UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL: HUNEDOARA

DISCIPLINA:
DREPT CIVIL. PARTEA GENERALĂ
Teme de control

COORDONATOR: Conf.univ.dr. Cornelia Muntean

Student: GRIDAN ( JACOTĂ ) MARINELA RAMONA

Anul : I
 TEMA 1. CURSUL PRESCRIPŢIEI EXTINTIVE

Prin prescripţie extintivă se întelege stingerea dreptului de acţiune ca urmarea

aneexercitării lui în termenl stabilit de lege.
Termenul de prescripţie este intervalul în cursul căruia titularul unui drept subiectiv
încălcat este îndreptăţit să-şi valorifice acel drept pe calea acţiunii.

1. Începutul cursului prescripţiei

Regula generală – prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune
a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.
Reguli speciale:
a) în obligaţiile care urmează să fie executate la cererea creditorului precum şi în acela al
căror termen de executare nu este stabilit, prescripţia începe să curgă de la data naşterii rapotului
de drept;
b) dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripţia începe
să curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul;
c ) prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapte ilicite începe
să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel
care răspunde de ea;
d) în cazul îmbogăţirii fără just temei prescripţia începe să curgă de la data când
însărcinatul a cunoscut sau trebuia să cunoascăpaguba şi pe cel care s-a îmbogăţit fără just temei
în dauna sa;
e) prescripţia dreptului la acţiunea în anularea unui act juridic pentru violenţă începe să
curgă de la data când acesta a încetat;
f) prescripţia acţiunii în anulare a unui act juridic pentru eroare, do sau leziune, ori pentru
incapacitatea de exerciţiu, începe să curgă de la data când cel îndreptăţit ori, după caz,
reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele a cunoscut cauza
anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.
g) prescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale
unei lucrări executate începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la
împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării;

2
 h) prescripţia acţiunii privind viciile unei construcţii începe să curgă de la data
descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea a trei ani de la predare;
i) în cazul când un debitor este obligat la prestaţiuni succesive, dreptul la acţiune cu
privire şla fiecare din aveste prestaţiuni se stinge printr-o prescripţie deosebită;

2. Suspendarea cursului prescripţiei extinctive

Se poate întâmpla ca în timpul cursului prescripţiei să se ivească anumite împrejurări
străine de voinţa şi conştiinţa titularului dreptului la acţiune supus extincţiei, care să-l împiedice
pe acesta să-şi exercite acest drept.
Prin suspendare, curgerea termenului de prescripţie este oprită atunci când se iveşte una
din împrejurările cărora legea le conferă calitatea de cauze de suspendare, urmând a-şi relua
cursul abea după încetarea cauzei de suspendare.
După încetarea suspendării, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte
de suspendare. Prescripţia nu se va împlini totuşi înainte de expirarea unui termen de şase luni,
socotit de la încetarea cauzei de suspendare, cu excepţia prescripţiilor mai scurte de şase luni,
care nu se vor împlini, decât după expirarea unui termen de o lună de la suspendare.

3. Întreruprea cursului prescripţiei

Întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a
întrerupt-o. După întrerupere începe să curgă o altă prescripţie, având acelaşi termen şi aceeaşi
natură cu cea întreruptă.
Cauzele care atrag întreruperea prescripţiei sunt:
- recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în favoarea căruia curge
prescripţia;
- introducerea unei cereri de chemare în judecată;
- orice act începător de executare.
Întreruperea prescripţiei ere ca efect ştergerea atât a timpului de prescripţie curs până la
momentul iviriii cauzei de întrerupere, cât şi a timpului cât cauza de întrerupere dăinuie.
Deosebirea de „suspendare” constă în aceea că la întrerupere timpul de prescripţie curs înaintea
ivirii cauzei de întrerupere, nu se mai ia în calculul termenului de prescripţie, după încetarea
cauzei de întrerupere.

3
 4. Repunerea în termen a prescripţiei
Potrivit textului art. 2511 alin. (1) C. civ.: „Cel care, din motive temeinice, nu şi-a
exercitat în termen dreptul la acţiune supus prescripţiei, poate cere organului de jurisdicţie
competent repunerea în termen şi judecarea cauzei”.
Condiţii:
- să existe o cerere de chemare în judecată după ce termenul legal de prescripţie s-a
împlinit;
- depăşirea termenului să se fi datorat unor cauze temeinic justificate;
- cererea de repunere în termen trebuie să fi fost făcută în termen d ecel mult o lună de la
încetarea cauzelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie;
- repunerea în termen să fie stabilită d einstanţă prin hotărâre motivată.

4
 TEMA 2. NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL
1. Definiţie
Nulitatea este sancţiunea civilă care desfinţează ( înlătură ), cu efect retroactiv, efectele
unui act juridic încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale privitoare la condiţiile sale de
valabilitate.
Nulitatea unui act juridic civil este generată de lipsa unuia dintre condiţiile de valabilitate
( lipsa consinţământului, capacităţii, obiectului etc. ) sau de neîndeplinirea de către acesta a
cerinţelor legale ( consinţământ liber şi neviciat, obiect determinat sau determinabil, etc.).

2. Clasificare
Nulitatea se clasifică după mai multe criterii, astfel:
1. după întinderea efectelor sancţiunii, se disting: nulitatea totală - care
desfinţează actul în totalitate ( exemplu: actul de înstrăinare de către unul dintre soţi, fără
consinţământul celuilalt soţ, a unui teren ce face parte din bunurile comune este lovit de nulitatea
totală ) şi nulitatea parţială - care desfinţează parţial actul numai cu privire la efectele care
contravin scopului normelor juridice încălcate la încheierea actului ( exemplu: nulitatea unei
condiţii ilicite inserate într-o donaţie constituie o nulitate parţială);
2. după cum este sau nu cuprinsă în textul de lege, nulitatea poate fi: nulitate
expresă - prevăzută în mod expres, de un text de lege ( exemplu: art. 30 C.fam. declară:
„Bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt de la data dobândirii lor,
bunuri comune soţilor. Orice convenţie contrară este nulă” ) şi nulitate virtuală - nu este
prevăzută expres d elege dar rezultă din scopul urmărit de legiuitor prin instituirea anumitor
condiţii de valabilitate a actului ( exemplu: art. 1774 - 1776 C.civ. despre ipotecile
conventionale);
3. după felul condiţiilor de valabilitate încălcate la încheierea actului juridic:
nulitate de fond - ce încalcă o condiţie de fond şi nulitate de formă - când este nerespectată forma
cerută de lege.
4. în funcţie de natura interesului ocrotit prin norma juridică încălcată: nulitate
absolută - sancţionează nerespectarea unei norme juridice care ocroteşte un interes general,
obştesc exprimat printr-o normă imperativă şi nulitatea relativă - sancţionează încălcarea unei
norme prin care se ocroteşte un interes particular.

5
 Felul nulităţii (absolute sau relative) se stabileşte, în primul rând, ţinând cont de indicaţia
legiuitorului. Astfel, în Codul civil din 2009, nulitatea absolută este desemnată fie prin sintagma
ca atare, fie prin formula „constatarea nulităţii”, iar nulitatea relativă este desemnată, în afară de
sintagma ca atare, prin formula „act anulabil”.

3. Funcţiile nulităţii
- funcţia preventivă: constă în ameninţarea cu distrugerea efectelor actului juridic, dacă
acesta se încheie cu nesocotirea dispoziţiilor legale privind condiţiile sale de valabilitate;
- funcţia represivă: constă în înlaturarea acelor efecte ale actului juridic, care au încălcat
prevederile legii. Ea intervine când funcţia preventivă a fost ignorată, actul încheindu-se, totuşi,
în dispreţul legii;
- funcţia reparatorie: se materializează în restabilirea situaţiei existente înainte de
încheierea actului şi repararea prejudiciului eventual produs prin încălcarea dispoziţiei legale.

4. Definirea şi caracterizarea unor sancţiuni şi a unor cauze de ineficienţă a actelor

juridice civile comparativ cu nulitatea:
Nulitatea, este aşadar o sancţiune civilă care constă în lipsirea actului juridic - încheiat cu
încălcarea normelor referitoare la condiţiile de valabilitate - de efectele pentru care a fost
încheiat, cauzele nulităţii sunt anterioare sau concomitente cu încheierea actului.
a) Rezoluţiunea este o sancţiune care constă în desfinţarea retroactivă a unui contract
sinalagmatic ( contract care generează, de la data încheierii lui, obligaţii reciproce şi
interdependente în sarcina ambelor părţi, obligaţia fiecărei părţi avându-şi cauza juridică în
obligaţia celeilalte) , cu executarea dintr-o dată pentru neexecutarea din cuplă a obligaţiilor de
către una dintre părţi.
- poate fi aplicată numai contractelor sinalagmatice cu executare instantanee;
- priveşte un contract încheiat valabil;
- cauza rezoluţiunii constă în neexecutarea culpabilă a contractului, deci este ulterioară
dataei încheierii lui;
- efectele rezoluţiunii sunt retroactive.
b) Rezilierea este o sancţiune care constă în desfacerea unui contract sinalagmatic cu
executare suscesivă pentru neexecutarea din cuplă a obligaţiilor de către una dintre părţi.
- poate fi aplicată numai contractelor sinalagmatice cu executare suscesivă;

6
 - priveşte un contract încheiat valabil;
- cauza rezilierii constă în neexecutarea culpabilă a contractului, deci este ulterioară
dataei încheierii lui;
- efectele rezilierii se produc numai pentru viitor.
c) Revocarea este o sancţiune care constă în înlăturarea efectelor actului juridic, fie
datorită ingratitudinii gratificatului, fie neexecutării din cuplă a sarcinii donaţiei sau legatului, fie
pentru naşterea de copii în urma divorţului.
- presupune un act valabil încheiat;
- se întemeiază pe cauze posterioare încheierii actului;
- se aplică, de regulă, liberalităţilor.
d) Caducitatea este o cauză de ineficacitate a unui act juridic, determinată de un
eveniment ce intervine independent de voinţa părţilor şi după încheirea actului.
- se referă la un act juridic valabil încheiat;
- produce efecte numai pentru viitor;
- se întemeiază pe o cauză posterioară încheierii actului juridic şi străină de autorul lui.
e) Inopozabilitatea este o cauză de ineficienţă a actului juridic faţă de terţi ( care îşi
produce efecte între părţi ), datorită nerealizării formalităţilor de publicitate.
- priveşte un act juridic valabil încheiat;
- efectele actului juridic nu se produc faţă de terţi;
- inopozabilitatea se datoreşte nerealizării formalităţilor de publicitate, ulterioare
încheierii actului.

Bibliografie pentru ambele teme de control:

1. Drept civil. Partea generală - Urs I., Anghel S., Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999.
2. Elemente de drept civil. Partea generală - Mureşan M., Ciacli P., Editura Vasile
Goldiş, Arad, 2006.
3. Teoria generală a actului juridic civil - Cosma D., Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1969.