Sunteți pe pagina 1din 8

Tactica efectuării percheziţiei

Percheziţia reprezintă activitatea procedurală prin mijlocirea


căreia se urmăreşte descoperirea şi ridicarea din anumite locuri sau de
la anumite persoane, a obiectelor sau înscrisurilor ce conţin sau poartă
urme ale unei infracţiuni şi care pot servi la aflarea adevărului.
Efectuarea percheziţiei aduce limitări ale unor drepturi şi
libertăţi fundamentale ale omului, spre exemplu dreptul la intimitate,
dreptul la inviolabilitatea persoanei, a domiciliului, a corespondenţei,
a dreptului de proprietate privată.
Se poate dispune efectuarea percheziţiei ori de câte ori se
consideră că este necesară pentru strângerea probelor sau când
persoana căreia i s-a cerut să predea vreun obiect sau vreun înscris
trimise ori adresate învinuitului sau inculpatului, tăgăduieşte existenţa
sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori există indicii
temeinice că efectuarea unei percheziţii este necesară pentru
descoperirea şi strângerea probelor.
Percheziţiile pot fi ordonate exclusiv de magistrat şi pot fi
efectuate numai în formele prevăzute de lege. Percheziţiile în timpul
nopţii sunt interzise, în afară de cazul delictului flagrant.
Percheziţia poate fi domiciliară sau corporală.
Percheziţia domiciliară
Percheziţia domiciliară poate fi dispusă numai de către
judecător, prin încheiere motivată, în cursul urmăririi penale, la
cererea procurorului sau în cursul judecăţii. Percheziţia domiciliară nu
poate fi dispusă decât după începerea urmăririi penale.
Percheziţia domiciliară dispusă în cursul urmăririi penale se
efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, însoţiţi,
după caz, de lucrătorii operativi.
În cursul judecăţii, instanţa poate proceda la efectuarea
percheziţiei cu ocazia unei cercetări locale. În celelalte cazuri,
dispoziţia instanţei de judecată de a se efectua o percheziţie se
comunică procurorului, în vederea efectuării acesteia.
Timpul legal de efectuare a unei percheziţii domiciliare este
între orele 6.00 şi 20.00, iar între celelalte ore percheziţia poate fi
efectuată numai în caz de infracţiune flagrantă sau când percheziţia
urmează a se efectua într-un local public. Percheziţia începută între
orele 6.00 şi 20.00 poate continua şi în timpul nopţii.
Organul judiciar care face percheziţia este obligat, în prealabil,
să se legitimeze şi, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte
autorizaţia dată de judecător. Percheziţia domiciliară se face în
prezenţa persoanei a cărei domiciliu se percheziţionează, iar în lipsa
acesteia în prezenţa unui reprezentant ori a unui membru de familie
sau a unui vecin, cu capacitate de exerciţiu. Percheziţia domiciliară se
efectuează de organul judiciar în prezenţa unor martori asistenţi.
În cazul în care persoana la care se face percheziţia este reţinută
ori arestată, aceasta va fi adusă la percheziţie.
Organul judiciar care face percheziţia are dreptul să deschidă
încăperile sau alte mijloace de păstrare în care s-ar putea găsi
obiectele sau înscrisurile căutate. Organul judiciar trebuie să ia măsuri
ca împrejurările din viaţa personală a celui la care se efectuează
percheziţia şi care nu au legătură cu cauza, să nu devină publice.
În funcţie de natura infracţiunii cercetate se stabilesc şi obiectele
care urmează a fi căutate cu ocazia percheziţiei: în cazul unei
infracţiuni de omor se vor căuta urme de violenţă, arma crimei.
Pentru ca operaţiunea de percheziţionare să fie încununată cu
succes, organele judiciare trebuie să fie bine informate cu privire la
persoana care urmează a fi percheziţionată, cât şi la locul efectiv unde
se va desfăşura percheziţia. În timpul efectuării percheziţiei este
recomandabil ca unul dintre membrii echipei să urmărească discret
reacţiile emoţionale ale făptuitorului sau familiei acestuia.
În cazul în care se urmăreşte o percheziţie inopinantă, este
recomandabil ca deplasarea echipei la faţa locului să se desfăşoare cu
cea mai mare discreţie, astfel ca persoana percheziţionată să nu
observe acest lucru şi să nu aibă timp să părăsească imobilul sau
spaţiul ce urmează a fi percheziţionat ori să ascundă sau să distrugă
obiectele sau înscrisurile căutate. În cazul infracţiunilor flagrante sau
în cazul în care se refuză intrarea în imobil, aceasta se va face în forţă
în prezenţa martorilor asistenţi. După legitimarea organului judiciar,
se va proceda la o inspecţie rapidă şi generală a încăperilor, în special
a locurilor ori instalaţiilor care ar putea fi folosite pentru distrugerea
obiectelor sau înscrisurilor căutate şi la împiedicarea oricărei
posibilităţi de a comunica cu exteriorul ori la măsuri de prevenire şi
contracarare a oricăror porniri violente împotriva membrilor echipei.
În cazul în care în imobil se află mai multe persoane, acestea vor fi
legitimate şi adunate pe cât posibil într-o singură încăpere şi
supravegheate pe tot timpul efectuării percheziţiei. Dacă apar
conflicte între aceste persoane sau dacă alte împrejurări impun,
organele judiciare le vor separa în încăperi diferite. Dacă se impune
sau dacă vor exista suspiciuni, aceste persoane vor fi percheziţionate
corporal.
În situaţia în care percheziţia urmează a se efectua într-un loc
închis, organul judiciar va stabili adresa exactă. În cazul în care
percheziţia se va efectua într-un apartament, se vor stabili strada,
blocul, etajul, apartamentul, vecinătăţile, caracteristicile de
construcţie, amplasarea încăperilor şi dependinţelor, căile de acces,
existenţa teraselor, scărilor de serviciu, podurilor etc.
În situaţia în care percheziţia urmează a se efectua într-un loc
deschis se va stabili amplasarea exactă a suprafeţei care va fi
percheziţionată, delimitarea împrejurimilor şi a vecinătăţilor,
particularităţile reliefului şi vegetaţiei, stabilirea reperelor naturale,
construcţiile existente şi destinaţia lor, căile de acces etc.
Dacă este necesară efectuarea unei percheziţii în două locuri
diferite, este recomandabil să se efectueze percheziţia simultan, pentru
ca făptuitorul să nu aibă posibilitatea să comunice cu alte persoane şi
să ascundă probe importante soluţionării corecte a cauzei.
După o verificare de ansamblu, generală a locului unde urmează
a se efectua percheziţia, se va trece la o verificare amănunţită,
minuţioasă a fiecărei încăperi sau obiect de mobilier sau instalaţie
sanitară ori obiect de vestimentaţie. Ca şi cercetarea la faţa locului,
percheziţia se face după un plan bine determinat şi stabilit de şeful
echipei. Trebuie să se urmărească dacă au fost aduse modificări
construcţiei sau pieselor de mobilier în scopul ascunderii obiectelor,
înscrisurilor sau valorilor. Se vor cere explicaţii celui percheziţionat
cu privire la obiectele, valorile sau înscrisurile găsite, după care, va fi
pus să le semneze spre neschimbare.
La efectuarea percheziţiei, vor participa şi alţi membri ai
echipei. Aceştia pot fi poliţişti sau specialişti din diverse domenii.
Numărul membrilor echipei ce urmează a face percheziţia se va stabili
în funcţie de natura şi dificultatea speţei, dar şi în funcţie de numărul
de persoane care pot fi la faţa locului în momentul efectuării
percheziţiei şi care pot opune rezistenţă.
Percheziţia corporală
Percheziţia corporală poate fi dispusă, după caz, de organul de
cercetare penală, de procuror sau de judecător.
Percheziţia corporală se efectuează de organul judiciar care a
dispus-o sau de persoana desemnată de acest organ. Organul judiciar
care urmează a efectua percheziţia corporală este obligat ca, în
prealabil, să se legitimeze şi, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte
autorizaţia dată de judecător.
Percheziţia corporală se face numai de o persoană de acelaşi sex
cu cea percheziţionată. De asemenea, se impune şi prezenţa martorilor
asistenţi. Percheziţia corporală nu vizează exclusiv corpul persoanei
respective, ci mai ales îmbrăcămintea sau obiectele aflate asupra
acesteia ori urmele efective existente asupra persoanei respective.
Percheziţia corporală este o procedură ce se impune a fi
efectuată de urgenţă, pentru a evita dispariţia urmelor infracţiunii sau
pentru a preveni distrugerea, dosirea sau abandonarea anumitor
obiecte sau înscrisuri, ori pentru a înlătura pericolul folosirii unui
obiect contondent în scopul de a imobiliza membrii echipei organului
judiciar.
Ridicarea de obiecte şi înscrisuri
Ridicarea de obiecte sau înscrisuri, de obicei, este efectuată
concomitent cu percheziţia. Ridicarea de obiecte sau înscrisuri este o
activitate de tactică criminalistică, potrivit căreia organele judiciare
ridică de la faţa locului, anumite obiecte sau înscrisuri care au legătură
cu infracţiunea şi acestea vor servi la aflarea adevărului.
Ridicarea de obiecte şi înscrisuri se poate face legal între
orele 6.00 şi 20.00, iar între celelalte ore numai în caz de infracţiune
flagrantă sau când percheziţia urmează a se efectua într-un local
public, situaţie în care se pot ridica obiecte sau înscrisuri la orice oră..
Organul judiciar care urmează a ridica obiecte sau înscrisuri este
obligat să se legitimeze, iar ridicarea acestora se face în prezenţa
persoanei de la care se ridică, iar în lipsa acesteia în prezenţa unui
reprezentant ori a unui membru de familie sau a unui vecin, cu
capacitate de exerciţiu. Activitatea de ridicare de obiecte şi înscrisuri
se efectuează de organul judiciar în prezenţa unor martori asistenţi.
Organul judiciar care efectuează percheziţia are dreptul să
deschidă încăperile sau alte mijloace de păstrare în care s-ar putea
găsi obiectele sau înscrisurile căutate. Organul judiciar este obligat să
se limiteze la ridicarea numai a obiectelor şi înscrisurilor care au
legătură cu fapta săvârşită; obiectele sau înscrisurile a căror circulaţie
sau deţinere este interzisă se ridică întotdeauna.
Obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei de la care
sunt ridicate şi celor care asistă pentru a fi recunoscute şi a fi
însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etichetează
şi se sigilează. Obiectele care nu pot fi însemnate sau pe care nu se
pot aplica etichete şi sigilii se împachetează sau se închid, pe cât
posibil laolaltă, după care se aplică sigilii. Obiectele care nu pot fi
ridicate se sechestrează şi se lasă în păstrare fie celui la care se află,
fie unui custode. Probele pentru analiză se iau cel puţin în dublu şi se
sigilează. Una din probe se lasă celui de la care se ridică.
Organele judiciare au obligaţia să întocmească un proces-
verbal cu ocazia efectuării percheziţiei şi a ridicării de obiecte sau
înscrisuri. Procesul verbal trebuie să cuprindă:
• data şi locul unde este încheiat;
• numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie;
• numele, prenumele, ocupaţia şi adresa martorilor asistenţi
• descrierea amănunţită a celor constatate, precum şi a
măsurilor luate;
• numele, prenumele, ocupaţia şi adresa persoanelor la care
se referă procesul-verbal, obiecţiile şi explicaţiile acestora;
• locul, timpul şi condiţiile în care înscrisurile şi obiectele
au fost descoperite şi ridicate;
• enumerarea şi descrierea amănunţită a obiectelor şi
înscrisurilor ridicate, pentru a putea fi recunoscute;
• enumerarea şi descrierea obiectelor care nu au fost
ridicate, precum şi de acelea care au fost lăsate în păstrare;
• eventualele obiecţiuni la desfăşurarea percheziţiei;
Procesul verbal trebuie semnat pe fiecare parte şi la sfârşit de cel
care îl încheie, precum şi de persoanele care participă la percheziţie şi
la ridicarea de obiecte sau înscrisuri: martori asistenţi, proprietarii.
Persoana percheziţionată, martorii asistenţi şi celelalte persoane
participante la această activitate vor fi întrebate dacă au de făcut
obiecţiuni cu privire la modul cum a decurs percheziţia.
O copie de pe procesul verbal se lasă persoanei la care s-a făcut
percheziţia sau de la care s-au ridicat obiectele şi înscrisurile.
Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispune ca
obiectele sau înscrisurile ridicate care constituie mijloace de probă să
fie, după caz, ataşate la dosar sau păstrate în alt mod. Obiectele sau
înscrisurile ridicate, care nu sunt ataşate la dosar, pot fi fotografiate.
În acest caz fotografiile se vizează şi se ataşează la dosar. Până la
soluţionarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de probă se
păstrează de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată la
care se găseşte dosarul.
Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse
confiscării, pot fi restituite persoanei căreia îi aparţin, chiar înainte de
soluţionarea definitivă a procesului, afară de cazul când prin această
restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevărului. Organul de urmărire
penală sau instanţa de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au
fost restituite obiectele, că este obligată să le păstreze până la
soluţionarea definitivă a cauzei.
Obiectele sau înscrisurile predate sau ridicate în urma
percheziţiei şi care nu au legătură cu cauza se restituie persoanei
căreia îi aparţin. Obiectele care sunt deţinute ilegal şi se confiscă
potrivit normelor legale, nu se restituie.
Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă sunt bunuri
perisabile, obiecte din metale sau pietre preţioase, mijloace de plată
străină, titluri de valoare internă, obiecte de artă şi de muzeu, colecţii
de valoare, precum şi sume de bani şi dacă nu este cazul a fi restituite,
se conservă sau se valorifică. Obiectele despre care am făcut vorbire
anterior se predau în 48 de ore de la ridicare. Dacă obiectele sunt strict
necesare urmăririi penale, depunerea se face ulterior, dar nu mai târziu
de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de către procuror, după
terminarea urmăririi penale. Sumele de bani rezultate din valorificarea
bunurilor perisabile, precum şi sumele de bani ridicate se
consemnează, după caz, pe numele învinuitului, la dispoziţia
organului care a dispus instituirea sechestrului, căruia i se predă
recipisa de consemnare a sumei în termen de cel mult trei zile de la
ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.
Organul judiciar va depune diligenţele necesare ca în momentul
efectuării percheziţiei domiciliare sau corporale să fie de faţă şi
martori asistenţi, persoane neutre, neinteresate în cauză.
În cazul în care percheziţia sau ridicarea de obiecte şi înscrisuri
se efectuează la o unitate juridica
• organul judiciar care face percheziţia se legitimează şi,
după caz, înfăţişează reprezentantului unităţii publice sau al altei
persoane juridice autorizaţia dată;
• ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziţia se
efectuează în prezenţa reprezentantului unităţii;
• dacă şi în situaţiile când este obligatorie prezenţa
martorilor asistenţi, aceştia pot face parte din personalul unităţii;
• după redactarea procesului verbal şi semnarea lui, o copie
de pe acesta se lasă reprezentantului unităţii.

S-ar putea să vă placă și