Cercetarea la faţa locului

1. Cercetarea la faţa locului este o acţiune procesuală care poate fi

efectuată pînă la pornirea urmăririi penale.
2. Această acţiune procesuală constă în cercetarea vizuală a locului
faptelor, a terenurilor, a încăperilor, obiectelor, documentelor, animalelor,
cadavrelor umane sau ale animalelor.
3. Scopul CFL constă în descoperirea urmelor infracţiunii şi mijloacele
materiale de probă, pentru a stabili circumstanţele care au importanţă pentru cauză,
inclusiv circumstanţele infracţiunii.
4. Sarcinile CFL - în cercetarea şi fixarea împrejurărilor în care s-a comis
infracţiunea cu scopul de a descoperi caracterul şi mecanismul fenomenului;
descoperirea şi ridicarea urmelor infracţiunii care în continuare poate să
servească ca corpuri delicte; descoperirea unor semne caracteristice persoanelor
care au participat la comiterea infracţiunii (numărul lor, vârsta aproximativă, datele
fizice, prezenţa anumitor deprinderi, capacităţi, diferite devieri psihice, cît şi
cunoaşterea de către făptuitor a unor date privind activitatea victimei); stabilirea
unor circumstanţe care caracterizează latura obiectivă a infracţiunii, timpul, modul,
acţiunile făptuitorului, consecinţele infracţiunii, legătura cauzală dintre faptă şi
consecinţe, descoperirea unor elemente care ar caracteriza motivul şi scopul
infracţiunii; descoperirea circumstanţelor care ar contribui la comiterea infracţiunii.
Realizarea sarcinilor cercetării permite de a obţine anumite date iniţiale care sunt
deosebit de importante şi contribuie la descoperirea infracţiunii.
5. CFL poate fi efectuată din momentul sesizării sau autosesizării
organului competent despre pregătirea sau săvîrşirea unei infracţiuni, apoi atît în
cadrul urmăririi penale cît şi în cadrul examinării cauzei în instanţa de judecată.
6. Cercetarea vizuală a obiectelor poate avea loc şi în cadrul reţinerii,
percheziţiei, ridicării, sechestrării corespondenţei, experimentului, verificării la faţa
locului, reconstituirii faptelor ş.a. În acest caz, însă, cercetarea vizuală nu
constituie o acţiune procesuală independentă.
7. Pentru efectuarea cercetării la faţa locului nu este necesară emiterea,
întocmirea unei ordonanţei, însă în cazul cercetării la faţa locului la domiciliu fără
permisul persoanei căreia i se limitează dreptul prevăzut în art.12 se efectuează în
baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală, cu autorizarea
judecătorului de instrucţie, în acest caz este obligatorie emiterea ordonanţei şi
înaintarea unui demers judecătorului de instrucţie (vezi comentariul la articolul
304). Judecătorul de instrucţie autorizează efectuarea cercetării la faţa locului în
domiciliu printr-o încheiere (vezi comentariul la articolul 305). Doar în cazuri
excepţionale cercetarea la faţa locului în domiciliu poate avea loc fără autorizaţia
judecătorului de instrucţie, în baza ordonanţei motivate a procurorului (vezi
comentariul la articolul 301).
8. Autorizaţia judecătorului de instrucţie este obligatorie, dacă persoana în
privinţa căreia se efectuează acţiunea respectivă refuză să dea consimţământul sau
nu este caz de infracţiune flagrantă, la desfăşurarea următoarelor procedee
probatorii: 1) cercetarea la faţa locului la domiciliu; 2) examinarea corporală; 3)

1
exhumarea cadavrului; 4) percheziţia; 5) ridicarea de obiecte şi documente; 6)
sechestrarea corespondenţei; 7) interceptarea comunicărilor; 8) înregistrarea de
imagini.
9. Cercetarea se efectuează de către ofiţerul de urmărire penală, procuror
sau după caz de către instanţă. Cercetarea efectuată de către specialist sau expert
nu este o cercetare separată dar se include fie în cercetarea la faţa locului propriu
zisă fie la cercetarea obiectului în cadrul expertizei.
10. Efectuarea cercetării la faţa locului permite de a obţine anumite date
iniţiale pentru efectuarea altor acţiuni procesuale (expertiza, experimentul,
audierea, prezentarea spre recunoaştere).
11. Rezultatele cercetării la faţa locului permit de a întreprinde anumite
acţiuni pentru reprimarea activităţii criminale sau preîntâmpinarea comiterii altor
infracţiuni, permite efectuarea unor activităţi speciale de investigaţie.
12. Efectuarea tardivă a cercetării la faţa locului poate prejudicia
considerabil calitatea urmăririi penale. Cercetarea la faţa locului se poate efectua
de câte ori este necesar însă cea mai utilă este cercetarea în urma infracţiunii
proaspăt săvârşite. În cazul de necesitate, poate fi efectuată cercetarea suplimentară
sau cercetarea repetată. Cercetarea suplimentară se efectuează în situaţia cînd unele
obiecte care erau la locul infracţiunii şi despre care s-a cunoscut mai târziu (de
exemplu din audierea martorului ocular) nu au fost examinate sau au fost
examinate insuficient. După examinarea acestor obiecte se întocmeşte un proces
verbal unde se indică faptul efectuării cercetării suplimentare, scopul descriindu-se
în obiectele respective. Cercetarea repetată este necesară în cazurile cînd a fost
efectuată cercetarea la faţa locului în condiţii climaterice nefavorabile şi în legătură
cu care a fost imposibil de a stabili unele circumstanţe sau dacă sunt temeiuri de a
constata că cercetarea a fost efectuată necalitativ (de exemplu nu a participat un
specialist). La pregătirea pentru efectuarea suplimentară sau repetată este necesar
de a face cunoştinţă cu procesul verbal de cercetare iniţială, iar dacă este
posibilitate de a invita specialistul care a participat la cercetarea iniţială.
13. După regula generală cercetarea la faţa locului se efectuează imediat
după sesizarea organului de urmărire penală. Legea nu stabileşte în competenţa
cărui organ se include efectuarea cercetării la faţa locului, după regula generală,
acesta este organul de urmărire penală sesizat, sau care efectuează urmărirea
penală. Cercetarea la faţa locului se efectuează de ofiţerul de urmărire penală care
atrage forţele poliţiei pentru a asigura efectuarea normală a cercetării. Procurorul
poate efectua cercetarea la faţa locului în orice cauză penală.
14. La efectuarea cercetării la faţa locului pot participa specialişti din
diferite domenii, cum ar fi criminalişti, chimişti, medici, ingineri, biologi, etc. În
cazul atragerii specialiştilor, ofiţerul de urmărire penală este obligat de a constata
datele personale, competenţa, de a stabili cazuri de incompatibilitate, inclusiv
drepturile şi obligaţiile potrivit articolului 87.
15. La cercetarea la faţa locului poate participa bănuitul, învinuitul, partea
vătămată, martorul.
16. Toate chestiunile de participare se soluţionează în dependenţă de etapa
urmăririi, cât şi de faptul dacă participarea acestor persoane va facilita efectuarea

2
eficientă a acţiunii procesuale. În toate cazurile persoana care efectuează cercetarea
la faţa locului decide participarea unui sau altui subiect. Apărătorul participă în
toate cazurile când participă bănuitul sau învinuitul, cât şi în cazurile când această
acţiune procesuală se efectuează la cererea lor.
17. În situaţia când participă specialiştii, partea vătămată, martorii aceştia
sunt avertizaţi despre obligaţia de nedenunţare a datelor obţinute în urma cercetării.
Efectuarea cercetării la faţa locului pot fi aplicate şi înregistrarea video sau sonoră.
Este raţional de a plica înregistrarea video în cazurile când:
a) dacă cercetarea la faţa locului se începe până la terminarea evenimentului
când starea de lucruri este în permanentă modificare;
b) este raţională efectuarea înregistrării video în cazul când este necesitate
de a înlătura urgent consecinţele fenomenului, fapt ce duce la modificarea stării
iniţiale (de exemplu: în cazurile de accidente rutiere);
c) în situaţia când este necesară modificare împrejurării pentru descoperirea
urmelor infracţiunii sau a corpurilor delicte;
d) pentru redarea dinamicii împrejurării care este deosebit de dificil de a o
reda în procesul verbal;
e) când din cauza anumitor condiţii climaterice (ploaie, zăpadă), sau din alte
cauze este pericolul de dispariţie a urmelor infracţiunii, dar există necesitatea
fixării urgente a întregului complex de omoruri;
f) când locul infracţiunii reprezintă un teritoriu imens şi complicat;
18. Persoana care efectuează cercetarea examinează atât tabloul integru,
cât şi fiecare obiect în detaliu. La examinarea tabloului integru o persoană care
efectuează cercetarea poate întocmi diferite scheme, schiţe, fotografieri, filmări,
măsurări. La examinarea în detaliu a oricărui obiect se poate de făcut mulaje şi
tipare. Obligatoriu trebuie de împachetat şi de sigilat obiectele sau documentele
ridicate care se transmit expertului. Aceeaşi situaţie este şi în cazul când este
necesar un timp mai îndelungat pentru examinarea detaliată a tuturor obiectelor
ridicate şi în asemenea situaţii toate aceste obiecte se împachetează, se semnează
de către persoana care efectuează urmărirea, de către specialist, de către bănuit,
învinuit, apărător, martor, partea vătămată, dacă aceştia au participat la această
acţiune procesuală.
În dependenţă de infracţiunea comisă, cercetarea la faţa locului are sarcini
specifice. Procesul-verbal de cercetare la

3
 Articolul 125. Temeiurile pentru efectuarea percheziţiei
1. Cercetarea şi prezentarea spre recunoaştere a cadavrului poate fi
efectuată atât la locul exhumării, cât şi în alt loc. În cazul când cercetarea
cadavrului şi recunoaşterea au fost efectuate la locul exhumării, datele obţinute în
urma acestor acţiuni se includ în procesul verbal general, procesul verbal al
exhumării. Dacă cadavrul a fost deplasat pentru recunoaşterea sau examinarea în
alt loc, atunci se întocmeşte un proces verbal separat. Toate cheltuielile legate de
exhumare şi ulterioara înmormântare sunt suportate de către stat.

1. Percheziţia aduce la atingere inviolabilităţii domiciliului,

inviolabilitatea fiind garantată de lege. Articolul 8, § 1 a CEDO stipulează că orice
persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului
său şi a corespondenţei sale. Prevederi analogice se întâlnesc în Constituţia
Republicii Moldova, art. 29, cât şi articolul 12 al Codului de procedură penală. Cu
toate acestea legea admite o asemenea intervenţie în scopul asigurării interesului
social – lupta cu criminalitatea.
2. Conţinutul percheziţiei constă în faptul că această acţiune procesuală se
efectuează prin constrângere, fără a avea voinţa sau acordul proprietarului sau
posesorului. În cazul când persoana (proprietarul sau posesorul) predă benevol
lucrurile căutate, percheziţia nu se efectuează). Scopul percheziţiei este căutarea,
descoperirea şi ridicarea anumitor instrumente care au servit la săvârşirea
infracţiunii, obiecte şi valori dobândite în urma infracţiunii, precum şi alte obiecte
sau documente care ar putea avea importanţă pentru cauză şi descoperirea unor
persoane căutate, a unor cadavre. În timpul percheziţiei pot fi descoperite şi alte
obiecte care nu sunt căutate, circularea liberă a cărora este interzisă: (arme, muniţii,
substanţe narcotice, substanţe explozibile, toxice, ş. a.). Aceste obiecte şi substanţe
de asemenea sunt ridicate.
3. Percheziţia poate fi efectuată doar după pornirea urmăririi penale.
Efectuarea percheziţiei până şa pornirea urmăririi se consideră ca o încălcare
flagrantă a legii procesual penale şi rezultatele obţinute nu pot avea valoare
probantă.
4. Percheziţia se poate efectua în orice loc, fie încăpere, fie teritoriu, etc.,
în care după presupunerea întemeiată a organului de urmărire penală pot fi obiecte,
documente sau persoane ce au implicaţie în cauza penală urmărită. Cercul de
persoane la care se poate de efectuat percheziţia nu este stabilit, ceea ce înseamnă
că percheziţia poate fi efectuată la orice persoană, indiferent de faptul este parte
sau nu în cauza penală urmărită sau în general nu este subiect în cauza penală.
5. Condiţii pentru efectuarea percheziţiei este presupunerea întemeiată a
organului de urmărire penală bazată pe probele sau materialele de investigaţie
operativă. Probele care dau temei de efectuare a percheziţiei trebuie să fie
administrate cu respectarea legii procesual-penale inclusiv cu indicarea sursei de
provenienţă. Materialele de investigaţie operativă trebuie să fie transmise oficial
organului de urmărire penală de către serviciile respective. (Art.___ al Legii cu
privire la activitatea operativă de investigaţie). Percheziţia poate fi efectuată în
orice etapă a urmăririi, imediat după ce au apărut temeiurile de efectuare.

4
Efectuarea tardivă a percheziţiei poate prejudicia considerabil urmărirea penală
(dispariţia lucrurilor căutate, dispariţia persoanelor, etc.).
6. Constatând necesitatea efectuării percheziţiei organul de urmărire
penală întocmeşte o ordonanţă în care obligatoriu trebuie să fie indicat motivul
efectuării percheziţiei, date care confirmă existenţa temeiului de efectuare a
percheziţiei, ş. a. (vezi comentariul la articolul 304).
7. Procurorul ca responsabil de urmărirea penală înaintează demersul
judecătorului de instrucţie. Examinarea demersului se efectuează în conformitate
cu articolul 305 a Codului de procedură penală.
8. În cazul când efectuarea percheziţiei este determinată de infracţiunea
proaspăt săvârşită (delict flagrant) percheziţia se poate de efectuat fără autorizaţia
judecătorului de instrucţie. În asemenea situaţii este necesară ordonanţa
procurorului privind efectuarea percheziţiei. Pe lângă faptul că ordonanţa trebuie să
corespundă criteriilor prevăzute de articolul 304, adică să fie motivată, să fie
indicate timpul şi locul efectuării percheziţiei, motivele efectuării percheziţiei,
ordonanţa dată trebuie să mai conţină şi argumentarea necesităţii efectuării
percheziţiei fără autorizaţia judecătorului de instrucţie. Absenţa argumentării în
ordonanţa procurorului poate determina recunoaşterea percheziţiei ca ilegală.
9. Procurorul este obligat ca imediat să anunţe judecătorul de instrucţie
despre efectuarea percheziţiei fără autorizaţia acestuia, inclusiv să prezinte
ordonanţa sa şi toate materialele obţinute în urma percheziţiei. Judecătorul de
instrucţie verifică legalitatea efectuării percheziţiei şi se pronunţă prin rezoluţie în
cazul când nu depistează încălcări ale legii.
10. În cazul când au fost depistate încălcări la efectuarea percheziţiei
judecătorul de instrucţie emite o încheiere prin care declară percheziţia ilegală.
Încălcările pot fi de orice gen: fie nu a fost motivul efectuării percheziţiei, ilegal
percheziţia a fost efectuată fără autorizaţia judecătorului de instrucţie, sau au fost
comise încălcări în timpul efectuării percheziţiei. Verificarea se efectuează în baza
articolului 301.
11. Persoanele ale căror drepturi şi interese legitime au fost încălcate, fie că
aceste persoane sunt subiecţi ai procesului penal, fie că sunt în afara procesului,
însă prin acţiunile organului de urmărire au fost încălcate drepturile lor, pot să
înainteze o plângere judecătorului de instrucţie prin care să ceară declararea
nulităţii percheziţiei. Plângerea se înaintează în condiţiile prevăzute de articolul
313 al Codului de procedură penală.

Articolul 126. Temeiurile pentru ridicarea de obiecte sau documente

1. Actul procedural al ridicării de obiecte sau documente este o activitate
care se deosebeşte de percheziţie prin aceea că presupune cunoaşterea atât a însuţi
documentelor sau obiectelor care au legătură cu cauza penală, cât şi a locului unde
acestea se găsesc. Această acţiune procesuală se efectuează doar în cazul când este
cunoscut cu certitudine locul aflării obiectelor sau documentelor. Ridicarea poate fi
efectuată numai în cazul când urmărirea penală a fost pornită. Ridicarea poate avea
loc când sunt anumite probe sau materiale de investigaţie operativă care indică

5
exact locul aflării acestor obiecte sau documente, inclusiv când sunt temeiuri
formale şi faptice privind efectuarea acestei acţiuni procesuale.
2. Temeiuri faptice sunt anumite date care permit a constata anumite
calităţi individuale ale obiectului care necesită a fi ridicat şi locul aflării lui. Aceste
date pot fi obţinute din diferite surse procesuale, cum ar fi declaraţiile martorilor, a
părţii vătămate, a învinuitului din diferite documente, inclusiv datele obţinute pe
cale operativă.
3. Temeiuri formale pentru efectuarea ridicării sunt ordonanţa motivată a
organului de urmărire penală în care obligatoriu trebuie să fie indicat care obiect
sau document necesită a fi ridicat (denumirea, unele semne individuale, locul
aflării lor, ş.a.). Ridicarea poate fi benevolă sau forţată.
4. În cele mai dese cazuri, ridicarea este aplicată pentru documente şi
obiecte în diferite instituţii şi organizaţii. În cazul când este necesară ridicarea unui
document, reprezentantul organului de urmărire penală poate lua cunoştinţă cu alte
documente, pentru identificarea documentului respectiv.
5. Ridicarea este o limitare a inviolabilităţii vieţii private a persoanei,
secretului, ş.a. Din aceste considerente, alin. 2 a, articolului 126 stabileşte anumite
situaţii când ridicarea poate avea loc doar cu autorizaţia judecătorului de instrucţie.
În toate cazurile este vorba de anumite documente care conţin anumită informaţie
accesul la care este limitat. Potrivit Legii cu privire la secretul de stat (vezi dacă
este legea cu privire la secretul comercial, bancar, vezi ce înseamnă informaţia
privind convorbirile telefonice, Legea cu privire la serviciu de stat, Legea cu
privire la telecomunicaţii, Legea cu privire la garanţiile şi drepturile electorale,
Legea cu privire la presă, Legea cu privire la sursele de informare în masă, Legea
cu privire la sănătate, vezi în Codul civil dacă este taina comercială, taina bancară,
Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară, taina notarială, taina impozitelor,
ş.a.m.d., vezi tot aici dacă este în activitatea bancară ceva ce ţine de conturile
bancare ale persoanei şi când este vorba de asigurarea socială). Informaţia privind
convorbirile telefonice.

Articolul 127. Persoanele prezente la efectuarea percheziţiei sau

ridicării de obiecte si documente

1. Percheziţia şi ridicarea este efectuată de către reprezentantul organului

de urmărire penală. La ridicare, sau la percheziţie în toate cazurile când consideră
necesar poate participa şi procurorul.
2. Pentru asigurarea bunei desfăşurări a acestei acţiuni procesuale pot fi
atraşi şi reprezentanţii organelor de forţă (poliţia, Serviciul de Informare şi
Securitate, reprezentanţi ai Serviciului Vamal, Centrul Naţional Anticorupţie ş.a.).
aceste persoane trebuie să asigure activitatea normală a reprezentanţilor organelor
de urmărire penală, urmărind de asemenea ca persoanele prezente la locul
efectuării percheziţiei sau ridicării să nu întreprindă tentative pentru a împiedica
desfăşurarea normală (încercarea de a distruge unele documente sau obiecte, de a
le ascunde, etc.).

6
 3. Reprezentantul organului de urmărire poate atrage un specialist la
efectuarea percheziţiei când consideră necesar acest fapt (spre exemplu, când este
necesitatea de a identifica anumite documente, de a forţa uşi, ş.a.).
4. În cazurile când persoanele la care se efectuează percheziţia nu cunosc
limba în care se desfăşoară procesul, organul de urmărire penală atrage un
interpret.
5. La efectuarea percheziţiei sau ridicării, este obligatorie prezenţa
persoanei la care se face această acţiune procesuală. Acesta poate fi atât
proprietarul, cât şi posesorul obiectelor sau documentelor căutate sau ridicate. În
cazul când din motive întemeiate (aflarea după hotarele localităţii, tratament într-o
instituţie medicală, ş.a.) se permite de a efectua percheziţia în lipsa acestei
persoane, dar cu prezenţa unor membri adulţi ai familiei sau a reprezentanţilor lui.
În procesul verbal al percheziţiei sau ridicării este necesar de menţionat atât faptul
că persoana la care se efectuează percheziţia nu asistă, cât şi motivele absenţei
acesteia.
6. În cazuri excepţionale când prezenţa persoanei la care se efectuează
percheziţia, sau a rudelor apropiate sau a altor persoane care reprezintă interesele
este imposibilă din motive întemeiate, iar interesele urmăririi nu permit amânarea
efectuării percheziţiei la efectuarea acestei acţiuni procesuale se invită
reprezentanţii autorităţii executive a administraţiei publice locale. Organul de
urmărire este obligat să informeze reprezentantul autorităţii publice locale privind
acţiunea procesuală care va fi efectuată, cât şi privind drepturile acestei persoane
de a asista la toate acţiunile întreprinse de către organul de urmărire penală. În
continuare, reprezentantul administraţiei publice locale va putea fi citat ca martor
în instanţa de judecată.
7. La efectuarea percheziţiei sau ridicării în organizaţii instituţii,
întreprinderi şi a unităţilor militare este necesară asistenţa persoanelor responsabile
pentru păstrarea sau utilizarea obiectelor sau documentelor căutate sau ridicate. În
cazul când vor fi ridicate anumite bunuri materiale este necesară prezenţa
persoanei responsabile pentru aceste bunuri materiale.
Dacă persoana percheziţionată solicită prezenţa avocatului, efectuarea
percheziţiei se suspendă pîna la prezentarea avocatului, dar nu mai mult de 2 ore.
8. Apărătorul este în drept de a participa la toate acţiunile legate de
percheziţie sau de ridicarea obiectelor sau documentelor. Aceleaşi drepturi le au şi
reprezentanţii acestor persoane. Prezenţa apărătorului este facultativă.
Neprezentarea acesteia nu poate fi ca obstacol la efectuarea acţiunilor procesuale.
Participarea apărătorului şi reprezentantului nu este pasivă, ei au dreptul în
orice situaţie de a face obiecţii sau de a face anumite declaraţii care obligatoriu
trebuie consemnate în procesul verbal al percheziţiei sau ridicării.
Încălcarea acestor prevederi duce la recunoaşterea ca ilegală a percheziţiei
sau ridicării, fapt ce determină inadmisibilitatea probelor obţinute în urma acestor
acţiuni procesuale.

7
Articolul 128. Procedura efectuării percheziţiei sau ridicării de obiecte si
documente

1. Percheziţia poate fi efectuată doar după pornirea urmăririi penale, în

baza unei ordonanţe motivate a organului de urmărire penală, în orice încăpere,
loc, ş.a.m.d. Fără ordonanţă motivată poate fi efectuată doar percheziţia corporală
în cazuri strict determinate de lege (vezi comentariul la art. 130).
2. La efectuarea percheziţiei sau ridicării este necesar de respectat
principiul inviolabilităţii domiciliului, vieţii private etc.
3. După regula generală, percheziţia sau ridicarea trebuie efectuată în timp
de zi (ora 600 – 2200). Efectuarea percheziţiei în timpul nopţii este o excepţie de la
regula generală, care se admite doar în cazuri de delict flagrant (vezi comentariul la
articolul 6, punctul 10). În unele cazuri practica admite continuarea percheziţiei
după ora 2200 dacă a început în timp de zi, iar amânarea pentru a doua zi poate
prejudicia considerabil urmărirea penală.
4. În scopul eficientizării percheziţiei sau ridicării este necesar ca în
prealabil persoana care va efectua aceste acţiuni procesuale să se informeze privind
datele persoanelor la care se va efectua această acţiune (activitatea lor, vârsta,
starea familială, relaţiile cu învinuitul sau bănuitul, date privind persoanele care
locuiesc împreună cu ea, posesia transportului, armelor, ş.a.m.d.).
5. La pregătirea către efectuarea percheziţiei este necesar de analizat şi
structura încăperii în care se va efectua dacă este posibil percheziţia. Este raţional
de a analiza planul încăperii, caracterul iluminării, încălzirii, intrările şi altele.
Analiza acestor date facilitează efectuarea eficientă a percheziţiei sau ridicării.
6. Până la începerea percheziţiei, reprezentantul organului de urmărire
penală este obligat de a pune la dispoziţia persoanelor aflate în încăpere copia
ordonanţei privind efectuarea percheziţiei, autorizată de judecătorul de instrucţie.
Aceste documente trebuie să fie puse la dispoziţie în asemenea mod ca cei prezenţi
să aibă posibilitatea reală de a lua cunoştinţă cu ele, inclusiv să dispună de timpul
necesar pentru a lua cunoştinţă. În caz când unii termeni indicaţi în aceste
documente nu sunt clari, reprezentantul organului de urmărire este obligat să dea
lămurire asupra lor.
7. Dacă obiectele care sunt căutate sunt predate benevol, reprezentantul
organului de urmărire se limitează doar la ridicarea acestora. Nu se permite de a
efectua alte măsuri de investigaţie în caz când la cererea organului de urmărire
penală au fost predate benevol toate obiectele. Doar în cazul când nu au fost
predate toate obiectele, sau au fost predate doar o parte din obiectele indicate în
ordonanţă organul de urmărire are dreptul să efectueze percheziţia.
8. Organul de urmărire este în drept de a efectua oricare căutare. La
efectuarea căutărilor reprezentantul organului de urmărire este obligat să evite
oricare deteriorări a încăperilor sau a altor bunuri. Doar în cazuri excepţionale când
proprietarul sau posesorul refuză de a deschide anumite încăperi se admite
deschiderea forţată a acestora. Deteriorările în acest caz trebuie minimalizate. Până
la deschiderea forţată, reprezentantul organului de urmărire penală este obligat de a

8
aduce la cunoştinţa persoanei obligaţia de a deschide încăperea şi consecinţele care
pot surveni în cazul deschiderii forţate (eventualele deteriorări), inclusiv de a aduce
la cunoştinţă că repararea acestor deteriorări nu poate fi pusă în seama organului de
urmărire penală reieşind din comportamentul necuviincios al proprietarului sau
posesorului. În asemenea caz organul de urmărire penală poate atrage un specialist
pentru efectuarea acestor acţiuni.
9. Se admite efectuarea percheziţiei sau ridicării şi în încăperile locuite de
mai multe familii dacă acestea au intrări comune, chiar dacă există o singură
ordonanţă autorizată de judecătorul de instrucţie pentru. La efectuarea percheziţiei
persoana care o efectuează este în drept de a interzice celor care se află în încăpere
de a comunica între ei sau de a părăsi încăperea.
10. Nu se admite darea publicităţii circumstanţele privitor la viaţa intimă a
persoanei constatate în legătură cu efectuarea percheziţiei sau ridicării. În legătură
cu aceasta reprezentantul organului de urmărire penală trebuie să ia toate măsurile
necesare spre exemplu de a preîntâmpina persoanele care asistă la efectuarea
acestei acţiuni procesuale despre necesitatea păstrării în secret a datelor aflate în
legătură cu efectuarea percheziţiei. Se interzice a da publicităţii atât datele care au
atitudine sau referinţă la cauza urmărită, cât şi oricare altă dată ce ţine de viaţă
intimă.
Organul de urmărire este în drept nu numai de a indica despre necesitatea
păstrării în secret a datelor privind viaţa intimă, dar şi de a preîntâmpina despre
răspunderea în cazul încălcării unor asemenea obligaţii.
11. Percheziţia se efectuează în aşa mod ca să fie verificate toate
eventualele locuri de ascundere a bunurilor, a obiectelor, sau a documentelor
importante pentru cauză. În procesul percheziţiei obligatoriu sunt ridicate şi
obiectele sau documentele circulaţia liberă a cărora este interzisă, chiar dacă
acestea nu au importanţă în cauza penală.
12. Obligatoriu sunt ridicate obiectele pentru confecţionarea,
comercializarea, sau păstrarea cărora este prevăzută răspunderea penală. La acestea
se atribuie substanţele narcotice, psihotrope, otrăvitoare, radioactive, explozibile.
Nu în toate cazurile obiectele care nu sunt în libera circulaţie sunt ridicate. De
exemplu, în Legea cu privire la arme (citeşte legea şi caută în ce cazuri sunt
ridicate armele). Privind secretul de stat care documente se ridică, şi altele.
13. Este necesar de a utiliza mijloacele tehnice, cum ar fi înregistrarea
video, la efectuarea acestor acţiuni procesuale. Este necesar de asemenea de indicat
în procesul verbal că se aplică o asemenea măsură, inclusiv trebuie să fie
înregistrată ora când s-a efectuat filmarea, începutul filmării, în caz de întrerupere,
trebuie în procesul verbal de indicat motivul întreruperii filmării, atât momentul
depistării anumitor obiecte sau documente, cât şi momentul terminării percheziţiei
sau ridicării.
14. Toate obiectele descoperite sau ridicate sunt prezentate atât
proprietarului, cât şi celorlalte persoane.
15. În urma efectuării percheziţiei sau ridicării se întocmeşte un proces
verbal .

9
 Articolul 129. Procedura percheziţiei sau ridicării efectuate în
localurile misiunilor diplomatice
1. Percheziţia sau ridicarea efectuată în localurile misiunilor diplomatice
poartă un caracter deosebit de celelalte modalităţi ale percheziţiei sau ridicării.
Aceasta se datorează faptului că această acţiune procesuală poate avea loc doar cu
acordul sau la cererea misiunii diplomatice respective, ceea ce exclude elementul
„de forţă” la efectuarea acestei acţiuni procesuale.
2. Spre deosebire de alte modalităţi ale percheziţiei organul de urmărire
penală nu poate impune persoana să predea anumite bunuri sau documente, iar în
caz de necesitate să efectueze căutarea şi ridicarea lor forţată.
3. Particularităţile percheziţiei şi ridicării în localurile misiunilor
diplomatice deosebită de alte modalităţi se datorează statutului acestor instituţii
într-un stat.
4. În cazul când sunt date că în misiunea diplomatică respectivă există
anumite documente sau obiecte importante pentru cauză, fie că aceste obiecte sunt
ale misiunii, fie că ale unor membri ale misiunilor, sau a membrilor familiei lor, fie
la domiciliul acestora, organul de urmărire penală înaintează un demers
Procurorului General care la rândul său prin intermediul Ministerului Afacerilor
Externe a Republicii Moldova solicită consimţământul Şefului Misiunii
Diplomatice.
5. Percheziţia sau ridicarea poate fi efectuată şi la cererea Misiunii
Diplomatice în dependenţă de cauza penală examinată (spre exemplu, în cauzele
penale privind infracţiunile comise împotriva membrilor misiunii diplomatice, sau
de către membrii misiunilor diplomatice).
6. La efectuarea percheziţiei în localurile misiunilor diplomatice, sau în
locuinţele membrilor misiunilor diplomatice, sau în automobilele lor, sau a altor
teritorii este obligatorie prezenţa procurorului şi a unui reprezentant al Ministerului
Afacerilor Externe. Se recomandă ca percheziţia în asemenea locuri să fie efectuată
de către procuror.
7. La un asemenea gen de percheziţie sau ridicare nu este acceptabil cazul
de delict flagrant, adică efectuarea percheziţiei fără autorizarea şefului misiunii
diplomatice respective cu respectarea procedurii de obţinere a unei asemenea
autorizaţii.

Articolul 130. Percheziţia corporală şi ridicarea

1. Percheziţia corporală sau ridicarea constă în cercetarea îmbrăcămintei,

corpului omenesc şi a lucrurilor care se află la persoană cu scopul de a descoperi şi
a ridica anumite obiecte, documente sau lucruri de preţ care pot avea importanţă în
cauza penală.
2. În unele cazuri scopul percheziţiei corporale poate fi şi descoperirea
anumitor obiecte cu care se poate de cauzat anumite leziuni, sie însuşi sau altor
persoane. La efectuarea percheziţiei corporale pot fi supuse verificării hainele,
corpul, încălţămintea persoanei. În unele cazuri pentru efectuarea percheziţiei
corporale poate fi atras un specialist care poate fi inclusiv şi un medic.

10
 3. În cazul reţinerii sau arestării persoanei se ridică lucrurile care potrivit
Legii cu privire la arestarea preventivă nu se admit de a avea în locurile de detenţie
preventivă.
4. Obiectele şi documentele ridicate la percheziţia corporală trebuie
examinate în cadrul aceleiaşi acţiuni procesuale, dar pot fi examinate sau cercetate
şi suplimentar în cadrul unei acţiuni procesuale independente. Aceste lucruri pot fi
anexate la dosar în calitate de mijloace materiale de probă. De asemenea pot fi şi
obiectul unei cercetări în cadrul unei expertize.
5. Pot fi supuse şi obiectele sau documentele ridicate de la persoană în
timpul percheziţiei corporale (cum ar fi genţi, valize, ş.a.m.d.). Percheziţia
corporală şi ridicarea se efectuează după regulile generale de efectuare a acestor
acţiuni procesuale.
6. La efectuarea percheziţiei corporale şi ridicării este necesară ordonanţa
organului de urmărire penală cu autorizaţia judecătorului de instrucţie. În cazul de
delict flagrant, autorizaţia judecătorului de instrucţie nu este obligatorie, dar el
trebuie anunţat în termen de până la 24 ore. În asemenea situaţii judecătorului de
instrucţie i se transmit copia ordonanţei de efectuare a percheziţiei şi ridicării
corporale, cât şi procesul verbal al acestei acţiuni procesuale. Judecătorul de
instrucţie se pronunţă asupra legalităţii sau ilegalităţii acestei acţiuni.
7. Alineatul 2 al articolului 130 stabileşte anumite situaţii când percheziţia
corporală trebuie efectuată de urgenţă şi în asemenea situaţii legea admite ca
organul de urmărire penală să nu întocmească atât ordonanţa de efectuare a
percheziţiei cât şi să solicite autorizaţia judecătorului de instrucţie. Percheziţia
corporală în asemenea situaţii este ca o parte a acţiunii procesuale de bază, dar care
face obligatorie şi efectuarea percheziţiei corporale.
8. Alineatul 2 al articolului 130 stabileşte trei cazuri când se poate de
efectuat percheziţia fără anumite autorizări:
a) la reţinerea bănuitului / învinuitului / inculpatului;
b) la aplicarea faţă de bănuit / învinuit / inculpat a măsurii preventive de
arestare;
c) în cazul în care există suficiente temeiuri de a presupune că persoane
prezentată în încăpere unde se efectuează percheziţia sau ridicarea poate purta
asupra sa documente sau alte obiecte care pot avea importanţă probatorie în cauza
penală.
9. Există reguli speciale privind percheziţia deputaţilor Parlamentului,
judecătorilor şi alţii (descriere mai detaliată reieşind din legile lor).
10.În toate cazurile la efectuarea percheziţiei corporale organul de urmărire
este obligat de a asigura respectarea demnităţii umane, cât şi de a asigura
excluderea oricărui pericol pentru sănătatea celui percheziţionat. Procesul verbal al
percheziţiei sau ridicării se întocmeşte de regulă în procesul efectuării percheziţiei
sau ridicării şi se semnează la sfârşit. De regulă, procesul verbal se înscrie de
mână.

11
 Articolul 131.Procesul-verbal al percheziţiei sau ridicării
1. În timpul arestării (punctul 2) procesul verbal privind percheziţia se
întocmeşte separat. La reţinerea persoanei faptul percheziţiei este indicat în
procesul verbal de reţinere.
2. Se interzice percheziţionarea persoanei fără întocmirea procesului
verbal de reţinere.
3. La percheziţionarea persoanei în asemenea cazuri participă şi apărătorul
ales sau numit din oficiu.
4. În procesul verbal de reţinere sunt enumerate lucrurile ridicate de la
persoane în timpul percheziţiei.
5. Obligator este necesar de indicat în procesul verbal dacă au avut loc
înregistrări video, sau fotografieri.
6. În procesul verbal este obligatoriu de indicat timpul fix de începere a
percheziţiei şi de terminare, cât şi datele personale ale participanţilor, inclusiv date
despre persoana la care s-a efectuat percheziţia. De asemenea se indică dacă
percheziţia se efectuează în baza autorizaţiei judecătorului de instrucţie sau fără
autorizaţie în caz de delict flagrant.
2. În procesul verbal sunt indicate acţiunile procesuale concrete, inclusiv
consecutivitatea efectuării percheziţiei, dacă a fost efectuată în mai multe încăperi.
În afară de datele personale ale participanţilor este necesar ca în procesul verbal să
fie menţiunea privind faptul că acestora li s-au explicat drepturile şi obligaţiile.
3. Procesul verbal al percheziţiei sau ridicării trebuie să conţină şi date
privind locul şi împrejurările în care au fost descoperite obiectele şi documentele
ridicate, de asemenea trebuie reflectat şi faptul dacă au fost redate benevol sau au
fost ridicate forţat.
4. Obiectele descoperite trebuie enumerate şi descrise amănunţit cu
indicarea numărului, mărimii, greutăţii, unor calităţi individuale şi în măsura
posibilităţii altor caracteristici ale acestor obiecte.
5. În procesul verbal se indică şi cazul când au fost întreprinse încercări de
a distruge obiectele, a le ascunde, de care persoană anume, care măsuri au fost
întreprinse de către organul de urmărire penală pentru a persecuta asemenea
tentative.
6. În cele mai dese cazuri în procesul percheziţiei, dacă aceasta a urmat cu
ridicarea, se întocmeşte o listă a lucrurilor ridicate care este o anexă, considerându-
se o parte componentă a procesului verbal. În listă sunt enumerate obiectele
ridicate cu indicarea tuturor calităţilor despre care s-a vorbit mai sus. În procesul
verbal se înscriu anumite acţiuni de încălcare a ordinii de către participanţi dacă
acestea au fost întreprinse. În procesul verbal se înscriu şi obiecţiile participanţilor
privind legalitatea acţiunilor organului de urmărire penală, cât şi declaraţiile
acestora. Refuzul reprezentantului organului de urmărire penală de a înscrie
declaraţiile şi obiecţiile este interpretat ca o încălcare a procedurii de efectuare a
percheziţiei.
7. Toate persoanele participante la aceste acţiuni trebuie să facă cunoştinţă
cu procesul verbal de percheziţie, sau de ridicare, semnându-l. În caz când unul din

12
participanţi refuză să semneze sau este în imposibilitate de a semna se procedează
conform articolului 261.
8. Persoana care efectuează percheziţia sau ridicarea trebuie să ia măsuri
de păstrare a obiectelor sau documentelor ridicate. Persoana care efectuează
percheziţia este obligată în măsura posibilităţilor să le împacheteze, să le sigileze,
făcând o menţiune despre aceasta în procesul verbal. Pachetele sigilate sunt
semnate atât de către persoana care efectuează percheziţia cât şi de cea la care se
efectuează percheziţia.

13