Percheziţia reprezintă activitatea procedurală prin mijlocirea
căreia se urmăreşte descoperirea şi ridicarea din anumite locuri sau de la anumite persoane, a obiectelor sau înscrisurilor ce conţin sau poartă urme ale unei infracţiuni şi care pot servi la aflarea adevărului. Efectuarea percheziţiei aduce limitări ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, spre exemplu dreptul la intimitate, dreptul la inviolabilitatea persoanei, a domiciliului, a corespondenţei, a dreptului de proprietate privată. Se poate dispune efectuarea percheziţiei ori de câte ori se consideră că este necesară pentru strângerea probelor sau când persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris trimise ori adresate învinuitului sau inculpatului, tăgăduieşte existenţa sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori există indicii temeinice că efectuarea unei percheziţii este necesară pentru descoperirea şi strângerea probelor. Percheziţiile pot fi ordonate exclusiv de magistrat şi pot fi efectuate numai în formele prevăzute de lege. Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul delictului flagrant. Percheziţia poate fi domiciliară sau corporală. Percheziţia domiciliară Percheziţia domiciliară poate fi dispusă numai de către judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la cererea procurorului sau în cursul judecăţii. Percheziţia domiciliară nu poate fi dispusă decât după începerea urmăririi penale. Percheziţia domiciliară dispusă în cursul urmăririi penale se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, însoţiţi, după caz, de lucrătorii operativi. În cursul judecăţii, instanţa poate proceda la efectuarea percheziţiei cu ocazia unei cercetări locale. În celelalte cazuri, dispoziţia instanţei de judecată de a se efectua o percheziţie se comunică procurorului, în vederea efectuării acesteia. Timpul legal de efectuare a unei percheziţii domiciliare este între orele 6.00 şi 20.00, iar între celelalte ore percheziţia poate fi efectuată numai în caz de infracţiune flagrantă sau când percheziţia urmează a se efectua într-un local public. Percheziţia începută între orele 6.00 şi 20.00 poate continua şi în timpul nopţii. Organul judiciar care face percheziţia este obligat, în prealabil, să se legitimeze şi, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizaţia dată de judecător. Percheziţia domiciliară se face în prezenţa persoanei a cărei domiciliu se percheziţionează, iar în lipsa acesteia în prezenţa unui reprezentant ori a unui membru de familie sau a unui vecin, cu capacitate de exerciţiu. Percheziţia domiciliară se efectuează de organul judiciar în prezenţa unor martori asistenţi. În cazul în care persoana la care se face percheziţia este reţinută ori arestată, aceasta va fi adusă la percheziţie. Organul judiciar care face percheziţia are dreptul să deschidă încăperile sau alte mijloace de păstrare în care s-ar putea găsi obiectele sau înscrisurile căutate. Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca împrejurările din viaţa personală a celui la care se efectuează percheziţia şi care nu au legătură cu cauza, să nu devină publice. În funcţie de natura infracţiunii cercetate se stabilesc şi obiectele care urmează a fi căutate cu ocazia percheziţiei: în cazul unei infracţiuni de omor se vor căuta urme de violenţă, arma crimei. Pentru ca operaţiunea de percheziţionare să fie încununată cu succes, organele judiciare trebuie să fie bine informate cu privire la persoana care urmează a fi percheziţionată, cât şi la locul efectiv unde se va desfăşura percheziţia. În timpul efectuării percheziţiei este recomandabil ca unul dintre membrii echipei să urmărească discret reacţiile emoţionale ale făptuitorului sau familiei acestuia. În cazul în care se urmăreşte o percheziţie inopinantă, este recomandabil ca deplasarea echipei la faţa locului să se desfăşoare cu cea mai mare discreţie, astfel ca persoana percheziţionată să nu observe acest lucru şi să nu aibă timp să părăsească imobilul sau spaţiul ce urmează a fi percheziţionat ori să ascundă sau să distrugă obiectele sau înscrisurile căutate. În cazul infracţiunilor flagrante sau în cazul în care se refuză intrarea în imobil, aceasta se va face în forţă în prezenţa martorilor asistenţi. După legitimarea organului judiciar, se va proceda la o inspecţie rapidă şi generală a încăperilor, în special a locurilor ori instalaţiilor care ar putea fi folosite pentru distrugerea obiectelor sau înscrisurilor căutate şi la împiedicarea oricărei posibilităţi de a comunica cu exteriorul ori la măsuri de prevenire şi contracarare a oricăror porniri violente împotriva membrilor echipei. În cazul în care în imobil se află mai multe persoane, acestea vor fi legitimate şi adunate pe cât posibil într-o singură încăpere şi supravegheate pe tot timpul efectuării percheziţiei. Dacă apar conflicte între aceste persoane sau dacă alte împrejurări impun, organele judiciare le vor separa în încăperi diferite. Dacă se impune sau dacă vor exista suspiciuni, aceste persoane vor fi percheziţionate corporal. În situaţia în care percheziţia urmează a se efectua într-un loc închis, organul judiciar va stabili adresa exactă. În cazul în care percheziţia se va efectua într-un apartament, se vor stabili strada, blocul, etajul, apartamentul, vecinătăţile, caracteristicile de construcţie, amplasarea încăperilor şi dependinţelor, căile de acces, existenţa teraselor, scărilor de serviciu, podurilor etc. În situaţia în care percheziţia urmează a se efectua într-un loc deschis se va stabili amplasarea exactă a suprafeţei care va fi percheziţionată, delimitarea împrejurimilor şi a vecinătăţilor, particularităţile reliefului şi vegetaţiei, stabilirea reperelor naturale, construcţiile existente şi destinaţia lor, căile de acces etc. Dacă este necesară efectuarea unei percheziţii în două locuri diferite, este recomandabil să se efectueze percheziţia simultan, pentru ca făptuitorul să nu aibă posibilitatea să comunice cu alte persoane şi să ascundă probe importante soluţionării corecte a cauzei. După o verificare de ansamblu, generală a locului unde urmează a se efectua percheziţia, se va trece la o verificare amănunţită, minuţioasă a fiecărei încăperi sau obiect de mobilier sau instalaţie sanitară ori obiect de vestimentaţie. Ca şi cercetarea la faţa locului, percheziţia se face după un plan bine determinat şi stabilit de şeful echipei. Trebuie să se urmărească dacă au fost aduse modificări construcţiei sau pieselor de mobilier în scopul ascunderii obiectelor, înscrisurilor sau valorilor. Se vor cere explicaţii celui percheziţionat cu privire la obiectele, valorile sau înscrisurile găsite, după care, va fi pus să le semneze spre neschimbare. La efectuarea percheziţiei, vor participa şi alţi membri ai echipei. Aceştia pot fi poliţişti sau specialişti din diverse domenii. Numărul membrilor echipei ce urmează a face percheziţia se va stabili în funcţie de natura şi dificultatea speţei, dar şi în funcţie de numărul de persoane care pot fi la faţa locului în momentul efectuării percheziţiei şi care pot opune rezistenţă. Percheziţia corporală Percheziţia corporală poate fi dispusă, după caz, de organul de cercetare penală, de procuror sau de judecător. Percheziţia corporală se efectuează de organul judiciar care a dispus-o sau de persoana desemnată de acest organ. Organul judiciar care urmează a efectua percheziţia corporală este obligat ca, în prealabil, să se legitimeze şi, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizaţia dată de judecător. Percheziţia corporală se face numai de o persoană de acelaşi sex cu cea percheziţionată. De asemenea, se impune şi prezenţa martorilor asistenţi. Percheziţia corporală nu vizează exclusiv corpul persoanei respective, ci mai ales îmbrăcămintea sau obiectele aflate asupra acesteia ori urmele efective existente asupra persoanei respective. Percheziţia corporală este o procedură ce se impune a fi efectuată de urgenţă, pentru a evita dispariţia urmelor infracţiunii sau pentru a preveni distrugerea, dosirea sau abandonarea anumitor obiecte sau înscrisuri, ori pentru a înlătura pericolul folosirii unui obiect contondent în scopul de a imobiliza membrii echipei organului judiciar. Ridicarea de obiecte şi înscrisuri Ridicarea de obiecte sau înscrisuri, de obicei, este efectuată concomitent cu percheziţia. Ridicarea de obiecte sau înscrisuri este o activitate de tactică criminalistică, potrivit căreia organele judiciare ridică de la faţa locului, anumite obiecte sau înscrisuri care au legătură cu infracţiunea şi acestea vor servi la aflarea adevărului. Ridicarea de obiecte şi înscrisuri se poate face legal între orele 6.00 şi 20.00, iar între celelalte ore numai în caz de infracţiune flagrantă sau când percheziţia urmează a se efectua într-un local public, situaţie în care se pot ridica obiecte sau înscrisuri la orice oră.. Organul judiciar care urmează a ridica obiecte sau înscrisuri este obligat să se legitimeze, iar ridicarea acestora se face în prezenţa persoanei de la care se ridică, iar în lipsa acesteia în prezenţa unui reprezentant ori a unui membru de familie sau a unui vecin, cu capacitate de exerciţiu. Activitatea de ridicare de obiecte şi înscrisuri se efectuează de organul judiciar în prezenţa unor martori asistenţi. Organul judiciar care efectuează percheziţia are dreptul să deschidă încăperile sau alte mijloace de păstrare în care s-ar putea găsi obiectele sau înscrisurile căutate. Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor şi înscrisurilor care au legătură cu fapta săvârşită; obiectele sau înscrisurile a căror circulaţie sau deţinere este interzisă se ridică întotdeauna. Obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care sunt ridicate şi celor care asistă pentru a fi recunoscute şi a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etichetează şi se sigilează. Obiectele care nu pot fi însemnate sau pe care nu se pot aplica etichete şi sigilii se împachetează sau se închid, pe cât posibil laolaltă, după care se aplică sigilii. Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestrează şi se lasă în păstrare fie celui la care se află, fie unui custode. Probele pentru analiză se iau cel puţin în dublu şi se sigilează. Una din probe se lasă celui de la care se ridică. Organele judiciare au obligaţia să întocmească un proces- verbal cu ocazia efectuării percheziţiei şi a ridicării de obiecte sau înscrisuri. Procesul verbal trebuie să cuprindă: • data şi locul unde este încheiat; • numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie; • numele, prenumele, ocupaţia şi adresa martorilor asistenţi • descrierea amănunţită a celor constatate, precum şi a măsurilor luate; • numele, prenumele, ocupaţia şi adresa persoanelor la care se referă procesul-verbal, obiecţiile şi explicaţiile acestora; • locul, timpul şi condiţiile în care înscrisurile şi obiectele au fost descoperite şi ridicate; • enumerarea şi descrierea amănunţită a obiectelor şi înscrisurilor ridicate, pentru a putea fi recunoscute; • enumerarea şi descrierea obiectelor care nu au fost ridicate, precum şi de acelea care au fost lăsate în păstrare; • eventualele obiecţiuni la desfăşurarea percheziţiei; Procesul verbal trebuie semnat pe fiecare parte şi la sfârşit de cel care îl încheie, precum şi de persoanele care participă la percheziţie şi la ridicarea de obiecte sau înscrisuri: martori asistenţi, proprietarii. Persoana percheziţionată, martorii asistenţi şi celelalte persoane participante la această activitate vor fi întrebate dacă au de făcut obiecţiuni cu privire la modul cum a decurs percheziţia. O copie de pe procesul verbal se lasă persoanei la care s-a făcut percheziţia sau de la care s-au ridicat obiectele şi înscrisurile. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune ca obiectele sau înscrisurile ridicate care constituie mijloace de probă să fie, după caz, ataşate la dosar sau păstrate în alt mod. Obiectele sau înscrisurile ridicate, care nu sunt ataşate la dosar, pot fi fotografiate. În acest caz fotografiile se vizează şi se ataşează la dosar. Până la soluţionarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată la care se găseşte dosarul. Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării, pot fi restituite persoanei căreia îi aparţin, chiar înainte de soluţionarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin această restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele, că este obligată să le păstreze până la soluţionarea definitivă a cauzei. Obiectele sau înscrisurile predate sau ridicate în urma percheziţiei şi care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei căreia îi aparţin. Obiectele care sunt deţinute ilegal şi se confiscă potrivit normelor legale, nu se restituie. Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă sunt bunuri perisabile, obiecte din metale sau pietre preţioase, mijloace de plată străină, titluri de valoare internă, obiecte de artă şi de muzeu, colecţii de valoare, precum şi sume de bani şi dacă nu este cazul a fi restituite, se conservă sau se valorifică. Obiectele despre care am făcut vorbire anterior se predau în 48 de ore de la ridicare. Dacă obiectele sunt strict necesare urmăririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai târziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de către procuror, după terminarea urmăririi penale. Sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor perisabile, precum şi sumele de bani ridicate se consemnează, după caz, pe numele învinuitului, la dispoziţia organului care a dispus instituirea sechestrului, căruia i se predă recipisa de consemnare a sumei în termen de cel mult trei zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor. Organul judiciar va depune diligenţele necesare ca în momentul efectuării percheziţiei domiciliare sau corporale să fie de faţă şi martori asistenţi, persoane neutre, neinteresate în cauză. În cazul în care percheziţia sau ridicarea de obiecte şi înscrisuri se efectuează la o unitate juridica • organul judiciar care face percheziţia se legitimează şi, după caz, înfăţişează reprezentantului unităţii publice sau al altei persoane juridice autorizaţia dată; • ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziţia se efectuează în prezenţa reprezentantului unităţii; • dacă şi în situaţiile când este obligatorie prezenţa martorilor asistenţi, aceştia pot face parte din personalul unităţii; • după redactarea procesului verbal şi semnarea lui, o copie de pe acesta se lasă reprezentantului unităţii.