Prezentare

Cu Tema:
Simbolurile
or.Chișinău
 CUPRIN
1. Introducere
SBibliografie:
2. Simbolurile orașului Chișinău
1) https://
3. Din Istorie
limbaromana.md/index.php?go=artico
4. Importanța Simbolurilor le&n=2549

2)
https://www.chisinau.md/pageview.ph
p?l=ro&idc=499&t=/
Orasul/Simbolurile-orasului
3)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Drapelul
_Chișinăului
Introducere

Omul trăieşte într-o lume de simboluri create de mintea sa şi de tradiţia

colectivă. Comunităţile urbane întotdeauna s-au individualizat prin fenomene
emblematice, făcând parte din sistemele heraldic, vexilologic, faleristic,
arhitectonic etc.
Municipiul Chişinău, aflat pe calea autoafirmării şi definirii entităţii sale, a făcut
deja câţiva paşi siguri pentru realizarea unor însemne proprii. Stema, drapelul,
imnul sunt atributele simbolice minime ale unei localităţi. La aceste prime
simboluri municipale ale Chişinăului ne vom referi în cele ce urmează. 
 Simbolurile actuale orașului
 Drapelul Chișinăului Chișinău

Drapelul municipiului Chişinău este

simbolul oficial al autonomiei
municipiului. El simbolizează trecutul,
prezentul şi viitorul comunităţii
orăşeneşti, reflectând principiile
dezvoltării ei democratice, bazate pe
dorinţa de pace a locuitorilor urbei,
respectul faţă de tradiţiile istorice şi
culturale, valorile materiale şi spirituale
autohtone.
 Drapelul municipiului Chişinău a fost elaborat de
pictorii Cheorghe Vrabie şi Eudochia Cojocaru-
Vrabie şi aprobat de Primăria municipiului în şedinţa
din 11 iunie 1998, iar de către Comisia Naţională de
Heraldică - în şedinţa din 28 septembrie 1998.
Stema și drapelul municipiului Chișinău au fost
ajustate în urma decretrului Președintelui Republicii
Molodva privind înregistrarea unor simboluri
teritoriale ale mun. Chișinău.
Astfel, simbolurile teritoriale ajustate ale
municipiului Chișinău au fost aprobate prin Decizia
Consiliului Municipal nr. 5/2 din 19 decembrie 2019.
Drapelul reprezintă o pânză rectangulară (1:2) albă, cu brîie înguste
galbene, înscrise în șesimea de la mijloc, și purtând în centru,
broșând, un scut heraldic de tip triunghiular (2/5), încărcat cu stema
mică a Chișinăului: în câmp albastru, o acvilă heraldică cu zborul
coborât, galbenă, ciocată și membrată roșu; peste tot stema Țării
Moldovei (pe roșu, un cap de bour, însoțit între coarne de o stea cu
opt raze, la dextra de o roză heraldică și la senestra de o semilună
conturată, totul galben).
 Drapelul repre­zintă o pânză dreptunghiulară albă (lm x 2m), având la mijloc un brâu galben (auriu) cu torsadă
alcătuită din trei fire, peste care broșează, în centrul pânzei, stema municipiului.
Flamura albă a drapelului simbolizează spațiul „cetății”, iar brâul cu torsadă, element îm­prumutat din ornamentica
monumentelor de arhitectură – timpul în care evoluează și se dezvoltă „cetatea”: prezent, trecut și viitor, precum și 
Trinitatea.
  Imnul Chișinăului
Imnul municipiului Chişinău este o
operă muzical-poetică, alcătuită în baza
cântecului „Oraşul meu", muzică -Eugen
Doga, versuri - Gheorghe Vodă.
Imnul municipiului Chişinău este
interpretat la şedinţa oficială, după
validarea împuternicirilor primarului
municipiului Chişinău, la deschiderea şi
închiderea şedinţelor Consiliului
municipal, la arborarea oficială a
Drapelului mun. Chişinău, la sosirea şi
plecare unor delegaţii oficiale invitate de
autorităţile locale.
Imnul mai poate fi interpretat la
deschiderea şi închiderea
sărbătorilor importante ale
oraşului, la dezvelirea
monumentelor şi plăcilor
memoriale, în timpul înmânării
unor distincţii, la desfăşurarea
competiţiilor sportive orăşeneşti,
precum şi la celebrarea
căsătoriilor în cadrul oficiilor de
stare civilă.
În timpul interpretării imului, în
semn de onor, ascultătorii vor sta
în picioare.
 Oraşul meu din albe flori de piatră
În ploi de soare zi de zi scăldat
Mereu întinerind în vechea vatră,
Din cântec şi iubire înălţat.
Oraşul meu frumos ca niciodată,

Orașul
Grădina mea cu cerul tău de dor,
În inimă te am pe viaţa toată
Şi-n graiul cel mai dulce te ador. 
La-la-la-la...
Îmi place să mă plimb prin el agale

Meu
Pe străzi de tei, castani şi trandafiri,
Să întâlnesc prietenii de şcoală
Cu zâmbet şi lumină în priviri. 
Oraşul meu etern ca o poveste,
Mereu îţi simt în piept suflarea ta,
Destinul meu, destinul tău ne este
Cu tine toată lumea e a mea. 
La-la-la-la... 
Visul alb al meu! 

Versuri de Gheorghe VODĂ, muzică - Eugen

DOGA
  Stema Municipiului
Chișinău
Varianta actuală a stemei municipiului
Chişinău, realizată de maestrul
Gheorghe Vrabie, a fost aprobată la 8
august 1991 de către Comitetul Executiv
al Consiliului municipal Chişinău de
Deputaţi ai Poporului, care a decis
reproducerea acesteia, începând cu 31
august 1991, pe ştampilele, blanchetele,
insignele oraşului, pe obiectele design-
ului urban şi pe cele de  informaţie.  simbolizează şapte coline pe care
Varianta actuală se bazează pe
stema municipiului Chişinău
introdusă prin decretul regal din 31
iulie 1930, cu următoarea descriere
oficială: „Pe scut albastru, o acvilă
de aur, cu aripile lăsate în jos,
privind spre dreapta. Peste tot:
stema Moldovei. Scutul timbrat de o
coloană murală cu 7 turnuri, care
este situat Chişinăul".

În 1929, regele României Carol II a conferit Chişinăului pentru merite

deosebite în renaşterea naţională a Basarabiei un vultur de aur pe un
blazon gotic azuriu cu coroana municipiului deasupra, iar pe pieptul
vulturului - un cap de bour în blazon roşu. Această stemă elaborată de o
comisiei de heraldişti sub conducerea lui Paul Gore, a fost aprobată
drept stemă a Chişinăului şi până în prezent n-a fost anulată legislativ
nici de România, nici de Republica Moldova
 Semnificațiile simbolurilor de
pe stemă

Stema Municipiului Chișinău este reprezentată, în mod

tradițional, prin capul de bour, privit frontal, simbolizând
puterea, cu soarele, simbolizând luminăția bunei domnii,
plasat între coarnele bourului, cu un trandafir heraldic în
stânga simbolizând credința, și în dreapta luna, în faza de 
crai-nou simbolizând renașterea. Fondul este cinabru (cum
se spune roșu în heraldică) simbolozând vitejia.  

Pe scut albastru, o acvilă de aur, cu aripile lăsate în

jos, privind spre dreapta. Scutul timbrat de o
coloană murală cu 7 turnuri, care simbolizează
șapte coline pe care este amplasat Chișinăul
 STUDIU COMPARATIV
Din Istorie
Nici unul dintre specialiştii care au
tratat până în prezent istoria Chişinăului
nu a reuşit să depisteze stema
medievală moldovenească a târgului, fie
pe sigilii, fie pe alt tip de surse istorice.

•   După anexarea interfluviului Nistru-

Prut în 1812 de către Imperiul Rus şi
constituirea pe acest teritoriu a
Regiunii Basarabia cu reşedinţa la
Chişinău, conform obiceiului heraldic
rusesc, oraşul-capitală a purtat
întotdeauna stema provinciei. În
răstimpul aflării în cadrul Imperiului
Rus Basarabia a avut trei steme:
 1. Scut tăiat. Sus, pe aur, acvila bicefală neagră a Imperiului Rus, iar
jos, pe albastru, capul de bour al Principatului Moldovei.

[Fig. 1]. Această primă stemă a provinciei, dată uitării repede de contemporani şi aproape
necunoscută istoricilor, a fost şi primul blazon al Chişinăului.

2. Scut tăiat. Sus, pe roşu, acvila bicefală, purtând pe piept un scut roşu cu stema
Moscovei (Sf. Mare Mucenic Gheorghe – purtătorul de biruinţă, călare pe un cal alb şi
lovind cu suliţa un balaur), ţinând în gheara dreaptă o făclie şi un fulger, iar în cea
stângă o cunună de laur. Jos, pe aur, un cap de bour negru învederând Principatul
Moldovei.

 [Fig. 2]. Această a doua stemă, aprobată de împăratul rus Nicolai I la 2 aprilie 1826, avea aceeaşi
compoziţie cu cea din 1815. S-au schimbat doar smalturile, însă greşit din punct de vedere
heraldic. Semantic acest blazon exprima ideea că Rusia, prin forţa sa militară, a reuşit să
rupă şi să stăpânească o parte din teritoriul istoric al Ţării Moldovei. Această stemă a fost în
vigoare pentru provincie şi pentru capitala ei până la 1878.

3. În câmp albastru un cap de bour de aur, cu ochii, limba şi coarnele

roşii, însoţit între coarne de o stea de aur cu cinci raze şi din flancuri la
dreapta de o roză de argint cu cinci petale şi la stânga de o semilună de
argint spre stânga.

[Fig. 3]. În 1873 Basarabia a fost transformată din Regiune (unitate administrativă cu un regim
special de organizare) în Gubernie (unitate administrativă ordinară cu regim de organizare
comun pentru tot imperiul). O nouă stemă a Guberniei Basarabia a fost introdusă prin
decretul imperial din 5 iulie 1878.
 4. Pe scut albastru, o acvilă de aur, cu aripile lăsate în jos, privind spre dreapta.
Peste tot: stema Moldovei. Scutul timbrat de o coroană murală cu 7 turnuri.
Simbolizează realipirea acestui vechi oraş moldovenesc la patria-mumă.

[Fig. 5]. Acest blazon a fost prima stemă oficială a oraşului. În cadrul României Mari, pentru prima
dată s-a încercat stabilirea unei steme a Chişinăului. Oraşul a fost declarat municipiu în urma
reformei administrativ-teritoriale din 1925, iar stema lui, elaborată de Comisia Consultativă
Heraldică de pe lângă Ministerul de Interne al Regatului, s-a introdus prin decretul regal din
31 iulie 1930

5. Un scut triunghiular scobit în cap de ambele părţi, de culoare neagră, zidit cu

piatră albă în forma unei frunze de viţă-de-vie stilizată, cu vârful în jos, din care
curge un izvor albastru, şi având deasupra inscripţia în două rânduri „500” şi
„Chişinău” cu litere chirilice.
Epoca sovietică a fost vitregă pentru heraldică până în anii 1960, când renaşterea acestei ştiinţe a
început cu paşi mărunţi. În R.S.S. Moldovenească prima manifestare în sens heraldic a fost
tocmai emblema sărbătoririi semimileniului Chişinăului (a doua oară!) în 1966. Această
emblemă, rezultată dintr-un concurs, a fost concepută de arhitectul Alexandru Minaev, care
a pornit de la legenda potrivit căreia toponimul Chişinău provine de la cuvântul arhaic
„chişinău” ce însemna izvor.

 În şedinţa din 8 august 1991 Comitetul executiv al Consiliului municipal Chişinău de deputaţi ai poporului (şedinţă
prezidată de Nicolae Costin), în baza faptului că stema interbelică a municipiului „n-a fost anulată legislativ
nici de România, nici de Republica Moldova”, a decis reluarea, începând cu 31 august 1991, a acesteia (în
noua variantă grafică a pictorului Gheorghe Vrabie) pe ştampilele, blanchetele, insignele sale, pe obiectele
designului urban şi de informaţie vizuală. [Fig. 7].
 CONCLUZIA – Importanța
Simbolurilor

● Din punctul de vedere al importanţei simbolurilor,

observăm că status-quo-ul se caracterizează prin
solemnitate. În raportul cu aceste simboluri,
oamenii adoptă o atitudine solemnă, fapt care
conferă simbolurilor sacralitate. Acest lucru se
observă, în primul rând, prin faptul că simbolurile
sunt protejate chiar prin legile supreme ale statului.
Simbolurile sunt şi un mijloc care uneşte un popor
sub egida unor scopuri comunei, prin solidaritate şi
prin mândria de a constitui un singur popor.
 MULȚUMESC
!
A ELABORAT:
GODONOAGĂ NICOLETA,
St. gr- AP-105,
https://www.facebook.co Specialitatea: Administrație Publică
m/nicoleta.godonoaga/ PROFESOR : Svetlicinii Rodica
CREDITS: This presentation template was created by
Slidesgo, including icons by Flaticon, and infographics &
images by Freepik.
godonoaga.nicoletta
@gmail.com