevanta penala si atrage sanctionarea faptuitorului daca a savarsit-o cu vinovatie.

Neretroactivitatea legii penale decurge din principiul legalitatii incriminarii, fiind un aspect al acestuia, intrucat si el contine regula esentiala potrivit careia nimeni nu poate fi tinut sa raspunda penal pentru o fapta neprevazuta de legea penala la data savarsirii ei.( nullum crimen sine lege). Principiul neretroactivitatii legii penale este un principiul constitutional. Datorita importantei sale, principiul neretroactivitatii legii penale a fost prevazut si in numeroase conventii internationale.

CONDITIILE APLICARII: Pentru respectarea principiului neretroactivitatii legii penale este

necesara indeplinirea urmatoarelor conditii: a) Sa existe o fapta savarsita inainte de intrarea in vigoare a legii noi si aceasta sa nu fi fost prevazuta ca infractiune de legea penala anterioara. b) Dupa savarsirea faptei sa fi intrat in vigoare o lege penala noua care incrimineaza fapta respectiva. Prin urmare fapta constituie infractiunenumai dupa data publicarii noii legi in Monitorul Oficial sau dupa data prevazuta in cuprinsul ei pentru intrarea in vigoare.S-a sustinut ca prin fapta noua incriminata trebuie sa se inteleaga acea fapta care nu are nicio asemanare sau niciun corespondent cu fapta din legea veche.

RETROACTIVITATEA LEGII PENALE

FUNDAMENT: Principiul retroactivitatii legii penale contine regula ca legea penala se aplica, in
anumite cazuri , retroactiv faptelor savarsite anterior intrarii sale in vigoare. El este un principiu opus neretroactivitatii legii penale, constituind din acest punct de vedere o exceptie. Datorita caracterului sau exceptional, incidenta retroactivitatii legii penale este strict reglementat de lege. Legea penala nu se aplica faptelor savarsite sub legea veche , daca nu mai sunt prevazute de legea noua. In acest caz executarea pedepselor , a masurilor de siguranta si a masurilor educative, pronuntata in baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotararilor judecatoresti privitoare la aceste fapte , inceteaza prin intrarea in vigoare a legii noi. Legea care prevede masuri de siguranta sau masuri educative se aplica infractiunilor care nu au fost definitiv judecate pana la data intrarii in vigoare a legii noi. Retroactivitatea legii penale noi are loc deoarece corespunde mai bine scopului dreptului penalnevoilor de aparare a valorilor sociale existente la data adoptarii ei, in conditiile in care faptele savarsite sub legea veche ar urma sa fie sanctionate fara sa fie prevazute de o lege activa in vigoare , ceea ce ar contraveni principiului legalitatii incriminarii si a pedepsei.

LEGEA CARE DEZINCRIMINEAZA FAPTA

Prin dezincriminare (abolitio criminis) se intelege acea situatie cando fapta a fost prevazuta ca infractiune printr-o lege anterioara , iar legea noua nu o prevede ca atare. Incriminarea din legea veche nu trebuia sa-si gaseasca niciun corespondent in legea noua. Reglementand ipoteza in care in legea noua o fapta nu mai este prevazuta ca infractiune , se refera la situatia de dezincriminarii a faptei. Efectele dezincriminarii trebuie privite in raport cu imprejurarea ca : a)procesul penal se afla in curs de desfasurare fara a se fi pronuntat o hotarare definitiva(organele de urmarire vor pronunta clasarea sau scoaterea de sub urmarire) b) s-a pronuntat o hotarare definitiva de condamnare a inculpatului sau aceasta se gaseste in executarea pedepsei (inceteaza executarea oricarei pedepse, precum si a masurilor educative si de siguranta)

c) condamnatul a executat pedeapsa ( inceteaza pe deplin drept toate consecintele penale ale hotararii judecatoresti privitoare la aceasta fapta)

LEGEA CARE PREVEDE MASURI DE SIGURANTA SI EDUCATIVE

Masurile prevazute de Codul penal pe care instanta le poate lua fata de persoanele care au comis fapte prevazute de legea penala , in scopul inlaturarii unei stari de pericol, precum si a preintampinarii savarsite de noi infractiuni. In practica s-a sustinut ca, intrucat infractiunea care a determinat condamnarea si a atra aplicarea confiscarii speciale a fost dezincriminata , acestea nu mai pot fi mentinute chiar daca pedeapsa si masura respectiva au fost executate . Deci , trebuie admisa contestatia la executarea prin care se tinde sa se inlature masura de siguranta a confiscarii.

ULTRAACTIVITATEA LEGII PENALE TEMPORARE

Conform acestui principiu, legea penala temporara se aplica infractiunilor savarsite in timpul cand era in vigoare , chiar daca fapta nu a fost urmarita sau judecata in acel interval de timp. Principiul aplicarii legii penale cu efecte ultraactive contine regula ca, legea penala se aplica si dupa iesirea ei din vigoare , atunci cand este vorba de solutionarea raporturilor de drept penal nascute cand era in vigoare. Au caracter ultraactiv legile penale temporare sau exceptionale , care pot fi aplicate si dupa incetarea activitatii lor. Legile penale temporare sunt acelea prin care se incrimineaza unele fapte socotite mai grave, deoarece sunt comise in situatii exceptionale, trecatoare. Unor asemenea infractiuni nu li se poate aplica legea penala generala , deoarece aceasta fie nu le prevede, fie pedeapsa prevazuta este insuficienta in raport cu pericolul deosebit ce-l prezinta in concret aceasta fapta. Daca asemenea legi nu ar ultraactiva , avand in vedere durata limitata a actiunii lor, infractorii, cunoscand-o, ar incerca sa se sustraga raspunderii penale.

APLICAREA LEGII PENALE MAI FAVORABILE

Reglementarea principiului aplicarii legii penale mai favorabile in legea penala romana
Principiul aplicarii legii penale mai favorabile este un principiu constitutional intrucat este inscris in Constitutia Romaniei care prevede ca legea dispune numai pentru viitor cu exceptia legii penale mai favorabile. A fost consacrat acest principiu special tinandu-se cont de principiul legalitatii pedepsei intrucat, daca s-ar aplica pedeapsa mai severa prevazuta de legea veche care nu mai este in vigoare , nu ar avea temei legal, iar daca s-ar aplica legea noua care prevede o pedeapsa mai severa , infractorii ar urma sa suporte o pedeapsa ale carei limite nu le-au cunoscut inainte de comiterea infractiunii. Codul penal se refera la situatia cand de la data savarsirii infractiunii si pana la judecarea definitiva a cauzei a intervenit una sau mai multe legi succesive.

Acest principiu este prevazut in Constitutie in art.15,alin.2 unde se arata ca legea dispune numai pentru viitor cu exceptia legii penale mai favorabile .Principiul opereaza

atunci cand de la savarsirea infractiunii si pana la judecarea definitiva a cauzei a intervenit una sau mai multe legi penale. Prevederile art.5,alin.1 Cod penal se aplica si legii declarate neconstitutionale,precum si altor acte normative,aprobate de Parlament cu modificari sau completari ori neaprobate daca pe timpul cat acestea s-au aflat in vogoare au cuprins dispozitii mai favorabile. In asemenea cazuri,toate legile succesive incrimineaza fapta respectiva,fiind vorba de aceeasi infractiune,nu de una noua,insa o sanctioneaza cu aceleasi pedepse dar in limite speciale diferite.Aceata in seamna ca fiecare lege succesiva prevede sanctiuni principale din aceeasi categorie si de aceeasi specie(toate prevad pedepse privative de libertate sau amenda). A.Criterii de determinare a legii mai favorabile Cu ocazia compararii legilor,pentru a stabilii care este mai favorabila infractorului,instanta trebuie sa aiba in vedere toate dispozitiile legale aplicabile infractiunii concrete.Astfel,daca s-ar savarsi o tentativa,se compara pedeapsa prevazuta pentru ea in cele doua legi si nu aceea pentru infractiunea consumata.De asemenea, se tine seama de dispozitiile referitoare la circumstantele atenuante sau agravante,instigare,complicitate,etc din fiecare lege in parte.Instanta nu va putea insa incadra fapta in textul uneia din legi, iar circumstantele atenuante recunoscute infractorilor sa le retina potrivit textului celeilalte legi,si va aplica acea lege care in ansamblul prevederilor ei duce la o pedeapsa mai usoara. La stabilirea legii mai favorabile se au in vedere criteriile in art.87 si art.41 Cod penal,luand in considerare mai intai individualizarea legala.Individualizarea judiciara se face in raport cu fiecare lege succesiva,dupa care se stabileste si se aplica pedeapsa concreta tinand seama,de asemenea,de toate aceste legi. Se va avea in vedere posibilitatea aplicarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei,a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere(art.95,art.101 Cod penal), care este admisa de legea mai favorabila,insa numai cand instanta apreciaza ca este cazul sa o dispuna. Cand una din legi prevede pedepse alternative iar cealalta nu,va fi mai favorabila legea care prevede alternative pedeapsa privative de libertate si amenda sub forma zilelor amenda,numai daca instanta urmeaza sa aplice acestea din urma(art.87 Cod penal). Cand pedepsele alternative sunt prevazute de ambele legi si s-au stabilit de catre instanta zilele amenda,va fi mai favorabila legea conform careia urmeaza sa se aplice zilele amenda care este mai mica.Va fi insa mai favorabila legea veche,chiard aca pedeapsa zilelor amenda este mai mare decat cea din legea noua,daca instanta s-a oprit asupra pedepsei privative de liberatate prevazuta de legea veche. In cazul concursului de infractiuni,dupa ce fiecare fapta va fi incadrta juridic,se va stabili pedeapsa tinand seama de prevederile legii mai favorabile,dupa care se va aplica pedeapsa unica potrivit dispozitiilor art.48 Cod penal. Determinarea legii mai favorabile are loc si atunci cand in toate legiile succesive,pedeapsa principala are limite egale.In acest caz,va fi considerata mai favorabila legea care nu

prevede pedepse complementare,sau desii prevede asemenea pedepse,ele sunt reduse ca numar sau ca durata ori cuantum,sau au in continut diferit fata de cele din cealalta lege sau celelalte legi. Daca ambele legi prevad aceleasi limite ale pedepsei inchisorii,dar legea noua prevede inchisoarea alternativ cu zile amenda, aceasta este mai favorabila. B.Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive Cand legea noua a intervenit inainte de ramanerea definitiva a hotararii de condamnare sunt incidente dispozitiile art.5 Cod penal.Daca insa a intervenit dupa o asemenea hotarare sau chiar dupa executarea completa a unei pedepse privative de libertate sau a amenzii, se aplica dispozitiile art.7 Cod penal. Daca dupa legea veche infractorul a fost condamnat pentru tentativa si este adoptata o lege noua care prevede un maxim special pentru infractiunea consumata mai mare decat pedeapsa concreta aplicata de catre instanta pentru tentativa conform legii vechi, insa maximul pentru tentativa ar fi mai mic, se va reduce pedeapsa la maximul special al acesteia prevazut de legea noua pentru tentativa. De exemplu,legea veche prevedea pentru infractiunea consumata o pedeapsa privativa de libertate intre2-7 ani, iar pentru tentativa, a carei pedeapsa erea intre 1-3,5 ani,s-a aplicat pedeapsa de 3,5 ani, legea noua prevede o pedeapsa intre 2-6 ani pentru infractiunea consumata.Urmeaza ca pedeapsa pentru tentativa sa fie intre 1-3 ani.Deoarece pedepsa pentru tentativa prevazuta in aceasta ultima lege este mai mica decat cea aplicata conform legii vechi(3,5 ani), va trebui ca ea sa fie redusa de la 3 ani,fiindca tentativa se sanctioneaza in cadrul altor limite de pedeapsa legala decat infractiunea consumata,prevazandu-se un alt maxim(6luni,1 an si 6 luni). In cazul minorilor,se tine seama ca limitele pedepselor sunt altele decat pentru majori, reduse la jumatate(art.123,alin1 Cod penal).Astfel,daca limita maxima speciala pentru infractiunea cu privire la care s-a pronuntat o pedeapsa definitive pentru un major a fost redusa, de exemplu de la 5-4 ani, pentru minori, maximul nu va mai fi de 2,6 ani ci de 2 ani, iar daca pedeapsa aplicata a fost de 2,6 ani ea va trebui redusa la 2 ani.