Termenele în

dreptul civil
A realizat: Armanu Dumitrița;
Balta Nicoleta;
Bambuleac Boris;
Golovca Nichita;
Psenita Iulian.
 Cuprins

1. Caracteristica generală a termenelor în drept civil

2. Calcularea termenelor
3. Termenele de prescripție extinctivă
4. Calculul termenelor de prescripție extinctivă
5. Suspendarea cursului prescripției
6. Întreruperea cursului de prescripție
7. Repunerea în termenul de prescripție
 Caracteristica generală a termenelor în drept civil

Prin termen în dreptul civil se înțelege o

perioadă sau o dată fixă, stabilită de lege,
prin voința părților sau prin hotărârea
judecătorească, ce produce anumite
efecte juridice care constau în nașterea,
modificarea sau stingerea drepturilor și
obligațiilor civile
 Clasificarea termenelor
 Termenele imperative
 termenele dispozitive
 termene determinate
 termene nedeterminate
 termene instituite prin lege
 Termene stabilite prin hotarâre judecătorească
 Termene prin acordul părților
 Calcularea termenelor

termenele sunt marcate de două momente: un

moment de la care începe să curgă termenul și
un moment final la care se sfârșește termenul.
Conform prevederilor de la art.385, termenul se
instituie prin indicarea a unei date calendaristice,
a unei perioade sau prin referirea la un
eveniment viitor și sigur că se va produce
1 Începutul scurgerii
termenului
Din cauza unei complexități mare de termeni, legiuitorul a creat un articol care
reglementează diferite modalități ale termenului, astfel conform art 386 din
codul civil, termenul este clasificat în următoarele:
1. Prin jumătate de an ori semestru se înțeleg 6 luni
2. Prin trimestru- 3 luni
3. Prin jumătate de lună -15 zile
4. Prin decadă- 10 zile
art. 387 din codul civil, prevede
calcularea termenelor de un an și
de o lună, din observările avute
pot spune că această metodă de
calculare a termenului este cea
mai folosită, astfel, termenul de
o lună se consideră de a fi de 30
de zile, iar cel de un an de 365 de
zile.
2 Sfârșitul termenului
potrivit articolului 388, legiuitorul a stabilit un șir de reguli
momentului expirării termenului, dacă ultima lună nu are dată
specifică în care expiră termenul, atunci termenul va expira în ultima
zi, iar dacă se este stabilit un anumit termen, atunci acesta va include
inclusiv și ziua respectivă. Termenul va expira la ora 24 a ultimei zile,
însă de la această afirmație există și o excepție cum ar fi: dacă
acțiunea trebuie săvârșită la o organizație, termenul expiră când
această organizație încheie programul de lucru.
 Expirarea termenului

Expirarea termenelor are un caracter

imperativ, însă există și o excepție, astfel
dacă termenul expiră într-o zi de odihnă
cum ar fi sâmbătă sau duminică, termenul
va expira în următoarea zi lucrătoare, aici aș
vrea să menționez că zilele nelucrătoare sau
sărbătorile au o influență asupra termenului
când asupra ei cade ultima zi a termenului.
 Prelungirea termenului

Prin prelungirea termenului se are în vedere extinderea duratei stabilite de către

participanți și posibilitatea acestora de a-și îndeplini scopurile propuse. În cazul
prelungirii termenului, termenul nou se calculează din momentul expirării termenului
precedent. Termenul prelungit urmează să fie egal cu termenul precedent. Prelungirea
termenului poate interveni atunci când participanții nu au avut posibiliatea de a realiza
careva acțiuni, în termenul stabilit anterior și mai au nevoie de timp pentru a duce
acțiunea până la capăt.
 TERMENUL DE PRESCRIPȚIE EXTINCTIV

Termenul de prescripție extinctiv este intervalul de timp, stipulat de lege, înăuntrul căruia trebuie
exercitat dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită sub sancțiunea pierderii acestor
drepturi de căre titularul lor.
Ca orice termen , cel de prescripție are un început marcat de data la care începe să curgă prescripția, o
durată și un sfârșit marcat de data împlinirii termenului de prescripție. Acest interval de timp privește
exercitarea atât a dreptului la acțiune, cât și a dreptului de a cere executarea silită. Acesta din urmă
reprezintă o fază a activității procesuale, constând dintr-un ansamblu de măsuri concrete , necesare
pentru realizarea efectivă a dreptului.
 CLASIFICAREA TERMENILOR DE PRESCRIPȚIE
 

În fucție de sfera de aplicare, termenele de prescripție pot fi generale și speciale. O astfel de clasificare
este făcută în Codul Civil la art.391 și 392.
Termen general de prescripție este termenul care se aplică ori de câte ori suntem în domeniul de
aplicare a prescripșiei extinctive și nu există un termen special. Conform art.391 din Codul Civil,
termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe cale intentării unei acțiuni în
instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.
În concluzie se poate spune că termenele de prescripție generală se aplică la toate raporturile
juridice, cu excepția raporturilor asupta cărora nu se extinde prescripția și a raporturilot pentru care
sunt prevăzute termene de prescripție speciale. Deci, regula care guvernează termenul general de
prescripție este: de câte ori printr-o lege specială nu se stabilesc alte termene speciale, se va aplica
termenul de 3 ani.
 CLASIFICAREA TERMENILOR DE PRESCRIPȚIE
Termen de prescripție special este termenul care se aplică anumitelor categorii de raporturi juridice , prevăzute expres de
lege. Termenele speciale pot fi de o durată mai mică de 3 ani sau de una mai mare de 3 ani. Termenele de prescripție
specială sunt prevăzute de Codul Civil și de alte legi. Astfel art.392 din Codul Civil prevede că termenul de prescripție de 6 luni
se aplică acțiunilor:
-prin care se pretinde plata clauzei penale (amenzi, penalități de întârziere)
-privitoare la viciile ascunse ale bunului vândut
-izvorâte din lucrările executate în baza contractului de deservire curentă a persoanelor
-privitoare la litigiile ce izvorăsc din contractul de transport
Codul Civil prevede un termen de prescripție special de 5 ani, aplicabil viciilor în construcție. Un alt termen de prescripție,
de 6 luni, special prevăzut de Codul Civil, este cel din art.345 referitor la cazurile de nulitate a actului juridic civil. Este un
termen de prescripție și cel specificat la art.552, care prevede că, în cazul în care cota-parte se vinde fără respectarea
dreptului de preemțiune, oricare coproprietar poate intenta , în decurs de 3 luni, acțiune în instanța de judecată pentru a i se
atribui drepturi și obligații de cumpărător.
Termene de prescripție speciale sunt prevăzute și de alte legi. Astfel, Legea conteciosului administrativ prevede, la art.17
alin (1), că cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată
în termen de 30 de zile, în caz în care legea nu dispune altfel. Termenele speciale de prescripție sunt prevăzute și în legea cu
privire la protecția consumătorului art. 10, 13, 14, 15. Un alt act normativ care prevede termene speciale este Codul
transportului feroviar , care, în art.1611, stipulează că pot fi intentate căii ferate acțiuni referitoare la transportul de mărfuri ,
bagaje și mesagerii dacă aceasta satisface parțial reclamația, sau o respinge, sau dacă, în termen de 30 de zile de la data
înregistrării reclamației, nu dă nici un răspuns la ea. Acțiunea se intentează , în termen de un an de la data producerii
evenimentului ce a servit drept temei pentru înaintarea reclamației, în instanta judecătorească competentă în a cărei rază
teritorială își are sediul administrația căii ferate împotriva căreia a fost sau putea fi înaintată reclamația.
 CALCULUL TERMENELOR DE PRESCRIPȚIE EXTINCTIVĂ

Regula generală referitoare la momentul începerii curgerii termenului de prescripție este prevăzută la
art. 395 alin. (1) din Codul Civil și constă în faptul că termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de
la data nașterii dreptului la acțiune. De la această regulă există și unele exceptii, expuse la alin. (2) - (9)
ale aceluiași articol.
Prima regulă specială privind începutul curgerii termenului de prescripție extinctivă se referă la
raporturile obligaționale contractuale și este prevăzută la art. 395 alin. (2). Începutul curgerii termenului
de prescripție extinctivă în cazul raporturilor contractuale depinde de doi factori: a) prestația ce trebuie
executată de către debitor constă într-o acțiune (obligația de a face sau obli- gația de a da) sau dintr-o
inacțiune (obligația de a nu face) și b) obligația este afectată de modalități. În cazul obligației de a da sau
de a face, adică în cazul în care obligația constă într-o acțiune, termenul de prescripție începe să curgă
din momentul când obligația a devenit exigibilă.
 CALCULUL TERMENELOR DE PRESCRIPȚIE EXTINCTIVĂ

Cea de-a doua regulă specială privind începutul curgerii termenului de prescripție extinctivă se referă,
de asemenea, la raporturile contractuale, dar la care nu este stipulat termenul executării obligației sau în
care executarea poate fi cerută oricând. Art. 395 alin. (3) prevede că „ în raporturile juridice în care nu
este stipulat termenul executării obligației sau în care executarea poate fi cerută oricând, termenul de
prescripție extinctivă începe să curgă de la data când debitorul trebuie să execute obligația"
Cea de-a treia regulă specială privind începutul curgerii termenului de prescripție se referă la
raporturile delictuale. Codul Civil prevede, la art. 395 alin. (4), că „în acțiunile privind răspunderea
delictuală, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau
trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea".
Cea de-a patra regulă specială se referă la acțiunile privind nulitatea actului juridic și este cuprinsă în
acelasi articol, alin. (5) Dacă legea nu prevede altfel, în cazul acțiunii în nulitate supuse prescripției
extinctive, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la data la care cel îndreptățit,
reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele a cunoscut sau trebuia să
cunoască temeiul nulității.
 CALCULUL TERMENELOR DE PRESCRIPȚIE EXTINCTIVĂ

Cea de-a cincia regulă specială se referă la obligațiile regresive și este prevăzută la art. 395 alin. (6),
conform căruia, în cazul obligațiilor regresive, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă de la
data când trebuia executată obligația principală. Prin regres se înțelege mijlocul juridic prin care cel
obligat pentru altul sau alături de altul poate pretinde acestuia restituirea datoriei sau acea parte din
datorie pe care a plătit-o în locul lui. Dreptul de a înainta acțiunea în regres are codebitorul solidar care a
executat obligația integral.
Cea de-a șasea regulă privind începutul termenului de prescripție, cuprinsă în art. 395 alin. (7) si (8), se
referă la acțiunile privind viciile ascunse. în cadrul acestei reguli speciale sunt evidente patru situații: a)
bunul înstrăinat; b) lucrările executate, cu excepția lucrărilor de construcție; c) lucrările de constructie; d)
lucrările curente.
Și, în sfârșit, ultima regulă specială prevazută la art. 395 se referî la prestațiile succesive. Conform
alin. (9), în cazul prestațiilor succesive, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă la data la care
fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile alcătuiesc un tot unitar, la data ultimei prestații
neexecutate.
 CALCULUL TERMENELOR DE PRESCRIPȚIE EXTINCTIVĂ

În afară de aceste reguli speciale care

determină începutul curgerii termenului
de prescripție, stipulate la art. 395 din
Codul Civil, există și în alte acte
legislative reguli speciale de determinare
a momentului curgerii termenului de
prescripție. De exemplu, art. 162 din
Codul transportului feroviar.
 
 Suspendarea prescripţiei extinctive

Prin suspendarea prescripţiei extinctive se înţelege acea modificare a cursului acesteia ce

constă în oprirea de drept a curgerii termenului de prescripţie, pe timpul cât durează
situaţiile care îl pun pe titularul dreptului la acţiune în imposibilitate de a acţiona.

Pentru ca prescripţia extinctivă să îşi producă efectul său sancţionator, este necesar  de a
se adresa organului de jurisdicţie, solicitând protecţia juridică a dreptului său
subiectiv.

Subliniem că, pentru a fi vorba de suspendarea prescripţiei extinctive, este necesar ca

împrejurările care constituie cauze de suspendare să apară în timp ce prescripţia
extinctivă este în curs, deci după ce prescripţia extinctivă a început să curgă şi mai înainte
de împlinirea termenului de prescripţie extinctivă. în cazul în care aceste împrejurări
intervin mai înainte de începerea cursului prescripţiei extinctive, efectul produs va fi nu de
suspendare a prescripţiei extinctive, ci de amânare (întârziere) a începutului prescripţiei
extinctive
 Articolul 398. Suspendarea curgerii termenului de
prescripţie extinctivă
Curgerea termenului de prescripţie extinctivă se suspendă dacă:

a) înaintarea acţiunii este imposibilă din cauza unui impediment în afara controlului creditorului şi dacă
lui nu i se putea cere în mod rezonabil să evite sau să depăşească impedimentul ori consecinţele sale
b) executarea obligaţiilor este amînată (moratoriu);
c) creditorul sau debitorul face parte din rîndul forţelor armate puse pe picior de război;
d) creditorul este minor sau supus unei măsuri de ocrotire judiciare şi nu are un reprezentant sau
ocrotitor, cu excepţia cazurilor în care creditorul are capacitate de exerciţiu procesuală în privinţa
dreptului încălcat;
e) creditorul sau debitorul a decedat şi niciunei persoane nu i s-a stabilit calitatea de moştenitor sau de
persoană împuternicită să acţioneze în numele masei succesorale (executor testamentar care are
împuterniciri de administrare, custode sau administrator al masei succesorale desemnat de notar ori
administrator al insolvabilităţii masei succesorale);
f) activitatea autorităţilor judecătoreşti de a căror competenţă ţine soluţionarea litigiului dintre părţi este
suspendată;
g) creditorul şi debitorul negociază cu privire la dreptul sau la circumstanţele din care ar putea rezulta o
pretenţie privind acel drept;
h) creditorul şi debitorul negociază cu privire la medierea în privinţa dreptului sau a circumstanţelor;
i) părţile se află, în condiţiile legii, în proces de mediere cu privire la drept sau la circumstanţele din care
ar putea rezulta o pretenţie privind acel drept.
  Suspendarea cursului prescripţiei extinctive în cazul
raporturilor familiale
Cursul prescripţiei extinctive se suspendă:

1. pentru cererile dintre soţi - pe durata căsătoriei;

2. pentru cererile dintre părinţi şi copii – pînă la atingerea majoratului de către copii;
3. pentru cererile dintre tutori, curatori ori alte persoane care exercită o măsură de ocrotire și persoanele
aflate sub tutela sau curatela lor ori sub altă măsură de ocrotire – pe durata tutelei, curatelei sau altei
măsuri de ocrotire.

Suspendarea prescripţiei în cazul administrării bunurilor unei alte personae

Prescripţia nu începe să curgă iar cea începută se suspendă între persoana care, în temeiul legii, al unei
hotărîri judecătoreşti sau al unui act juridic, administrează bunurile unei alte persoane şi cel ale căror
bunuri sînt astfel administrate, cît timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi
aprobate. Dispozițiile prezentului articol se aplică și acțiunii persoanei juridice față de administratorul
său
Repunerea în termenul de prescripţie
extinctivă
 Efectul repunerii în termenul de prescripţie
extinctivă

Efectul repunerii în termenul de prescripţie extinctivă constă în esență în socotirea

termenului de stingere a prescripției ca neîndeplinire, chiar dacă termenul de prescripție a
expirat. Cu alte cuvinte, prin reintroducerea termenului de expirare a termenului de
prescripție se elimină efectul eliminator al prescripției, astfel încât autoritatea
jurisdicțională poate judeca cauza pe fond. Soluționarea unei cereri de repunere în
termenul de prescripție este de competența instanței competente să soluționeze cauzele cu
drepturi subiective corespunzătoare ca obiect.
 Intreruperea Cursului Prescriptiei
Prescripţia extinctivă stinge dreptul la acţiune neexercitat în limita intervalului de timp stabilit de lege şi
răspunde astfel cerinţei de a asigura fluiditate şi securitate juridică circuitului civil.

Conform Articolul 401. Întreruperea cursului prescripţiei extinctive :

(1) Cursul prescripţiei extinctive se întrerupe:

a) printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea;

b) prin înaintarea în modul stabilit a unei cereri de chemare în judecată;
c) prin înaintarea în modul stabilit a unei cereri de admitere a creanţei în cadrul procesului de
insolvabilitate;
d) în alte cazuri prevăzute de lege

e) (2) După întreruperea cursului prescripţiei extinctive, începe să curgă un nou termen. Timpul scurs
pînă la întreruperea cursului prescripţiei extinctive nu se include în noul termen de prescripţie
extinctivă.
f) (3) În cazul survenirii circumstanţei indicate la alin.(1) lit.a), începe să curgă un nou termen de
prescripţie extinctivă chiar dacă circumstanţa survine după expirarea termenului de prescripţie
extinctivă
 Efectele Intreruperii Prescriptiei

1. Întreruperea prescripției extinctive presupune ștergerea prescripției care a curs până în momentul
apariției cauzei care a dus la întrerupere. Ulterior, începe să curgă un nou termen de prescripție.

2. Intreruperea prescripţiei extinctive este acea modificare a cursului prescripţiei care constă în
ştergerea prescripţiei începute înainte de ivirea unei cauze întreruptive şi începerea unei prescripţii
extinctive noi.
3. Efectele întreruperii prescripţiei
4. - şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere;
- după întrerupere începe să curgă o nouă prescripţie;
- dacă întreruperea prescripţiei a avut loc prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia
curgea, va începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel;
- în cazul în care prescripţia a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare,
noua prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită nu va începe să curgă cât timp hotărârea de
admitere a acţiunii nu a rămas definitivă;
- - dacă întreruperea rezultă din intervenţia făcută în procedura insolvenţei sau a urmăririi silite,
prescripţia va reîncepe să curgă de la data la care există din nou posibilitatea legală de valorificare a
creanţei rămase neacoperite
 Beneficiile Intreruperii prescriptiei

1. Beneficiul întreruperii prescripţiei:

2. - efectele întreruperii prescripţiei profită celui de la care emană actul întreruptiv şi nu pot fi opuse
decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act, afară de cazul în care prin lege se
dispune altfel;
3. - dacă prescripţia a fost întreruptă prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia
curgea, efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului
recunoaşterii.
4. Dacă repararea pagubei se acordă, potrivit legii, din oficiu, întreruperea operează până la data
când cel împotriva căruia a început să curgă prescripţia a cunoscut sau trebuia să cunoască
hotărârea definitivă a instanţei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea
1. Dupa toate cele analizate prin întreruperea prescripţiei extinctive se înţelege acea modificare a
cursului ei constând în înlăturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze întreruptive şi
începerii unei alte prescripţii extinctive. De sigur cauzele întreruptive produc efectul prevăzut de
lege dacă ele intervin după ce prescripţia a început să curgă, întrucât dacă intervin înainte ca
prescripţia să fi început să curgă efectul produs va fi de întârziere a începutului prescripţiei.
Totodată dacă intervenirea cauzelor întreruptive se produce după împlinirea termenului de
prescripţiei, atunci acestea sunt lipsite de efecte, deoarece dreptul la acţiune era deja stins.