UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTU NDREPT PUBLIC

RAPORT/REFERAT/STUDIU DE CAZ

Tema: Articolul 12. Simbolurile

statului

Conducător științific: Popovici Cristina, Magistru în drept,

lector universitar
Student: hhh gggg, Anul I, gr 210g

Chișinău, 2021

1
 Curpins
1. Introducere
2. Stema de Stat a Republicii Moldova
3. Drapelul de Stat a Republicii Moldova
4. Istoria Drapelului
5. Imnul de Stat a Republicii Moldova
6. Regulamentul privind intonarea Imnului de Stat al
Republicii Moldova
7. Imnul Republicii Moldova
8. Impactul simbolurilor nationale

2
 Introducere
Simbolurile statului constituie elemente intrinseci ale
suveranităţii sale. De aceea, fiecare entitate politică încearcă în primul
rând să se individualizeze prin crearea şi diseminarea propriilor
simbolici.
Un loc important în economia lucrării îl ocupă studierea originii,
evoluţiei şi funcţionării simbolurilor primare ale Republicii Moldova.
Acestea sunt cele mai importante simboluri reprezentative, expresii
ale suveranităţii naţionale care se bucură de o reglementare riguroasă
şi protejată la nivel legislative.
Simbolurile naționale ale Republicii Moldova formează o
adevărat piramidă, reunind la vârf cele trei simboluri național-statale
majore: stema de stat, drapelul de stat și imnul de stat, având pe laturi
simbolurile naționale secundare sau derivate: culori naționale,
drapelul civil, pavilionul național, drapelul de război, pavilionul de
război, drapelul de luptă etc., și și la bază simbolurile naționale
complementare: semnele monedei naționale, abrevierile oficiale ale
denumirea statului etc. Drapelul stimă și imnul sunt simboluri de stat
al Republicii Moldova și sunt ocrotite de lege prin articolul 12 din
Constituție. 

3
 Stema de Stat a Republicii Moldova
Pentru toate popoarele, stema țării- semnul heraldic suprem- are
o importanță deosebită. Imaginile care compun evocă istoria țării, prin
intermediul ei tradiția rămâne veșnic vie, iar semnificația ei trezește
sentimentul național.  Stema Republicii Moldova a fost adoptată prin
Legea nr. 337-XII din 3 noiembrie 1990.
Stema de Stat a Republicii Moldova este un simbol oficial major
al suveranităţii şi independenţei, al unităţii şi indivizibilităţii
Republicii Moldova. 
Stema de Stat a Republicii Moldova înglobează elemente de
veche tradiţie, care neau însoţit pe parcursul a sute de ani. Astfel, se
disting:
Capul de bour, însemnul tradiţional al moldovenilor, care
exprimă bogăţia locurilor natale, fertilitatea pământului străbun, forţa,
măreţia și demnitatea poporului, semnificând în știinţa heraldică un
ritual de vânătoare specific, ceea ce indică și simbolizează o societate
preexistentă întemeierii statului Moldova. Cu timpul, bourul a devenit
un animal simbolic și o expresie a rezistenţei poporului.
Steaua dintre coarnele bourului, o aluzie la divinitate, adică la
ceea ce este sfânt și măreţ totodată, și un vechi simbol dacic.
Floarea, roza, însemn heraldic care face aluzie la o veche tradiţie
statală a românilor moldoveni, adică la faptul că statul nostru își are
obârșia într-un trecut foarte îndepărtat, de până la 1359, când existau
state mici. Roza, un însemn al statului mic, adică al unui început de
stat, probabil, derivă de la familia nobiliară care avea o puternică
autoritate politică în ţara respectivă.
Semiluna, o aluzie la o perioadă foarte îndepărtată a istoriei, la
veșnicie, la stabilitatea și existenţa îndelungată a poporului român.
Cromatica câmpului de pe scut, reconstituind, în combinaţie cu
cea a capului de bour și a sceptrului, tricolorul naţional. Aluzia la
drapel are o semnificaţie dublă, simbolizând lupta pentru împlinirea

4
idealurilor neamului și relevând introducerea noilor culori, drept cel
mai înalt simbol, menit să individualizeze suveranitatea Moldovei.
Acvila, pe figura ei fiind dispus scutul, are un rol deosebit,
semnificând originea latină a poporului moldovenesc. Acvila
îngemănează spiritualitatea dacică (pasărea reprezenta la daci zeitatea
supremă – Zamolxes, zeul cerului, creatorul cosmosului și al lumii) și
spiritualitatea romană, ilustrând astfel înglobarea istoriei noastre în
vasta arie a civilizaţiei universale. Recunoscută ca cel mai valoros
simbol al legiunilor romane din Dacia, acvila cruciată devenise
însemnul distinctiv al tuturor urmașilor daco-romanilor, fapt ce reiese
din denumirea dată pe plan mondial acvila valahică. Această figură
heraldică evidenţiază valorile morale promovate de biserica ortodoxă
ca susţinător al luptei pentru emancipare, pentru apărarea limbii și
tradiţiilor poporului, reprezintă o dovadă a latinităţii, a originii
comune a tuturor românilor, a continuităţii lor în vatra strămoșească.
Reprezentarea păsării în stema Moldovei nu este un fenomen unic în
istoria heraldicii, multe popoare având în blazoanele lor oficiale astfel
de imagini. Acvila din stema noastră însă se deosebește prin faptul că
ţine în cioc o cruce de aur.
Crucea, însemnul pe care acvila romană (valahică) îl ţine în cioc,
simbolizează tradiţia creștină, de ea fiind legate mari valori morale ale
poporului, începuturile culturii lui, prosperarea acesteia. Creștinismul
nu a fost impus, ci acceptat benevol, de timpuriu, prin influenţa
romană.
Ramura de măslin, vechi simbol al voinţei de pace, al capacităţii
de regenerare, de veșnică trezire la viaţă, de reîncepere a dezvoltării
naţiunii ca spiritualitate, prin voinţă istorică și politică. Măslinul
simbolizează și dorinţa de menţinere a relaţiilor de colaborare și
prietenie, trăsătură a moldovenilor, atribuită și apreciată de la
începutul existenţei acestui popor și până în prezent.
Sceptrul de aur, simbol al suveranităţii, este cunoscut ca atare din
cele mai vechi timpuri (de la grecii antici). Sceptrul reprezintă și
autoritatea voievodală.

5
 Scutul, tradiţional pentru Moldova, simbolizează năzuinţele
pașnice ale ţării, spiritul de apărare a valorilor și realizărilor seculare.
Regulamentul aprobat prin Legea cu privire la Stema de Stat a
Republicii Moldova (nr. 337-XII din 03.11.1990) stabilește expres
modalităţile de utilizare a Stemei de Stat.
Astfel, Stema de Stat a Republicii Moldova se plasează:
– pe clădirile sediului Președintelui Republicii Moldova,
Parlamentului, Guvernului, Curţii Supreme de Justiţie, Procuraturii
Generale, pe clădirile consiliilor și executivelor locale, pe clădirile
reprezentanţelor diplomatice și instituţiilor consulare ale Republicii
Moldova;
– în cabinetul de serviciu al șefului statului, al președintelui
Parlamentului, în cabinetele de serviciu ale președinţilor consiliilor
locale, în sălile în care se desfășoară ședinţele Parlamentului,
Guvernului, în sălile în care au loc ședinţele judiciare, în localurile în
care se efectuează înregistrarea, într-un cadru solemn, a căsătoriilor și
a nou-născuţilor;
– în câmpul matriţelor sigilare și pe formularele documentelor
autorităţilor publice centrale și locale, ale instanţelor judecătorești, în
tiparele sigilare și pe formularele birourilor notariale, precum și pe
cele ale întreprinderilor, organizaţiilor și instituţiilor de subordonare
centrală și locală etc.
Dreptul de a folosi imaginea Stemei de Sat de către alte instituţii
decât cele menţionate se acordă numai de Parlament, iar modul de
fabricare, tirajare, folosire, păstrare și casare a tiparelor de sigiliu cu
înregistrarea Stemei de Stat se stabilește de către Guvernul Republicii
Moldova.

Drapelul de Stat a Republicii Moldova

Drapelul de Stat reprezintă o pânză dreptunghiulară, cu proporţia
dintre înălţimea și lungimea pânzei de 1:2, tripartită, vertical egal,
începând de la lance cu culorile albastru, galben și roșu, și având în

6
mijlocul câmpului galben imaginea Stemei de Stat a Republicii
Moldova, a cărei lăţime constituie 1/5 din lungimea drapelului.
Apariţia drapelului, ca simbol al statului, este legată de formarea
Statului Moldovenesc independent de la mijlocul secolului al XIV-
lea. Conform surselor istorice, în secolele XV-XIX au existat circa
douăzeci de drapele. Cel mai des, drapelele moldovenești aveau un
câmp roșu, mai rar albastru sau galben. Totodată, pe drapele era
prezentă în mod constant stema Moldovei. Pe drapelele lui Tudor
Vladimirescu, conducătorul revoluţiei din 1821, erau îmbinate artistic
culorile roșu, galben și albastru. În anul 1859, Tricolorul a devenit
drapelul oficial al Principatelor Unite – Moldova și Ţara Românească.
În ceea ce privește teritoriul dintre Prut și Nistru, anexat de Rusia
ţaristă în 1812, acesta nu a putut avea steag, ci numai stemă (începând
cu anul 1824). Tricolorul era purtat de participanţii la manifestările
populare. La 2 (15) decembrie 1917, când Sfatul Ţării, primul
Parlament al Basarabiei, a proclamat Republica Populară
Moldovenească, deasupra sediului acestuia fâlfâia tricolorul, pe care
erau culorile albastru, galben și roșu. Sub drapelul tricolor are loc și
mișcarea de eliberare naţională de sub dominaţia Imperiului Sovietic.
Astfel, alegerea tricolorului ca Drapel Oficial de Stat al Republicii
Moldova nu este întâmplătoare și are o argumentare istorică. Cele trei
culori – albastru, galben, roșu – au semnificaţiile lor. Astfel, culoarea
albastră simbolizează cerul senin, pacea, viaţa fără de războaie,
caracterul pașnic al poporului nostru; culoarea galbenă simbolizează
recoltele bogate ale lanurilor de grâu și de porumb, ale viilor sub
razele soarelui auriu; culoarea roșie reprezintă sângele vărsat de
strămoșii neamului nostru pentru libertate și independenţă, spiritul
revoluţionar al poporului nostru. Conform Legii privind Drapelul de
Stat al Republicii Moldova nr. 217 din 17.09.2010, Drapelul de
Stat se arborează permanent:
– pe edificiile și în sediile autorităţilor și instituţiilor publice, în
birourile de serviciu ale conducătorilor, în sălile de ședinţă, de
protocol și de festivităţi ale acestora;

7
– în locurile de dislocare permanentă a unităţilor militare ale Forţelor
Armate ale Republicii Moldova;
– la sediile partidelor, sindicatelor, instituţiilor de învăţământ,
știinţifice și de cultură;
– la punctele de trecere a frontierei de stat, în porturi, debarcadere,
aeroporturi, gări, autogări cu trafic internaţional.
Drapelul de Stat se arborează temporar cu prilejul:
– zilelor de sărbătoare – în locurile publice stabilite de autorităţile
administraţiei publice locale;
– festivităţilor și ceremoniilor oficiale de caracter local naţional și
internaţional – în locurile de desfășurare a acestora;
– vizitelor oficiale întreprinse în Republica Moldova de șefi de state și
de guvern străine, precum și de înalte personalităţi politice
reprezentând principalele organisme internaţionale
interguvernamentale – pe traseele de deplasare a acestora;
– ceremoniilor de depunere a jurământului de către președintele
Republicii Moldova, membrii Guvernului, militari, judecători,
funcţionari publici etc.
Drapelul de Stat al Republicii Moldova nu poate fi fabricat,
arborat și utilizat în mod arbitrar.

Istoria Drapelului
Perioada Principatului Moldovei
Drapele moldovenești au existat, cu certitudine, încă din timpul
lui Bogdan, voievod al Moldovei, care în frunte cu steagurile sale și
ale oștilor boierești a învins la 1359 oastea regelui Ungariei Ludovic
de Anjou. Sub domnia lui Ștefan cel Mare (1457-1504), toate cele 24
ținuturi ale principatului Moldovei aveau, pe lângă drapelul domnesc,
steagurile lor. Imaginea celui mai vechi steag moldovenesc datează
din anul 1467. Diferite izvoare istorice atestă că în sec. XV-XIX erau
cunoscute mai multe drapele cu cromatică roșie, albastră, galbenă,
adică culorile care au devenit naționale în sec. XIX.

8
Conform unor descrieri de epocă, tricolorul a fost arborat pentru
prima oară la 29 iulie 1839 pe muntele Pleșuva din Țara
Românească (zona Comarnic-Prahova) de către francezul Al. Vaillant
și slugerul Angelescu, însoțiți de țăranii și ciobanii din Comarnic, ca
„drapel național al Principatelor Române”. În 1848, steagul adoptat de
către revoluționarii din principatele Moldova și Țara Românească a
fost tricolorul albastru-galben-roșu orizontal (cu albastrul sus,
galbenul la mijloc și roșul jos, conform semnificației: „Libertate
(cerul albastru), Dreptate (ogoarele aurite), Frăție (sângele
poporului”). În 26 aprilie 1848, studenții moldoveni și munteni
din Paris salutau noul guvern revoluționar francez cu un steag
național având culorile albastru, auriu și roșu „ca semn frățesc al
moldovenilor și muntenilor” . Deviza scrisă pe flamuri era
„DРЕПТАТЕ ФРЪЦІЕ” (Dreptate, Frăție) pe galben.

Perioada Imperiului rus și a Republicii Democratice Moldovenești

Basarabia, aparținând Imperiului rus între 1812 și 1917, avea
drapelul acestuia, dar arbora deasemenea o stemă specifică înfățișând
capul de bour moldovenesc în două variante (1812-1856, apoi 1856-
1917).[2] Mișcarea de eliberare socială și națională
a moldovenilor dintre Prut și Nistru în anul 1917 a dus la
proclamarea Republicii democratice Moldovenești. Din primăvara
anului 1917, tricolorul orizontal (numit în documentele epocii:
„steagul național”, „steagul românesc basarabean”, „drapelul
Basarabiei”, „drapelul Republicii Moldovenești” etc.) a fost arborat în
satele și orașele basarabene, precum și
la Odesa, Kiev, Sevastopol printre ostașii moldoveni întruniți în
„sfaturi ostășești” (молдавский военный советы). La 17-18
decembrie 1917 tricolorul a fost arborat de Georghe Mare pe clădirea
din Tiraspol unde se desfășurase Congresul Moldovenilor
din Transnistria.

Perioada României interbelice

9
 În 1918, Sfatul Țării a votat alipirea Basarabiei la Regatul
României. Ca urmare, drapelul României interbelice cu fâșii verticale
egale roșu, galben și albastru este cel arborat în teritoriul dintre Prut și
Nistru. În cadrul vizitelor reprezentanților casei regale a României,
drapelul era arborat cu Stema Regală, varianta mare, iar în
colțuri Cifrul Regal al Regelui României. Imediat după Unire, Cifrul
Regal folosit este cel al Majestății Sale Regelui Ferdinand I (două
litere F majuscule andosate), iar după 1921-1922 steagurile militare și
stema capătă o formă mai standardizată.

Perioada Uniunii sovietice

După ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de
nord în 1940, drapelul Uniunii sovietice este cel arborat în teritoriul
dintre Prut și Nistru[2], cu excepția perioadei din Iulie 1941 până în
Martie-August 1944 când revin steagurile regale românești. La data
de 11 aprilie 1952, sesiunea Sovietului Suprem al Republicii sovietice
socialiste moldoveneaști a adoptat în plus un drapel specific
Republicii, cu trei benzi verticale inegale roșu-verde-roșu, cea verde
fiind mai subțire, având în colțul de sus, din stânga, la o depărtare de
1/5 a lungimii pânzei steagului, imaginea secerii și ciocanului de aur
și deasupra lor o stea cu cinci colțuri de măsură mai mică.
În mod ilegal din punctul de vedere al puterii sovietice, în
Basarabia au avut loc încercări de arborare a tricolorului albastru-
galben-roșu. În noaptea de 24 ianuarie 1941, un grup de elevi
ai Liceului Pedagogic Vasile Lupu din Orhei a arborat tricolorul pe
sediile NKVD-ului, ale „raikomului” și ale altor instituții statale. Zeci
de elevi, în frunte cu Vasile Mahu, directorul Liceului Vasile Lupu,
au fost împușcați pentru acest act..
La începutul lui 1945 Nichifor Manoil, Vasile Pungă, Gheorghe
Pungă și Vladimir Arhip din satul Ocnița, Edineț, au înălțat tricolorul
pe acoperișul cantonului din localitate, fiind toți patru condamnați la
moarte și executați. La 28 iunie 1966 (aniversarea ocupării
Basarabiei), în orășelul Alexăndreni, de lângă Bălți, Gheorghe

10
Muruziuc a atârnat pe coșul fabricii de zahăr tricolorul românesc,
confecționat de el. Muruziuc fost arestat la 3 iulie 1966 și la 16
noiembrie 1966, Judecătoria Supremă a RSS Moldovenești, după
două zile de ședință specială ținută la Bălți, l-a condamnat la doi ani
privațiune de libertate, regim general. A fost internat în lagărul din
Sverdlovsk (fostul Ivdellag) unde și-a îndeplinit integral pedeapsa.[8]
La 20 mai 1989, Frontul Popular din Moldova, prin Rezoluția nr.
3 a Congresului I de constituire a FPM „Cu privire la însemnele
naționale”, specifică anume: „Culorile naționale ale moldovenilor au
fost până la 1940, albastrul, galbenul, roșul, cu excepția perioadelor
când o parte sau alta a teritoriului țării își pierdea independența și
intra în componența altor state”.
La 13 ianuarie și 24 ianuarie 1990 au avut loc ședințele Comisiei
Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, în cadrul cărora au fost
ascultate comunicările celor trei grupuri de lucru în domeniul
cercetării simbolicii. Participanții la discuție „au împărtășit părerea
unanimă a grupurilor de lucru că întoarcerea tricolorului, simbolicii
lui într-o perioadă de renovare revoluționară a societății noastre vine
din perpetuitatea conștiinței, spiritualității neamului nostru și
acceptarea, recunoașterea lui nu ar fi decât un act de echitate
istorică…”. La 28 februarie 1990 s-a prezentat un raport ce prevedea
organizarea unui concurs pentru noile simboluri ale R.S.S.M. Deja în
ajunul tradiționalei demonstrații de 1 mai, la Prima Sesiune a
Sovietului Suprem al R.S.S.M din 27 aprilie 1990 s-a legiferat oficial
Drapelul tricolor cu stema amplasată în centrul fâșiei galbene (stema
urmând să fie aprobată ulterior). Gheorghe Ghimpu a fost cel care a
arborat pentru prima dată, la 27 aprilie 1990, tricolorul pe
cupola Parlamentului Republicii Moldova. Manifestații pentru tricolor
au avut loc și în stânga Nistrului. La o întâlnire a muncitorii de la
Uzina de Mașini de Turnătorie cu Nicolae Dabija, în ciuda riscurilor,
câțiva tineri intraseră în sala de festivități cu panglici tricolore prinse
la piept. Tot atunci tricolorul era arborat pe sediul Universității din
Tiraspol, unde era păzit de un detașament de studenți în frunte cu

11
rectorul Mihail Coșcodan și profesorul Ștefan Urâtu. Prin urmare,
între data de 27 aprilie 1990 și cea de 27 august 1991, tricolorul
vertical albastru-galben-roșu a fost arborat ca steag al Republicii
sovietice socialiste moldoveneaști în cadrul sovietic.

Imnul de Stat a Republicii Moldova

La 27 august 1991, când a fost votată Declaraţia de independenţă
a Republicii Moldova, Parlamentul a adoptat Hotărârea nr. 691-XII cu
privire la Imnul de Stat al Republicii Moldova. Prin acest act, luându-
se ca bază tradiţiile istorice ale luptei pentru independenţă, ale
mișcării de eliberare naţională și în conformitate cu aspiraţiile
naţionale ale poporului Republicii Moldova, în calitate de imn al
statului a fost aprobat cântecul Deșteaptă-te, române.
La sfârșitul anului 1991, în baza referendumului din 8 decembrie
1991, a fost adoptată noua Constituţie a statului român, act
fundamental, care, în art. 12 alin. (3), a stabilit că imnul naţional al
României este „Deșteaptă-te, române“. În acest fel, a apărut o situaţie
în care două state, ambele proclamate și recunoscute ca independente
și suverane (cel puţin de jure) aveau un imn identic, situaţie cel puţin
confuză, care nu putea fi menţinută mult timp.
Astfel stând lucrurile, după circa trei ani de la adoptarea hotărârii
despre Imnul de Stat, Parlamentul Republicii Moldova nou-ales
adoptă, la 7 iunie 1994, Hotărârea nr. 140-XIII cu privire la Imnul de
Stat.
Pornind de la necesitatea creării unui nou imn, care să reflecte
independenţa statului și năzuinţele poporului spre prosperitate, a fost
abrogată Hotărârea Parlamentului nr. 691-XII din 27 august 1991,
stabilindu-se că, până la aprobarea unui nou Imn de Stat, în calitate de
imn se va intona cântecul Limba noastră, versuri de Alexei Mateevici,
muzică de Alexandru Cristea (catrenele 1, 2, 4, 5, 8 și 12). Totodată,
s-a anunţat un concurs pentru crearea unui nou Imn de Stat al
Republicii Moldova.

12
 La 29 iulie 1994 a fost adoptată Constituţia Republicii Moldova,
în conformitate cu care Imnul de Stat urma să fie stabilit prin lege
organică, conferindu-i-se o semnificaţie majoră și o putere juridică
mai mare, deoarece legile organice urmează o procedură specifică de
adoptare, modificare și completare, aflându-se pe o treaptă superioară
în ierarhia izvoarelor de drept.
Respectând și realizând prevederile constituţionale, la 22 iulie
1995, Parlamentul Republicii Moldova adoptă Legea organică nr.
571-XIII cu privire la Imnul de Stat al Republicii Moldova, în calitate
de Imn de Stat fiind aprobat același cântec Limba noastră.
Regulamentul aprobat prin Legea cu privire la Imnul de Stat al
Republicii Moldova stabilește modul de intonare a imnului. Astfel,
Imnul de Stat al Republicii Moldova se intonează în interpretare
orchestrală și vocală. Acesta se intonează:
– la ridicarea Drapelului de Stat al Republicii Moldova;
– la depunerea jurământului de către Președintele nou-ales al
Republicii Moldova;
– la deschiderea și închiderea sesiunilor Parlamentului;
– la inaugurarea monumentelor;
– în cadrul ceremoniilor oficiale de înmânare a distincţiilor de stat;
– la deschiderea adunărilor solemne, congreselor, simpozioanelor
consacrate unor date remarcabile din istoria și cultura ţărilor etc. 5.
Conform alin. (5), drapelul, stema și imnul sunt simbolurile de
stat ale Republicii Moldova și sunt ocrotite de lege.
În această ordine de idei, sunt semnificative sancţiunile penale și
administrative prevăzute de legislaţia Republicii Moldova în cazul
comiterii unor fapte ce atentează la simbolurile statului.

Regulamentul privind intonarea Imnului de Stat al

Republicii Moldova
Imnul de Stat al Republicii Moldova este un simbol al
suveranităţii şi independenţei statului.

13
 Imnul de Stat al Republicii Moldova se intonează în interpretare
orchestrală şi vocală. Se admite utilizarea înregistrărilor audio.
În interpretare vocală, Imnul de Stat al Republicii Moldova se
intonează în limba de stat.
Imnul de Stat al Republicii Moldova se intonează: 
a) la ridicarea Drapelului de Stat al Republicii Moldova;
b) la depunerea jurămîntului de către Preşedintele nou ales al
Republicii Moldova;
c) la deschiderea şi închiderea sesiunilor Parlamentului;
d) la inaugurarea monumentelor;
e) în cadrul ceremoniilor oficiale de înmînare a distincţiilor de stat;
f) la întîmpinarea şi la plecarea şefilor de state şi de guverne, care
întreprind vizite oficiale în Republica Moldova. În acest caz, Imnul de
Stat al Republicii Moldova se intonează după imnul de stat al ţării
respective;
g) la deschiderea adunărilor solemne, congreselor, simpozioanelor
consacrate unor date remarcabile din istoria şi cultura ţării.
Intonarea Imnului de Stat al Republicii Moldova în unităţile militare
ale Forţelor Armate, în organele şi subdiviziunile afacerilor interne şi
ale securităţii naţionale, precum şi onorarea Imnului de Stat al
Republicii Moldova de către militari şi persoanele din trupele şi
corpul de comandă ale organelor afacerilor interne şi securităţii
statului sînt reglementate de regulamentele interne de serviciu ale
Forţelor Armate, ale Ministerului Afacerilor Interne şi ale organelor
securităţii statului.
Imnul de Stat al Republicii Moldova se transmite de către
posturile de radio şi televiziune ale Companiei de Stat "Teleradio-
Moldova": 
a) la deschiderea şi închiderea emisiunilor;
b) în noaptea de revelion, după ce orologiul anunţă începutul unui nou
an.
Imnul de Stat al Republicii Moldova poate fi intonat, cu
autorizaţia persoanelor indicate la pct. 11 din prezentul regulament, şi

14
la:
a) inaugurarea concursurilor şi festivalurilor raionale, zonale,
republicane şi internaţionale; 
b) la inaugurarea unor expoziţii de amploare cu tematică istorică şi
culturală; 
c) la deschiderea manifestărilor consacrate începutului anului de
studii, precum şi a altor manifestări solemne, în toate instituţiile de
învăţămînt. 
Textul Imnului de Stat al Republicii Moldova se tipăreşte pe
prima pagină a abecedarelor.
Respectul profund faţă de Imnul de Stat al Republicii Moldova
este o datorie patriotică a fiecărui cetăţean al Republicii Moldova.
La intonarea publică a Imnului de Stat al Republicii Moldova,
asistenţa va sta în picioare, bărbaţii se vor descoperi.
Responsabilitatea pentru îndeplinirea prezentului regulament
revine Guvernului, în persoana Primului-ministru, şi conducătorilor
autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate şi locale, ai
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor sub egida cărora se
desfăşoară manifestările respective.

Imnul Republicii Moldova

Limba noastră-i o comoară
În adîncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde

Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde,

Zbuciumul din codrii veşnici,

15
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastra-i limbă sfîntă,

Limba vechilor cazanii,
Care o plîng şi care o cîntă
Pe la vatra lor ţăranii.

Răsări-va o comoară
În adîncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Impactul simbolurilor naţionale

Impactul simbolurilor naţionale diferă şi de la un regim politic la
altul. De exemplu, în perioada comunistă, drapelul făcea parte din
uniforma elevilor. În această perioadă nu se poate vorbi despre o
conştientizare intrinsecă a valorilor transmise de aceste simboluri
naţionale, ci mai degrabă de o impunere. După anul 1989, odată cu
prăbuşirea regimului comunist, simbolurile naţionale au devenit
importante doar pentru aceia cu un anumit spirit patriotic, civic.
În concluzie, astăzi, într-o lume afectată de globalizare, când
totul tinde spre uniformizare şi standardizare, simbolurile naţionale au
importanță covârşitoare, oamenii simțind nevoia cultivării acestora,
din dorința păstrării identităţii naţionale.

16
 Simbolurile naționale au rolul de a coagula entitățile naționale și
statale și de a sensibiliza societatea în vederea educării patriotismului,
demnității și a prețuirii valorilor naționale. În rândul simbolurilor
naționale ale unui stat se disting cele oficiale, cum ar fi stema,
drapelul, imnul, distincțiile de stat, moneda națională.

1. Bibliografie:
2. CONSTITUȚIA REPUBLICII MOLDOVA COMENTARIU,
Editura ARC
3. https://www.presedinte.md/hymn
4. Simbolurile naţionale ale Republicii Moldova, pregătită de
Instituţia Publică „Enciclopedia Moldovei”
5. https://irlanda.mfa.gov.md/content/simbolurile-statului
6. Simbolurile naţionale ale Republicii Moldova, coordonator şi
redactor ştiinţific dr. Silviu Andrieş-Tabac, Chişinău, 2011.

17