www.referat.

ro

Aspecte introductive ntre infractiunile contra vietii, o pozitie speciala ocupa infractiunea de deter-

minare sau nlesnire a sinuciderii, reprezentnd o modalitate particulara a omuciderii. Pozitia deosebita a acestei infractiuni consta n aceea ca ceea ce se incrimineaza nu este actiunea unei persoane care n mod direct si nemijlocit suprima viata alteia, deoarece sinuciderea nu constituie o ncalcare a dreptului la viata, ci ceea ce n realitate se incrimineaza este o contributie la omucidere, adica determinarea sau nlesnirea sinuciderii unei persoane, considerndu-se pe drept ca asemenea fapte aduc de asemenea atingere ntr-un fel, dreptului la viata al altei persoane. Fapta de a determina pe cineva, n mod direct ori n ascuns, sau a-l ajuta n orice fel sa savrseasca un act att de grav cum este sinuciderea, echivaleaza cu o interventie n sfera valorilor protejate de lege respectiv viata persoanei ceea ce nu poate fi indiferent legii penale. Evident ca cel care apeleaza la un act de autoagresiune de natura a-i cauza moartea trebuie sa posede grave deficiente n structura lui psihofizica, unite cu motive de disperare aflate la limita, care nu-i permit ntr-un anume moment, sa intuiasca semnificatia actului. n general, n absenta formelor tipice maladive, sinuciderea este un act la care recurg persoanele aflate ntr-o stare de grava depresie psihica si care, din motive imaginare sau reale, nu mai concep sensul si valoarea vietii. La baza acestui act pot sa stea mprejurari dramatice, stari de dezamagire, care sa apara sinucigasului nerezolvabile, dupa cum hotarrea subiectului poate sa-si aiba sorgintea n crize de constiinta de natura mistica, ca urmare a unor convingeri formate de-a lungul vietii, faptuitorul considernd ca ar fi mai fericit ntr-o alta viata. Oricare ar fi sursele hotarrii de sinucidere, actul n sine contrazice datele naturii, se opune intereselor societatii, nu numai prin pierderea ca atare a individului, ct si prin ceea ce exprima actul respectiv, prin modul de rezolvare a conflictelor si dramelor individuale la care apeleaza subiectul si care nu poate si nu trebuie sa fie o solutie demna de urmat. Sinuciderea devine o solutie a celor nfrnti, a celor lasi care se tem sa nfrunte greutatile vietii si sa-si urmeze destinul propriu.

I. Ocrotirea penala a vietii persoanei in dreptul penal comparat

Ocrotirea persoanei prin mijlocirea legii penale se nscrie printre cele mai importante obiective ale dreptului penal. Omul este aprat att sub aspectul personalitii sale fizice (viaa, integritatea corporal, sntatea), ct i a personalitii sale morale (demnitatea, onoarea, libertatea), valori care definesc personalitatea individului n oricare tip de societate1. Viaa omului ocup locul central n cadrul acestor forme de ocrotire. Viaa devine, dintr-o valoare biologic, o valoare social i juridic, adic un drept absolut la viaa individului, care este ocrotit de orice lege penal din lume. Dou teze teoretice i disput argumentele cu privire la motivul pentru care dreptul la via este ocrotit de legea penal. Intro opinie se susine c dreptul la via este ocrotit pentru c rspunde unui interes al individului n sine. Cellalt punct de vedere consider c viaa este o valoare social de care este interesat ntreaga colectivitate. Acest din urm interes ar fi prevalent i aa se explic de ce omorul la cerere sau cu consimmntul victimei, chiar n legislaiile care admit o atare reglementare, nu este n afara sanciunii penale, chiar dac se prevede o sanciune mai redus. 1. Legislaia romn n vigoare nu admite omorul la cerere sau prin consimmnt, socotind c n acest caz s-ar putea reine cel mult o circumstan atenuant judiciar n favoarea autorului. Este limpede c ocrotirea vieii are la baz interesul societii, a colectivitii, fr a fi contestat semnificaia vieii pentru individul izolat. Prin art.190 Cod penal nou este sanctionata uciderea la cererea victimei. Astfel legiuitorul a creat o forma atenuata a infractiunii de omor pornind de la ideea ca uciderea la cererea explicita, serioasa, constienta si repetata a victimei care suferea de o boala incurabila sau de o infirmitate grava atestata medical, cauzatoare de suferinte permanente

Alexandru Boroi, Drept Penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2008

si greu de suportat este o forma de omor care releva un grad de pericol social in abstracto mult mai scazut decat alte forme ale omorului2. Majoritatea legislaiilor penale nu incrimineaz sinuciderea, adic suprimarea vieii de ctre subiectul nsui, nici dac acesta ar putea fi sancionat n caz de nereuit a actului de sinucidere. In schimb, acela care determin ori nlesnete sinuciderea, dac sinuciderea sau ncercarea de sinucidere a avut loc, este sancionat penal (art. 179 C.pen.romn). Noul Cod penal roman cuprinde o reglementare (art. 191) ce distinge intre fapta care a fost urmata doar de o incercare de sinucidere si cea care a condus la sinuciderea victimei3. 2. Legislatia Engleza. O soluie similar este prevzut i n legislaia englez. Dac n trecut sinuciderea era o infraciune, n present aceste dispoziii au fost abolite. Constituie ns infraciune determinarea sau nlesnirea sinuciderii. Dup legea englez, cel care svrete cu intenie un act spre a pricinui moartea unei persoane va rspunde pentru omor. Dac se dovedete c actul victimei a fost o sinucidere i c fcea parte dintr-o nelegere dintre autor i victim, cel rmas n via va rspunde pentru ucidere n condiii atenuante. 3. In legislatia franceza fapta de a determina la sinucidere pe altcineva este pedepsita cu 3 ani de nchisoare si 45000 amenda in cazul in care provocarea a fost urmrit de sinucidere sau de o tentativa de sinucidere, iar in cazul in care victima este un minor de 15 ani pedeapsa este de 5 ani de nchisoare si 75000 de amenda. 4. In doctrina nord-american sinuciderea nu constituie o form de omucidere, n schimb este incriminat fapta unei persoane de a determina anume pe alta s se sinucid, folosind fora, constrngerea sau frauda. De asemenea, este sancionat penal acela care anume ajut sau solicit pe altul s se sinucid, dac activitatea infracional este urmat de executare, cu sau fr rezultat. Aceast fapt este considerat o crim de gradul II, ori un delict. Justificarea neincriminrii sinuciderii are la baz nu ideea dup care individul ar dispune n mod liber de corpul su, implicit prin autosuprimarea vieii, ci ideea dup care
2

Mihai Adrian Hotca, Noul cod penal si codul penal anterior: aspect diferentiale si situatii tranzitorii, Editura hamangiu, Bucuresti 2009, pg. 178 3 Mihai Adrian Hotca, Noul cod penal si codul penal anterior: aspect diferentiale si situatii tranzitorii, Editura hamangiu, Bucuresti 2009, pg. 179

dreptul nu se implic ntr-o asemenea hotrre, deoarece dreptul reglementeaz relaiile sociale, adic relaiile n care individul intr cu ceilali semeni ai si, nu cu sine nsui. De altfel, se poate observa n norma de incriminare a omorului (art. 174) care vorbete de uciderea unei persoane, adic de suprimarea vieii altei persoane dect autorul; i n doctrina francez, precum i n legea penal francez care definete omorul ca fapta aceluia care provoac moartea altuia. 5. Legislatia Olandeza. O soluie legislativ interesant a adus-o recent legislaia olandez, care a recunoscut (2001), att dreptul individului la eutanasie (prin intervenia medicului care i administreaz substana letal), ct i dreptul la sinucidere cu asistena medicului, bolnavul administrndu-i singur substana letal recomandat de medic. Asemntoare este situaia i n Columbia. Desigur exist nite condiii restrictive pentru a nu fi atras rspunderea penal a persoanelor implicate n moartea subiectului : suferina s fie ireversibil (starea pacientului s se nruteasc progresiv) ; suferina s fie de nesuportat ; pacientul s-i afirme repetat i voluntar cererea ; aciunea s fie justificat medical; s existe i o a doua opinie medical din partea unui specialist independent de cazul respectiv. Legea olandez admite i ea principiul dup care dreptul nu reglementeaz relaiile individului cu el nsui, ci numai relaiile exterioare ale acestuia. Contrar argumentelor de mai sus exist autori care susin c individul grav bolnav ar avea un drept la autodeterminare, la respectarea voinei sale de a muri. In realitate nu exist un asemenea drept, ci exist voina suveran a individului de a-i hotr soarta ca o stare de fapt. In ambele ipoteze trebuie s existe o reglemenetare explicit n lege. De regul soluia legislativ este condiionat de voina pacientului exercitat n condiiile unei suferine de nesuportat constatate medical, voin exprimat precis, explicit, oral sau scris (testament biologic).

I.

Determinarea sau nlesnirea sinuciderii

1. Continutul legal Potrivit art. 179 C. pen. constituie infractiune fapta de a determina sau de a nlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea sau ncercarea de sinucidere a avut loc. Fapta este mai grava daca s-a savrsit fata de un minor sau fata de o persoana care nu era n stare sa-si dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapna pe actele sale. In noul cod penal aceasta infractiune este prevazuta in art. 191, diferentele fiind urmatoarele: noul cod face distinctie intre fapta care a fost urmata doar de o incercare de sinucidere si cea care a avut ca rezultat sinuciderea victimei, iar in ceea ce priveste tratamentul sanctionator, acesta difera in functie de imprejurarea daca fapta a fost comis fata de o persoana cu discernamant nealterat, o persoana cu discernamant diminuat sau o persoana lipsita de discernamant4. 2. Conditii preexistente A. Obiectul juridic special al infractiunii, care este o varianta de specie a omorului, este si el similar infractiunilor de omucidere si consta n relatiile referitoare la dreptul la viata; aceasta valoare sociala este ocrotita prin incriminarea faptei mentionate si prin aceasta sunt aparate si relatiile sociale care se nasc si se dezvolta n jurul valorii sociale respective5. B. Obiect material consta n corpul persoanei care s-a sinucis sau a ncercat sa se sinucida.

Mihai Adrian Hotca, Noul cod penal si codul penal anterior: aspect diferentiale si situatii tranzitorii, Editura hamangiu, Bucuresti 2009, pg. 180 5 Alexandru Boroi, Drept Penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2008

C. Subiect activ poate fi orice persoana care ndeplineste conditiile pentru a fi subiect activ al infractiunii. Participatia penala este posibila sub toate formele (coautorat, instigare si complicitate). D. Subiectul pasiv poate fi, de asemenea, orice persoana asupra careia se efectueaza actiunea de determinare sau de nlesnire a sinuciderii. n cazul formei agravate, subiectul pasiv nu poate fi dect un minor sau o persoana care nu era n stare sa-si dea seama de fapta sa ori nu putea fi stapna pe actele sale6. Potrivit noului Cod penal exista doua forme agravate, in prima subiect pasiv este minorul cu varsta cuprinsa intre 13 si 18 ani precum si persoana cu discernamant diminuat, iar in cea de-a doua subiect pasiv este minorul care nu a implinit varsta de 13 ani, ori o persoana care nu a putut sa-si dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea sa le controleze7. 3. Continutul constitutiv A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective implica o actiune de determinare sau nlesnire a sinuciderii unei persoane. Pentru existenta infractiunii este suficienta una dintre aceste actiuni. Prin determinarea la sinucidere se ntelege actiunea de convingere a unei persoane de a se sinucide. Nu intereseaza daca ideea sinuciderii a fost sugerata victimei de catre faptuitor, sau daca aceasta idee aparuse n mintea victimei mai nainte, iar faptuitorul a reusit sa nlature eventualele ezitari ale victimei, determinnd-o sa ia hotarrea de a se sinucide; ceea ce intereseaza este ca faptuitorul, prin activitatea sa, sa fi determinat victima sa ia hotarrea de a se sinucide8. De asemenea, nu intereseaza mijloacele prin care s-a realizat actiunea de determinare (rugaminti, ordine, constrngere fizica etc.). De asemenea, nu prezinta interes faptul ca sinuciderea este admisa traditional ca un mod de rezolvare a unor chestiuni de onoare n unele tari (daca un japonez ndeamna pe un conational sa se sinucida pe teritoriul tarii noastre pentru o chestiune de onoare, fapta va constitui infractiunea prevazuta n art. 179).
6 7

Tudorel Toader , Drept penal roman. Partea speciala, Ed. a 4-a , Editura Hamangiu, Bucuresti, 2009 Mihai Adrian Hotca, Noul cod penal si codul penal anterior: aspect diferentiale si situatii tranzitorii, Editura hamangiu, Bucuresti 2009, pg. 179 8 Alexandru Boroi, Drept Penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2008

Determinarea la sinucidere se poate realiza asadar nu numai prin ndemnuri sau amagire (de pilda prin exagerarea tendentioasa a unor pericole, a unor necazuri, conflicte), ci si prin acte de tortura, prin supunerea la chinuri repetate, scandaluri si batai, care pot sa o aduca pe victima n stare de disperare, culminnd cu sinuciderea sau ncercarea de sinucidere. De exemplu, inculpatul a avut fata de sotia sa o comportare total necorespunzatoare: ntr-o zi a lovit-o si a constrns-o sa doarma peste noapte, n frig, ntro camera neamenajata, fara ferestre si fara pat, n alta zi a lovit-o si a amenintat-o cu moartea, iar n ziua urmatoare, dupa alte amenintari, i-a interzis sa se culce n casa. Disperata de comportamentul sotului, victima a ingerat o cantitate de soda. Desi a observat starea grava a sotiei, inculpatul nu i-a dat nici un ajutor si nu a solicitat interventia medicului, astfel nct aceasta a decedat. Asemenea acte care depasesc cu totul limitele unor relatii ct de putin umane au fost socotite ca ntrunind elementele infractiunii de determinare la sinucidere. Cnd constrngerea victimei este de asemenea natura nct nu lasa acesteia nici o posibilitate concreta de a actiona altfel, ori de a se mpotrivi, faptuitorul va raspunde pentru infractiunea de omor9. Cel care sileste o persoana sa se sinucida (de pilda o obliga sa se mpuste, sa ia otrava, sa sara de la etaj etc.) savrseste infractiunea de omor; aceste metode nu difera cu nimic de orice actiune, de asta data prin folosirea energiei fizice a victimei, prin care se suprima viata unei persoane, de ucidere. Nu este nici o deosebire ntre faptul de a trage cu arma n victima sau a turna otrava n mncarea victimei si a o sili sa mannce. Practica judiciara confirma aceeasi solutie. Inculpatul aflat sub influenta bauturilor alcoolice si dominat de gelozie, dupa ce si-a lovit grav sotia i-a cerut sa plece din casa sau sa se arunce pe geam. Desi victima voia sa plece, inculpatul a deschis fereastra si dupa ce a obligat-o sa se urce pe tocul acesteia i-a cerut: ori te arunci singura, ori te arunc eu. n aceste conditii de violenta, mai ales pentru ca inculpatul statea lnga fereastra pentru a-si pune amenintarea n aplicare, victima s-a aruncat de la etajul 9,

Avram Filipas, Drept Penal Roman - Partea speciala, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008

decednd. Fapta a fost ncadrata n infractiunea de omor, deoarece victima, datorita violentelor, nu a avut posibilitatea sa decida n mod liber asupra actiunilor sale10. Nu ne aflam n prezenta infractiunii de determinare la sinucidere nici n situatiile n care actele de constrngere mbraca forma altor infractiuni, cum ar fi privarea de libertate care a avut ca urmare sinuciderea victimei, ori violul care a avut drept urmare sinuciderea victimei sau altele. n asemenea situatii exista o unitate complexa ntre infractiunea intentionata de baza (privarea de libertate a persoanei, violul) si urmarea praeterintentionata constnd n moartea sau sinuciderea victimei. n consecinta, n asemenea situatii, se va face aplicarea agravantelor de calificare mentionate, si nu se va retine infractiunea de determinare la sinucidere n concurs cu violul sau privarea de libertate a persoanei. nlesnirea sinuciderii unei persoane presupune orice actiune de sprijinire a subiectului pasiv n realizarea hotarrii sale de a se sinucide. Hotarrea apartine deci subiectului pasiv. nlesnirea se poate realiza numai prin acte pozitive (comisiune), o atitudine pasiva (omisiune) fata de persoana care ncearca sa se sinucida neputnd fi considerata o nlesnire a sinuciderii, si deci susceptibila sa realizeze elementul material al infractiunii (de exemplu, nempiedicarea unei persoane de a sari de la etaj, de a se neca). nlesnirea poate consta n procurarea sau pregatirea mijloacelor necesare, n darea de sfaturi, n nlaturarea piedicilor materiale (de exemplu, tinerea de vorba a supraveghetorului pus de familie), n aducerea la ndeplinire a unor dorinte sau conditii puse de victima etc. nlesnirea nu se confunda cu cooperarea la activitatea de sinucidere11. n acest caz (de exemplu: descarcarea unui foc de arma n sinucigasul care s-a mpuscat superficial, pentru a asigura rezultatul, deschiderea venelor cu o lama, turnarea pe gt a restului de otrava nebauta) fapta va constitui o infractiune de omor12.

10 11

Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 310/1979, n C.D., 1979, p. 397. Alexandru Boroi, Drept Penal. Partea speciala, Editura All Beck, Bucuresti, 2008 12 Trib. Suprem, sect. pen., decizia nr. 197/1980, n RRD nr. 9/1980, p. 66

Atunci cnd doua persoane se nteleg sa-si acorde una alteia ajutor n vederea suprimarii vietii lor (sinuciderea prin consens), daca una dintre aceste persoane ramne n viata, se ridica problema raspunderii ei pentru nlesnirea sinuciderii celeilalte. De exemplu, o infirmiera, sub influenta unei depresii sufletesti prelungite, decide sa se sinucida si determina la aceasta si pe alta infirmiera, hotarnd sa se injecteze fiecare cu o substanta mortala. Cea care se injecteaza prima moare, cealalta, mai stngace, se salveaza si este trimisa n judecata pentru refuz de ajutor cuvenit unei persoane aflate n pericol. n comentariul spetei, se arata ca ajutorul victimei se impunea, dar este discutabil daca a existat aceasta posibilitate, ca urmare, inculpata n-ar fi putut sa fie trasa la raspundere13. n raport cu legislatia noastra, de asemenea s-ar fi pronuntat o solutie de achitare, deoarece nlesnirea sinuciderii celeilalte persoane putea fi comisa numai cu intentie; or, nereusita celei de-a doua sinucideri nu implica automat intentia de nlesnire ori determinarea sinuciderii primei persoane. Numai daca a doua persoana ar fi simulat sinuciderea pentru a o determina pe prima sa se sinucida, s-ar fi putut ncadra fapta acesteia n art. 179 C. pen. Att n cazul determinarii, ct si n cazul nlesnirii, activitatea de suprimare a vietii trebuie sa fie n exclusivitate opera sinucigasului14. n masura n care suprimarea vietii este rezultatul unei cooperari cu o terta persoana, aceasta va raspunde pentru omor. b) Urmarea imediata. n cazul infractiunii de determinare sau nlesnire a sinuciderii trebuie sa se produca un anumit rezultat, fie sinuciderea victimei, fie ncercarea de sinucidere a acesteia, rezultate pe care legea le prevede explicit n continutul incriminarii15. Deci, n situatia cnd persoana respectiva, chiar daca a fost convinsa si determinata sa se sinucida sau i s-a nlesnit sinuciderea, nu trece la punerea n executare a actului ori numai o simuleaza nu ne vom afla n prezenta acestei infractiuni.
13 14

G. Levasseur, Nota, n R.S.C. nr. 1/1969, p. 14 V. Dongoroz si colab., Explicatii teoretice [...], vol. III, Editura All Beck, Bucuresti, 2003, p. 214. Avram Filipas, Drept Penal Roman - Partea speciala, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008

15

c) Legatura de cauzalitate. De asemenea, este necesar ca ntre actiunea de determinare sau nlesnire si rezultatul produs sa existe un raport de cauzalitate. Daca sinuciderea sau ncercarea de sinucidere s-a datorat altor cauze, fapta de determinare sau nlesnire nu va constitui infractiune. B. Latura subiectiva. Fapta de determinare sau nlesnire a sinuciderii pentru a fi pedepsita trebuie sa fie savrsita cu intentie directa sau indirecta, este necesar prin urmare ca faptuitorul sa prevada ca victima, ca urmare a activitatii sale, de ndemnare ori nlesnire, se va sinucide si sa doreasca sau sa accepte acest rezultat. Intentia de determinare sau nlesnire a sinuciderii rezulta din caracterul actelor savrsite, din mprejurarile concrete n care s-a actionat si starea psihica n care s-a aflat persoana care s-a sinucis sau care a ncercat sa se sinucida. 4. Forme. Modalitati. Sanctiuni A. Forme. Desi infractiunea de determinare sau nlesnire a sinuciderii unei persoane este susceptibila de acte de pregatire si tentativa, aceste forme imperfecte de infractiune nu se pedepsesc in actualul Cod penal. Fapta se consuma n momentul n care sinuciderea sau ncercarea de sinucidere a avut loc. B. Modalitati. n alin. (2) al art. 179 al actualului cod penal sunt prevazute doua modalitati agravate ale infractiunii, si anume, cnd fapta s-a savrsit fata de un minor sau fata de o persoana care nu era n stare sa-si dea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapna pe actele sale. Folosind expresia generala minor, legiuitorul n-a dorit sa faca vreo deosebire n raport cu vrsta sau cu discernamntul faptuitorului16; agravanta se refera nu la vointa sinucigasului, ci la vointa faptuitorului care, n mod deliberat, determina pe minor, speculnd lipsa de experienta a acestuia si impulsivitatea fireasca vrstei (indiferent daca are discernamnt sau nu) de a actiona mpotriva propriei sale vieti. Unii autori au opinat ca minorii sub 14 ani si cei ntre 14-16 ani, fiind lipsiti de discernamnt, nu pot fi determinati sa se sinucida, cel mult ajutati sa se sinucida, deci agravanta nu se aplica
16

Tudorel Toader , Drept penal roman. Partea speciala, Ed. a 4-a , Editura Hamangiu, Bucuresti, 2009

dect la minorii cu discernamnt17, solutie discutabila daca avem n vedere ca legea nu face o asemenea distinctie. In noul Cod penal insa, sunt prevazute 2 alineate prin care se distinge intre fapta savarsita impotriva unui minor intre 13 si 18 ani ori a unui minor ce nu a implinit varsta de 13 ani , in cea din urma ipoteza ( care cuprinde si persoana care nu au putut sa-si dea seama de consecintele actiunilor sau inactiunilor sale ori nu putea sa le controleze) considerandu-se ca lipseste o decizie din partea minorului, astfel fiind prevazut un sistem sanctionator similar cu cel existent in cazul omorului simplu. Cealalta modalitate agravata din actualul Cod penal se refera la o persoana iresponsabila, n sensul n care aceasta este definita n art. 48 C. pen., adica la o persoana care nu este n stare sa-si dea seama de fapta sa ori nu poate fi stapna pe actele sale. Solutia legii romne ar putea fi discutata. S-ar putea sustine ca determinarea unei persoane care n-are capacitate de a ntelege si de a voi, constituie omor, neputndu-se atribui nici un efect vointei exprimate de o asemenea persoana18. Numai daca cel determinat si pastreaza capacitatea, chiar partial, de a ntelege si voi, se poate face aplicarea art. 179 C. pen. n ambele modalitati agravate este necesar ca faptuitorul sa fi cunoscut ca victima este un minor sau o persoana iresponsabila sau sa fi existat suficiente indicii din care faptuitorul sa-si fi putut da seama de conditia victimei. n lipsa acestei cerinte esentiale mprejurarea agravanta nu se poate retine. C. Sanctiuni. n forma sa tipica, fapta de determinare sau nlesnire la sinucidere prevazuta in actualul Cod penal se pedepseste cu nchisoare de la 2 la 7 ani, iar n cazul formei agravate se pedepseste cu nchisoarea de la 3 la 10 ani.
17

O. Stoica, op. cit., p. 86 Avram Filipas, Drept Penal Roman - Partea speciala, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008

18

In noul Cod penal forma tipica a infractiunii, daca sinuciderea a avut loc, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 7 ani. In cazul formelor agravate, prima dintre acestea prevede pedeapsa cu inchisoare de la 5 la 10 ani, iar cea de-a doua se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi. In ultimul alineat se prevede ca daca faptele prevazute anterior au fost urmate doar de o incercare de sinucidere limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumatate.

Practica Judiciara

Sectia penala a Tribunalului Suprem Decizie nr. 1047 din 27/05/1977 Determinarea sau inlesnirea sinuciderii. Element constitutiv. Latura subiectiva19. Prin sentina penal nr. 9/1977 a Tribunalului judeean Prahova, inculpatul M.I. a fost condamnat la 6 ani i 6 luni nchisoare pentru infraciunea de determinarea sau nlesnirea sinuciderii, prevzut de art. 179 Cod penal. Prima instan a reinut c inculpatul, cstorit cu M. E. din anul 1954, a avut fa de aceasta o comportare total necorespunztoare, lovind-o i ameninnd-o n repetate rnduri. n ziua de 31 martie 1976, dup ce s-a rentors de la munc, intervenind unele discuii, inculpatul a lovit-o din nou i a constrns-o s doarm peste noapte ntr-o camer neamenajat, fr ferestre i fr pat. A doua zi, M. E. s-a ascuns de fric n podul casei, unde, fiind gsit de inculpat, a fost dat jos cu fora, lovit cu un scaun i ameninat cu moartea. n mod similar s-a comportat inculpatul i n ziua urmtoare, cnd, dup alte
19

http://lucian-cosmin.blogspot.com/2009/01/determinarea-sau-inlesnirea-sinuciderii.html

ameninri, i-a interzis s se culce n cas, astfel c, dei mbrcat sumar, M. G. a rmas afar aproape toat noaptea. Disperat de comportarea soului su, M. E. a ingerat o substan caustic. Cu toate c inculpatul a constatat c soia sa se afl ntr-o stare grav, nu i-a dat nici un ajutor i nu a solicitat intervenia medicului, M. E. decednd n noaptea de 3 aprilie 1976. Din actele medico-legale rezult c moartea victimei a fost violent, datorndu-se unei intoxicaii cu o substan caustic. mpotriva sentinei a declarat recurs inculpatul care, prin motivele de casare formulare, susine c eronat a fost condamnat pentru infraciunea prevzut de art. 179 Cod penal, deoarece nu a avut intenia s-o determine pe soia sa s se sinucid, chiar dac a supus-o la rele tratamente. Recursul nu este ntemeiat. Potrivit art. 179 alin. 1 Cod penal este sancionat fapta de a determina sau de a nlesni sinuciderea unei persoane, dac sinuciderea sau ncercarea de sinucidere a avut loc. Dup cum rezult din text latura obiectiv a acestei infraciuni const n determinarea unei persoane la sinucidere sau nlesnirea sinuciderii, iar modalitile de determinare la sinucidere sunt variate. Astfel, este posibil ca activitatea infracional s se realizeze nu numai prin a ndemna, a amgi, ci i prin acte de tortur, de supunere la chinuri, repetate scandaluri i bti, care pot aduce o persoan ntr-o stare disperat, ce culmineaz cu sinuciderea sau ncercarea de sinucidere. n ceea ce privete latura subiectiv, aceast infraciune se comite cu intenie direct, cnd fptuitorul prevznd rezultatul sinuciderii, a urmrit realizarea acestuia, sau indirect cnd rezultatul posibil al sinuciderii a fost prevzut i acceptat. n cazul de fa, sub aspectul laturii obiective, inculpatul a determinat-o pe soia sa s se sinucid, prin aciuni de violen i tortur prelungite n timp care depesc cu totul limitele unor relaii ct de puin umane. n contextul unei astfel de comportri, actul sinuciderii soiei prin care a pus capt chinurilor suferite este, evident, rezultatul activitii inculpatului care - temeinic - a fost considerat de prima instan determinant.

Sub aspectul laturii subiective - intenia - comportarea inuman a inculpatului fa de soia sa - chinuit i umilinele la care a fost supus - exteriorizeaz cel puin faptul c a avut reprezentarea posibilitii ca o astfel de comportare s o determine sa-i curme viaa, rezultat pe care l-a acceptat, dup cum o demonstreaz persistena n aplicarea relelor tratamente. Existena inteniei indirecte este deci nendoielnic dovedit, cu att mai mult cu ct i dup otrvire, cnd victimei i s-a fcut ru, inculpatul nu a luat nici o msura. n consecin, motivul de recurs, fiind nentemeiat, urmeaz a fi respins.

I.C.C.J. - Secia Penal Decizia nr. 6567 din 8 decembrie 2004 Omor. Determinarea sau nlesnirea sinuciderii. Deosebiri20

Fapta inculpatului care, prin violene fizice i psihice, a constrns victima s se arunce pe fereastra situat la etajul 4 al unui imobil, decednd, ntrunete elementele constitutive ale infraciunii de omor, iar nu pe cele ale infraciunii de determinare sau nlesnire a sinuciderii, ntruct n cazul acestei din urm infraciuni sinuciderea trebuie s fie rezultatul voinei libere a victimei, fr a exista constrngere. Prin sentina penal nr. 83 din 17 iunie 2004, Tribunalul Clrai a condamnat pe inculpatul C.N. pentru svrirea infraciunii de omor calificat prevzut n art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
20

http://www.scj.ro/SP%20rezumate%202004/SP%20r%206567%202004.htm

Instana a reinut c, n noaptea de 7 mai 2004, inculpatul a agresat fizic i psihic pe soia sa care, pentru a scpa, s-a aruncat pe fereastra de la buctria apartamentului situat la etajul 4 al blocului, decednd. Prin decizia nr. 634 din 31 august 2004, Curtea de Apel Bucureti, secia a II-a penal, a admis apelul procurorului, majornd pedeapsa i a respins apelul inculpatului, prin care a cerut schimbarea ncadrrii juridice n infraciunea de determinare a sinuciderii prevzut n art. 179 C. pen., cu motivarea c inculpatul a acionat cu intenia indirect de a-i ucide soia. Recursul declarat de inculpat, prin care a cerut, n principal, schimbarea ncadrrii juridice a faptei, este nefondat. Potrivit art. 179 C. pen., latura obiectiv a infraciunii const n fapta de a determina sau de a nlesni sinuciderea unei persoane, dac sinuciderea sau ncercarea de sinucidere a avut loc. Prin urmare, pentru existena infraciunii de determinare sau nlesnire a sinuciderii este necesar ca moartea victimei s constituie urmarea unui act de voin a acesteia, chiar dac a fost ndemnat sau determinat de ctre inculpat, dar avnd posibilitatea s decid liber asupra actului su, fr a exista o constrngere. n spe inculpatul, exercitnd violene fizice i psihice asupra victimei, a constrns-o s se arunce pe fereastr. Victima nu a decis, deci, liber cu privire la sinucidere, ci ca urmare a constrngerii exercitate de inculpat i creia nu i-a putut rezista, iar inculpatul i-a dat seama c, datorit violenelor exercitate, pentru a scpa i fiind n imposibilitatea de a fugi, victima se va arunca de la etaj i a acceptat producerea rezultatului, acionnd cu intenia indirect de a ucide. n cazul constrngerii la sinucidere nu poate exista, deci, determinare sau nlesnire, ntruct victima nu are libertatea de a decide.

ntruct fapta inculpatului care i-a constrns soia s se arunce de la etajul 4, cu consecina morii acesteia, constituie infraciunea de omor calificat prevzut n art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., iar nu infraciunea de determinare a sinuciderii, recursul inculpatului a fost respins.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate