Sunteți pe pagina 1din 60

MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE SOCIETATEA NUMISMATICĂ

A MOLDOVEI DIN REPUBLICA MOLDOVA

INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE
“VASILE PÂRVAN” Al ACADEMIEI ROMÂNE

AL X I X -LEA
SIMPOZION
DE
NUMISMATICĂ

PROGRAMUL
ŞI
REZUMATELE COMUNICĂRILOR

CHIŞINĂU

21-22 octombrie 2021


737(082)=135.1=111=161.1
S 58

COMITETUL ORGANIZATORIC
Președinte: Ana Boldureanu
Membri: Elena Arcuș-Jantovan, Lilia Dergaciova, Eugen Nicolae

COMITETUL ŞTIINŢIFIC
Președinte: Eugen Sava
Membri: Ana Boldureanu, Lilia Dergaciova,
Irina Korpusova, Eugen Nicolae

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Simpozion de numismatică (19; 2021; Chişinău). Al XVIII-lea simpozion de numismatică


Programul şi rezumatele comunicărilor, 21-22 octombrie 2021 / com. şt.: Eugen Sava
(preşedinte) [et al.]; com. org.: Ana Boldureanu (preşedinte) [et al.]. – Chişinău: Muzeul
Naţional de Istorie a Moldovei, 2021 (Tipogr. „Bons Offices”). – 56 p.: fig.

Antetit.: Muzeul Naţ. de Istorie a Moldovei, Soc. Numismatică din Rep. Moldova, Inst.
de Arheologie „Vasile Pârvan” al Acad. Române. – Texte: lb. rom., engl., rusă. – 20 ex.

Pe copertă: Pond de bronz cu inscripție armenească, descoperit la Tarasova,


comuna Solonceni, raionul Rezina (sec. XVII-XVIII)

© Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei


Joi, 21 octombrie 2021
Muzeul Național de Istorie a Moldovei
(Sala de conferințe nr. 2, etaj)

https://meet.google.com/egj-xqch-nwb

Orele 1000 - 1030. Ședința de deschidere a Simpozionului


de Numismatică

Alocuțiuni:
Eugen SAVA, director general al Muzeului Național de Istorie a
Moldovei
Mariana ȘLAPAC, președinte al Comisiei Naționale de Heraldică
de pe lângă Președintele Republicii Moldova, cercetător
științific principal la Institutul Patrimoniului Cultural, MEC
Eugen NICOLAE, director al Institutului de Arheologie „Vasile
Pârvan” al Academiei Române, București
Silviu ANDRIEȘ-TABAC, heraldist de Stat al Republicii Moldova
Ana BOLDUREANU, șef al Sectorului de Istorie și Muzeologie
al Muzeului Național de Istorie a Moldovei, președintele
Societății Numismatice din Republica Moldova

Orele 1030 - 1300. Comunicări

Moderatori: Mariana ȘLAPAC și Eugen NICOLAE

Aurel VÎLCU, Alexandra ȚÂRLEA, Monede descoperite la


Histria (Sectorul Acropolă Centru-Sud)
Lucian MUNTEANU, Loredana GAFINCU, Moneda romană la
„dacii liberi” din vestul Moldovei: tezaurul de la Turturești
(com. Girov, jud. Neamț)

3
Ivan SINCIUK, Un denar roman de la împăratul Commodus,
provenit din regiunea Brest, Belarus / Иван СИНЧУК,
Римский денарий императора Коммода из Брестской
обл. Беларуси
Arkadiusz DYMOWSKI, Kiril MYZGHIN, Monede romane false
în Barbaricum: fabricarea și utilizarea lor în antichitate /
Аркадиуш ДЫМОВСКИЙ, Кирилл МЫЗГИН, Фальшивые
римские монеты в Барбарикуме: их изготовление и
использование в античное время
Irakli PAGHAVA, Vaso SAPANADZE, Three Hoards of Davit
IV – Rusudan Epoch: New Material for Meta-Analysis
Andrei CRIVENCO, Cronologia așezării tătărești de la Costești:
în baza descoperirilor monetare / Андрей КРИВЕНКО,
Хронология золотоордынского поселения в Костештах
по данным монетных находок
Yurij ZAYONCHKOVSKIY, Valentin TISHKIN, Dang of Juchid
khan Muhammad dated 862 A.H.
Lilia DERGACIOVA, Nicolai BODNARIUC, Un tezaur de
monede ungurești recent descoperit în regiunea Cernăuți
(sec. XVI)

Orele 1300 - 1400. Pauză

Orele 1400 - 1630. Comunicări

Moderatori: Ana BOLDUREANU și Silviu ANDRIEȘ-TABAC

Arsen HARUTYUNYAN, Eugen NICOLAE, A newfound bronze


weight with armenian inscription from Tarasova, Rezina
County, Republic of Moldova
Marius BLASKÓ, Descoperiri izolate de monede ungurești și
poloneze la Tarasova, raionul Rezina, Republica Moldova

4
Ana BOLDUREANU, Sergiu MUSTEAȚĂ, Ion TENTIUC, Ion
URSU, Noi descoperiri monetare din cetatea Soroca
Mădălin-Cornel VĂLEANU, Luminița BEJENARU, Sergiu
Florentin SCUTARU, Lilia DERGACIOVA, O descoperire
funerară inedită de la Mănăstirea Frumoasa (Iași, România)
Dmitrij STAROVEROV, Descoperirea din clumbă, sau un tip
necunoscut de gros de la Gabriel Barhory din anul 1609 /
Дмитрий СТАРОВЕРОВ, Находка на клумбе или
неописанный тип гроша Габора (Габриэля) Батория 1609 г.
Raman KRYTSUK, Un taler uniface din Transilvania, din anul
1611, aflat în colecția Muzeului Național din Varșovia /
Раман КРИЦУК, Односторонний талер Трансильвании
1611 г. из собрания Национального музея Варшавы
Andrei BALTAG, Despre tezaurul monetar medieval de la
Costești (jud. Vaslui)
Ivan SINCIUK, O pușculiță din secolul al XVII-lea, descoperită
în cadrul săpăturilor arheologice din orașul Moghilău în anul
1989 (Belarus) / Иван СИНЧУК, Копилка 17 в. из раскопок
г. Могилева сезона 1989 г.

5
Vineri, 22 octombrie 2021
Muzeul Național de Istorie a Moldovei
(Sala de conferințe nr. 2, etaj)

https://meet.google.com/vie-vctv-uvc

Orele 1000 - 1300. Comunicări (Sala de conferințe nr. 2, etaj)

Moderatori: Mariana ȘLAPAC și Silviu ANDRIEȘ-TABAC

Sergiu MATVEEV, Vlad VORNIC, Descoperiri monetare în situl


Lipoveni II-La Nisipărie (2018-2021)
Mariana ȘLAPAC, Reprezentări ale elefanților în cetățile
Moldovei
Eugen NICOLAE, Emanuela CERNEA, Medalii privind
participarea României la Expoziția Universală de la Paris din
1867
Ana GRIȚCO, Sigilii ale magazinelor cu profil muzical din
Chișinău (sf. sec. XIX - înc. sec. XX)
Irina KORPUSOVA, Irina OZERJANSKAJA, Piese de faleristică
și bonistică ale Organizației Internaționale de asistență
pentru luptătorii revoluției în colecții muzeale din orașul
Odesa / Ирина КОРПУСОВА, Ирина ОЗЕРЯНСКАЯ,
Предметы фалеристики и бонистики Международной
Организации помощи борцам революции в собраниях
музеев Одессы
Vera SERJANT, Medalia comemorativă „V. Docuceaev” în
colecția de medalistică a Muzeului Național de Istorie a
Moldovei
Silviu ANDRIEȘ-TABAC, Adoptarea Tricolorului în Republica
Moldova văzută după trei decenii

6
Alexandru MOLCOSEAN, Monede contemporane – mijloace de
popularizare a educației mondiale

După-amiaza:
Vizite la muzeele din Chișinău
sau
Excursie la vinăria Asconi din satul Puhoi, raionul Ialoveni.

7
REZUMATELE COMUNICĂRILOR

Monede descoperite la Histria


(Sectorul Acropolă Centru-Sud)

Aurel VÎLCU, Alexandra ȚÂRLEA

În cadrul unui proiect de cercetare finanțat de către Univer-


sitatea din București, s-a deschis, în anul 2013, un nou sector
al sitului arheologic Histria (comuna Istria, județul Constanța),
denumit Acropolă Centru-Sud (ACS). Sectorul acoperă o
suprafață de aproximativ 2000 m2 (50×40 m) și se află la S de
centrul acropolei cetății, care, în perioada romană târzie, este
ocupat de Basilica Episcopală. În cursul campaniilor arheologi-
ce, desfășurate până în prezent, a fost scos la lumină un bogat
material numismatic, alcătuit din monede grecești, romane și
bizantine. Dintre acestea, autorii prezintă câteva piese mai rare,
unele produse local, sau cu importanță istorică privind sfârșitul
locuirii la Histria în primele decenii ale secolului al VII-lea.

Moneda romană la „dacii liberi” din vestul Moldovei:


tezaurul de la Turturești (com. Girov, jud. Neamț)

Lucian MUNTEANU, Loredana GAFINCU

Tezaurul monetar a fost aflat în anul 2019, pe Dealul „Frăsi-


nel” din satul Turturești, comuna Girov, cu ajutorul unui detec-
tor de metale. Au fost recuperate și predate Muzeului din Piatra
Neamț 330 de denari imperiali și o cană ceramică, de mici di-
mensiuni, în stare fragmentară. Monedele se datează într-un in-
terval cronologic extins, între anii 64 și 190 d. Chr. Structura cro-
nologică a tezaurului de la Turturești este foarte asemănătoare cu

8
cea a depozitelor descoperite în arealul dintre Carpații Orientali
și Prut, care au cele mai recente emisiuni din vremea lui Commo-
dus. În urma cercetărilor de teren, la aproximativ un kilometru
distanță de locul unde a fost descoperit tezaurul, au fost identi-
ficate urmele unei așezări, care poate fi atribuită „dacilor liberi”
din Moldova / culturii arheologice „Poienești – Vârteșcoiu”.

Римский денарий императора Коммода из


Брестской обл. Беларуси

Иван СИНЧУК

В 1970 г. в окрестностях г. Дрогичин Брестской обл. БССР


(ныне Республика Беларусь) при неизвестных обстоятель-
ствах был найден серебряный римский денарий Коммо-
да (177-192) (RIC 212; RSC 555 bis; BMCRE 281; Sear 5683).
Ныне находится в частной коллекции.
Диаметр денария 16,0-17,5 мм, толщина 1,7 мм, вес 1,78 г,
соотношение осей 11, Римский монетный двор, 190 г. н.э.
Av: Бюст бородатого лауреата в венке вправо. M COMM
ANT P F[EL AVG BRIT P P] (Marcus Commodus Antoninus
Pius Felix Augustus Britannicus Pater patriae – Марк Коммод
Антонин Пий Благочестивый Счастливый Август Британ-
ский Величайший Отец Отечества).
Rv: Коммод сидит слева на курульном кресле (символ
высших должностных лиц, в том числе консула и верховно-
го понтифика), держа в правой руке ветвь (символ славы)
и скипетр (символ власти) в левой. [P M T]R P XV IMP VIII
COS VI (Pontifex maximus Tribunus plebis XV Imperator VIII
Consul VI  – Верховный Жрец Народный Трибун 15-й раз
Император 8-й раз Консул 6-й раз).
Именование и почетные титулы являются датирующими
признаками.

9
Рис. 1. Денарий Коммода 190 г. из г. Дрогичин Брестской обл. БССР

Монета находилась в составе привески ожерелья  – при


значительном увеличении в углублении-сколе отчетливо
различима со стороны аверса «входная» часть сверленого
отверстия для крепления ушка в виде половины правиль-
ной окружности маленького диаметра.
Находки как кладов, так и единичных монет в Белару-
си являются редкими. По состоянию на 1977 г. на террито-
рии БССР было зарегистрировано 12 кладов и 34 единич-
ные находки античных монет (Рябцевич 1977, 50), монеты
Коммода были отнесены к самым массовым на территории
Беларуси наряду с монетами Антонина Пия (138-161) и Мар-
ка Аврелия (161-180) (Рябцевич 1965, 47-49). Впрочем, надо
отметить, что заключение сделано по 60 монетам, опреде-
ления которых сохранились (3% от количества известных к
тому времени открытых в Беларуси античных монет). Даже
для кладов нач. 3 в. соседних с Беларусью территорий отме-
чается заметная доля монет Веспасиана (69-79), Траяна (98-
117) и Адриана (117-138) (Синчук 2017, 26; Sinczuk 2019, 247).
Инвентарь находок 2008 г. увеличил количество пунктов
находок с 27 до 55, в Брестской обл. сделано 17 находок мо-
нет античного мира, из них 2 в Дрогичинском р-не (Мель-
никова 2008, 67-76). Находки на территории Брестской обл.
римских императорских монет связывают с вельбарской и

10
черняховской археологическими культурами, в XXI в. коли-
чество находок в области значительно увеличилось (Сидо-
рович 2013, 20-22; Сідаровіч 2020, 34-40).

Фальшивые римские монеты в Барбарикуме: их


изготовление и использование в античное время

Аркадиуш ДЫМОВСКИЙ, Кирилл МЫЗГИН

Традиционно находки римских монет, обнаруживаемых


к северу от Дунайского и к востоку от Рейнского лимесов,
рассматриваются как свидетельство их притока в Барбари-
кум и перераспределения внутри этого региона. Помимо
денариев I-II вв., отчеканенных из серебра на официальных
монетных дворах, там же обнаруживаются и монеты, изго-
товленные в неофициальных мастерских. Особую их катего-
рию составляют фальшивые денарии, или, иными словами,
копии монет. В 1990-х гг. А. Бурше обратил внимание на
многочисленные случаи находок в Барбарикуме плакиро-
ванных монет (субэратов). Кроме того, в последние годы, в
связи с растущей популярностью металлографических ис-
следований монетных находок, среди монетных находок
римского времени в Барбарикуме констатирована группа
фальшивых денариев, изготовленных из сплавов цветных
металлов способом литья. До недавнего времени считалось,
что подобные изделия могли завозиться к варварам с терри-
тории Империи. Однако, благодаря последним открытиям,
в нашем распоряжении имеются прямые доказательства
производства литых копий денариев на территории совре-
менной Украины (занятой в римское время племенами чер-
няховской культуры) и очень убедительные свидетельства
того, что там же производились и субэраты.

11
Что касается последних, то на это указывает производ-
ство другой группы неофициальной монетной продукции
в Барбарикуме  – плакированных варварских подражаний.
Так, находки монет группы подражаний типа ONAV, вы-
деленной недавно украинским нумизматом О. Анохиным,
известны практически только в пределах черняховской
культуры. Именно поэтому возможность производства пла-
кированных копий в этом же регионе было бы сложно от-
рицать. В свою очередь свидетельством изготовления литых
монет являются остатки их производства. На сегодняшний
день нам и нашим коллегам из Хмельницка и Меджибожа
А. Надвирняку и О. Погорельцу известно не менее шести
мест, где встречались подобные следы производства (т.н.
мастерские); все они сконцентрированы на территории за-
падных областей Украины. Анализы металла изделий из
них, сделанные методами XRF и PIXE, показывают, что
они изготавливались, как правило, из сплавов на основе
меди, свинца и олова (в разных пропорциях), хотя есть сви-
детельства производства литых копий денариев из сплава
на основе серебра (до 95%). Изучение находок литых копий
денариев на территории Барбарикума позволило выделить
несколько техник их производства, включая литье в брон-
зовых или глиняных формах (в том числе единичных или
методом «монетное дерево»).
Вывод о том, что варвары не только использовали, но и
производили подделки денариев, имеет большое значение
для изучения использования римских монет на территориях
за пределами лимеса. На этом основании можно предполо-
жить, что варвары находились на более высоком уровне (со-
циально-)экономического развития, чем это считалось ранее.
Исследование описанных выше изделий в настоящее вре-
мя проходит в рамках международного нумизматического

12
проекта «Варварские фальшивомонетчики. Производство и
использование фальшивых римских императорских денари-
ев в Восточной и Центральной Европе в древности», кото-
рый финансируется Национальным центром науки Польши
(DEC-2018/31/B/HS3/00137) и реализуется на Факультете
археологии Варшавского университета. Основным результа-
том этого проекта будет база данных фальшивых денариев,
обнаруженных на территории Польши, Беларуси и Украи-
ны, включающая не только их нумизматический анализ, но
и данные о составе их металла и технике производства.

Three Hoards of Davit IV – Rusudan Epoch: New


Material for Meta-Analysis

Irakli PAGHAVA, Vaso SAPANADZE

Our objective is to publish and analyze three hoards of Geor-


gian copper coins of the 12th-1st third of the 13th century. Two
hoards have never been published before; one hoard has been
described briefly, but not analyzed numismatically.
The hoards are categorized according to the classifi-
cation proposed by Irakli Paghava in 2018 (И. Пагава,
Нумизматическое прошлое Дагестана и Грузии. Эмиссии
Грузинского царства в денежном обращении Кавказа и
чеканка монеты в Аварии, чеканка монеты в Кубачи. Тби-
лиси: Артануджи). Analysis of the aforesaid hoards would faci-
litate better understanding of the contemporary monetary circu-
lation in the medieval Kingdom of Georgia.
One of the hoards has been mentioned in the article of pro-
minent Georgian archeologist Vakhtang Japaridze devoted to
the Church of Saqdriskedi (in the purlieus of Dmanisi, major
Georgian medieval city) (V. Japaridze, “A Historical-Archeo-

13
logical Monument in the Environs of the City Site of Dmanisi
(Church of Saqdriskedi)” (in Georgian), 1974). According to the
publisher, “two” hoards were discovered respectively in 1964
and 1973: one comprised 15 regular coppers of Queen Tamar
and her second husband, Davit (all the dated specimens bear the
frozen date of Koronik’on 420, i.e. 1200), at the basis of the wes-
tern wall of the church, “at an extremely insignificant depth”;
and another, comprised 33 coins of the same type, also at the
basis of the western wall of the church, at the depth of “0.16 m”.
Identical composition and find location of both deposits indica-
te that they constituted two fragments of the same hoard. We
can conclude that the Hoard of Saqdriskedi Church (Dmanisi)
comprised 48 coins (100% of total number) of Tamar & Davit,
and pertained to the II group of Georgian contemporary hoards,
according to the aforesaid classification, being typical for the
hoards discovered on the territory of the inner provinces of the
medieval Georgian Kingdom, in terms of containing exclusively
the coinage of Tamar & Davit. Unfortunately, no additional in-
formation on the coins from this hoard has been published by V.
Japaridze (the institution where the coins were stored has not
been indicated either).
Another hoard was discovered reportedly in approximately
2015, in the vicinities of the Manavi fortress (in the Sagarejo mu-
nicipality). We have attempted to collect as much information
about this hoard, but had no opportunity to photograph or wei-
gh the coins. The deposit constituted a ceramic vessel with se-
veral tens of the irregular copper coins of Queen Tamar and her
son and successor, Giorgi IV Lasha (the coins had specific pati-
na of dark-emerald hue). The hoard was remarkable in terms of
comprising many coins with multiple (double) imprints of the
dies, and of the relatively heavy weight of the specimens, inclu-
ding the coins imprinted with pair of dies only once. This hoard

14
pertains to the III group of Georgian contemporary hoards; i.e.
it was deposited in 1223-1226 time period, right before or in the
beginning of Jalal ad-Din’s invasion.
Yet another small hoard was discovered reportedly in
Ertats’minda in 2021. It comprised 13 coins: 3 irregular coins of
Giorgi III (all of later type) (23.1%): 1) no c/ms, 2.46 g; 2) no c/
ms, 1.99 g; 3) no c/ms, 3.93 g; 7 irregular coins of Queen Tamar
(53.8%), 5 of them (i.e. 38.5% of total number) bearing various
c/ms of Queen Rusudan, i.e. converted into the coinage of Queen
Rusudan: 4) D c/m on Georgian side, 3.62 g; 5) D c/m on Geor-
gian side, Rusudan’s big c/m on Arabic side, 18.14 g; 6) Georgian
side of the coin damaged, no c/ms? 6.44 g; 7) D and Rusudan’s
big c/ms on Georgian side, 20.21 g; 8) D c/m on Georgian side,
Rusudan’s small c/m on Arabic side, 6.58 g; 9) Rusudan’s small
c/m on Georgian side, D c/m on Arabic side, 7.49 g; 10) Irregular
copper with double die imprints on each side (Obverse-Rever-
se / Obverse-Reverse), D and Rusudan’s big c/ms on one side,
32.54 g; 1 irregular coin of Giorgi IV (7.7%), bearing a c/m of
Queen Rusudan, i.e. converted into the coinage of Queen Rusu-
dan: 11) Irregular copper of Giorgi IV, Rusudan’s small c/m on
Arabic side, 7.30 g; 1 mostly effaced irregular copper coin, pre-
sumably Georgian (Queen Tamar or Giorgi IV) (7.7%), bearing a
c/m of Queen Rusudan, i.e. converted into the coinage of Queen
Rusudan: 12) Mostly effaced, Rusudan’s small c/m on one side,
7.49 g; 1 Islamic (Ildegizid?) copper coin (7.7%): 13) 2.79 g. 12/13
(92.3%) of the coins were Georgian, in terms of issuing authority,
the relative preponderance of the early coins being remarkable:
Giorgi III (23.1%), Queen Tamar (53.8%), Giorgi IV (7.7%), Ta-
mar or Giorgi (7.7%). By applying a c/m 7/13 (53.8%) coins were
transformed into the coinage of Queen Rusudan (her adminis-
tration normally did not countermark the coins of Giorgi III).
The hoard pertains to the III group of Georgian contemporary

15
hoards, according to the aforesaid classification (2018); i.e. it was
also deposited in the 1223-1226 time period.
These three hoards, along with available information on the
other contemporary coin deposits, constitute a valuable piece of
information for meta-analysis of the contemporary monetary
circulation in the medieval Kingdom of Georgia.

Хронология золотоордынского поселения в


Костештах по данным монетных находок

Андрей КРИВЕНКО

Поселение у современного с. Костешты Яловенского


района Республики Молдова является одним из важней-
ших, наряду со Старым Орхеем, памятником золотоордын-
ского периода истории страны. Поселение неоднократно
становилось объектом археологических исследований, в
ходе которых удалось выявить различные свидетельства
средневековой городской жизни. Были открыты остатки
гончарных мастерских, хозяйственных построек, найде-
ны керамические изделия, а так же множество монет того
времени. Важным открытием стало выявление местной де-
нежной чеканки (Полевой 1969). По мнению молдавского
археолога В. Ворника «в XIV веке Костешты представляли
собой не только экономический и городской центр, но и ад-
министративно-политический».
Археологические данные не позволяют достаточно точно
установить временные рамки активности жизни средневе-
кового золотоордынского города, однако монетные наход-
ки могут помочь обосновать хронологию жизни поселения.
За последние годы в научный оборот были введены
данные о различных находках джучидских и иноземных

16
монет на территории Костештского поселения. И хотя это
лишь малая часть нумизматических объектов, полученная
информация даёт возможность обрисовать в общих чертах
структуру денежного обращения Костешт. Настоящий ма-
териал посвящен хронологическому обзору таких находок.
Основу денежного обращения поселения Костешт со-
ставляли серебряные данги и медные пулы, отчеканенные
на монетных дворах Золотой Орды. Так сложилось, что зна-
чительная группа из найденных в Костештах монет, отче-
каненных в Крыму, Поволжье (Сарай, Сарай ал-Джадида,
Гюлистан), Азаке и некоторых других регионах Золотой
Орды, оказалась слабо представленной в публикациях ис-
следователей. Большего внимания получили джучидские
монеты выпущенные в нашем регионе, на юго-западной пе-
риферии Золотой Орды: на монетных дворах Сакчи, Шехра
ал-Джадида и собственно Костешт. Найденные в Костештах
серебряные и медные монеты Сакчи относятся к периоду
владычества беклярбека Ногая, а также ханов Токты (1290-
1312) и Узбека (1312-1341) (Казаров, Кривенко 2010; Кривен-
ко, Казаров 2010; Казаров, Гончаров, Кривенко 2011). Время
их поступления в Костешты охватывает период 1290-1330-х
гг. К этому же историческому промежутку отнесены и мед-
ные монеты локального, костештского выпуска. Такое пред-
положение было высказано в недавней публикации ком-
плекса из более 500 монет нескольких типов найденных на
поселении (Кривенко, Гончаров 2020).
К ранним типам монет Костештского городища, выпу-
щенных в период правления Токты (1291-1312), отнесены:
– анонимные пулы с благопожеланием кутлуг болсун
«благословен будь», приведённом уйгурским пись-
мом на одной стороне, и двуногой тамгой на другой
стороне, под тамгой дата 69[0];

17
– анонимные пулы с надписью монгольским письмом
«bо čin» на лицевой стороне, и тюркской арабогра-
фичной легендой «благословен будь, новый пул» на
оборотной.
Авторы считают, что пулы именно второго типа были
использованы в качестве прототипа для многих других вы-
пусков костештской серии во второй половине правления
Токты и в начале ханствования Узбека. Монгольская над-
пись «bо čin» трансформировалась в трехчастную фигуру с
отростками, которая принималась другими исследователя-
ми за тамгу особого вида.
По мнению авторов, все другие типы медных монет мест-
ного чекана, несущие только легенду на обеих сторонах, но
без тамгообразного изображения «bо čin» были выпущены
в период правления хана Узбека (1312-1330-е гг.).
Наиболее встречаемой находкой среди джучидских мо-
нет на поселении является анонимный «розеточный» или
«цветочный» пул с обозначением монетного двора Сарай
ал-Джадида. В течение последних лет установлено, что мо-
неты этого типа чеканились на разных монетных дворах
Золотой Орды по образцу столичного выпуска, вероятно и
на территории Молдовы, но этот вопрос ещё не исследован.
Розеточный пул является значимым компонентом денеж-
ного обращения как Костешт, так и Старого Орхея. Различ-
ные разновидности этого типа медных монет обращались
на заключительном этапе активности золотоордынского
города в Костештах в 1350-е гг., а также на протяжении ко-
роткой истории существования татарского города Шехра
ал-Джадида в 1360-е гг.
Найденные на поселении в Костештах иноземные моне-
ты представляют чеканку как христианских, так и мусуль-
манских государств.

18
Монеты христианских государств:
– Монеты Болгарского царства – наиболее часты среди
находок монет этой группы. Опубликовано 47 таких
монет (Русев, Кривенко, Овчаров 2019). Подавляю-
щее большинство являются выпусками Ивана Алек-
сандра и его сына и соправителя Михаила IV Асеня.
Хронологическая классификация отдельных монет-
ных выпусков, представленная болгарским нумиз-
матом К. Дочевым позволяет отнести большую часть
найденных в Костештах болгарских монет (33 экз.) к
периоду 1331-1360 гг.;
– Сербские монеты представлены 3 экземплярами
(Кривенко, 2014). Это динары Стефана Уроша II Ми-
лутина (1282-1321) и Стефана Уроша IV Душана с ти-
тулом короля (1331-1345) и царя (1345-1355);
– Византийская империя представлена 16 монетами. Из
них 7 экз. относится ко времени соправления Андро-
ника II и Михаила IX (1295-1320) и столько же к Ан-
дронику III (1328-1341) (Кривенко, Бутырский 2019);
– Известно незначительное число (3 экз.) монет Латин-
ской империи (Кривенко, Бутырский 2019), выпуск
которых относят к широкому периоду 1204-1261 гг.
Эти находки можно представить как факт анахрони-
ческого обращения. Впрочем, незначительно число
найденных экземпляров не дает возможности сделать
более определенные заключения;
– Опубликованы находки 5 экз. торнезов, подражаний
монетам Франкской Греции, выпуски которых могут
быть отнесены к первой половине XIV века;
– Есть сведения об одиночных находках монет других
европейских стран (Кривенко 2016): динеро Федери-
го II короля Сицилии (1295-1337), денара Славонии в

19
составе королевства Венгрия времени правления Вла-
дислава IV (1272-1290) и венгерского денара Людови-
ка (1342-1382).
Монеты восточных государств (Кривенко, Гончаров
2015):
– 19 медных монет Сельджуков Рума. Из них 5 экз. от-
носятся ко времени правления Кай-Хосрова III (1264-
1283), и 14 экз. к Гияс ад-дину Масуду II (1282-1296);
– Известны находки 9 монет разных правителей Ху-
лагуидского государства (Ильханов), выпущенных в
течение широкого периода 1284-1338 гг. Большая их
часть атрибутирована как монеты Абу-Сайида (1315-
1335);
– Монеты, относимые к выпускам разных бейликов
Анатолии наиболее многочислены среди находок де-
нежных знаков восточных династий в Костештах. К
сожалению, значимая часть монет этих государств не
поддается точной датировке. Среди монет анатолий-
ских бейликов выделяются находки мангыров бейли-
ка Эретна, выпущенных в правление бея Ала ад-Дина
(1336-1352) – 12 экз.;
– Найдены два фельса Мамлюков Египта. Оба отно-
сятся ко времени правления Ас-Салих Салах ад-Дина
(1351-1354).
Представленный обзор не претендует на полноту и нуж-
дается в более полном учете опубликованных монетных на-
ходок золотоордынского времени на территории поселения
Костешт. Тем не менее, анализ нумизматических данных
позволяет сделать некоторые выводы по хронологии сред-
невекового татарского поселения в Костештах.
По всей видимости, период активной жизни города при-
шёлся на 1290-1350-е гг. Именно к этому времени относится

20
значительная масса монетных находок. Резкий спад нахо-
док джучидских монет к концу 1350-м гг.
Золотоордынский город в Костештах погиб внезапно, ве-
роятней всего в результате военных действий. Об этом сви-
детельствует остатки сгоревших полуземляночных жилищ,
оставленные известковые печи и находки в слое человече-
ских костей (Тельнов, Рябой 2000), а также факт резкого
прекращения притока джучидской монеты с конца 1350-х
гг. Так, на Костештском поселении практически отсутству-
ют монеты другого близко расположенного золотоордын-
ского города  – Шехра ал-Джадида (Старый Орхей), время
существования которого пришлось на 1360-е гг.;
Всплески активности городской жизни могут быть соот-
несены с первой четвертью XIV в. (время выпуска большин-
ства монет Костештской серии), а также могут приходиться
на последние десятилетия (40 и 50-е гг. XIV в.), предше-
ствовавшие его внезапной гибели (время обращения розе-
точных пулов, а также наиболее встречаемых иноземных
монет  – Болгарского царства и анатолийского бейлика
Эретна);
Последующие публикации монетных находок на Ко-
стештском поселении, а также их анализ позволят допол-
нить имеющиеся сведения о жизни этого золотоордынского
города.

Dang of Juchid khan Muhammad dated 862 A.H.

Yurij ZAYONCHKOVSKIY, Valentin TISHKIN

The aim of the paper is to introduce into scholarly literatu-


re interesting numismatic source, unearthed on the territory of
modern Ukraine,  – silver coin of Muhammad khan with mint

21
Fig. 1. Dang of Muhammad khan and graphic reconstructions
of imprints of its dies.

designation «Hajji Tarkhan» and date written as «862». This


dang and graphic reconstructions of imprints of its dies are
shown in Fig. 1.
Despite the fact that the coin legends are not fully visible on
one piece of this type of dangs known to us, the authors believe
that its legends can be reconstructed quite confidently as follows.
Obverse:
«Sultan / Muhammad [khan] / the very great».
Reverse:
«Striking of / Hajji Tar / khan / 862».
We can see that the inscriptions on the coin are beautifully
written, with a confident hand of a master calligrapher, unlike
many other legends on the dangs of this period.
It is known that the latest date, which can be confidently read
on Juchid dangs, still is 831 AH (Марков 1896, 530). Therefore,
it could be said that the most interesting aspect of the coin is the
date indicated on its reverse – 862 AH, corresponding to 1457-
1458 AD, i.e. it theoretically could be approximately attributed
to the time of the reign of Muhammad b. Timur.

22
The weight of this dang is 0.78 g.
This fact alone allows us to assume that the year indicated in
lower line of the reverse does not correspond to the real time of
minting of this coin.
V.P. Lebedev and V.B. Klokov had asserted that average wei-
ght of Küchük-Muhammad’s silver coins fall within 0.55-0.65 g
(Лебедев, Клоков 2004, 64). Co-authors of this paper had con-
cluded that the modal weight of silver coins of Mahmud b. Mu-
hammad b. Timur khan minted in Hajji Tarkhan is 0.65 g, the
average weight – 0.65 g (Зайончковський, Тішкін 2020, 115).
Therefore, it can be said, that the coin reproduced in Fig. 1 was
struck at a higher weight rate of coinage. It is also worth men-
tioning that, according to V.P. Lebedev and V.B. Klokov, early
silver coins of Ulugh Muhammad have average weight of 0.78 g
(Лебедев, Клоков 2004, 64).
A comparative analysis of epigraphic peculiarities of Hajji
Tarkhan’s silver coins of Ulugh-Muhammad khan and Küchük-
Muhammad khan shows that the published coin tends to emis-
sions of the former.
Summarizing it can be assumed that on the reverse die of this
coin was placed a distorted date of minting and this dang should
be attributed to the 820-s AH.
Literature:
Зайончковський Ю., Тішкін В., Хаджі-тарханські срібні мо-
нети хана «Великої орди» Махмуда б. Мухаммада б. Тимура. В:
Український нумізматичний щорічник, вип. 4 (Переяслав 2020),
114-130.
Лебедев В.П., Клоков В.Б., Денежное обращение Сарая и его
округи после 1395 года. В: Древности Поволжья и других регио-
нов. Сборник статей, вып. V. Нумизматический сборник, том 4
(Москва: Нумизматическая литература 2004), 23-75.
Марков А.К., Инвентарный каталог мусульманских монет Им-
ператорского Эрмитажа (Санкт-Петербург: Зейферт 1896).

23
Un tezaur de monede ungurești recent descoperit
în regiunea Cernăuți (sec. XVI)

Lilia DERGACIOVA, Nicolai BODNARIUC

În comunicarea de față va fi prezentat un lot de 31 monede,


recent descoperite în regiunea Cernăuți. Conform informațiilor
oferite de descoperitori, piesele au fost găsite în zona satului
Bârlinți/Berlinți. Această așezare, menționată în izvoarele scrise
începând cu secolul al XV-lea, dispărută astăzi, a fost situată pe
malul stâng al râului Cotovăț, între satele Oprișeni și Stârcea, la
circa 500-600 metri de la vărsarea acestuia în Siret.
În prezent, piesele se află la Muzeul Școlar de Arheologie și
Etnografie „Maximilian Hacman” din Oprișeni, ele fiind donate
de către descoperitori directorului Muzeului Nicolai Bodnariuc.
Informațiile referitoare la locul de descoperire a monedelor nu
pot fi nici confirmate, nici infirmate. În schimb, un strat de oxi-
dare ce acoperă majoritatea lor, precum și alipirea unora dintre
ele certifică faptul că piesele fac parte dintr-o singură acumulare
foarte compactă, ce poate reprezenta o punguță de bani. Cu toa-
te acestea, nu cunoaștem detalii în privința condițiilor de desco-
perire a obiectelor, dacă ele au fost depozitate într-un recipient,
învelite într-un material textil sau au fost găsite în pământ. De
asemenea, nu deținem informații dacă numărul pieselor gă-
site la fața locului coincide cu cel donat către muzeu. Lotul în
discuție conține doar denarii ungurești, emiși de Matia Corvin
(1458-1490) și Vladislav II (1490-1516) bătuți în atelierele mo-
netare de la Buda (1), Casovia/Kaschau (1), Kremnitz (25), Baia
Mare/Nagybánya (2), Breslau (1) și Viena (1). Emiterea lor se
plasează în intervalul de timp 1468-1503, iar ascunderea lor a
avut loc, cel mai probabil, la scurt timp după 1503 și poate fi
legată de situația militară instabilă, cauzată de campaniile de re-

24
dobândire a controlului asupra Pocuției, reluate în ultimii ani de
domnie ai lui Ștefan al III-lea și continuate de Bogdan al IV-lea
după decesul tatălui său.

A newfound bronze weight with Armenian inscription


from Tarasova, Rezina County, Republic of Moldova

Arsen HARUTYUNYAN, Eugen NICOLAE

In fact, the results of archeological investigations have so-


metimes uncovered unique artifacts, the existence of which may
shed new light on the examination of many questions. For in-
stance, inscribed Armenian weights are not known, and from
this perspective a newfound bronze weight with an Armenian
inscription, from the medieval settlement of Tarasova, a village
located on the right bank of Dniester (Republic of Moldova, Re-
zina County), has great importance.
The main employment of Armenians who migrated to Mol-
dova in the 17th-18th centuries was in trade and crafts, attested
not only by medieval written sources but also by unique archae-
ological findings. One of them is the abovementioned bronze
weight from Tarasova, kept in a private collection, which was
recently published in a preliminary way by the authors of this
paper. On one side of the weight there is an Armenian inscrip-
tion  – the name Ghap’lan, who most likely was the owner. It
weighs 315 grams or about 100 Ottoman dirhems. Following
preliminary examination, the object was dated to the 17th-18th
centuries or a little later.
The still ongoing analysis of the monetary discoveries from
Tarasova – over 500 coins, of which only 153 published – allows
the weight’s dating to be nuanced. Thus, the authors found that
most coins belong to the 15th-17th centuries and very few are more

25
recent than the time of Prince Eustratie Dabija (1661-1665).
Therefore, the monetary discoveries indicate the destruction of
the settlement sometime after 1665, possibly during the uprising
of Mihalcea Hîncu (1671-1672) or the great Ottoman campaign
of August 1672, which ended with the occupation of the fortress
of Kamianets. The state of war that characterizes the end of the
seventeenth century and the presence of the Ottomans in Kami-
anets and later in Khotyn disrupted trade and economic life in
general. In these circumstances a part of the Armenians left the
old settlements, while some migrated permanently to Transylva-
nia and other regions. All these considerations plead for an early
dating of the Armenian weight in the proposed interval (17th-18th
centuries), with the possibility that it was lost at the time of the
destruction of the settlement (in 1672 or in the following years).

Descoperiri izolate de monede ungurești și poloneze la


Tarasova, raionul Rezina, Republica Moldova

Marius BLASKÓ

Autorul prezintă 30 de monede emise în Ungaria (15) și Po-


lonia (15), descoperi izolate provenind de la Tarasova, comuna
Solonceni, raionul Rezina, Republica Moldova. Perioada de emi-
siune a acestor piese se întinde pe trei secole – între secolul al
XV-lea și secolul al XVII-lea. Autorul discută prezența acestor
monede ungurești și poloneze la Tarasova în contextul caracte-
risticilor circulației monetare din această perioadă, precum și
al altor descoperiri similare din Moldova. Monedele fac parte
dintr-un lot mai mare, incluzând o emisiune de cupru, bătută la
Șehr al-cedid (Orheiul Vechi, sec. XIV), și câteva piese otoma-
ne, emise în intervalul dintre sfârșitul secolului al XV-lea (Ba-
yezid II) și începutul secolului al XVIII-lea (Ahmed III). Acest

26
lot a fost asociat cu pondul armenesc cu inscripția Ghap’lan,
semnalat recent de Arsen Harutyunyan și Eugen Nicolae, și, îm-
preună cu celelalte descoperiri monetare de la Tarasova (între
care doar câteva sunt din secolul al XVIII-lea, marea majorita-
te aparținând secolelor XV-XVII), ar pleda pentru o datare cât
mai timpurie a pondului în cadrul intervalului propus de autorii
citați: sec. XVII-XVIII.

Noi descoperiri monetare din cetatea Soroca

Ana BOLDUREANU, Sergiu MUSTEAȚĂ,


Ion TENTIUC, Ion URSU

În perioada 1 septembrie - 31 octombrie 2021, la cetatea So-


roca au fost efectuate săpături arheologice, desfășurate în ca-
drul proiectului „Ștefan cel Mare – istorie comună, patrimoniu
comun, Soroca – Vaslui”, finanțat de Uniunea Europeană prin
Programul Operațional Comun România – Republica Moldova
ENI 2014-2020.
Pe lângă alte vestigii importante descoperite cu această oca-
zie, care aduc noi informații referitoare la istoria cetății, se în-
scrie și un lot important de monede, în număr de 24 de exempla-
re. Majoritatea acestora au fost găsite în groapa-capcană, aflată
în gangul turnului rectangular de la intrarea în cetate. Monedele
reprezintă emisiuni ale Poloniei, Imperiului Otoman, Ungariei,
Imperiului Romano-German, Imperiului Rus, precum și o mo-
nedă moldovenească de la Ștefăniță (1517-1527). Cele mai tim-
purii monede sunt jumătăți de groși polonezi de la Alexandru I
(1501-1506), iar cea mai recentă emisiune este o denga rusească
din anul 1738.

27
O descoperire funerară inedită de la Mănăstirea
Frumoasa (Iași, România)

Mădălin-Cornel VĂLEANU, Luminița BEJENARU,


Sergiu Florentin SCUTARU, Lilia DERGACIOVA

În cadrul cercetărilor arheologice realizate în perioada anilor


2018-2021 la restaurarea Mănăstirii Frumoasa din Iași, ansamblu
arhitectonic înscris în Lista Monumentelor Istorice din România,
în luna august 2018 s-a făcut o descoperire funerară inedită.
Astfel, în zona de la vest de biserica mănăstirii, pe partea
dreaptă a căii de acces ce duce de la turn spre biserică, a fost
identificat un mormânt de inhumație de la sfârșitul sec. XVI,
parțial afectat de un mormânt din sec. XIX și de lucrări antro-
pice din sec. XX. Precizăm faptul că înhumarea s-a produs în
vechiul cimitir care a existat, cel mai probabil, în jurul bisericii
construite la sfârșitul sec. XVI, ctitorie a hatmanului Meletie Ba-
lica, construcție a cărei poziționare nu a fost identificată spațial
prin cercetările efectuate până la acest moment.
Materialul osteologic păstrat a evidențiat faptul că persoa-
na înhumată era de sex masculin, în vârstă de 25-30 ani, cu o
înălțime de cca 171 cm. Ea suferea de maladia Scheuermann – o
curbare excesivă a coloanei vertebrale în regiunea dorsală, cu
o deformare vizibilă a spatelui, de forma unei cocoașe, maladie
care apare, de regulă, în perioada de creștere și dezvoltare înain-
te de pubertate, fiind mai frecventă la băieți.
Importanța descoperirii funerare este dată de inventarul său,
constituit din 18 monede de aur. Piesele numismatice au fost
dispersate pe corpul persoanei defuncte înainte de îngropare,
multe dintre acestea ajungând a fi identificate în partea inferioa-
ră a gropii. Este posibil ca numărul monedelor depuse inițial să
fi fost mai mare, iar în cursul afectărilor ulterioare din sec. XIX
sau XX, unele dintre acestea să fi dispărut.

28
Toate cele 18 monede sunt emisiuni de aur, în valoare de un
ducat, din Regatul Ungaria (7 ex.); Transilvania (1 ex.); Austria
(1 ex.); Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană  – Bran-
denburg-Franconia (1 ex.); Münsterberg-Oels din Silezia (1 ex.)
și Țările de Jos (7 ex.). Deoarece piesele au fost emise într-un in-
terval de timp relativ lung – între 1516 și 1593 –, nucleul lotului
nostru poate fi așezat în intervalul 1579-1590/1593 (11 ex.), pie-
sele bătute anterior acestei perioade fiind în minoritate (6 ex.).
Modul de depozitare a pieselor (împrăștiate în mormânt), ca
și valoarea lor ridicată (ducați de aur), reliefează faptul că depu-
nea lor a purtat un caracter de ofrandă/jertfă pentru cel înhu-
mat, care era o persoană suferindă, bolnavă, însă cert este faptul
că aceasta provenea dintr-o familie bogată.
Structura depozitului ne sugerează o primă ipoteză asupra
faptului că apariția monedelor de acest gen ar fi fost făcută pe
cale comercială, ele ar fi fost aduse în Moldova istorică de negus-
torii veniți din Europa Centrală, pe filiera vestică (prin Transil-
vania). Cum până la acest moment nu s-a realizat o analiză ADN
asupra materialului osteologic al persoanei înhumate, nu pot fi
excluse și alte ipoteze asupra descoperirii, precum și cea a unei
persoane venite în pelerinaj religios pentru vindecare etc.

Находка на клумбе или неописанный тип гроша


Габора (Габриэля) Батория 1609 г.

Дмитрий СТАРОВЕРОВ

Выявление неописанных типов монет Нового времени


зачастую связано с изучением крупных кладовых комплек-
сов, но, как это часто случается в жизни, бывают исключе-
ния. Ко мне обратился коллекционер из города Бобруйска
с просьбой помочь атрибутировать трансильванскую моне-
ту (рис. 1), которая находится в его коллекции. На первый

29
взгляд  – это хорошо известный грош трансильванского
князя Габора Батория (1608-1613) 1609 г., но дьявол кроет-
ся в мелочах  – дата, которая на монетах этого года идет с
обоих сторон короны на данном гроше расположена вни-
зу легенды, а по бокам короны  – розетки, немного другая
легенда аверса. Данный тип не описан ни у Адольфа Гесса
(сравните с Hess 1880, 75, Nr. 504), ни у Адольфа Реша (срав-
ните с Resch 1901, 66, Nr. 65), ни в каталоге румынских мо-
нет и банкнот (сравните с Buzdugan, Luchian, Oprescu 1977,
155, nr. 889), ни в каталоге монет Трансильвании Лайоша
Гусара (сравните с Huszár 1995, 84, sz. 289). Сама монета,
по словам хозяина, была куплена им на одном из интернет-
аукционов РБ. При этом продавец рассказал ему, что нашел
ее в г. Каменец (Брестская область) на клумбе возле дома в
свежепривезенной земле.
Давайте рассмотрим саму монету подробнее:
Аверс: княжеская шапка, по сторонам которой две ро-
зетки, ниже легенда в четыре строки: GABRI·BAT | HO
D˙G·PRIN | ·TRAN· | 160[9]
Реверс: Орел с гербом рода Баториев (Báthory) на груди,
круговая легенда G[ROSSV]S · REGNI · [TRAN]SYL*
Вес – 1,07 г., максимальный диаметр – 20 мм, металл ви-
зуально схож с биллоном.
При сравнении данной монеты с грошами других лет, от-
чеканенных на монетном дворе в Байя Маре выделены та-
кие особенности:
1. Легенда аверса идентична с грошем 1609 г.* (Huszar
1994, 84, sz. 289), за исключением расположения
даты.
*  Увы, нам не удалось найти для сравнения ни самого грош 1609 г. с
многострочной легендой, ни его качественных изображений. Единственное
доступное изображение – в каталоге Лайша Гусара (Huszár 1995, 84, sz.
289). Но там монета приведена в достаточно маленьком разрешении, не
позволяющем провести анализ пуансонов.

30
Рис. 1

2. Легенда аверса отличается от грошей 1610-1613 года


(Huszár 1995, 84, sz. 290) написанием имени и распо-
ложением даты.
3. При сравнении с грошами 1609 г. (тип по каталогу
Реша – 62 (Resch 1901, 66, Nr. 62), тип по каталогу Гу-
сара – 288 (Huszár 1995, 84, sz. 288), выставленными
на аукционах Pannonia (A. 53 L. 429) и Numimarket (A.
5 L. 1039) выявлены общие пуансоны цифры 1 и 6 (9),
букв G, B, T в легенде и NB в обозначении монетного
двора (рис. 2 б-в).
4. При сравнении с грошами 1610 г. (типы по катало-
гу Реша – 96, 97 (Resch 1901, 68, Nr. 96-97), типы по
каталогу Гусара  – 290 (Huszár 1995, 84, sz. 290) вы-
ставленными на аукционах Pannonia (A. 53 L. 430) и
Nudelman (A. 19 L. 293) и монетой из частной коллек-
ции, выявлена общая схожесть (одна рука?) в изобра-
жении орла, а так же идентичные пуансоны цифр 1 и
6 (9), и букв R в легенде (рис. 2 г-е).
На основании вышесказанного можно предположить,
что данная монета является переходными типом между
трансильванскими грошами с семью башнями под княже-
ской шапкой (Huszár 1995, 84, sz. 288) с одной стороны и с
многострочной легендой под княжеской шапкой – с другой

31
Рис. 2

(Huszár 1995, 84, sz. 290). Наиболее близок к типу 1609 г.


(Huszár 1995, 84, sz. 289), отличаясь от него расположени-
ем даты. Вполне вероятно, что выпуск данного типа транс-
ильванских грошей был крайне непродолжителен, что об-
условливает его редкость, и тот факт, что он не попал в три
известных каталога.
Литература:
Buzdugan G., Luchian O., Oprescu C.C., Monede și bancnote
Românești (București 1977).
Hess A., Die Siebenbürgischen Münzen des Fürstlich Montenuo-
vo’schen Münzkabinets (Frankfurt am Main 1880).
Huszár L., Erdélyi Fejedelemség Pénzverése (Budapest 1995).
Resch A., Siebenbürgische Münzen und Medaillen von 1538 bis zur
Gegenwart (Hermannstadt 1901).
Сокращения: A. – Auction / Auktion; L. – Lot / Los

32
Односторонний талер Трансильвании 1611 г. из
собрания Национального музея Варшавы

Раман КРИЦУК

В собрании нумизматического кабинета Национального


музея в Варшаве хранится очень интересный экспонат (NPO
146650, фото 1). Это односторонний талер 1611 г. княжества
Трансильвании (вес: 27,9 г., диаметр: 41 мм, ÉH № 165,
Huszár № 261, Resch № 122-125, 127), отбитый при господа-
ре Габриеле Батори (1608-1613). Подобные монеты являют-
ся чрезвычайными выпусками (pieniądze zastępcze, nottaler,
etc.) отчеканенными в результате военных действий, откуда
происходит их второе название (military thaler).
На аверсе монеты в центре под короной помещён трёх-
польный объединенный герб Трансильвании и родовой
герб Батори, внизу легенда: “16·11 CIBIN”. Герб окружен
стилизированным под Уробороса драконом. По канту моне-
ты размещена круговая легенда: “GABRIEL·D·G·PRIN:TRAN
:REG:HVN:D·ET:SIC:COMEs·”.

33
Данная монета интересна в первую очередь наличием
на оборотной стороне гравированного изображения. В ле-
вом боку помещено изображение Богородицы, в правом  –
изображение неизвестной святой*. Сверху, на обе фигуры
снисходит Святой Дух (Spiritus Sanctus) в виде голубя. Бо-
городица перстом указывает на книгу, которую она держит
совместно со второй святой. В нижней части книги выгра-
вированы три буквы “S”, а в верхней, при помощи пуансо-
на набиты буквы “H Z”. Изображение выполнено не самым
лучшим художественным образом, но отнюдь не является
примитивным. Возможно, его автор не впервые работал с
гравировкой по металлу. Традиция помещения таких гра-
вированных рисунков не характерна для Речи Посполитой
либо Германии. Вероятно, она была сделана через некото-
рое время после чеканки монеты на территории Венгрии,
Трансильвании или Молдовы. Инициалы “H Z” напомина-
ют традицию коллекционеров XVIII-XIX вв. помечать свои
монеты небольшими контрамарками. Причем, данные бук-
вы частично закрывают выгравированное изображение,
что свидетельствует об их более позднем появлении (по от-
ношению к гравировке) на монете.
Литература:
Huszár L., Az erdélyi fejedelemség pénzverése (Budapest 1995).
Resch A., Siebenbürgische Münzen und Medaillen von 1538 bis zur
Gegenwart (Hermannstadt 1901).
Unger E., Magyar Éremhatározó Kötet 2. 1526-1740 (Budapest
2000).

*  О женской сущности свидетельствует причёска и детали костюма.

34
Despre tezaurul monetar medieval de la Costești
(jud. Vaslui)

Andrei BALTAG

Prin prezentarea de față ne propunem să valorificăm o serie


de aspecte legate de circulația monetară în Moldova secolului
al XVII-lea, în lumina tezaurului de la Costești, jud. Vaslui. În
momentul actual, acesta se păstrează în colecția Cabinetului
Numismatic al Institutului de Arheolgie din Iași și este alcătu-
it din 176 de monede. Depozitul acoperă un interval temporal
considerabil, începând cu finele veacului al XV-lea și până în a
doua jumătate a secolului al XVII-lea. În compoziția acestuia se
regăsesc o varietate de emitenți și nominaluri din diferite spații
monetare: Principatul Transilvaniei, Regatele Poloniei, Ungari-
ei, Spaniei și Suediei, precum și monede bătute de Sfântul Impe-
riu Roman sau Republica Provinciilor Unite.

Копилка 17 в. из раскопок г. Могилева


сезона 1989 г.

Иван СИНЧУК

Керамические копилки являются редкими находками на


территории Беларуси, в том числе и в восточной Беларуси
(Синчук, Филинов 2013, 199-201). Одна из них была в най-
дена в г. Могилеве в 1989 г.
Археологическая экспедиция Белорусского реставра-
ционного проектного института под руководством автора
в 1989 г. осуществляла раскопки в историческом центре
г. Могилева (Нагорский посад  – Нагорская сотня). Раскоп
1989 г. располагался между б. Ратушей и комплексом зда-
ний б. архиерейского подворья. Площадь исследований

35
Рис. 1. Копилка XVII в. из раскопок г. Могилева сезона 1989 г.

составила 2060 м2 (515 квадратов 2×2 м). Общая мощность


культурных отложений 1,3-1,9 м с нижним слоем темно-се-
рого цвета XVI-XVIII вв. мощностью 0,4-0,7 м. Культурный
слой в значительной степени поврежден многочисленными
перекопами. В процессе раскопок было собрано около 20
тыс. фрагментов керамических сосудов XVII - начала XX вв.
Фрагменты копилки были выявлены при целенаправлен-
ном просмотре всех без исключения найденных фрагментов
стенок и донцев с целью поиска возможных частей копилки.
Поиск производился по следующим признакам: маленький
диаметр донца, крутой изгиб стенки, следы прорезанной
щели, «спиральные» следы замыкания свода на внутренней
поверхности, выступ-бугорок на поверхности черепка, по-
ливная наружная поверхность и отсутствие поливы внутри
на одном черепке, относительно гладкая наружная поверх-

36
ность и неровная внутренняя с явными следами формовки
вращением, зеленые следы окислов меди на внутренней
поверхности черепка, кольцевой белый ангоб на наружной
верхней части, нарочитое подполивное кольцевое/спираль-
ное рифление в наружной верхней части и т.д. Все найден-
ные фрагменты были частью только одной копилки.
Копилка, судя по повреждениям, была вскрыта про-
ламыванием края щели приемника лезвием ножа, разби-
та потом. Она имеет высоту 72 мм, диаметр донца 48 мм,
толщину донца 3 мм, наружный максимальный диаметр
78 мм на высоте 30 мм, внутренний объем около 140 см3.
Щель приемника представляет собой вертикальную про-
резь в верхней части размером 2×20 мм. Предназначалась
копилка для солидов, как можно заключить из длины щели
монетоприемника. Солиды Речи Посполитой вт. пол. XVII –
XVIII в. были медными толстыми и малоценными. Судя по
небольшому объему копилки она служила для накопления
тонких билоновых солидов перв. пол. XVII в.

Descoperiri monetare în situl Lipoveni II-La Nisipărie


(2018-2021)*

Sergiu MATVEEV, Vlad VORNIC

În anul 2013, au demarat cercetările arheologice de salvare


la situl cu mai multe orizonturi cultural-cronologice Lipoveni
II-La Nisipărie (r-nul Cimișlia). În acești ani, echipa mixtă de
la Universitatea de Stat din Moldova și Agenția Națională Arhe-
ologică a studiat un număr mare de complexe și vestigii arheo-

*  Cercetare realizată în cadrul proiectului 20.80009.1606.14 „Patrimoniul ar-


heologic din epoca fierului în regiunea Nistrului Mijlociu şi bazinul râului Cogâl-
nic: cercetare interdisciplinară şi valorificare ştiinţifică”. Aducem mulțumiri
dnei dr. Ana Boldureanu pentru determinarea monedelor otomane.

37
logice de importanță sporită – atât pentru arheologia și istoria
micro-regiunii, cât și a întregului spațiu dintre Prut și Nistru.
Printre numeroasele artefacte descoperite se evidențiază pie-
sele numismatice, cele descoperite între anii 2013-2017 fiind
deja prezentate la cel de-al XVII-lea Simpozion de Numismatică
(Chișinău, 2017). În ultimii patru ani, lista celor cinci monede
(Imperiul Roman – Commodus (180-192) și Gordian III (238-
244); Regatul Ungariei  – Matei Corvin (1458-1490); Imperiul
Otoman  – Bayezid II (1481-1512); Regatul Suediei  – Carol X
Gustav (1654-1660) a fost completată cu alte 10 piese monetare
(Imperiul Roman – Antoninus Pius (138-161); Moldova – Ale-
xandru cel Bun (1400-1432); Regatul Ungariei – Matei Corvin
(1458-1490); Imperiul Otoman – Süleyman I (1520-1566)); Re-
gatul Suediei – Christina (1632-1654), falsuri de epocă: Germa-
nia – Republica de la Weimar (1924) și Al Treilea Reich (1943).
Astfel, sub aspectul analizei materialului numismatic, avem
confirmate două niveluri de locuire, și anume: unul care cores-
punde cu perioada migrației goților (secolele III-IV p. Chr.) și al
doilea datând din secolele XV-XVII. Este necesar de menționat
că, dacă locuirea de tip Sântana de Mureș-Chernjachov, legată de
descoperirile monedelor romane, este bine atestată, ca urmare a
cercetărilor arheologice, nivelul de locuire din secolele XV-XVII,
în afara pieselor numismatice, este documentat doar prin frag-
mente sporadice de vase ceramice. Vatra localității medievale
târzii încă urmează a fi identificată. Coroborarea locului desco-
peririlor monetare cu „Harta Moldovei” a generalului Bawr (rea-
lizată în anii ‘70 ai sec. XVIII) ne indică drept cea mai apropiată
localitate o seliște, numită Lipoween, așezată pe granița toponi-
melor moldovenești și tătare, la intersecția mai multor drumuri,
inclusiv a celui care ducea spre Hansca-Costești. Cel mai proba-
bil, toponimul Lipoween este un nume posterior așezării din se-
colele XV-XVII, lipovenii ajungând pe teritoriul Țării Moldovei
la limita secolelor XVII-XVIII.

38
IMPERIUL ROMAN

3
2
1

MOLDOVA

REGATUL UNGARIEI

5 6

IMPERIUL OTOMAN

7 8 9 10 11

REGATUL SUEDIEI / Moldova

12 13

GERMANIA

14 15

0 3

Fig. 1. Descoperiri
Fig. monetare
1. Descoperiri monetareîn
însitul
situl Lipoveni II-La
Lipoveni II-La Nisipărie
Nisipărie (2013-2021)
(2013-2021)

39
Reprezentări ale elefanților în cetățile Moldovei

Mariana ȘLAPAC

Încă din vechime elefanții, cele mai mari mamifere terestre,


erau considerați adevărate „cetăți mobile” pe câmpul de luptă.
Folosiți în operațiuni militare, în fața infanteriei, în calitate de
artilerie „super-grea”, ei înspăimântau inamicul, zdrobind totul
în calea lor. În antichitate, elefanții au jucat un rol important în
diverse războaie din Orient – ei puteau fi antrenați atât pentru
bătălii, cât și pentru asediile unor fortificații. Izvoarele de epocă
confirmă că aceștia dărâmau incinte de zid, turnuri și porți de
acces.
În Evul Mediu, elefanții de luptă se foloseau în întreaga
Asie  – de la Iran până la China, de la India până în Peninsu-
la Arabică. În Europa, fenomenul „elefanteriei” era mai mo-
dest, aici elefanții se foloseau mai mult pentru demoralizarea
oștirilor dușmane. Elefanții de război apar în picturi, blazoane
cavalerești, basoreliefuri, compoziții sculpturale ș.a.
În cetatea dunăreană Chilia a existat Turnul Elefantului (Fil
Kalesi). Această denumire ar putea proveni de la vreo reprezen-
tare a elefantului, plată, în formă de basorelief sau sculpturală.
Elefanții de luptă au fost folosiți în campaniile militare ale Im-
periului Otoman. În bătălia de la Hotin (1621) dintre  Uniunea
Polono-Lituaniană și Semilună, cavaleria sultanului Osman al
II-lea includea elefanți, cămile, cai și catâri. Animalele exotice
văzute lângă Hotin i-au impresionat pe martorii oculari creștini
atât de mult, că ulterior au fost reprezentate pe plăci de cerami-
că, stampe gravate pe coajă de copac și cahle. O reprezentare a
elefantului cu trompa lăsată în jos, având în spate un scaun cu
baldachin, unde era așezat un demnitar, se afla pe fațada princi-
pală a Porții Benderului din cetatea Hotin.

40
Medalii privind participarea României la Expoziția
Universală de la Paris din 1867

Eugen NICOLAE, Emanuela CERNEA

Autorii prezintă zece medalii de bronz aparținând colecțiilor


Muzeului Național de Antichități din București (care a devenit,
în 1956, Institutul de Arheologie, astăzi Institutul de Arheologie
„Vasile Pârvan”). Toate medaliile se referă la prima participare
a României la o expoziție universală – Expoziția Universală de
la Paris din 1867. Opt (dintre care șase prezentate în premieră)
sunt medalii comemorative din seria Histoire du travail, pour
services rendus, iar altele două fac parte din seria Récompen-
ses și pot fi identificate în lista publicată de comisia română a
expoziției. Primele opt medalii au fost bătute pentru standul
românesc al Galeriei de Istorie a Muncii, care s-a bucurat de o
foarte bună apreciere din partea publicului. Organizat de Mu-
zeul de Antichități din București, acest stand a cuprins celebrul
Tezaur de la Pietroasa și obiecte de artă românească veche (pie-
se de aurărie liturgică și broderii bizantine sau țesături medi-
evale dintre cele mai spectaculoase), aduse de la mănăstirile
Argeș, Cozia, Bistrița, Govora, Cotroceni, Horezu și Căldărușani
în recent creata Subsecțiune Eclesiastică a muzeului. Muzeul a
primit o medalie comemorativă în numele său, precum și o me-
dalie comemorativă în numele fiecărei mănăstiri reprezentate în
colecție. Piesele care au alcătuit, la sfârșitul secolului al XIX-lea,
Subsecțiunea Eclesiastică a Muzeului de Antichități au stat la
baza Colecției de Artă Veche Românească a Muzeului Național
de Artă al României, iar tezaurul de la Pietroasa este expus as-
tăzi la Muzeul Național de Istorie a României.
În ceea ce privește cele două medalii-recompense, prima a
fost acordată inginerilor Ministerului Lucrărilor Publice pentru

41
Carte topographique de la Roumanie méridionale (Valachie),
menționată în catalogul publicat de comisia română a expoziției.
Legenda celeilalte este eliptică (Exposition collective de la Rou-
manie) și, aparent, nu are sens, dar autorii prezintă argumente
în favoarea identificării sale cu medalia oferită pentru Exposition
collective des soies de la Roumanie, inclusă în lista publicată de
comisia română a expoziției. La Expoziția Universală de la Paris
din 1867 au fost trimise și produse din județele din Basarabia de
Sud – Cahul, Bolgrad și Ismail (aflate în componența Moldovei
și apoi a României între 1856 și 1878), cu o bună reprezentare
a coloniilor bulgărești, și a fost acordată o medalie recompensă
de bronz pentru lânurile (laines) întreprinderii Tulcéano frères,
Ismaïl.
Autorii prezintă câteva considerații despre istoria Muzeului
Național de Antichități, care continuă să existe ca sector în ca-
drul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”, unde se păstrea-
ză o parte dintre vechile și celebrele sale colecții arheologice și
numismatice, arhivele sale științifice și istorice, dar și fondurile
constituite după crearea Institutului.

Sigilii ale magazinelor cu profil muzical din Chișinău


(sf. sec. XIX - înc. sec. XX)

Ana GRIȚCO

Cercetarea patrimoniului muzeal în cadrul proiectului


instituțional Personalități remarcabile – parte a patrimoniului
cultural-istoric național (secolele XIX-XX) este o contribuție la
scrierea istoriei spațiului pruto-nistrean prin completarea cu noi
informații, dar și prin identificarea unor noi subiecte ce merită
a fi studiate. În acest context se înscrie și comunicarea, al cărei
obiect îl constituie sigiliile unor magazine cu profil muzical din

42
Chișinău (sf. sec. XIX - înc. sec. XX), identificate în urma cer-
cetării colecției lui Hristofor Nicolaidi (1862-?), personalitate
marcantă din viața orașului Chișinău, inginer și arhitect al urbei
la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul sec. XX. Diversitatea
pieselor muzeale include o colecție de partituri și note muzicale,
editate de un șir de magazine cu profil muzical din Imperiul Rus,
inclusiv din orașul Chișinău. Cu un aspect tipografic de apreciat,
o parte din acestea au aplicată ștampila magazinului, la comanda
căruia au fost tipărite, sau a celui de unde au fost achiziționate.
Sunt sigilii în cerneală, de forme diferite, nesemnalate în istori-
ografie, or studierea lor vine să completeze istoria vieții muzica-
le din Basarabia, precum și activitatea comercială în domeniul
muzical. Sigiliile sunt o mărturie despre prezența și activitatea
magazinelor dinastiei Kubițki, a magazinului aparținând V.
Vorobiova, a magazinului lui R. Sicora și a magazinului Lyra.
Magazinele gestionate de V. Vorobiova și R. Sicora au aplicate
două tipuri de ștampile. Se pare că cea mai timpurie rețea de
magazine cu profil muzical a aparținut familiei Kubițki, care își
are începutul din anul 1846, fiind continuată de D. Kubițki și A.
Kubițki, activând in diferite localuri, iar din anul 1912 – în Casa
Eparhială, fiind unicul reprezentant pentru Basarabia și a fabri-
cilor din New-York. Din anul 1914, proprietar al rețelei de maga-
zine Kubițki devine E. Tâșer. Magazinul deținut de V. Vorobiova,
comisionar al Secției Muzicale Imperiale Ruse, filiala Chișinău,
propunea o diversitate de note muzicale rusești, românești și
străine. Ulterior, proprietară a magazinului devine B. Belousova
(1875-1938), fiica nobilului basarabean V.A. Iakubovici. Magazi-
nul Bojenei Belousova servea drept centru de propagare a artei
muzicale și teatrale. Ea conducea și o agenție de concerte, iar în
magazinele sale de muzică se vindeau bilete pentru spectacolele
artiștilor veniți în turneu la Chișinău. Timp de un deceniu, de
numele Bojenei Belousova au fost legate mai multe evenimente

43
culturale din viața Basarabiei, ea a fost una din pionierii Ope-
rei Basarabene. Un alt centru comercial cu profil muzical a fost
depoul de piane R. Sicora, care se afla pe strada Kupeceskaia,
ulterior acesta devine reprezentantul din Chișinău al Colegiului
Muzical Imperial Rus, cu sigla R. Sicora & Cie, având reședința
pe bulevardul central, în Pasaj.
Sigiliul magazinului de carte al lui I. Dîha, care funcționa din
anul 1894 și era amplasat în Pasaj, aplicat pe o partitură muzi-
cală, vine să ne demonstreze că acestea se comercializau și în
magazine de cărți.

Предметы фалеристики и бонистики


Международной Организации помощи борцам
революции в собраниях музеев Одессы

Ирина КОРПУСОВА, Ирина ОЗЕРЯНСКАЯ

В СССР в 20-30-е годы прошлого века существовала раз-


ветвленная сеть общественных организаций. Все они санк-
ционировались властью и их работа находилась под контро-
лем со стороны государства. Среди советских общественных
организаций формированием представлений советских лю-
дей о Западе, а также контактами с представителями Запа-
да, занималась МОПР.
МОПР (Международная организация помощи борцам
революции)  – коммунистическая, благотворительная ор-
ганизация, созданная в ноябре 1922 г., в дни работы 4-го
конгресса Коминтерна. К этому времени стало ясно: близ-
кой пролетарской революции в Европе не будет. Главной
задачей Коминтерна стал не штурм капитализма, а осада.
Для этого надо было материально и морально поддержи-
вать революционеров в других странах. Имея отделения в
десятках стран мира, организация оказывала денежную и

44
Рис. 1

материальную помощь осужденным революционерам. Слу-


жила для распространения коммунистической идеологии и
в качестве прикрытия для деятельности спецслужб.
Низовой структурной единицей МОПРа в СССР были
ячейки. Прием в члены МОПРа производился индивиду-
ально, для вступления необходимо было заявление в бюро
ячейки. Все члены организации имели членские значки.
В нумизматическом собрании Одесского археологиче-
ского музея хранится значок члена МОПР инв. № 41472,
размер – 26×26 мм, изготовлен из меди с покрытием эма-
ли. Крепление знака винтовое. Изготовлен в Истре (город
в Московской обл. в России) не ранее 1930 года. На гайке
буквы: ШТ.ПР. / ИСТРА. Он имеет форму пятиугольника
(красной звезды), внутрь которого, вписан круг  – земной
шар. Нижняя часть планеты погружена во тьму и опутана
цепями  – это мир капитала, в котором угнетают пролета-
риат. В верхней части  – солнце, а над ним аббревиатура
МОПР (рис. 1).

45
Рис. 2

В коллекции Одесского историко-краеведческого музея


(ОИКМ) также хранится подобный значок члена МОПРа
инв. № М-154, размер  – 26×26 мм (рис. 2). Этот знак был
учрежден в1923 году. Все значки Центрального совета МО-
ПРа, за исключением двух  – «Активист МОПРа» и «Х лет
МОПРа» распространялись среди населения за плату. За-
дачей художников, создававших значки МОПРа, с сюжета-
ми и композициями в виде цепей, решеток, камер, узников,
красного платка — оказать сильное эмоциональное воздей-
ствие на человека, вызвать сострадание и заставить добро-
вольно оказывать помощь.
Сбор средств в фонд МОПРа производился в виде член-
ских взносов. Кроме членских взносов существовали и иные
формы помощи международному рабочему движению.
Практиковались добровольные отчисления и пожертвова-
ния граждан, проводились лотереи. В собрании бонистики
ОИКМ хранится билет на серебряную лотерею в пользу МО-
ПРа 1923 г., инв. № М-2156 (рис. 3). На его лицевой сторо-
не указаны подписи уполномоченного МОПРа по Одесской
губернии и уполномоченного по проведении компании
МОПРа. Розыгрыш этой лотереи был произведен в Одессе

46
Рис. 3

в сентябре 1923 г. В числе выигрышей коробка для табака,


ваза, ридикюль сетчатый, ящик столового серебра и другие
предметы. В коллекции ОИКМ хранится билет на серебря-
ную лотерею 1924 г. в пользу нескольких организаций – МО-
ПРа, ДОБРОХИМа (добровольное общество друзей химиче-
ской обороны и промышленности) и ОАВУАКа (общество
авиации и воздухоплавания). В дизайне знака художник ис-
пользовал первые буквы наименований этих организаций –
в центре лицевой стороны изображены буквы МДО. инв. №
М-2161 (рис. 4). Розыгрыш происходил в Одессе. Интересен

47
Рис. 4

один предмет из призового фонда этой лотереи – ящик сто-


лового сервиза бывшего шаха персидского. На пополнение
финансов организации шли средства от продажи изданий
МОПРа, доходов с лекций, докладов, концертов. Дети уча-
ствовали в кружечных сборах так называемых «пятачков
МОПРа», распространяли значки и жетоны с символикой
МОПРа. В нумизматическом собрании ОАМ НАН Украины
хранится знак кружечного сбора МОПРа изготовленный в
середине 20-х годов прошлого века, инв. № 42196 (рис. 5).
Знак выполнен из латуни, круглый. Диаметр 26 мм. На его
лицевой стороне аллегорическое изображение тюремной

48
Рис. 5

Рис. 6

камеры и двух узников, закованных в кандалы. На втором


плане контуры зданий, молот, наковальня и текст «МОПР».
Изображение деталей рельефное. Крепление булавочное.
Время и обстоятельства поступления знака в музей не из-
вестны. Два подобных знака хранятся в коллекции ОИКМ
инв. № М - 153/1, 2 (рис. 6).
В 1943 г. было принято решение о прекращении деятель-
ности Коминтерна. Это было вызвано необходимостью объ-
единения всех антифашистских сил. Тут же прекратил су-
ществование Исполком МОПРа. Советская секция МОПРа
приняла постановление о своем роспуске 12 февраля 1948 г.
За все годы существования МОПР выпустил около трид-
цати наименований значков. Все они изготовлены до сере-
дины 30-х годов прошлого века. В предвоенные и военные
годы значки не выпускались.

49
Medalia comemorativă „V. Docuceaev” în colecția de
medalistică a Muzeului Național de Istorie a Moldovei

Vera SERJANT

Între anii 1986-1995, în patrimoniul Muzeului Național de


Istorie a Moldovei au intrat un șir de materiale legate de viața
și activitatea renumitului savant-pedolog Nicolae Dimo, născut
în anul 1873 în Basarabia, în orășelul Orhei. Printre piesele de
patrimoniu un loc deosebit îl ocupă medalia de aur „V. Docucea-
ev”. Medalia a fost achiziționată în anul 1988, de la fiul savan-
tului Vadim Dimo, locuitor al orașului Chișinău. Nicolae Dimo a
fost distins cu această medalie de aur în anul 1949 pentru o serie
de lucrări științifice din domeniul științei solului.
Medalia „V. Docuceaev” este o distincție științifică a Acade-
miei de Științe a Rusiei. Ea a fost instituită în 1946 de Acade-
mia de Științe a Uniunii Sovietice cu prilejul aniversării a 100
de ani de la nașterea lui Vasile Docuceaev (1846-1903), savant
rus, geograf și geolog, fondatorul școlii rusești de cercetare a so-
lului și a doctrinei zonelor naturale, profesor de mineralogie și
cristalografie la Sankt Petersburg, cunoscut pentru cercetările
cernoziomurilor din Imperiul Rus, inclusiv gubernia Basarabia.
Începând cu anul 1947, distincția a fost acordată de Departa-
mentul de Biologie Generală al Academiei de Științe a Uniunii
Sovietice, apoi de Academia de Științe a Rusiei pentru lucrări
științifice remarcabile și descoperiri în domeniul științei solului.
Ea se decernează până în prezent, aproximativ o dată la trei ani,
oamenilor de știință – atât din Rusia, cât și celor de peste hotare.
Autorul medaliei este Samuil Lvovichi Tulchinski (1900-
1981), sculptor, pictor-gravor sovietic cu o vastă activitate în do-
meniul medalisticii. Medalia este confecționată din tombac, D:
50 mm. Pe avers este înfățișat bustul savantului, gravat din față
în baza unei fotografii de maturitate, în arc de cerc se regăsește

50
inscripția: „V.V. Docucheaev za vydaiushchiesea raboty v oblasti
pochvovedenia / V.V. Docuceaev pentru lucrări remarcabile în
domeniul științei solului”. Reversul medaliei are, în partea cen-
trală, stema Uniunii Sovietice, sub stemă sunt reprezentate două
crenguțe de laur. Înscrisul: „СССР/SSSR” se găsește între stemă
și cele două crenguțe.
Piesa are o mare valoare artistică, dar și memorială. Ea este
consacrată unei personalități științifice marcante din Rusia
țaristă cu contribuții considerabile în domeniul pedologiei. Cu
această medalie a fost distins Nicolae Dimo, elevul lui Vasile
Docuceaev – o personalitate notorie, care a stat la începuturile
științei pedologice din Republica Moldova.

Adoptarea Tricolorului în Republica Moldova


văzută după trei decenii

Silviu ANDRIEȘ-TABAC

La 21 aprilie 2020, în Republica Moldova a fost pusă în


circulație o nouă monedă metalică comemorativă, cu valoarea
nominală de 10 lei, ca mijloc de plată și în scop numismatic, de-
dicată aniversării a 30-a de la adoptarea Drapelului de Stat al
Republicii Moldova. Aniversarea se împlinea la data de 27 apri-
lie, când sărbătorim Ziua Drapelului de Stat. Din punct de vede-
re conceptual și artistic, din păcate, noua piesă numismatică nu
numai că nu s-a ridicat la valoarea simbolică a evenimentului
comemorat, ci a și demonstrat că, după trei decenii de la adop-
tare, în țara noastră mai există cetățeni și chiar funcționari ai
statului care contestă legitimitatea tricolorului.
Pornind de la această premisă, autorul revine asupra eve-
nimentelor social-politice din anii 1989-1990, care au dus la
adoptarea, în ziua de 27 aprilie 1990,  – sub presiune popula-

51
ră – a tricolorului românesc albastru-galben-roșu în calitate de
Drapel de Stat al Republicii Moldova. Antrenarea unor surse
documentare oficiale, memorialistice și altele, publicate după
această dată, permite o mai bună înțelegere a evenimentelor în
sine și a percepției lor în timp. Sunt trecute în revistă cele mai
importante acțiuni întreprinse și actele normative adoptate ulte-
rior întru apărarea și promovarea drapelului de stat și a culorilor
naționale.

Monede contemporane – mijloace de popularizare


a educației mondiale

Alexandru MOLCOSEAN

Autorul prezintă câteva monede care au reprezentate pe


suprafețele acestora detalii specifice sistemului educațional.
Emise în scop comemorativ, piesele numismatice au menirea să
accentueze importanța educației pe plan mondial. Motivele vari-
ate pentru care au fost emise monedele au condus la clasificarea
acestora în două categorii distincte:
1) Emisiuni care, prin specificul lor, au rolul de a informa
comunitatea mondială despre nivelul scăzut al educației în țara
de origine. În acest caz, poate fi menționată moneda de 2 taka
din Bangladesh, emisă în anul 2004 cu ocazia demarării Deca-
dei de Alfabetizare a Națiunilor Unite (2003-2013). Pe revers
sunt reprezentați un băiat și o fată care citesc. Moneda poartă
inscripția „Educație pentru toți”. Un alt exemplu îl constituie
moneda în valoare de 2 rand din Republica Africa de Sud, emisă
în anul 2019 cu ocazia sărbătoririi a 25 de ani de democrație
constituțională. Piesa face parte dintr-un set de 5 monede, care
reflectă câteva dintre cele mai importante drepturi fundamen-

52
tale ale omului. Pe avers sunt reprezentate cele trei trepte ale
educației: învățământul preșcolar, general și superior.
2) Emisuni care comemorează un eveniment istoric de o
importanță majoră pentru sistemul educațional sau o persona-
litate. În anul 2007, în SUA a fost emisă moneda comemora-
tivă de 1 dolar, care marchează 50 de ani de la „Desegregarea
educației”. În anul 2021, a fost emisă o monedă cu ocazia împli-
nirii a 35 de ani de când a fost inițiat programul guvernamental
al SUA „Profesori în spațiu”. Piesa numismatică o reprezintă pe
Christa McAulffie (profesoară de sociologie), unul din cei șapte
astronauți din cadrul misiunii STS-51-L, care și-au pierdut viața
la bordul navei spațiale „Challenger” la numai 73 de secunde de
la decolare.
Conchidem că, pe de o parte, monedele din prima categorie
au rolul de a evidenția una din cele mai grave probleme ale se-
colului XXI, și anume nivelul scăzut de alfabetizare a populației
din țările slab dezvoltate ori aflate în curs de dezvoltare, pe de
altă parte, în cazul al doilea, prin intermediul pieselor numis-
matice au fost comemorate două evenimente de o importanță
majoră pentru educația mondială.

53
Lista participanților
Armenia
Arsen HARUTYUNYAN, Institutul de Arheologie și Etnografie
al ANȘRA, Institutul de Manuscrise Vechi Mesrop Maștoț
de la Erevan, ars.vimagraget@gmail.com

Belarus
Raman KRYTSUK, cercetător independent, Minsk, Kola,
Sonca@gmail.com
Ivan SINCIUK, cercetător independent, Brest,
sintchouk@tut.by
Dmitri STAROVEROV, cercetător independent, Brest,
coinmaster2000@mail.ru

Federația Rusă
Valentin TISHKIN, cercetător independent, Moscova,
t_ve@rambler.ru

Georgia
Irakli PAGHAVA, Institutul pentru Studii Orientale
G. Tsereteli, Tbilisi, mesefi@gmail.com
Vaso SAPANADZE, cercetător independent, Tbilisi,
mrcoinsbbaa@mail.ru

Polonia
Arkadiusz DYMOWSKI, Universitatea din Varșovia,
arekdym@yahoo.com
Kiril MYZGHIN, Universitatea din Varșovia,
kvmyzgin@gmail.com

Republica Moldova
Silviu ANDRIEȘ-TABAC, Heraldist de Stat al Republicii
Moldova, Chișinău, silviu_tabac@yahoo.fr

54
Ana BOLDUREANU, Muzeul Național de Istorie a Moldovei,
Chișinău, anaboldureanu@yahoo.com
Andrei CRIVENCO, Universitatea de Stat din Tiraspol
T. Șevcenko, crivenco@inbox.ru
Ana GRIȚCO, Muzeul Național de Istorie a Moldovei, Chișinău,
anagritco87@gmail.com
Sergiu MATVEEV, Universitatea de Stat din Moldova,
Chișinău, sssmatveev@yahoo.com
Alexandru MOLCOSEAN, L.T. „B. P. Hasdeu”, Bălți,
molcoseanalexandru@gmail.com
Sergiu MUSTEAȚĂ, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion
Creangă”, Chișinău, sergiu_musteata@yahoo.com
Vera SERJANT, Muzeul Național de Istorie a Moldovei,
Chișinău, serjantvera@gmail.com
Mariana ȘLAPAC, Comisia Națională de Heraldică de pe lângă
Președintele Republicii Moldova, Institutul Patrimoniului
Cultural al Academiei de Științe a Moldovei, Chișinău,
maslapac@gmail.com
Ion TENTIUC, Muzeul Național de Istorie a Moldovei,
Chișinău, ion_tentiuc@yahoo.com
Ion URSU, vicepreședintele raionului Strășeni,
ion_ursu11@yahoo.com
Vlad VORNIC, Agenția Națională Arheologică, Chișinău,
vornic.vlad@yahoo.com

România
Andrei BALTAG, Institutul de Arheologie al Academiei
Române, Filiala Iași, andreibaltag@outlook.com
Marius BLASKÓ, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al
Academiei Române, București, bmarius13@yahoo.com
Luminița BEJENARU, Universitatea Alexandru Ioan Cuza,
Iași, lumib@uaic.ro

55
Emanuela CERNEA, Muzeul Național de Artă al României,
București, emanuela.cernea@art.museum.ro
Lilia DERGACIOVA, Cabinetul Numismatic al Bibliotecii
Academii Române, București, dergaciova.lili@gmail.com
Loredana GAFINCU, Complexul Muzeal Neamț, Piatra-Neamț
Lucian MUNTEANU, Institutul de Arheologie al Academiei
Române, Filiala Iași, lucanas2000@yahoo.com
Eugen NICOLAE, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al
Academiei Române, București, eugenicolae@yahoo.com
Sergiu Florentin SCUTARU, Complexul Muzeal Național
„Moldova”, Iași
Alexandra ȚÂRLEA, Universitatea din București
Mădălin-Cornel VĂLEANU, Complexul Muzeal Național
„Moldova”, Iași, madalinvaleanu@yahoo.com
Aurel VÎLCU, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al
Academiei Române, București, aurelvilcu@yahoo.com

Ucraina
Nicolai BODNARIUC, Școala Medie, Oprișeni,
nicolaibodnariuc@ukr.net
Irina KORPUSOVA, Muzeul de Arheologie din Odesa,
korpusova@ukr.net
Irina OZERJANSKAJA, Muzeul de Istorie și Studiere a
Ținutului din Odesa, curator1978@gmail.com
Iurij ZAJONČKOVSKIJ, Universitatea Națională de Arhitectură
și construcții, Harkov, zyvkharkov@gmail.com

56
Casa Editorial-Poligrafică Bons Offices SRL
Chişinău, str. Feredeului 4/6, MD-2005
Tel./fax: +37322 50 08 94
Tel.: +37322 50 08 95, +37322 27 66 44
E-mail: bons@bons.md

S-ar putea să vă placă și