Percheziția domiciliară

Scopul percheziției domiciliare ori a bunurilor aflate în domiciliu este de a descoperi şi strânge probe cu privire
la o infracțiune, de a conserva urmele săvârşirii infracţiunii respective sau de a prinde persoana bănuită că a
săvârșit infracțiunea.Această poate fi dispusă dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei
infracţiuni de către o persoană sau deţinerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracţiune, prin
urmare nu este obligatoriu ca persoana percheziționată să aibă calitatea de suspect/inculpat în cauză, această
măsură putând fi dispusă împotriva oricărei persoane.

Un aspect notabil este acela că percheziția domiciliară poate fi dispusă doar de către un judecător la
cererea motivată a procurorului, deci urmărirea penală trebuie să fie începută. Odată admisă cererea
procurorului, judecătorul emite un mandat de percheziție care trebuie să conțină următoarele:

 denumirea instanţei;
 data, ora şi locul emiterii;
 numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de percheziţie;
 perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depăşi 15 zile;
 scopul pentru care a fost emis;
 descrierea locului unde urmează a se efectua percheziţia sau, dacă este cazul, şi a locurilor învecinate
acestuia;
 numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reşedinţa ori sediul căreia se efectuează percheziţia, dacă
este cunoscută;
 numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut;
 descrierea făptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se bănuieşte că se află în locul unde se
efectuează percheziţia, indicarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau a altor obiecte despre care se
presupune că există în locul ce urmează a fi percheziţionat;
 menţiunea că mandatul de percheziţie poate fi folosit o singură dată;
 semnătura judecătorului şi ştampila instanţei.

Ca regulă, percheziția domiciliară se efectuează doar în intervalul 06:00-23:00, însă există și două

excepții când aceasta poate să se desfășoare la orice oră, anume:

 în cazul infracțiunii flagrante;

 când percheziția urmează să se desfășoare într-un local deschis publicului la ora respectivă.

 Înainte de începerea percheziţiei, organul judiciar este obligat să se legitimeze şi înmânează o copie a
mandatului emis de judecător persoanei la care se va efectua percheziţia, reprezentantului acesteia sau unui
membru al familiei, iar în lipsă, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exerciţiu care cunoaşte persoana
la care se va efectua percheziţia şi, dacă este cazul, custodelui. Dacă nu se află nicio persoană în locația în care
urmează a fi efectuată percheziţia, aceasta se efectuează în prezenţa unui martor asistent, toată percheziția
putând fi filmată ori fotografiată.

 De asemenea, organele de urmărire penală aduc la cunoştinţă faptul că persoanele la care se desfășoară
percheziția au dreptul ca la efectuarea percheziţiei să participe un avocat. În această situație percheziția
este amânată, dar nu mai mult de două ore, putându-se lua măsuri de conservare a locului. Totuși, în cazuri
excepţionale, ce impun efectuarea percheziţiei de urgenţă, sau în cazul în care avocatul nu poate fi
contactat, percheziţia poate începe şi înainte de expirarea termenului de două ore.

Mandatul de percheziție poate fi extins și pentru locuințele învecinate în cazul în care, în timpul efectuării
percheziţiei, se constată că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri
învecinate, cu aprobarea procurorului.
Trebuie cunoscut faptul că dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezistenţă armată sau alte tipuri de
violenţă ori există un pericol cu privire la distrugerea probelor sau în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit
niciun răspuns la solicitările organelor judiciare de a pătrunde în domiciliu organele judiciare care efectuează
percheziţia pot folosi forţa, în mod adecvat şi proporţional, pentru a pătrunde într-un domiciliu. De
asemenea, organele judiciare au dreptul să deschidă, prin folosirea forţei, încăperile, spaţiile, mobilierul şi alte
obiecte în care s-ar putea găsi obiectele, înscrisurile, urmele infracţiunii sau persoanele căutate, în cazul în care
posesorul acestora nu este prezent sau nu doreşte să le deschidă de bunăvoie, cu condiția ca acestea să
evite daunele nejustificate.La începutul percheziției organele judiciare solicită predarea de bunăvoie a
persoanelor sau a obiectelor căutate, iar dacă acestea sunt predate percheziţia nu se mai efectuează.

În timpul percheziției sunt ridicate obiectele şi înscrisurile care au legătură cu fapta pentru care se
efectuează urmărirea penală, dar pot fi ridicate și obiectele sau înscrisurile a căror circulaţie ori deţinere
este interzisă sau în privinţa cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârşirea unei
infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

Prin urmare dacă mandatul de percheziție a fost emis pentru a găsi o persoană, dar cu ocazia percheziției să
găsesc substanțe interzise, acestea din urmă vor fi ridicate de către organele de urmărire penală care efectuează
percheziția.Odată identificate obiectele ori înscrisurile acestea sunt prezentate persoanei de la care sunt ridicate
şi persoanelor prezente, pentru a fi recunoscute şi a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se
etichetează şi se sigilează. În situația în care obiectele identificate nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot
aplica etichete şi sigilii se împachetează sau se închid, pe cât posibil împreună, după care se aplică sigilii.

Referitor la obiectele care nu pot fi ridicate se lasă în păstrarea celui la care se află sau a unui custode, cu
condiția ca aceasta să le păstreze, conserve şi de a le pune la dispoziţia organelor de urmărire penală, la cererea
acestora.Dacă o parte dintre obiectele ridicate nu sunt supuse unei eventuale confiscări, la cerere pot fi
restituite, cu obligația ca persoana să le păstreze până la soluţionarea definitivă a procesului, dacă prin această
restituire nu s-ar îngreuna aflarea adevărului.

La finalul percheziției se întocmește un proces verbal, care se predă în copie persoanei la care s-a făcut
percheziția ori la una dintre persoanele amintite anterior, în cuprinsul căruia trebuie să regăsim următoarele:

o numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie;

o numărul şi data mandatului de percheziţie;
o locul unde este încheiat;
o data şi ora la care a început şi ora la care s-a terminat efectuarea percheziţiei, cu menţionarea oricărei
întreruperi intervenite;
o numele, prenumele, ocupaţia şi adresa persoanelor ce au fost prezente la efectuarea percheziţiei, cu
menţionarea calităţii acestora;
o efectuarea informării persoanei la care se va efectua percheziţia cu privire la dreptul de a contacta un
avocat care să participe la percheziţie;
o descrierea amănunţită a locului şi condiţiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracţiunii au
fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amănunţită, pentru a putea fi recunoscute;
menţiuni cu privire la locul şi condiţiile în care suspectul sau inculpatul a fost prins;
o obiecţiile şi explicaţiile persoanelor care au participat la efectuarea percheziţiei, precum şi menţiunile
referitoare la înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate;
o menţiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lăsate în păstrare;
o menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale.