UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT

DISCIPLINA:

Criminalistică

Temă de control 1

Cercetarea la fața locului

COORDONATOR: Lect. univ. dr. Vasile VIDRIGHIN

Student: GRIDAN ( JACOTĂ ) MARINELA RAMONA

 Anul : IV, grupa 3
Cercetarea la fața locului reprezintă unul dintre actele inițiale de urmărire penală, cu
o largă rezonanță în ansamblul preocupărilor consacrate în soluționarea unei cauze penale, ea
presupunând cunoașterea imediată, directă și completă a locului în care s-a comis
infracțiunea.
Cercetarea la fața locului este necesară în vederea efectuării de constatări cu privire la
situația locului săvârșirii infracțiunii, descoperirii, fixării și ridicării urmelor faptei penale,
stabilirii poziției și stării mijloacelor materiale de probă, precum și împrejurările în care a fost
săvârșită infracțiunea.
Deşi Codul de procedură penală nu enumeră cazurile în care se efectuează cercetarea
la fața locului, această activitate este obligatorie ori de câte ori modul de operare folosit la
săvârşirea infracțiunii este de natură să conducă la apariția unor urme sau mijloace materiale
de probă. Aşa cum se arată în literatura de specialitate, probele evidențiate cu acest prilej sunt
prin natura lor, entități extra-procesuale, însă prin reglementarea lor în cadrul procesului
penal, dobândesc caracterul de categorii juridico-penale.1
Cercetarea la fața locului debutează cu deplasarea organului judiciar la locul
comiterii unei infracțiuni pentru a stabili exact împrejurările în care a fost comisă
infracțiunea, investigarea directă a locului faptei pentru a-1 identifica pe autor prin
descoperirea, fixarea și cercetarea criminalistică a urmelor, mai exact a mijloacelor materiale
de proba.
Noțiunea cercetării la fața locului
În doctrină, având în vedere practica în materia organelor judiciare, au fost elaborate
mai multe variante de definire a noțiunii de cercetare la fața locului.
Cercetarea la faţa locului reprezintă activitatea procedurală, al cărei conţinut îl
constituie examinarea nemijlocită de către organul de urmărire penală a unui teren deschis ori
a unei încăperi, în care a avut loc fapta sau în perimetrul cărora s-au manifestat consecinţele
ei, a obiectelor ce alcătuiesc ambianţa acestora, în vederea descoperirii, fixării şi ridicării
urmelor infracţiunii şi a altor mijloace materiale de probă necesare stabilirii naturii
infracţiunii, identificării făptuitorului, a modului şi împrejurărilor în care s-a activat.
Cercetarea la fața locului este activitatea procedurală și de tactică criminalistică, al
cărei obiect îl constituie perceperea nemijlocită a locului unde s-a săvârșit o faptă de natură

1
V. Dongoroz şi colaboratorii, Explicaţii teoretice ale codului de procedură penală român, Partea generală, vol.
I, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1975, p. 293
2
penală, căutarea, descoperirea, relevarea, fixarea, ridicarea și examinarea mijloacelor de
probă, inclusiv precizarea poziției și stării acestora.
Potrivit art. 192 alin. (1) din Codul de procedură penală „Cercetarea la fața locului se
dispune de către organul de urmărire penală, iar în cursul judecății de către instanța de
judecată, atunci când este necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării
unor împrejurări de fapt ce prezintă importanță pentru stabilirea adevărului, precum și ori
de câte ori există suspiciuni cu privire la decesul unei persoane.”
Cercetarea la fața locului se efectuează atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza
de judecată. În faza de urmărire penală, se dispune prin rezoluție motivată. În faza de
judecată, cercetarea se dispune prin încheiere, după începerea cercetării judecătoreşti se poate
fi efectuată atât de instanța de fond, cât şi de instanța care rejudecă cauza după casare.
Deşi din redactarea textului de lege care reglementează această activitate s-ar putea
înțelege că ea trebuie desfăşurată doar în cazul în care s-a săvârşit o infracțiune – ceea ce
implicit presupune începerea urmăririi penale – cercetarea la fața locului se impune a fi
efectuată şi în calitate de act premergător, deoarece un număr însemnat de fapte sau
evenimente aduse la cunoştința organelor judiciare, nu cad sub incidența legii penale. Or,
pentru a constata existența unor astfel de situații, datele din cuprinsul actului de sesizare sunt
de cele mai multe ori insuficiente, fiind necesar să se efectueze o serie de acte premergătoare,
printre care cercetarea la fața locului este extrem de edificatoare, dacă se are în vedere că
urmele şi mijloacele materiale de probă descoperite cu acest prilej sunt hotărâtoare pentru
elucidarea împrejurărilor în care s-au produs.2
Competente să efectueze cercetarea la fața locului sunt organele de urmărire penală pe
a cărei rază administrativ teritorială s-a săvârşit infracțiunea ori s-a produs evenimentul. În
faza de urmărire penală, în raport cu competența materială, ea se efectuează fie de organele
de cercetare penală ale poliției, fie de procuror pentru infracțiunile care potrivit legii îi revin
în competența obligatorie de cercetare. Având în vedere marea diversitate a urmelor care pot
fi descoperite, în echipa care efectuează cercetarea vor fi cooptați de la caz la caz, experți,
specialişti şi tehnicieni din diverse domenii de activitate.
Înțelesul sintagmei „ la fața locului”
Termenul de „fața locului” sau loc al săvârșirii faptei are un înțeles mai larg, el
reprezentând atât locul efectiv al săvârșirii infracțiunii, cât și zonele apropiate sau locurile
care conțin date cu privire la pregătirea, comiterea și urmările faptei, inclusiv căile de acces

2
M. Ruiu, Criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 16.
3
sau de retragere a autorului din câmpul infracțional ( a itinerarului parcurs de făptuitor, atât
la venirea, cât şi la plecarea din câmpul infracţional ).
Locul săvârșirii unei fapte este cel mai bogat în urme sau date referitoare la faptă și la
autorul acesteia. Așa se poate explica de ce cercetarea la fața locului servește nu numai la
descoperirea urmelor sau la surprinderea acelor împrejurări de natură să conducă la
demascarea infractorului și la clarificarea împrejurărilor în care s-a comis fapta, ci și la
cunoașterea nemijlocită de către procuror, apărător și instanța de judecată a locului respectiv,
ceea ce permite desprinderea unei concluzii juste referitoare la modul de săvârșire a
infracțiunii și la persoana autorului.
Formula „faţa locului” semnifică locul în perimetrul căruia s-a desfăşurat activitatea
infracţională, precum şi cel în care s-au manifestat consecinţele acesteia. Or, locul săvârşirii
infracţiunii şi locul descoperirii urmărilor ei nu întotdeauna coincid. Astfel, în cazul unei
infracţiuni de omor, cadavrul poate fi descoperit cu totul în alt loc decât cel în care a fost
suprimată viaţa victimei. Anumite bunuri materiale pot fi sustrase dintr-un loc şi depozitate
sau abandonate în alt loc.
Locul faptei, respectiv locul de cercetat, diferă, de la caz la caz, în funcţie de natura
faptei, de modul şi împrejurările în care s-a activat, precum şi de scopul urmărit.
Caracterele cercetării la faţa locului
- cercetarea la fața locului are un caracter obligatoriu: obligativitatea efectuării acestei
activități este dată de faptul că locul săvârşirii infracțiunii conține cele mai fidele informații
despre faptă şi făptuitor. Specialiștii spun faptul că locul săvârșirii unei fapte penale oferă
cele mai multe indicii referitoare la infracțiune, la modul ei de săvârșire și nu în ultimul rând
la autor prin analogie și interpretarea tuturor probelor și mijloacelor de proba. Aceste date,
coroborate cu cele obținute prin interpretarea urmelor la fața locului, servesc la elaborarea
celor mai realiste versiuni cu privire la faptă şi făptuitor. Alteori, devine posibilă chiar
reținerea făptuitorului, situație specifică de obicei infracțiunilor flagrante;
- cercetarea la fața locului este o activitate inițială şi urgentă: atunci când se impune a
fi efectuată, ea reprezintă prima activitate care se desfăşoară în cadrul urmăririi penale,
constituind punctul de plecare în efectuarea investigațiilor şi condiționând direcțiile ulterioare
ale anchetei. Deplasarea la faţa locului se efectuează cu urgenţă maximă, pentru ca echipa de
cercetare să aibă posibilitatea de a vizualiza locul respectiv la un moment cât mai apropiat
faţă de acela în care s-a săvârşit manifestarea ilicită.

4
 Cercetarea la fața locului este o activitate urgentă, deoarece odată cu scurgerea
timpului, locul faptei poate suferi modificări, iar urmele şi mijloacele materiale de probă se
pot altera sau dispărea, ceea ce ar reduce considerabil şansele descoperirii infracțiunii şi
autorului ei.
- cercetarea la fața locului are un caracter organizat, după un plan judicios elaborat:
această activitate se desfăşoară după anumite reguli tehnico-tactice criminalistice, care
asigură investigarea sistematică, minuțioasă şi completă a locului faptei, descoperirea tuturor
urmelor infracțiunii, a obiectelor corp delict, precum şi elucidarea împrejurărilor în care s-a
produs faptul ilicit.
Acțiuni premergătoare cercetării
Acțiunile premergătoare cercetării la fața locului sunt destinate soluționării unor
probleme urgente de care va depinde direct reușita cercetării ulterioare, cele mai importante
fiind următoarele3:
1. Stabilirea locului comiterii infracțiunii și punerea lui sub pază pentru conservarea și
protejarea urmelor, de așa zisu-l „val al curioșilor”, care poate schimba înfățișarea locului,
distruge urmele faptei, schimba poziția obiectelor, etc.
2. Acordarea primului ajutor victimei, înlăturarea pericolelor iminente. Această
măsură este absolut prioritară, față de alte măsuri preliminare, ea implicând în primul rând o
intervenție promptă, și mai ales, calificată.
3. Fixarea tuturor împrejurărilor care pe parcurs se pot schimba sau modifica. În
funcție de situația concretă, organul de cercetare sau urmărire penală, îi revine o sarcină
dificilă, în sensul că trebuie să rețină o multitudine de împrejurări, unele dintre ele, trecătoare
sau perisabile ( temperatură, miros, etc. )
Fazele cercetării la fața locului
De cele mai multe ori săvârşirea unei infracţiuni este anunţată celui mai apropiat post
de poliţie de către persoana care descoperă urmele unei asemenea fapte (anunţare care are
loc, în majoritatea cazurilor, prin viu grai sau telefonic).
Din momentul anunţării comiterii unei infracţiuni, activitatea tactică criminalistică
trebuie să se desfăşoare pe două fronturi, în paralel:
- primul, este cel al anunţării şi formării echipei de anchetă ce are competenţa legală
de a efectua cercetarea penală;

3
E. Stancu, Criminalistică, Editura Didactică și Pedagogică R.A. - București, 1993, p. 82.
5
 - al doilea este cel al asigurării urgente la faţa locului, a primelor măsuri de conservare
a locului infracţiunii.
Primele organe ce sosesc la faţa locului trebuie să dispună primele măsuri de urgenţă,
anume:
- luarea de măsuri de identificare şi salvare a victimelor infracţiunii. În acest scop,
chiar dacă prin pătrunderea în câmpul infracţiunii ar avea loc distrugeri sau modificări ale
urmelor şi mijloacelor materiale de probă, salvarea vieţii victimelor trebuie să aibă prioritate;
- delimitarea locului infracţiunii (eventual prin folosirea benzilor speciale de
delimitare) şi împiedicarea pătrunderii în acest loc a persoanelor neautorizate (de regulă, a
curioşilor);
- identificarea şi prinderea suspectului (suspecţilor), identificarea martorilor.
Principalele faze ale cercetării locului faptei sunt următoarele:
Faza statică - cercetarea la fața locului debutează cu luarea primelor măsuri, constând
în: înlăturarea eventualelor pericole, delimitarea locului, constatarea morții victimei,
selecționarea martorilor asistenți și reținerea persoanelor suspecte, examinarea generală a
locului faptei, stabilirea modificărilor intervenite în câmpul infracțional, etc.
Cercetarea la fața locului se efectuează în prezența martorilor asistenți, exceptând
cazurile în care aceasta nu este posibil. Despre motivele care au împiedicat prezența
martorilor asistenți la cercetare, se va face mențiune în procesul-verbal încheiat de organul
judiciar. Rațiunea pentru care legiuitorul a considerat necesar să asigure prezența martorilor
asistenți este dată de faptul că constituie o modalitate auxiliară de certificare a constatărilor
făcute de organul judiciar.
În această fază, pe cât posibil, nici un obiect nu este atins sau mișcat de la locul său, se
procedează la fixarea poziției obiectelor principale, a victimei ( dacă este cazul ), și în general
al întregului ansamblu al locului, în scopul formării unei imagini asupra naturii faptei,
momentului și modului în care s-ar fi putut desfășura.
Fixarea presupune, alături de întocmirea procesului - verbal, fotografierea, filmarea
sau videofilmarea. Totodată, se execută măsurători pentru stabilirea distanței dintre obiectele
principale sau dintre acestea și urmele infracțiunii.
Dacă organul de urmărire penală consideră necesar, cercetarea se efectuează în
prezența părților. Neprezentarea părților legal înştiințate, nu împiedică efectuarea cercetării.
Dacă cercetarea la fața locului se efectuează de instanța de judecată, aceasta are loc cu citarea
părților şi în prezența procurorului, când participarea acestuia la judecată este obligatorie.
6
 Organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate interzice persoanelor care
se află ori care vin la locul unde se efectuează cercetarea să comunice între ele sau cu alte
persoane.4
Faza dinamică: este cea mai complexă etapă a cercetării, ea implicând antrenarea
integrală a mijloacelor tehnice aflate la dispoziția echipei, precum și participarea tuturor
lucrătorilor din echipă la efectuarea investigațiilor. În această etapă este permisă mișcarea sau
deplasarea obiectelor pentru a se putea asigura o examinare optimă a lor.
Alături de căutarea, descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor, microurmelor sau
mijloacelor materiale de probă, se execută fotografi în detaliu sau măsurători fotografice la
scară.
Conţinutul lucrărilor de fixare a rezultatelor cercetării la faţa locului este în mod
expres specificat în legislaţia procesual-penală în vigoare. Astfel, potrivit prevederilor 195 ale
Codului de procedură penală5, după efectuarea cercetării la faţa locului se încheie un proces-
verbal care reprezintă mijlocul procesual de fixare a datelor probante.
Pe lângă procesul verbal, ca mijloace secundare de fixare a rezultatelor cercetării, sunt
fotografia judiciară (fotografia de orientare, fotografia schiță, fotografia obiectelor principale,
fotografia de detalii, măsurătorile fotografice), înregistrarea video, schița locului faptei,
mulajele urmelor de adâncime.6
Reluarea și repetarea cercetării la fata locului
Reluarea și repetarea cercetării la fața locului sunt, în realitate, activități tactice de
completare a unei activități începute, dar neterminate, rămânând astfel în perimetrul locului
respectiv zone neexplorate, urme nedescoperite. În situațiile când cercetarea inițială la fața
locului, fie, din anumite cauze obiective, a fost întreruptă în procesul desfășurării ei, fie dacă
nu și-a atins scopul datorită unor greșeli substanțiale din partea persoanelor în cauză, fapt ce
conduce la nerecunoașterea întregului loc al faptei, la superficialitate în căutarea și
examinarea urmelor face necesară efectuarea acestor activități.
Reluarea cercetării la fata locului este o continuare a unei cercetări începute anterior
și întrerupte din anumite motive. Ea continuă cu faza ori cu zona în care s-a întrerupt. Fiind
continuarea unei activități tactice întrerupte, reluarea cercetării la fața locului necesită să aibă
loc de îndată ce cauzele care au determinat întreruperea și-au încetat existența.

4
art. 192, alin. (2) Codul de procedură penală.
5
A se vedea art. 195 Codul de procedură penală.
6
V. Vidrighin, Criminalistică. Suport curs ID, 2020, p. 83.
7
 Repetarea cercetării la fața locului se efectuează în situații cu totul rare, când prima
cercetare nu și-a atins pe deplin scopul, fiindcă s-a desfășurat defectuos, superficial sau în
condiții neprielnice pentru o asemenea activitate. Drept consecință, fie nu s-a stabilit bine
întregul loc al faptei, rămânând zone ale sale neexplorate, fie nu au fost descoperite anumite
urme, poate parțial distruse de persoane interesate, rămânând astfel nevalorificate.
Scopul şi sarcinile cercetării la faţa locului se deduc din obiectul acestei activităţi şi,
odată realizate, constituie punctul de plecare în elaborarea versiunilor de urmărire penală, cu
privire la natura faptei săvârşite, făptuitorii, condiţiile de loc şi de timp, mobilul şi scopul
activităţii infracţionale, condiţionând însăşi finalitatea investigaţiilor efectuate în cauză.

8
 Bibliografie:

1. Vidrighin Vasile, Criminalistică. Suport curs ID, 2020;

2. Ruiu Marin, Criminalistică, Editura Universul Juridic, București, 2013
3. Stancu Emilian, Criminalistică, Editura Didactică și Pedagogică R.A. - București,
1993;
4. Dongoroz Vintilă şi colaboratorii, Explicaţii teoretice ale codului de procedură
penală român, Partea generală, vol. I, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1975;
5. Codul de procedură penală (Legea nr. 135/2010).