Revista Istorică Română, Vol. 02, Fasc. 1, 1932

RE VI STA
1STORICA
ROMANA
MCMXXXII
VOL.11. FASC.1
www.dacoromanica.ro
COMITETUL DE DIRECTIE
G. I. BRATIANU, profesor la Universitatea din Iasi.

G. M. CANTACUZINO, arhitect diplomat al Statului Francez.
N. CARTOJAN, profesor la Universitatea din Bucuresti.
C. C. GIURESCU, profesor la Universitatea din Bucuresti.
S. LAMBRINO, profesor la Universitatea din Bucuresti.
P. P. PANAITESCU, conferentiar la Universitatea din Bucuresti.
AL. ROSETTI, conferentiar la Universitatea din Bucuresti.
CUPRINSUL Pagina
I. Artie') le 1-82
C. C. Giurescu, 0 noud sintezd a trecutului nostru
(N. Iorga, Istoria Ro;ndnilor 91 a civilisatiei kr) 1-45
P. P. Panaitescu, Diploma bdrlddeand din 1134
§i hrisovul lui Turg Koriatovici din 1374 . . . . 46-58
Victor Papacostea, Teodor Anastasie Cavallioti.
Trei manuscrise inedite 59-82
II. Reeenzii 83-94
Kr. Sandfeld, Linguistique balcanique. ProbU-
mes et résultats (A 1. Grau r) 83-86
V. N. Zlatarski, Emeapcxic ezernauuR u onu.nro
34 eacrnnun io cybOama no XIX en,K3 (V irgiliu
P. Arbore) 86-88
A. Sacerdoteanu, Guillaume de Rubrouck et les
Roumains au milieu du XIII-e sidcle (C. G Y e-
c e s cu) 88-91
Andre Tibal, La Roumanie (D. Bodi n) . . 91-93
Iuliu Moisil, Arta decorativd n ceramica romd-
neasce (B. Sldtineanu) 93-94
III. Notite bibliografice 95-107
Bibliografie, p. 95 ; Opere cu caracter general,
p. 95 ; Preistoria, p. 95 ; Istoria antia p. 96 ;
www.dacoromanica.ro
0 NOUA SINTEZA A TRECUTULUI NOSTRU
(N. Iorga, Istoria Românifor ,si a cioilisatiei for, traducere din limba francesa",
de Al. Lascaroo-Moldonanu, BucureVi 1930, ed. Funda(iei Ferdinand I-iu, 301 p.)
CAP. III. VIATA POLITICA A ROMANILOR INAINTE

DE INTEMEIEREA DOMNIILOR
20. In 0rand pe stapanitorii cu nume romanesti sau chiar

slave care continuau" la Dunarea de jos vechea viata locala
a teritoriilor gete i romane", d. Iorga pomeneste pe un Tatul,
un Ha lis, un Solomon, un Sestlav, un Sakcia (Satzas"), pärin-
tele Saccei, Isaccei" depe malul dobrogean (p. 5o). Aceiasi enu-
merare revine in cap. V : In Silistra insasi 0 in imprejurimi,
poate pana la Vicina... se salasluia un Tatos sau Tatul... un Chalis,
de caracter turanic, un Solomon..., un Sestlav..., un Saccea" (p. 62).
D. Iorga face doua personagii dintr'unul singur. Izvorul
bizantin, anume Alexiada Anei Comnena vorbeste de Tatos zis
gi Chalis (TOO 'CS Mr00 TOO xcd XaX-71 6voilc*Liivou)1 iar nu de
Tatos i Halis. To0 xat XoA 6vo[1.4ottivou este... constructia nor-
mala tipica, a supranumelui : 6 xce?, qui et (v. in special M. Lambertz,
Zur Ausbreitung des Supernomen oder Signum int römischen Reiche
in Glotta" IV, p. 83 0 V, p. IO2)" 2. A aratat-o V. Bogrea in
1922, in recenzia pe care o face lucrarii d-lui Iorga, Les premieres
cristallisations d'Etat des Roumains, in care se vorbeste tocmai
de acesti stapanitori dela Dunarea de jos 3. Asa incat, nu e vorba
1 Annae Comnenae Porphyrogenitae Alexias ax recensione Augusti Reif-

ferscheidii, Vol. I, Bipsiae, 1884, p. 222, in Bibliotheca scriptorum graecorunz et
romanorum Teubneriana).
2 v. Bogrea, Recenzie, in Anuarul Institutului de Istorie Nalionalci din
Cluj, I (1921-1922), p. 3So.
3 Recenzia e publicata' in Anuarul Institutului de Istorie Nafionald, 1. c.
Lucrarea d:lui Iorga a apbrut in Bulletin de la Section Historique de l'Acadimie
Rouznaine, VVIII-e année, Bucureti, 1920, p. 33-46.
www.dacoromanica.ro
2 CONSTANTIN C. GICRESCU
de doug personagii Tatos >ci Ha lis, ci de unul singur, Tatos zis

si Ha lis.
In ce priveste origina roindneascd a zisilor stapanitori, ne-
dovedita Inca', ea impune o larga discutie pe care vom face-o
cu alt prilej 1. Deocamdatd, un fapt ramane bine stabilit : numdrul
lor trebuie micsorat cu unul, Halls contopindu-se cu Tatos.
21. D. Iorga crede ca Oituzul ca i Ghimesul sunt vechi
nume scitice" (p. 55).
Ne intrebam : pe ce se intemeiaza domnia-sa fäcand aceasta.
afirmare ? Care este argumentul care-o indreptateste ? Dupà Wei-
gand, Ursprung der siidkarpathischen Flussnamen in Rumdnien 2,
Oituz ar fi unguresc : ojtoz-ik dial, fur okajtoz-ik klagen,
seufzen". In limba tatara oj inseamna, dupa acelas autor, vale,
iar tuz, sare 3, deci Oituz ar fi Valea Sdrii. Weigand observa insa :
dabei bliebe aber der Bau des Wortes unerklart, auch sachlich
ware die Benennung nicht berechtigt" 4. D. Iorgu Iordan in lucrarea
sa Rumanische Toponomastik, Bonn und Leipzig, 1924, p. 103,
crede ca numirile Oituzul, Uzul i Poiana Uzului amintesc pe
un neam al Pecenegilor, Uzii. D. Al. Philippide in Originea Ro-
minilor, vol. I, Iasi, 1925, p. 728 afirma Ca originea numelor
topice Uz i Oituz este obscura". Iar ultimul cercetator, care
a consacrat un studiu special resturior scito-sarmate din limba
noastra, d. Al. Rosetti nu pomeneste, printre ele, Oituzul i Ghi-
mesul 5. Pupa cum se vede, nici unul dintre specialitii amintiti
mai sus nu se pronunta pentru caracterul scitic al denumirei bituz
cat despre Ghimes, nici nu-1 amintesc. Pe ce se intemeiaza atunci
d. Iorga, cand afirma cà cele doua nume sunt de origine veche
scita. ? Pe simpla dumisale impresie ? E un argument care n'are
valoare probanta in stiinta.
22. Navdlirea Tatarilor in finuturile noastre este infati-
satä in felul urmator Insemnarile confuse i neindestulatoare
1 Mentionam aci numai cà filologii V. Bogrea i 0. Densusianu s'au pro-
nuntat impotriva caracterului românesc a numelui Tatès. Vezi pentru eel dint'di
A nuar. Institut. de 1st. Nationald, I (1921-1922), p. 380-381 ; II (1923),
p. 353 ; III (1924-1925), p. 509-511 ; pentru cel de al doilea, Graf i suflet, I,
2 (1924), p. 323-324.
2 In XXVIXXIX Jahresbericht des Instituts tar runidnische Sprache
zu Leipzig, 1921, p. 86.
3 Ibidem.
4 Ibidem.
5 Al. Rosetti, Resturi de limbd scito-sarmatd, 1ai, 293o (extras din Viafa
Romdneascd).
www.dacoromanica.ro
0 NOUA SINTEZA A TRECUTULUI NOSTRU 3
pe care le posedam asupra acestei cuceriri fulgeratoare nu do-

vedesc o ocupatie tatareasca a regiunilor romanesti dintre Car-
pati i Dunare ; ele se gäsiau de altfel in afara drumului urmat
de acesti cautatori de aventurd si de pradd... Pe acest teritoriu,
pe care nici nu-1 strabatura, ei nu facura decat sä inlocuiasca
dominatiunea Cumanilor, ale caror ramasite, crestine sau chiar
pagane, se dusera sa caute un adapost in Ungaria" (p. 56-7).
Afirmatia ea tinutul romanesc dintre Carpati i Dunare
s'ar fi aflat in afara drumului urmat de Tdtari i c& acqtia nici
nu l'au strdbdtut =fear, e deadreptul extraordinara. Se cunoaste
de multa vreme cronica persana a lui Fad.l. Allah Rashid Eddin
care povesteste navälirea Tatarilor aratand locurile pe unde au
trecut ei i luptele pe care le-au dat. Pasagiul privitor la tinuturile
românesti are urmatorul cuprins : In mijlocul primaverei... prin-
cipii trecura mar46.. pentru a intra in tara Bularilor (=Bul-
garilor) i a Baschirzilor (=Ungurilor). Orda care mergea pe
dreapta, dupa ce trecuse prin tara Ilaut, vazu venind impotriva
sa pe Bezerenbam cu o armata ; acesta din urma fu batut. Cadan
si Buri care se indreptasera impotriva Sassanilor (=Sasilor), Ii
invinsera in urma a trei batalii. Budjek trecu muntii acestei tari
pentru a intra in Cara-Ulag ; bath popoarele Ulag, trecu muntii
si infra in tara lui Mischelav, unde batu pe dusmanu1 care-I as-
tepta" 1 Identificarea numelor de persoane i de tari din acest
pasagiu a dat nastere la multe discuDii. Hasdeu, Xenopol i On-
ciul au crezut cà Bezerenbam sau Bazaranbam ar fi banul ro-
mânesc Basaraba 2. Ilaut e, dupa cei dintai, Tara Fagarasului,
dupa Onciul mai probabil" un nume personal"3. Titus Hotnog
0 V. Bogrea au socotit Ca Bezerenbam e tot una cu banul un-
guresc de Severin 4 (Bezeren-Zeberen, adica Severin) iar Stra-
kosch-Grassmann a afirmat ea e vorba de un print lituan si de
tara Lituathei (Ilaut) 5. Un lucru ni se pare clar : Din felul cum
1 C. D'Ohsson, Histoire des Mongols depuis Tchinguiz-Khan jusqu'a Timour
bey ou Tamerlan, vol. II, Da Haye et Amsterdam, 1834, p. 627-8.
2 Vezi respectiv : Istoria critied a Romdnilor, vol. I, Bucuresti, 1875, p.
68-9 ; Istopia Romdnilor din Dacia Traiand, ed. 3, vol. II, Bucuresti, f. a., p.
196-7 ; Originile Principatelor Romdne, Bucuresti, 1899, p. 157-8.
3 Ibidem.
4 Vezi respectiv : Bezerenbam" din cronica persand a lui Fazel-Ullah-
Raschid, Iai, 1919 ; Anuarul Institutului de Istorie Nationald din Cluj, I
(1921-1922), p. 382-3.
5 Der Eintall der Mongolen in Mitteleuropa in den Jahren 124I und
1242, Innsbruck, 1893, p. 42-3.
www.dacoromanica.ro
4 CONSTANTIN C. GIURESCU
e amintit in cronica lui Fadl Allah Rashid, ca operand in flancul

drept al armatei navalitoare in Ungaria, e inteadevar probabil
ca acest Bezerenbam sa nu fie banul unguresc de Severin ; nici
tara Ilaut, taxa Fagarasului sau Oltenia.
Dar dacd identificarea acestor douà nume s'a facut in mod
diferit, nu tot asa stau lucrurile cu Sassanii, Tara Cara -Ulag si
popoarele Ulag. Cei dintai sunt Sasii din Ardeal ; in privinta
aceasta, exista un acord unanim atat in istoriografia ornana
cat si in cea straina 1. Cat despre denumirile Cara-Ulag i po-
poarele Ulag este evident cà ele designeaza pe Valalii i pra lor,
deci neaparat si Muntenia. Aceasta e parerea mai a tuturor cer-
cetatorilor romani 1i straini care s'au ocupat de navalirea din
1241 2 Forma Ulag pentru Vlah e normala la uralo-altaici : cf.
ungarul Olah. Localitatii Vladimir din Rusia i se spune in cro-
nica lui Fadl Allah Rashid Uladimur 3. In ce priveste califica-
tivul de negru, cara, dat tinutului romanesc de dincoace de Car-
pati, observam ca 0 mai tarziu cele doua state ale noastre au
fost numite la fel, Cara-Iflak si Cara-Bogdan, de catre alti uralo-
altaici Turcii 4 (cf. Cara-Vlaka in sarbeste i bulgareste). Acestea
fiind stabilite, rezultä deci cà Budjek a trecut cu oardele sale
prin Tara Româneasca i ca s'a luptat cu Romanii pe care i-a
invins. Stapanitorul Mischelav amintit de Fadl Allah Rashid
s'ar putea sa fie chiar Seneslau voevodul din diploma Ioani-
tilor (1247). Asa cred Onciul i Xenopol 5. In orisice caz, chiar
daca identificarea lor n'ar fi exacta, nu-i mai putin adevarat
cà Tatarii, dupà marturia cronicarului oficial, au strabatut pa-
mantul romanesc deci i inutul dintre Carpati i Dunare 6.
1 Hasdeu, o. c., p. 68 ; Onciul, o. c., p. 158 ; Xenopol, o. c., p. 196 ; lorga,

Gesch. des rum. Volkes, I, p. 138 ; Strakosch-Grassmann, o. c., p. 93-95.
2 Hasdeu, o. c., p. 68-9 ; Onciul, o. c., p. 157-8 ; Xenopol, o. c., p.
196 §i 211 ; I. C. Pilitti, Despre Negyu Vodd, in Memorifie Sectiunei Istorice ale
Academiei Române, seria 3, t. IV, p. 5 ; Strakosch-Grassmann, o. c., p. 96-8.
3 D'Ohsson, o. c., p. 626.
4 Vezi Hasdeu, Istoria criticd, p. 1o6-7 i itoi si V. Bogrea, in Daco-
romania, I (1920-1), p. 461-2 i in Anuarul Institutului de Istorie Nationald
al UniversitAtii din Cluj, II (1923), p. 351-2.
5 Vezi respectiv Originile, p. 157 ; Istoria Romdnilor, vol. II, p. 211.
6 Cf. Giovanni Soranzo, Ii papato, l'Europa cristiana e i Tartani, Milano,
1930, P. 45 Tatarii formarono pia eserciti ognuno dei quail aveva naturel-
mente un compito determinato : uno doveva invadere la Moldavia et la Valacchia
e risalire ii Danubio, altri due, uno entrando per il passo di Rodna, l'altro per
ii passo di Veretzke, doveva occupare l'Ungheria". Iar la p. 51 Mentre Batu ri-
:
www.dacoromanica.ro
De altfel, exista i alte izvoare care confirma acest fapt.

Calugarul Rogerius, un contemporan, descriind inaintarea ar-
matei lui Bochetor, spune : Bochetor insal impreund cu alti regi,
trecand fluviul care se nume§te Siret, au ajuns in tara episco-
pului Cumanilor, i invingand pe oamenii care ie0sera la lupta,
au inceput sa ocupe tara in intregime" 1. Episcopatul Cuma-
nilor cuprindea, dupa insa0 marturia domnului Iorga, cel putin
sudul Moldovei i jumatatea de räsarit a Munteniei 2. Flind ocupat
in intregime (totaliter) de catre Tdtari, afirmatia cá ace0ia nici
n'ar fi strdbdtut teritoriul dintre Dundre §i Carp4i, cade evi-
dent dela sine.
In sfar0t, intr'un document unguresc din 1254 ni se spune
lamurit cà o armata, a Tatarilor a intrat in Ungaria din Tara
Romineascd. Regele Bela al IV-lea, cerand ajutorul Papei, ii
comunica prin acest document cd a a§ezat pe o parte din cava-
lerii Ospitalieri in loco magis suspecto, videlicet in confinio
Cumanorum ultra Danubiurn et Bulgarorum per quem etiam
locum tempore invasionis regni nostri ad nos aditum habuit
exercitum Thartharonum" 3. Adica, pe romane0e : intr'un loc
tare primejdios, anume la hotarul Cumanilor peste Dunäre si
al Bulgarilor, prin care loc chiar, in timpul invaziunii regatului
nostru, armata Tatarilor a avut intrare la noi". Se §tie azi in
mod precis tinutul destinat Ospitalierilor sau Ioaniilor. Prin di-
ploma din 1247, regele Bela le confera Banatul de Severin cu
dependentele sale pand la raul Olt, afara de cnezatul voevodului
Litovoi precum i toata Cumania de dincolo de Olt, minus tara
lui Seneslau voevodul Valahilor 4. Cu alte cuvinte, le da mai
toata Tara Romaneasca. Din acest loc asa dar au ndvdlit Td-
tarii in Ungaria. Documentul din 1256 constituie o dovada de-
portava ii rapido, se pur non isperato, successo, altro esercito tartaro, passato
ii Sereth, occupata la Moldavia e la Bulgaria, invadeva la Transilvania e un terzo
prendeva Rodna ii 31 Marzo".
1 M. Rogerii canonici Varadiensis Carmen miserabile, in Rerum Hungari-
carum Monumenta Arpadiana, ed. Stephanus Ladislaus Endlicher, Sangalli,
1849, p. 268 : Bochetor autem cum aliis regibus, fluuium qui Serech dicitur
transeuntes, peruenerunt ad terram episcopi Cotnanorum et expugnatis hominibus,
qui ad pugnam conuenerant, ceperunt terram totaliter occupare".
2 Studii si Documente cu privire la istoria Romdnilor, vol. I, Bucuresti,
1901, p. XIIIXIV.
3 Hurmuzaki, Documente, vol. I, p. 261..
Tdem, p. 250-251.
www.dacoromanica.ro
cisiva in ce priveste faptul strabaterii teritoriului dintre Dunäre

Carpati de catre Tatari.
Izvoarele istorice pe baza carom am stabilit, in cele de mai
sus, trecerea Tatarilor prin Tarile Românesti stint bine cunoscute
istoriografiei nationale i accesibile tuturora. Documentul din
1256 e publicat in colectia Hurmuzaki ; d. Iorga ii cunoaste de
altfel, caci 1-a intrebuintat cu alt prilej, vrand sä determine ho-
tarele episcopatului Cumanilor 1. Povestirea lui Rogerius ii e
deasemenea cunoscutd : o citeaza in Geschichte des rumdnischen
V olkes 2 De cronica lui Fadl Allah Rashid nu se poate sà nu fi
auzit deoarece e amintita in studiile lui Xenopol, Hasdeu, On-
ciul i Strakosch-Grassmann pe care le citeaza. In cazul acesta,
cum sa ne explicam afirmatia extraordinara din opera de sin-
teza pe care o analizam, cä regiunile romanesti dintre Carpati
si Dunare se aflau in afara drumului Tatarilor cari nici n'au dat
pe aci ? Lasam pe cititor sä raspunda.
CAP. V. VIATA POLITICA A ROMANILOR IN PRINCIPATE INAINTE

DE FORMAREA UNEI CIVILISATII NATIONALE
23. Despre razboiul lui Basarab intemeietorul cu regele

Carol Robert, in 1330, d. Iorga ne spune urmdtoarele : Basarab,
refuzand tributul, caci el se simtea suveran de drept modern
pe un teritoriu definit, locuit numai de natia sa, el fu atacat de
rege in persoana in muntii Mnscelului... La Severin..., voevodul Ar-
dealului izbuti sä inscauneze pentru moment pe Nicolae, fiul
lui Ivanco" ; armata regelui fu insa batuta cumplit la Posada,
la Nord de Câmpulung". O miniatura contemporand, in cro-
nica oficialä reprezinta, dupa scena in care un trimis al lui Basarab
vine sá ofere umilit conditiile unei paci prefacute, doua momente
ale acestei lupte" (p. 66).
In ce priveste motivul care l'a facut pe Basarab sà refuze
plata tributului, avem o indoiala oare fiindca se simtea su-
veran de drept modern pe un teritoriu definit, locuit numai de
natia sa", pentru acest motiv n'a mai vrut Basarab s plateasca
tributul ? Sau pentru faptul ca. in Ungaria fusesera atata vreme
lupte interne care impiedecasera pe regii ei sa mai dea atentia
cuvenità tinuturilor de dincoace de munti ? Imprejurarea ca
1 Sudii si Documente, vol. I, p. XIIIXIV.

2 Vol. I, Gotha, 1905, p. 138.
www.dacoromanica.ro
0 NOW, SINTEZA A TRECUTULUI NOSTRU
Basarab, atunci cand aude cà regele Carol Robert a intrat in

taxa, trimite la acesta un sol oferindu-i nu numai tributul obis-
nuit, dar i o despagubire de razboi precum i pe fiul sau ca do-
vada ca-0 va pastra credinta 1, ne face sä inclinam pentru cea
de a doua ipoteza. A atribui intentii i idei moderne domnilor
dela inceputul veacului al XIV-lea, cand raporturile de forta
erau factori de capetenie i in politica interna i in cea external,
este o eroare impotriva careia insusi d. Iorga s'a ridicat alta-
data 2 cu toata puterea. Sau, atunci cand e vorba de trecutul
noStru, principiile valabile pentru restul istoriei, nu se mai aplica ?
Ca armata regard ar fi atacat pe Basarab in muntii Mu§-
celului, e o inexactitate patentä. Carol Robert a intrat in lard
pe la Severin, a strabatut intreaga Oltenie, a ajuns cu armata
sub castrul Arges" i numai dupa aceia a luat drumul retragerii.
Itinerarul la venire se poate stabili in mod sigur pe baza relatiei
din Cronicon. Pictum i a documentelor contemporane publicate
in colectia Hurmuzaki. Intr'adevar, Cronicon Pictum ne spune
Ca in anul Doninului 1330 regele a adunat ostire multä aim in
luna Septemvrie s'a dus in persoand prin Severin in tara lui Ba-
sarab voevodul Vlahilor" 3. Iar mai jos : Dupd ce regele a cu-
prins Severinul"... 4. Pe de alta parte, dintr'un document cu
data 1336, aflam cä armata ungureasca. a inaintat pana la ce-
tatea dela Arges, unde a ajuns-o vicecancelarul Tatamir, trimis
de voevodul Transilvaniei 5. Asadar regele Carol Robert a intrat
in tara pe la Severin, a strabatut Oltenia, a ajuns la Arge i apoi
a urmat retragerea. Nu poate fi vorba deci de un atac al lui Carol
Robert in muntii Muvelului, cum crede d. Iorga.
Nu intelegem deasemenea pentru care motiv pacea pe care
o oferä Basarab regelui ungur este considerata drept prefdcuki.
Cronicon Pictum care in riici un caz nu poate fi banuit ca tine
1 Vezi mai jos, p. ro.
2 vezi N. Iorga, Generaliteiti cu privire la studiile istorice, Valenii de
Munte, 1911, p. 81.
3 Anno domini MCCCXXX cum rex copiosurn exercitum congregasset...
ipse uero per Zeurim in mense Septembri transtulit se in terram Bazarad Woy-
uode Vlachorum" in Cronicon Pictum Vindobonense, paragraful CM, publicat in
Historiae Hungaricae Fontes Domestici, ed. M. Plorianus, Quinque Bcclesiis, 1883,
P. 242-
4 Cum autem rex Zeurim et castrum ipsius recepisset", Ibidem
5 .... Et recte sub castro Argias nos adiunxit ubi nobis cum toto exercitu
de eius fortuitu adventu...." in Hurmuzaki,. Documente privitoare la istoria Ro-
mdnilor, vol. I, p. 646.
www.dacoromanica.ro
8 CONSTANTIN C. GIUESCU
cu domnul nostru, spune Ca regele Carol Robert a fost indemnat

sa primeasca propunerile lui Basarab. Atunci un baron cre-
dincios, cu numele Donciu spune cronica ungara comite
de Zolyom 0 de Lipto, grai astfel regelui : Doamne, acel Basarab
grae§te care tine cu mare umilinta i spre cinstea ta ; pentru
aceia, raspunde-i in scrisoarea ta cu favoarea bunavointei regale,
cu deplina iubire i milostivire" 1. Si adaoga cronica i acest alma-
nunt interesant ca solii trimi0 de Basarab regelui erau demni
de cinste" 2. Cand duvnanul afirma deci Ca Basarab a facut pro-
punerea cu mare umilinta., spre cinstea regelui" i ca solli tri-
rne0 erau demni de cinste", de ce s. arundm in mod gratuit
o umbra pe frumoasa figura a lui Basarab intemeietorul ? De
ce sa-i atribuim o intentie de perfidie, cand ea n'a existat in rea-
litate ? Caci dad propunerile voevodului n'ar fi fost sincere,
cronica ungureasca s'ar fi grabit sa releve lucrul. Dinpotriva.,
povestirea ei prezintä ca vinovat pe Carol Robert a drui trufie
singura l'a impiedecat sä primeasca pacea propusa 3. Obiectivitate
inseamnà sa recuno§ti meritele adversarului, fära insa ca sa le
negi pe cele proprii.
cat despre afirmatia ca voevodul Ardealului I-a inscaunat
pe Nicolae la Severin, ea cuprinde in acest singur rand de text,
doua gre§eli de fapte. Prima e aceia cd nu voevodul Ardealului
l'a inscaunat pe Nicolae la Severin, ci regele Carol Robert in-
su0. Cronicon Piction Vindobonense, izvorul fundamental cu pri-
vire la aceasta epoca, ne spune ldmurit : Indata ce regele a cu-
prins Severinul i cetatea acestuia, i le-a predat amintitului Dio-
nisie, impreund cu demnitatea d.e ban" 4. A§adar afirmatia d-lui
Iorga este gre0ta.
In al doilea rand, persoana dreia i s'a increclintat Seve-
rinul nu e Nicolae, fiul lui Ivanco", cum afirma iara§ gre0t
1 Tunc quidam fidelis baro Donch nomine, comes de Zolio, et de Lipton,
sic ait regi : Domine cum magna humilitate uobis et ad honorem uestum ipse
Bazarad loquitur, idcirco regie benignitatis fauorem et plenam dileccionem gracie
sibi uelitis per uestras literas remandare", Ibidem.
2 Quo facto Bazarad regi sic mandauit nuncios per honestos", Ibidem.
3 Tunc rex verbum superbie et comminacionis superius propositum ite-
rauit. Relicto consiLio saniori, protinus ultra pugnaturus processit", in Cronicon
Pictum..., p. 243. - i istoriografia ungarà modern'a adoptii acelas punct de ve-
dere. Veal, de pilda, Rugen Csuday, Die Ceschichte der Ungarn, ed. 2, vol. I, 1900,
P. 337.
4 Cum autem rex Zeurim et castrum ipsius recepisset Dyonisio tradidit
memorato oninia cum dignitate banatus", Ibidem, p. 242. .
www.dacoromanica.ro
d. Iorga, ci Dionisie, fiul lui Nicolae, nepotul lui Ivanco" asa

cum ne arata explicit acelas izvor.
Ar putea crede cineva cä d. Iorga n'a cunoscut sau nu s'a
folosit de Cronicon Pictum Vindobonense. De fapt Insà, domnia
sa ii citeaza §i-1 comenteaza in douà lucräri : Carpacii in luptele
dintre Romani i Unguri aparutà inainte de razboi, i Istoyia
armatei romdne0i a carei a doua editie dateaza chiar din anul
in care s'a publicat opera pe care o analizam 1 Cum se explica
in cazul acesta erorile de mai sus ? Credem ca numai intr'un singur
fel :prin graba, deci superficialitatea cu care lucreaza d. Iorga.
24. Reprezentativ pentru felul in care a fost alcatuita lu-
crarea pe care o analizam, este pasagiul privitor la politica lui
Basarab i a fiului sau Nicolae Alexandru, dupà razboiul din
1330 : Dar invingatorul, cu toate c5. aduse pe episcopul grec
din Vicina, pe Dunare, ca sa facà dintr'ânsul cel d'intaiu Mi-
tropolit al tärii, nu intelege sa-si schimbe orientarea lui politica
spre rásarit ; chiar In cursul acelui an, 1330, in certurile care sf a-
siau Peninsula Balcanilor, trupele lui care sustineau pe o ruda
bulgara contra regelui sari), fuseserä cuprinse in catastrofa dela
Velbujd (Chiustendil). Vedem pe Alexandru sau Nicolae Ale-
xandru, fiul lui Basarab, salutand la granita pe fiul i mosteni-
torul lui Carol Robert, pe acel rege Ludovic, a carui cariera zbu-
ciumatä de o ambitie infocatä, avea sä fie Inca mai plina de in-
cercari decat a tatalui san. Poate chiar acelas tribut de 7000 de
marci de argint, despre care e vorba in 1330, va fi fost oferit ta-
närului print, desi nici un izvor nu arata acest arnanunt" (p. 67).
Acest pasagiu cuprinde, in primul rand, doua erori de fapte :
a) Mitropolitul grec dela Vicina n'a fost adus la Arges de invin-
gatorul dela 1330, Basarab intemeietorul, ci de hiul acestuia, Ni-
colae Alexandru, in 1359. Insu0 d. Iorga a publicat mai multe
studii aratand imprejurarile in care s'a intemeiat mitropolia
munteana, asa incat nu ne putem explica eroarea d-sale decat
tot prin graba scrisului ; b) Suma de 7000 de maid de argint de
care e vorba in 1330, nu reprezinta tributul, cum crede d. Iorga,
ci despagubirea de rdzboi pe care, in afar& de tribut, Basarab
se oferea s'o plateasca lui Carol Robert. Cronicon Pictum este,
in privinta aceasta, foarte explicit. latà pasagiul respectiv : Ba-
sarab a trimis la rege soli demni de cinste ca sa-i spund : Pentruca
1 Volumul I a apdrut in 1929, cel de al doilea in 1930. Ambele la Valenii

de Munte. Editia intfii a ap5.rut in 1910 (vol. I) i 1919 (vol. II).
www.dacoromanica.ro
tu, cloamne, rege al meu te-ai ostenit cu adunarea otii, eu oste-

neala ti-o voi plati cu 7000 de marci de argint i Ii voi da in
chip pasnic i Severinul cu toate cele ce se tin de el, pe care
acum cu forta le ai in mainile tale, pe deasupra voi plati cu ere-
( inta in tot anul tributul ce sunt dator coroanei tale si nu mai
putin pe unul din Iii mei il voi trimite la curtea ta ca sa ser-
veasca pe banii mei si pe cheltuiala mea" j. Asadar, cele 7000
de marci nu reprezinta tributul, cum s'a afirmat 2.
Dar in afara de aceste doua erori de fapte, sunt cateva
erori de argumentare i interpretare. Care este ideia principala
pe care vrea s'o puie in evidenta d. Iorga ? Ca Basarab; desi a
invins pe Carol Robert si putea deci sa nu-si mai orienteze po-
litica sa spre apus, ci spre fasarit, n'a facut-o cu toate acestea,
mentinand linia sa anterioara de orientare politicà. Faptul care
reliefeaza aceasta atitudine a lui Basarab este ca adusese totusi
pe episcopul grec din Vicina, pe Dunäre, asadar din rasarit, fa-
candu-1 mitropolit al tarii. Iar dovada Ca se mentinea vechea
orientare politica stà in intampinarea i salutarea lui Ludovic
de catre Nicolae Alexandru, la hotarul Ardealului.
0 prima greseala de argumentare rezultà din impre-
jurarea ca aducerea liii Iachint i intemeierea mitropoliei mun-
tene au loc in 1359, asadar 16 ani dupd intdmpinarea lui Ludovic
de ceitre Nicolae Alexandru, intampinare care constituie, crede
d. Iorga, dovada ca se mentinea orientarea politica a Principa-
tului spre Apus. Filnd deci un fapt mutt posterior acestei dovezi
(din 1343), el nu poate fi adus in argumentare spre a relief a men-
1 Bazarad regi sic mandavit nuncios per honestos : Quia vos domine
mi rex laborastis in conuocacione exercitus, laborem uestrum recompensabo VII
milibus marcarum argenti. Ipsam etiam Zeurim cum suis atinenciis que nunc
habetis pre manibus per potentiam, pacifice uobis tradam. Insuper censum quo
teneor uestre corone, fideliter persolui faciam omni anno. Et nichilominus unum
ex filiis meis vestre curie ad seruiendum deputabo cum meis pecuniis et expensis",
in Cronicon Piaum, ed. cit., p. 242.
2 Aceiasi greseald a facut-o d. lorga 0 in doua lucrari mai vechi Istoria
armatei romoine,sti, vol. I, Valenii de Munte, 1910, p. 85 ; cf. ed. 2, Bucuresti,
1929, p. 76 i Istoria comertului ronuinesc, vol. I, Bucuresti, 1915, p. 39. Luandu-ne
dupa ultima, pe care o i citam in notà, ani afirmat i noi in studiul Organizarea
financiarci a Tdrii Romcine,sti in epoca lui Mircea cel Beardn (in Memoriile Sectiunii
Istorice ale Academiei Române, seria 3, t. VII, p. 16) cà cele 7000 de marci de
argint reprezentau tributul oferit de Basarab. Cercetând ulterior Cronicon Pictum
pentru cursul de Istoria Romanilor pe care-1 tinem la Universitate, am desco-
perit eroarea. Facem deci cuvenita rectificare.
www.dacoromanica.ro
-tinerea liniei de orientare politica a invingatorului. Cu toate

ca aduse pe episcopul grec din Vicina" este asadar o greseala
de logica, provenind din nerespectarea cronologiei evenimentelor.
Propozitia citata se putea intrebuinta numai daca intemeierea
Mitropoliei ar fi fost anterioard anului 1343 cand a avut loc in-
talnirea celor doi stapanitori. Altfel, este o imposibilitate logica.
Viindea, Inca odata, un fapt din 1359 nu poate constitui o pre-
misa, pentru un eveniment din 1343. Ar insemna cà a ajuns timpul
istoric reversibil. Sau vrea d. Iorga sa trateze §i. timpul cn aceiasi
dezinvoltura cu care a tratat spatiul, mutand evenimentele din
Balcani in Pind ? 1
Nu intelegem apoi ce rost are fraza chiar in cursul acelui
an 1330, in certurile care sfasiau Peninsula Balcanica, trupele
lui, care sustineau pe o ruda bulgara contra regelui sarb, fusesera
cuprinse in catastrofa dela Velbujd (Chiustendil)". Aceasta frazd
ne aratä un f apt anterior luptei dela Posada ; adaog chiar Ca ex-
peditia lth Carol Robert s'a facut in toantna anului 1330, tinan-
du-se seama., intre altele, tocmai de faptul cà o armata a lui Ba-
sarab fusese zdrobita, putin mai inainte, in zisa lupta dela Vel-
bujd §i ca, prin urmare, domnul muntean nu ar fi putut opune
o rezistenta serioasa. Asa cum se afla situata aceasta fraza, in-
tercalata intre ideia esentiala (pastrarea vechii linii de orientare
politica a lui Basarab) si argumentarea ei (intalnirea si salutarea
lui Ludovic de catre Nicolae Alexandru in 1343) te-ai astepta
ca sa albä o strdnsd legdturd cn una din aceste parti sau cu aman-
doua. De fapt, n'are legatura cu niciuna din ele. Cu ideia esen-
tiara' n'are, deoarece evenimentul relatat e anterior victoriei lui
Basarab ; cu argumentarea acestei idei, si mai putin. Asa incat
trebuie sa admitem concluzia cä suntem in fata juxtapunerii
unei fraze relatand un eveniment de care si-a adus aminte d. Iorga
prin simpla asociatie de idei (elementul asociativ flind anul 1330, in
care a avut loc atat lupta dela Posada cat si cea dela Velbujd).
Credem insä ca, a separa douà parti ale unei argumentari printr'un
element care n'are o legatura organica cu vreuna din ele, ci i§i da-
toreste prezenta unei asociatii determinate de un f apt extern
zisei argumentari, constituie un viciu de constructie si, prin ur-
mare, de expresie sau stil. Explicabil si, intr'o oarecare masura,
1 Vezi partea in-LAI a acestui studiu in Revista Istoricei Romtinti, I (1931),

p. 357-364 §i 381-2; cf. Al. Philippide, Originea Ronidnilor, vol. 1, la$1, 1925,
p. 790 care aratà alte erori de geografie ale d-lui Iorga.
www.dacoromanica.ro
1.2 CONSTANTIN C. GIURESCU
scuzabil, intr'o expunere orala in care adeseaori dispozitia di-

feritelor fraze e influentata de procesul momentan al asociatiei de
idei, acest viciu nu e admisibil intr'o lucrare tiparita, al carei
text, rezultat al reflectiei, a fost supus, desigur, la corecturile
necesare.
Si acum venim la eroarea fundamentalä, de interpretare
istorica. D-1 Iorga afirma. ca. invingdtorul... nu intelegea sa-si
schimbe orientarea lui politica spre räsarit". De unde rezultä
ca aceasta orientare, inainte de Posada, a fost spre apus. Este
insä aceasta o certitudine istorich ? Confirma oare faptele o ase-
menea orientare spre Apus a intemeietorului Tarii Romanesti,
inainte de 1330 ? Pentru a putea raspunde la aceastd intrebare,
e necesar sä examinam imprejurärile in care s'a intemeiat statul
muntean. Din capul locului, un fapt ni se pare in afara de indo-
iala : Pupa stingerea dinastiei arpadiene, politica lui Basarab
sau, daca acesta s'a urcat pe tron la 1310, a predecesorului sau,
n'a lost orientata spre Ungaria ci favorabild ei, ci dinpotriva ostila
acesteia, cautand a trage toate foloasele pe care le comporta si-
tuatia de nesiguranta din regatul vecin. In acest rastimp are
loc intemeierea statului muntean prin ocuparea de catre voevodul
ei a teritoriilor asupra carora Ungurii aveau pretentii de suze-
ranitate. In acest rastimp se ocupa Severinul, unde banii unguri
nu rnai apar intre 1291 §i 1324 1 Tot acum si anume intre anii
1311-1319 Lovistea intra in posesia domnului dela Arges 2
Nu stim precis cum s'a facut ocuparea sau reunirea celorlalte
teritorii românesti ; sigur este insa ea domnul dela Arges, in aceasta
epoca de inchegare a statului muntean, nu putea ii in relatii bune
Cu Ungaria, deci nu-si putea orienta politica sa spre apus. Din-
potriva, el a cautat sa-si asigure sprijinul dusmanilor dela ra-
sarit ai statului ungar, adica sprijinul Tatarilor : ei trebuiau sa-1
ajute intr'un eventual conflict. Chiar daca intre 1324 si 1327
relatiile cu Ungurii s'au restabilit, voevodul muntean a pastrat
legaturile cu Tatarii. Acestia ii trimit un corp de oaste in 1330.
Cand in acest an, la cateva luni dupà dezastrul dela Velbujd,
Basarab e atacat de puternica armata al lui Carol Robert, el
capata ajutor dela necredinciosi", adica dela Tatari. Un do-
cument unguresc din 1351 ne spune ea in lupta dela Posada,
1 I. C. Filitti, Despre Negru Vodd, p. 12.

2 C. C. Giurescu, Cursul poligraliat de Istoria Romdailor, anal 1928-1929,
p. 788; cf. I. C. Filitti, Despre Negru Vodd, p. ii.
www.dacoromanica.ro
voevodul muntean a atacat cum tota sua potentia et vicinorum

paganorum ac aliorum eiusdem patris nostri infidelium aggregata
caterua" 1.
Aceasta politica de orientare rasariteand a Tarii Roma-
ne§ti se pare cd a tinut I:Jana la moartea lui Carol Robert. In-
tampinarea lui Ludovic de catre Nicolae Alexandru la granita
Ardealului, in 1343, arata, credem, tocmai o schimbare in po-
litica voevozior din Tara Româneasca si sfar§itul orientarii spre
rasarit 2 Imperiul tataresc era in decaderrta, in timp ce statul
ungar crestea. Pe de alta parte, odata incheiat procesul de con-
solidare a statului muntean in regiunea lui centrala §i vestica,
odata asigurata posesia Olteniei (unul din motivele razboiului
dela 1330 fusese ocuparea §i stapanirea banatului de Severin
de catre Basarab), voevodul muntean se putea gandi si la o ex-
pansiune spre est, spre partile tataresti". Pentru aceasta insä
avea nevoie de o intelegere, de o colaborare care a §i avut
loc cu regele Ungariei. Asa se explica, dupa parerea noastra,
actul din 1343 al lui Nicolae Alexandru, fiul si se pare, coregentul
la acea data, al lui Basarab I. Distingem deci in politica externa
a Tarii Românesti, in timpul lui Basarab, douà faze : o faza,
s'o numim, orientald, de intelegere cu Tatarii, ilustrata prin aju-
torul ce i-1 dau acestia in conflictul cu regele Carol Robert si o
faza occidentald, marcata prin actul din 1343. Se poate chiar
ca acest act sa fi insemnat sfarsitul unei faze si inceputul celeilalte.
25. D-1 Iorga crede apoi ca Basarab intemeietorul se intitula
Mare Voevod a toata Tara Romaneascr in intelesul de Mare
Voevod al «Romaniei,) intregi, adica a intregului teritoriu pe
care 'Inca nu-1 atinsese colonisarea straina si care n'avea alte
limite decht insesi conditiile geografice" (p. 64). Potrivit acestei
conceptii, Moldova intra de drept in teritoriul supus autoritatii
voevodului muntean. Ne-o spune de altfel explicit insusi d. Iorga
intr'un alt pasagiu, la p. 71 : In clipa cand... disparea orice ná-
dejde de a mentine pentru coroana posesiunea acestor trecgtori
ale Carpatilor, Ludovic pierdea si posesiunea clinei rasaritene,
cu toate ca Domnii dela Arge§, si1ii in acela§ timp a cuceri linia
Dunarii, a-0 apara neatarnarea impotriva Ungariei si a supra-
veghea mi§cdrile Turcilor, acum stapani ai Adrianopolei, nu
1 Hurmuzaki, Documente, I, 2, p. 14-13.

2 Cf. Gh. I. Batianu, Originele stemelor Moldovii ii Tdrii Romdne0i, in
Revista Istoricd Romani& I (1931), p. 39-60.
www.dacoromanica.ro
cdutaserd incd a lace o realitate din preteqiile p este toata T ara

Rondneased" Asadar titlul implica si posesiunea Moldovei, nu-
.
mai ca voevozii munteni n'o putuserd realiza. Iar acest titlu

avea la bazd acel sanatos realism cu temelie geografica si cu
caracter national care adusese pe Tihomir §i pe Basarab sa se
deie drept printi ba§tina§i a toata Tara Romaneasca" (p. 66).
Observäm in primal rand cà n'avem pada azi niciun do-
cument din care sa. rezulte Ca Tihomir sau Basarab au purtat
titlul pe care li-1 atribuie d. Iorga. Despre Tihomir n'avem de
altfel decat o singura mentiune, intr'un document unguresc
din 1332 in care se spune cà Basarab era fiul lui 1. Atat si nimic
mai malt. Iar dintre actele emise de Basarab intemeietorul nu
ni s'a pastrat din nefericire nici until asa Inca nu cunoastem
titulatura lui oficialä. Grafitul descoperit la biserica domneasca
din Curtea de Arge§ 11 numeste numai marele Basarab voevod" 2
Tot asa i se spune si pe piatra de mormant a lui Nicolae Alexandra,
fiul marelui Basarab voevod" 3. Prima data când apare un titlu
oficial al domnilor Munteniei e intr'o scrisoare a Patriarhiei din
Constantinopol, din 1359, in care Nicolae Alexandra e numit
11.H.yoc; f3o668oc; )(al ccOOiv-crIg rco'ca-tic Oirrypo6),axCag4 deci Mare
voevod §i domn al Ungrovlalziei (nu al Tarii Românesti !). In
actele latine ale lui Vladislav, el se intituleaza W ayvoda Trans-
salpinus et Bannus de Zevrinio 5, (in documental din 1369 se
adaoga : nee non Dux de F ogar as) 6, iar in acela slay al Voditei
A3kt MK HI% fed lid garOldipHRH4 KOEKWA,L1 gA4AHCA4IR ott/TTIJE exIm
feHlt RICE11 FIN.rposnavIn (En cel intru Hristos Dumnezeu bine
credinciosul voevod Vladislav, cu mila lui Dumnezeu domn a
toata Ungrovlahia) 7. In documental din 1385, privitor la ma-
nastirea Tismana, Dan e numit deasemenea goemm H Ai/WT[1X
ICM &Ilk Kea! ovrrpogiuxIII (voevod §i. cu mila lui Dumnezeu
domn a toata Ungrovlahia) 8 Iar Mircea cel Baran poarta, in
1 Hurmuzaki, Documente, I, p. 624-3 : ...que in terra transalpina per
Bazarab filium Thocomery scismaticum...
2 Iat'A cuprinsul intreg al grafitului RAiT eswa 144 4dmronS4H npmT4sHrk
gg AHShl saop Ana HOHROM (in anul 6860 la Câmpulung a murit marele Basarab
voevod), in Curtea Domneascd din Arge,s, Bucure§ti, 1923, p. 31.
3 C[14]146 Itt4lilar0 64Cail4EX 110180AX la Onciul, Originile, p. 182.
4 Hurmuzaki, Documente, XIV, p. i.
5 Idem, XV, p. i.
6 Idem, I, 2, p. 148.
7 Al. §tefulescu, Mdndstirea Tismana, Bucure§ti, rgo9, p. 46.
8 Idem, p. 167.
www.dacoromanica.ro
o NouA SINTEZA A TRECUTULUI NOSTRU 15
documentele slave, titlu de KEMIKIt1H 1106130AA H rOCHJAHHh, wa-

iH H rocnoAcTaxopt; ii
A1XIII8 IIZCEFI 3E MN 8rpotmax-TH adica
mare voevod i dOmn, stapanind i domnind peste toata tara
Ungrovlahiei" 1.
Din cele de mai sus rezultà cà expresia a toata Tara Ro-
mâneasca" e o traducere a expresiei grecesti nciccoN 06yypo6Acxx(ag
sau a celei slave Kum ovrrpottnnOi sau ESZCEH SEMH SIVORAAXTH.
Acest tutu grec sau slay urmeazd deci sd analizat, nu cel
romdnesc, care n'a existat in actele oficiale ale secolului al
XIV-lea i nici nu putea sa existe in vremea aceia. Deosebirea
este esentiala i iata de ce : Atat in formula greack cat si in
cea slava, numele Orli este Ungrovlahia, nu Tara Româneasca.
Aceasta denumire este de origina bizantina, ceeace explica si
forma ei 2. Intr'adevär, Bizantinii au simtit nevoia sà diferen-
tieze printr'un nume special Vlahia dela nordul Dunarei de Vlahia
din Tesalia, binecunoscuta lor. Si de aceia, i-au zis celei dintai
Ungrovlahia adica Vlahia de langa. Ungaria 3, dupà cum mai
tarziu vor zice Moldovei Rusovlahia adica Vlahia de lang5.
Rusia. Aceastä denumire de Ungrovlahia nu cuprinde in sine
insä ideia intregului teritoriu românesc pe care Inca nu-1 atin-
sese colonisarea straina i care n'avea alte limite decat insesi
conditiile geografice", cum crede d. Iorga. Ea se refera la o for-
matie po/iticd al carei teritoriu putea creste sau descreste, dui:4
imprejurarile vremei. Cuvantul micalg slavoneste EchCEH (in tra-
ducere : toatd) care l'a impresionat poate pe d. Iorga, e o simpla
1 Vezi documentul din 1413 in I. Bogdan, Documente privitoare la relaftile

Tdrei Romdnq.ti cu Brapvul ;ca.. cu Tara Ungureascd in secolele XV si XVI, Bu-
cure§ti, 1905, p. 3.
2 Pentru prima data e pomenità in cronica lui Joan Cantacuziuo, care po-
vestind luptele din anul 1323 ale liii Mihail, tarul Bulgariei, cu Bizantinii, spune
cd eel dintai a fost ajutat de o oaste numeroasa a Ungrovlahilor (0 Si vipo
iSiav CT patcav covar.yeuv wsti 4 obvy.6)*(w, r.cLt& cup.p.axichy oZyz 6).irriv, Itt Si
zoti 3.:r.oricy.tv Tcripa)oc66,v .. in Ioannis Cantacuzeni eximperatoris historiarum libri
IV, ed. Bonn, vol. I, p. 175, randul 16-48. In scrisoarea patriarhului de Con-
stantinopol, din 1359 intalnim char denumirea Otrripo6ketxtu. Vezi mai sus, p. 14.
3 Ca acesta e intelesul denumirei Ungrovlahia iar nu acela de dependenta
de Ungaria" in sens politic, cum inclina sa creadd Onciul, Originile, p. 177,
a dovedit-o, fara putinta de replica, V. Bogrea in Ungro-vlahia publicata in Anua-
rul Institutului de Istorie Napionalci din Cluj, II (1923), p. 356-8.
4 Vezi porunca din 1395 a patriarhului din Constantinopol prin care in-
credinteaza hli. Petru protopopul ingrijirea i carmuirea prea sfintitei mitropolii
a Rusovlahiei (ril; `Pwao6Xaxiac) adica a Moldovei, in Hurmuzaki, Documente,
XIV, p. 19.
www.dacoromanica.ro
11; CONSTANTIN C. GIURESCU
formula de cancelarie medievala ce se intalne§te nu numai in

actele muntene, dar §i in cele moldovene 1, sarbe 2, croate 3, slo-
vene 4, etc. El nu are intelesul etnic-teritorial pe care vrea sä
i-1 dea d. Iorga. In concluzie deci, titulatura slavona sau greaca,
nu romaneasca, a domnilor Tarn Române§ti, cuprinzand ter-
menul de origine bizantina Ungrovlahia, iar nu cel autohton de
Tara Romdneascci, nu ne permite sa afirmam cà ace§ti voevozi
se considerau ca stapanitori ai Romaniei intregi, adica a in-
tregului teritoriu pe care Inca nu-1 atinsese colonisarea straina
§i care n'avea alte limite decat inse§i conditiile geografice".
28. Intemeierea Moldovei este pusà de d. Iorga in legatura
cu expeditiile Ungurilor impotriva Tatarilor, la jumatatea seco-
lului al XIII-lea. Pupa victoria desavar§ità a celor dintai, Andrei
sin Latzk, comandantul marginei orientale a Ardealului incre-
dinta paza teritoriului de curand ocupat, din imprejurimile
Bali pana la cursul ramlui Moldova, unui subaltern, simplu capitan
regal, ales printre voevozii Romani din Maramure§, Sas fiul lui
Drago§. oO Tara moldoveneasca) fu astfel creata numai in in-
teresul Coroanei, ca sa serveasca de zágaz impotriva unor incercari
dinspre Rasarit" (p. 72). Urmeaza apoi expunerea ocupdrii Moldovei
de catre Bogdan, voevodul rasculat din Maramure§ (p. 72-3).
Este surprinzator faptul ea' d. Iorga trece cu vederea pe
Drago§ §i considera ca intemeietor pe Sas. In realitate pärintele
1 Vezi, de pild5, actul omagial al lui Roman, voevodul ocin af MA* ROA0-
111ACK01 WT[Z] HAOHHH% Mt AO glerS moot care Vladislav Iagello, care are intre
alte titluri i pe acela de kkAH4H0 mica PSoor armnic (Hurmuzaki, Documente,
I, 2, p. 815) ; cf. inscriptiile de pe patrahirul cu portretul lui Alexandru cel Bun
si al doamnei sale Marina : 'ha 'Aksiavapoo BoE;cipia a7rcoxpeccwp nas-qc Mo),-
ZoCAaxiag xai xapariaXaaiac si Mapiva ai.).roxpatd,plaa rcao.oc MoVicrAaxiac zai
xaraiaXaoiac, in N. Iorga, Patrahirul lui Alexandru cel Bun : cel dintdi chip de
domn romdn in Analele Academiei Române, Mem. Sect. Ist., seria 2, t. XXXV,
P. 344.
2 Vezi, de pildh, scrisoarea din Martie 1220 a lui Stephanus, dei gratia
totius Servie, Dioclie, Tribunie, Dalmatie atque Chlumie rex coronatus" (C. Jire-
6ek, Geschichte der Serben, vol. I, Gotha, 1911, p. 297). cf. documentul din 1222
1228, in care titlul regelui este : GT4t1H PO SOHIHI MHAOCTH lit141044HH HlkRH 1:111Als
RAC! C(HOCKFHE 31M51.., (Hurmuzaki, Documente, I,
2, p. 774).
3 Vezi, de pilda, documentul din 1357 dat de ditre Ioannes totius Croatiae
et Dalmatiae banus" (Hurmuzaki, Documente, I, 2, p. 47).
' 4 Vezi, de pildb, actul din 1251 dat de Nos Stephanus, Banns tocius
Sclauonie" (Rerum Hungaricarum Monumenta Arpadiana, ed. Endlicher, p. 477)
si cel din 1234 al lui Colomanus dei gracia rex et dux tocius Sclauonie" (Idem,
). 443).
www.dacoromanica.ro
acestuia, Dragos, a fost primul intemeietor al Moldovei. 0 spun

lamurit cronicele noastre vechi 1, o spun categoric toti isto-
ricii cari s'au ocupat de aceasta problema 2 §1 o spune raspicat...
insusi d. Iorga, insa la finele lucrarii sale, in tabla cronologicà
a domnilor Inteadevar, gasim acolo ca prim domn al Moldovei
pe Dragos cu anii de domnie ca. 1352-1353" (p. 291). Asa stand
lucrurile, nu intelegem afirmatia de mai sus. SA' fie ea rezultatul
grabei sau neglijentei ? i in editia I-a a lucrarii franceze i in
cea de a doua revazuta i marità" i acum, in &Elia româneasca
amplificata i modificata, textul e la fel. Admitand cá s'au facut
cel putin doua corecturi la fiecare lucrare, ar rezulta ca d. Iorga
a scapat din vedere de sase ori sa pomeneasca pe Dragos. Lu-
crul e greu de admis, dar nu imposibil. Dovada ca in Cate i trele
editiile se afirma cä regele Carol I a murit la 3 Septemvrie 1915 3,
pe cand in realitate data exacta e 27 Septemvrie (ro Octomvrie
stil nou) 1914 4. Gresala n'a fost observatà la niciuna din cele
6 corecturi. Nu-i exclus ca tot asa sä se fi intamplat i cu Dragos.
Daca admitem insa cealalta ipoteza i anume c. domnia sa con-
sidera intr'adevar ca intemeietor pe Sas, atunci nu intelegem
ce cauta Dragos in lista cronologica a domnior moldoveni dela
finele càrii, cu anii de domnie, ca. 1352-1353 ? El trebuie, in
cazul acesta, sters. Oricare ar fi insa parerea d-lui Iorga, e ne-
cesar sä stabileasca o concordanta intre diferitele afirmari ; alftel,
lectorul nu mai stie ce sa aleaga.
0 alta nedumerire produce titlul de simplu capitan regal"
pe care il dà d. Iorga lui Sas. Pe ce se intemeiaza domnia sa child
ii acorda acest grad ? Noi, cel putin, nu cunoastem documentul
sau cronica in care Sas e numit capitan regal. In actul din 1365,
1 Vezi Analele Putnene i Cronica anonimd la I. Bogdan, Vechile cronice

moldovenesci pdnd la Urechia, Bucuresti, 1891, p. 143 0 188 ; Letopiseful dela
Bistrila, Cronica serbo-nwldoveneascd i Cronica moldo-polond la I. Bogdan, Cronice
inedite atingdtoare de istoria Romdnilor, Bucuresti, 1895, p. 34, 94 0 119 ; Leto-
piseful lui Azarie la I. Bogdan, Letopiseful lui A zarie, in An. Ac. Rom., Mem. Sect.
1st., seria 2, t. XXXI, p. go.
2 D. Onciul, Originile..., p. 99 ; Xenopol, Istoria Romdnilor..., ed. III, t.
III, p. 44-5 ; Ioan MiIthlyi de Apsa, Diplöme maramuresene din secolul XI V si
XV, Sighetul Maramuresului,r900, p. 58.
3 Editia I francezà, Paris, 2920, p. 289 ; editia II franeeza, Bucuresti
1922, p. 257 ; editia III romaneasca, Bucuresti, 1930, p. 280.
4 Vezi Monitorul Oficial cu data Sambät5 27 Sept./to Oct. 1914 : Asfazi
27 Septenwrie 1914, ora 5 si 30 in. dimineata, Maiestatea sa Regele Carol I in-
temeietorul Regatului Romaniei, a incetat din viat5 la castelul Peles".
9
www.dacoromanica.ro
Fevruarie 2, privitor la Bale, se spune numai atat ca el era fiul

lui Sas (Balk filium Zaaz) 1, fail sä i se dea acestuia din urma,
titlul pomenit de d. Iorga. In cronicele noastre e numit voevod.
Ramâne deci sa se arate actul care justified titulatura data lui Sas.
27. Relatând expeditia lui Sigismund, regele Ungariei, im-
potriva lui Stefan al Musatei, d. Iorga afirma ca cel dintai, tre-
cand Siretul, inaintä pana la Har tau, una din resedintele Voe-
vodului..." (p. 79).
Faptul nu e sigur. Indicarea localitatii se bazeaza pe douà
texte slave (letopisetul dela Putna i piatra mormantald a lui
Stefan al Musatei dela Radauti) in care se afirma insa cà voe-
vodul -Moldovei a batut pe regele Ungariei HA KHH MIA 2 (la Hindau).
Aceasta localitate pare insä a fi mai degraba Ghinddoanii din
judetul Neamt. I. Bogdan, editorul letopisetului dela Putna,
propune aceasta identificare 3 pe care o admite i d. I. Minea
care a consacrat un studiu special politicii orientale a lui Sigis-
mmid 4. Un lucru e sigur : expeditia a durat putin, deoarece la 3
Ianuarie 1395 Sigismund era inca la Cristurul secuiesc, iar la 14 Fev-
ruarie se intorsese la Brasov 5. Pe de altà parte, singura indi-
catie precisa de localitate in Moldova o gasim In documentele
din 2 Fevruarie date de Sigismund inaintea cetdii N eanqului 6
Este sigur asadar Ca armata regala a strabatut judetul Neamt ;
identificarea localitatii Ha viimork cu Ghindaoanii are deci multi
sorti de probabilitate. In orice caz, d. Iorga era dator, dat fiind
ea exista i o altà parere in afara de a sa, sà mentioneze faptul
sau, in cazul cand nu vrea s'o Lea, sal prezinte identificarea sa
ca o ipoteza, nu ca o certitudine.
28. Inceputul conflictului lui Stefan cel Mare cu Turcii
este infatisat de d. Iorga in modul urmator : Dar Mohamed era
hotarat sa cucereascá tot circuitul Marii Negre... Cerand un tribut
pe care Domnul moldovean nu-1 praise poate niciodath Portii,
1 loan Mthály, Dipl6me maramuresene, p. 56. In docunientele diu II August

1373 i se spune nurnai Sas voevodul" (Saaz woyvode i Szasz Wayvode) ;
in cel din 22 Junie 1384 Sas Valahul" (Saaz Olachy). Idem, p. 65, 68 i 82.
2 Vezi respectiv I. Bogdan, Vechile cronice, p. 143 §i Eug. Kozak, Die
Inschrilten aus der Bukovina, I Teil : Steininschriften, Cernauti, [19o3], p. 105.
3 Vechile cronice, p. 246.
4 Principatele rornchze Si pohtica orientald a briparatutui Sigismund, Bucu-
re§ti, 1919, P. 54.

5 Ibidem.
6 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
el pretinsese, inaintea bätäliei dela Vaslui, Chi lia i Cetatea Alba."

(1). 98)
Afirmatia ca Stefan n'a plàtit poate niciodata tribut Tur-
cilor inainte de lupta dela 1475 este surprinzatoare. Izvoarele
contemporane ne arata pe Stefan tributar Portii pada. in 1473.
Miechowski, relatand cucerirea Chiliei de catre domnul mol-
dovean in 1465 si supárarea initiala a Sultanului pentru acest
fapt, adaoga : Cu toate acestea, pe ambasadorul lui Stefan,
venit cu tributul i daruri, i pe care il inchisese, 11 eliberd cu cinste,
arätandu-se multumit cu scuzele despre luarea Chiliei" 1 Dlugosz,
Naker i indirect chiar bizantinul Chalcondylas arata dease-
menea pe Stefan cel Mare tributar Turcilor in prima parte a dom-
niei sale. Sultanul Baiazid, in scrisoarea adresata Raguzanilor,
dupà cucerirea Chiliei, afirma cà domnul Moldovei «a fost pana
mai deunazi sluga credincioasä a raposatului meu tata si a bu-
nului meu i ca niciodata nu le-a calcat poruncilec Lasand la
o parte exagerarea orientala a expresiunilor, afirmarea e, in fond,
adevarata." 2. E interesant de constatat cà aceasta scrisoare se
add reprodusa aproape in intregime de d. Iorga, in Studii istorice
asupra Chiliei §i Cetcitii Albe, Bucuresti, 1900, p. 157-8. La
22 Mai 1476, Mahomet al II-lea care se afla la Varna, in drum
spre Moldova, declard ca ar opri expeditia daca Stefan i-ar da tri-
butul neplatit, ar renunta la Chilia i ar elibera pe prizonieri.
Aceleasi conditii le pusese Sultanul Domnului Inca mai dinainte
de a intreprinde catnpania. Aceasta o stim dintr'o scrisoare
venetiana, trimisa dill Pera, la 23 Mai 1476, care mai cuprinde
ft lamurirea foarte pretioasa cä tributul se cerea pe trei ani treci4i
(el caraco de anni tre passati). Stefan 11 refuzase prin urmare
incepand cu anul 1473 3. Adaog ca scrisoarea a fost publicata
chiar de d. Iorga in Acte i Fragmente, III, p. 56. Fatal de aceste
marturii, este azi admis in istoriografia romana ca. Stefan a plata
tribut Turcilor in prima parte a domniei lui 4. 0 spune de altfel
rat-unfit... insusi d. Iorga, insa in alt studiu i anume in acela
consacrat in intregime viteazului donm moldovean. In cei dintai
doi ani afirma domnia sa deci dela 1456 la 1458, Vlad si-a
1 Hasdeu, Archiva istoricd a Romdniei, Bucuresti, 1865, I, 2, p. 41.

2 C. Giurescu, Capitulaliile Moldovei cu Poarta Otomand, Bucuresti, 1908,
p. 61.
3 Idem, p. 61-62.
4 Ibidem ; I. Ursu, telctn cel Mare, Bucuresti, 1925, p. 65-66.
.
www.dacoromanica.ro
plata dupa cuviinta birul turcesc la care de mult era supush

Tara Româneasca.. Nici Stefan nu va fi uitat §i era marele
Sultan Mohamed al II-lea omul care sä lase a se uita o indato-
rire baneascä luata fata de dansul ea toata boierimea Mol-
dovei impreuna cu Petru Aron fagaduise impäratului pagan
cele doud mii de galbeni care era o suma foarte mica fata de li-
ni§tea ce se asigura printr'insa, fata de u§urintele de negot pe
care le chizá§luia. Inchinarea catre cineva mai puternic adaoga
d. Iorga rascumpararea prin bir ca sa nu fii pradat de eine
putea lesne sä te prade, nu erau privite de nimeni pe acea vreme
ca o injosire" 1. Dar atunci, e cazul sa ne intrebdm : Cand are
d. Iorga dreptate ? In opera de sinteza in care afirma c. Stefan
n'a platit poate niciodata tributul sau in lucrarea speciala an-
terioard, consacrata. viteazului domn, in care spune contrarul ?
Dupa cum am dovedit mai sus, Stefan a platit haraciu Tur-
cilor. A§adar afirmatia contrara din opera de sinteza trebuie in-
aturatä.
29. Despre Stefanitä Voda, fiul lui Bogdan cel Chior, d.
Iorga ne spune ca el nadajduia sa poata inabu§i in sange re-
voltele care aveau sä se nasca fire§te din regimul de teroare
instaurat de dansul i caruia el nu §tiu macar sa-i dea un lustru
de glorie intr'o vreme cand Tatarii mi§unau la granitele mol-
dovene".
Aprecierea cuprins5. in ultima parte a frazei este nedreaptä.
Intr'adevar Stefanita n'a fost numai un suveran crud, el a avut
remarcabile insu§iri razboinice care l'au fdcut sä ca§tige mai
multe biruinte, dintre care una impotriva Turcilor i alta impotriva
Tatarilor ce navaliserd in paid cu sultanul Albu. Iata cum po-
veste§te letopisetul lui Macarie izbânda desavar§ità a armatei
moldovene§ti : Si cand era in al doilea an al domniei acestuia
(=1518), in luna lui August, porni Alb, unul din sultanii táta-
re§ti din Perecop, cu o multime de Tatari spurcati i trecura
fara de veste apa Nistrului i ajunsera la Prut i incepura a jefui
tara, dupa obiceiul lor, de jur imprejur. Auzind atunci despre
ei Stefan Voevod, se scula fara intarziere cu oaste asupra lor
si-i infranse in toate partile, fdcand omor printre dan§ii. Si s'au
innecat in Prut §.1 s'au inglodit in Ciuhru ; iar cati au rämas vii,
i-au gonit pana la Nistru i acolo s'au innecat in fuga lor oarba.
Altii au fost prin0 de vii, iar Alb sultanul abia au scapat cu pu-
1 Istoria lui ;Stefan cel Mare pentru poporul roman, Bucureti, 19o4, p. 79.
www.dacoromanica.ro
0 NOUA S1NTEZA A TRECUTULUI NOSTRU 91
tini de ai sài, rdnit si el la cap. Cella lti cafi au putut sa fuga, au

luat-o pe jos, goi ii fara arme i cu rusine au ajuns in locurile
lor" 1. In ce priveste victoria impotriva Turcilor, ea este rela-
tata in felul urmator : In anul 7032 (=1524) au batut Stefan
Voevod la Tarasauti, de cea parte a Prutului, ca la 4000 de Turci
cafi se intorceau din tara leseasca. Putini dintre dansii si-au
mai vazut tara lor" 2 Inceputul capitolului privitor la expeditia
in Tara Romaneasca sunä in cronica lui Ureche-Simion Das-
calul, astfel : Semetindu-se Stefan Voda pentru vdlhva ce-i mergea
cu noroc la rdzboae, strans-au tara i cu mare urgie au intrat in
tara munteneasca, asupra Radului Voda" 3. Iar portretul lui Ste-
fanitä, facut de aceiasi cronica e urma."torul : Acest Stefan Voda
intru tot sernana cu firea mosu-sau, lui Stefan Vodd cel Bun,
ca la razboae Ii mergea cu noroc, Ca' tot izbandia i lucrul sat'
11 stia purta macar ca era tat-1dr de zile ; amintrelea era om ma-
nios si pre lesne varsa sange" 4. Asadar nu se poate spune ch.
Stefanita n'a stiut sä dea un lustru de glorie domniei sale. Sca-
defile pe care le-a avut acest voevod nu trebuie sa ne impiedice
a-i recunoaste i Insuirile. Caracterizarea d-lui Iorga dovedeste
o judecata arbitrara provenind dintr'o desconsiderare nejustificata
a unor marturii istorice necontestate si dare.
1 In I. Bogdan, Letopiseful lui Azarie, p. 133. Analele putnene din leto-

pisetul lui Azarie dau 0 data biruintei lui ,5tefanita. : §i in al doilea an al domniei
sale, luna lui August in 9, au 6.§tigat intaia biruintã asupra afurisitilor de Ta-
taxi" (p. 131). In cronica moldo-polone: gasim o redactiune cu unele elemente noud ;
aci ni se arata rolul pe care l'a avut vornicul Carabat in aceasta victorie (I. Bog-
dan, Vechile cronice moldovene0i, p. 229).
2 I. Bogdan, Letopiseful lui Azarie, p. 135 ; cf. cronica lui Macarie : In
anul 7032 (1524) spulbera tefan voevod 4000 de Turci ce se intorceau din tara
le§easca, la Thrasauti, de cea parte a Prutului. Putini dintre dan0i i§i mai
vazura tam lor" (in I. Bogdan, Vechile cronice moldovenesci, p. 202).
3 Ed. C. Giurescu, Bucure§ti, 1916, p. 131. In letopisetul lui Azarie, campania
impotriva lui Radu e infati§ata astfel : In anul treizeci i patru peste §apte mii
(7034=1256) s'au sculat .tefan voevod cu manie II cu toatã puterea sa inpotriva
lui Radul, voevodul muntenesc, in saptamanile carnii, 0 au ajuns prädand II
arzand pana la Tarpon Dar Radul Voevod, necutezand a-i sta impotriva, s'au
rugat de pace si .t.ef an voevod s'au intors indarat. In toamna aceluia§ an, intrat-au
§tefan Voevod din nou in tara lor, din pricina obrazniciei lor, i dupa ce au
trecut pe unde i-au placut, s'au intors indarht, purtand in trupul sau boala care
au pus sfar0t vietii lui la Hotin, in anul 7035 (=1527), luna lui Ianuarie", in
I. Bogdan, Letopiseful lui Azarie, p. 135.
4 Ed. C. Giurescu, p. 132. .
www.dacoromanica.ro
CAP VI. ELEMENTELE CIVILISAI ROMANESTI IN EPOCA MODERNA
30. Vorbind de adânca inraurire latinä asupra fondului

trac, d. Iorga aratã termenii din limba român g. care dovedesc
aceastä inraurire. Cercetarea e facutä pe diferitele domenii ale
activitätii omenesti. Domnia sa afirmá cà termenii privitori la
mobilier sunt latini si da ca exemplu, intre altele, cuvântul pahar
(p. 122). In realitate insa acest cuvânt e de origine slavd, fiind
imprumutat din limba sArba (pehar) 1
Tot ca termen latin citeazä d. Iorga ovdsul (p. 124) care
de f apt insa e deasemenea slay. Cuvântul românese vine din vsl.
ovisii 2 ; etimologia e cunoscuta de multa vreme filologilor nostri.
Nici dobándd nu e de origine latina., cum crede d. Iorga,
derivandu-1 din debenda (p. 124). In realitate, dobAnda vine dela
a dobdndi iar acesta din vechiu slavicul dobyti, dobqd4 3. Asadar
suntem in f ata unui termen de origind slava, nu latinä.
Ace la§ lucru i pentru sabie. Acest termen nu e de origine
latina, cum afirma d. Iorga (p. 124), ci iards slava. El vine, se
pare, dela Bulgari la cari cuyAntul are aceias forma : sabija,
sabja; la ceilalti Slavi, de pilda la Sloveni, la SArbi si la Rusi,
se zice sablja, ca in unele dialecte ale limbii vechi bulgaresti...
Slovacii i Malorusii de azi zic gablja" 4.
In sfarsit, nici termenii cositor i hdrtie nu sunt o mostenire
latina. Pe cel dintAi 1-am luat dela Slavi (vechiu bulgar kositeril) 5
pe cel de al doilea din limba greaca. (Dupd Tiktin o. c., el deriya
din medio greaca : )(apt(, dupd Candrea, o. c., din neo-greacd :
xapT1). Asa dar, etimologiile date de d. Iorga (cassiterium, p. 124
§i. chartula, p. 46) trebuesc inlaturate.Filologia poate aduce
reale servicii istoriei dar i se cere o conditie : sal nu fie fantezista.
1 0. Densusianu, Hisioire de la langue roumaine, t. 1, Paris, 1902, p. 368 ;

Th. Capidan, Raporturile linguistice slavo-romdne in Dacoromania, III (1923),
p. 223 ; H. Tiktin, Diclionar royndn-german, Bucuresti, 1924, sub pahar; I. Aurel
Candrea i Gh. Adamescu, Dicfionarul enciclopedic ilustrat Cartea Romdneascd",
Bucuresti, [1931], sub pahar.
2 0 Densusianu, o. c., p. 259 ; H. Tiktin, o. c., sub ovds; I. Aurel Candrea
si Gh. Adamescu, o. c., sub ovds.
3 0. Densusianu, o. c., p. 256 ; H. Tiktin, o. c., sub dobindi; I. Aurel Can-
drea i Gh. Adamescu, o. c., sub dobindi.
4 I. Bogdan, Documentul Rdzenilor din 1484 5i organizarea armatei mol-
dovene in secolul XV, in An. Ac. Rom. Mem. Sect. Ist., seria 2, t. XXX, p 433.
5 0. Densusianu, o. c., p. 260 ; cf. H. Tiktin, o. c., sub cositor.
www.dacoromanica.ro
31. Cu privire la notiunea de imparat §i la rolul pe care

1-a jucat ea in viata noastra politica din evul mediu, d. Iorga
face urmatoarele afirmari : Daca viata mistica vine dela Traci,
Roma a infiltrat in sufletul Traco-Ilirilor acea notiune necesara,
indispensabila a Impdratului care se intalne§te tot a§a. la Ro-
mani ca i la Albanesi. Am vazut cum ea a impiedecat in evul
mediu acele aventuri regale §i imperiale care costara pe Bulgari
0 pe Sarbi cel mai scump sange al lor, aruncandu-i in lupte ne-
contenite a caror tinta trebuia sä fie coroana Cesarilor din Orient
sau aceia a concurentilor lor din Apus. Aceastä notiune a unui
singur drept politic, neaparat legitim in sensul traditional, ingadui
Românilor a-§i 'Astra ideia de Stat in forma modesta a Voevo-
datului teranesc, pentruca de indata ea sa se poata desvolta,
parasind aceasta arie rurala a Carpatilor, la cel dintai concurs
favorabil de imprejurdri" (p. 126). Afirmatia ca s'a aratat mai
inainte cum notiunea de imparat ne-a impiedicat in evul mediu
dela aventuri regale i imperiale, se referä probabil la capitolul
III, unde d. Iorga spune cà la inceputul evului mediu n'a existat
o alta autoritate cleat domnia (dominio) domnului (dominus)
care este Imparatul numit asemenea i Impdrat, precum Alba-
nesul nu cunoa§te alt suveran decat pe mbret (imperator)". No-
tiunea de regalitate ne-a fost straina, ca i aceia a principatului
germanic. Cetäteanul roman dela Dunare a§teapta supt Dic-
cletian, supt Constantin, cum va a§tepta i supt Imparatii bi-
zantini, intoarcerea steagurilor. Despärtit de Roma prin vitregia
vremurilor, el ii apartine Inca prin suflet" (p. 37).
Credem ca explicatia d-lui Iorga nu-i exacta. Nu notiunea
de imparat sadita in mintea Dacoromanilor de stapanirea Romei
0 nici ideia de legitimitate, i-a impiedicat pe ace§tia sa incerce
formarea unei mari stapaniri de caracter imperial sau regal cum
au voit-o Bulgarii i Sarbii. Ci factori de natura mult mai putin
ideala i anume, in primul rand, dominatia puternica a Uralo-
altaicilor i a celorlalti barbari, apoi a statelor infiintate in ye-
cinatatea noastra. A§adar nu o idee abstractci, ci un raport de
forp care, multa vreme, ne-a fost defavorabil. and Românii
Petru, Asan i Ionita, din muntii Balcanului au gasit situatia
prielnica, nici notiunea de imparat i nici ideia legitimitatii nu
i-a impiedecat sà atace imperiul bizantin, sa-i ia provinciile 0
sä incerce a institui o formatie cu pretentii de imperiu (vezi Hur-
muzaki, Documente, I, p. Io, scrisoarea lui Ionita catre Papa
cerand sa-1 incoroneze ca Impdrat). Dacd ar li putut-o, e sigur
www.dacoromanica.ro
cà o faceau i Romanii din stanga Dundrii. Credem deasemenea

ea depdrtarea de Bizant, de care eram despartiti prin Bulgari
ca si de Roma, de care ne separau Serbo-Croatii i marea, va
fi fost iarasi una din pricinile pentru care n'am incercat sa re-
vendicam coroana Cesarilor din Orient sau aceia a concuren-
tilor din Apus" : era prea in afara de aria geografica a vietii noastre.
Nici afirmatia ea aceastd notiune, a unui singur drept politic
(acela al Romei !) neaparat legitim in sensul traditional, ingadui
Romanilor a-si pastra ideia de Stat in forma modesta a Voevo-
datului teranesc" (p. 126), nu ni se pare intemeiata. Am putut
sà pastram ideia de Stat nu prin notiunea dreptului politic, le-
gitim i unic, cum crede d. Iorga, al Romei, ci prin formatiu-
nile noastre de pe malul stang al Dunarii, prin voevodatele i cne-
zatele care au dat mai tarziu, contopindu-se, cele doua domnii.
e interesant de observat ea termenii prin care sunt designate
aceste formatiuni politice romanesti, n'au o origine latind, ci
una slavã. Primele mentiuni din documente privesc tara voe-
vodului Seneslau, cnezatul voevodului Litovoi i cnezatele lui
Ion si Farcas 1. Nu vedem asadar intrucat notiunea dreptului
politic al Romei legitim i unic ne-a facut sä pastram ideia
de stat in forma modestä a voevodatului". Sau ne intoarcem
la exagerarile acelora care, vorbind de istoria Românilor, tre-
buiau sä aminteasca neaparat de Alba-Longa si de regalitatea
lui Numa Pompiliu ? Credeam ca se incheiase aceastä era a isto-
riografiei noastre.
32. Caracterul primilor voevozi din Tara Romaneasca si a
curtei lor e inatisat de d. Iorga in felul urmator : cei dintai
Voevozi can îi afisara pretentia de a fi Domni ((ai intregei Tar--
RomânestiD erau Inca simpli printi-terani, continuand traditia
imperiala in formele cele mai modeste. Cu toate acestea, Inca
Basarab, intemeietorul unei Biserici Domnesti la Curtea de Arges,
cu admirabile fresce, fu ingropat cu diadema pe cap in vesmant
de purpura, presarat cu margaritare, incheiat cu bumbi de aur
avand pe ei armele tarii i incins cu o cingatoare care ispraveste
intr'o bucla de aur fin lucrata. In aceias necropola, d. Virgil Dr&
ghiceanu a gäsit un intreg tesaur de obiecte pretioase. Dar dacà
ei se adaposteau, la vreme de primej die, in cetatea lor din Arges,
1 Vezi diploma Ioanitilor, din 1247, Ili Hurmuzaki, Documente, I, p. 250-1 :
...cum Kenazatibus Ioannis et Fareasii ... terra Kenazatus Lytuoy Woiavode...

terra Szeneslai Woianode Olatorum....
www.dacoromanica.ro
dacã puturd sa-si anexeze centrul urban al Câmpulungului, in-

temeiat de Teutoni si locuit de burghezi de loc din Ardeal, daca
mostenisera dela Tatari un sistem vamal si daca, in sfarsit, tra-
ditia Banilor unguresti ii dadea o monedd lor, ei nu-si insusi-
sera Inca decat o parte din ceiace deosebeste o adevarata viata
de Stat, superioard simplelor obiceiuri patriarhale. Grabnica so-
sire in Tara Româneasca a numeroase elemente : clerici, oameni
de carte, nobili, razboinici pe cari cucerirea turceasca Ii alunga
din patriile lor balcanice, trebuia sä aduca o schimbare aproape
subita" (p. 127-8).
Pasagiul reprodus mai sus cuprinde o flagranta contradictie.
Prima fraza a lui e desmintità de cea de a doua. Sau afirmam
cà cei dintai voevozi ai Tarii Românesti erau Inca simpli printi-
tarani, continuand traditia imperiala in formele cele mai modeste
sau punem in evidentä luxul stralucit al intemeietorului Orli deci al
primului domn. Sau una, sau alta. In nici un caz insä amandoua
in acela§ timp caci este, logic, o imposibilitate. Cum se explica
aceastä contrazicere a d-lui Iorga ? Credem ca in modul urmator :
Domnia sa a avut si are Inca asupra originilor vietii noastre de stat
o conceptie pe care am numi-o taranistä. Primii voevozi o spune
lamurit mai sus au fost simpli printi-terani". Curtea lor era o
curte modesta, larä stralucire si avand numai o parte din ceiace
deosebeste adevarata viata de stat, superioard simplelor obi-
ceiuri patriarhale". Boerii, chiar cand erau de origind streind,
fugari sau oaspeti, nu se deosebeau prin nimic esential" de tarani
(p. 148). In Scrisori de boieri" aparute in 1912, domnia sa afirma
chiar ca voevozii români n'au avut o curte si ei erau uncoil-
jurai, neaparat, in cele dintai decenii, numai de sfetnici in port
românesc, asemanatori cu bdtranii chemati la judecatile tard-
ne§ti" 1. Asadar voevod taran, curte tardneascd, boieri Tarani.
S'a intamplat insä ca sdpaturile dela Arge sä dea la iveala luxul
stralucit al unui voevod muntean din secolul XIV care, dupd
pdrerea d-lui Iorga, e chiar Basarab intemeietorul. Vesmânt
de purpura cu nasturi de aur si cu margaritare, diadema de fir si
perle, pafta splendida de aur, inele pretioase din acela§ metal
§i impodobite cu pietre scumpe, pe scurt tot ceiace alcatuie§te
luxul unui stapanitor bogat si iubitor de fast 2. Iar un asemenea
voevod presupune o curte dupa masurd, cu boieri si dregatori
1 N. Iorga, Scrisori de boieri, Valenii de Monte, 1912, p. II.

2 Vezi Curtea domneascd din Arge,s, Bucure§ti, 1923, p. 59-68.
www.dacoromanica.ro
CONSTANTIN C. GIURESCU
imbracati in vestminte stralucite, taiate din stofe grele §i. scumpe.

(In privilegiul mi Mircea se pomenesc patru feluri de vilar"
adica de catifea : de Ypres, de Louvain, de Colonia §i. de Cehia,
in afara de postavuri §.1 alte articole de imbracaminte) 1. Si atunci,
date flind rezultatele sapaturilor dela Curtea de Arge§, d. Iorga
s'a gasit in fata unei grele alternative : de a alege intre conceptia
sa taranistä simpla impresie subiectiva §.1 rezultatele amin-
tite care dovedeau o stralucità viata de curte. Logic ar fi fost
ca sa renunte la cea dint5i i sa admità concluziile care rezultau
in mod evident din sapaturi. Dar d. Iorga n'a voit cu nici un
pret sa faca aceasta. Ii intelegem. Teoria taranista a inceputu-
rilor noastre de stat e, ca i teoria libertatii initiale a taranului,
una din ideile scumpe ale domniei sale, introdusa in istoriografie
intr'o vreme cand revendicärile pdturei rurale constituiau preo-
cuparea de capetenie a politicei noastre interne. Nu putea deci
sä renunte la dansa fara ca sa nu recunoasca falimentul unei
intregi conceptii, f 'Ara sa distrugà atatea concluzii practice care
decurgeau din aceasta teorie taranista a inceputurilor noastre
de stat 2. Si atunci a cautat s. acorde vechea teorie cu rezulta-
tele noi ale sapaturilor. Si a crezut COI o poate face in felul ur-
ma-tor : In textul din editia I, aparut inainte de aceste sapaturi,
a intercalat pasagiul cu toate acestea... pAna la un intreg te-
saur de obiecte pretioase" fara sd observe insa flagranta con-
trazicere care existà intre prima fraza a paragrafului §i. pasagiul
intercalat.
Realitatea e evident aceia aratatà de sapaturile dela Curtea
de Arge§. Primii voevozi n'au fost simpli printi-terani", nici
curtea lor n'a avut caracterul pe care i-1 atribuie d. Iorga. A re-
cunoscut-o de altfel insu0 domnia-sa, acum zece ani intr'o con- .
ferinta, tiparità apoi, de care, probabil insä ea nu-§i mai amin-

te§te. Iata intr'adevar ce se poate citi in I storicul constitutiei
romdnest : Când s'au descoperit mormintele dela Arge§, am
vazut cà cei dintai staphnitori ai no§tri nu dispretuiau de loc
luxul i aveau mijloacele trebuitoare pentru a se imbraca §i cu
cele mai scumpe stofe ale Rasaritului, de a se incinge cu cinga-
torile cele mai bine lucrate de argintarii apuseni §.1 de a purta
inele de aur cu scumpe pietre in degetele manii tor stapanitoare.
1 I. Bogdan, Documente privitoare la relaliile Tdrii Romdnegi cu Brayovul
yi cu T ara Ungureasa in sec. XV ,si XVI, Bucuresti, 1905, P. 4-5-
2 Ca si cum realitatile stringente ale vigil sociale inteo anumita epoca ar
arca nevoie, spre a fi rezolvite, si de argumente istorice".
www.dacoromanica.ro
Atunci s'a sguduit putin in con§tiinta mea o pdrere mai veche

pe care o aveam i pe care, reducand-o in acest domeniu, o pastrez
in altele i acuma. Anume : Statul nostru s'a intemeiat pe baze
teirdnegi. Dar evident cà stapanitorul din Arge§ dela 1330, daca se
imbraca a§a, nu era un mare Oran. Exista o domnie avand le-
gaturi i cu dinastiile strdine, a Pia§tilor, spre pilda, caci fata
lui Alexandru al lui Basarab, s'a maritat cu ducele de Oppeln
in Silezia, care facea parte din dinastia polond. Prin urmare exista
o dinastie 0 in jurul ei o clasa stapanitoare. A§a fiind, trebuie
sa reduc din caracterul tardnesc al celei dintai Domnii roma-
ne§ti din muntii Arge§ului" 1. Dar in cazul acesta, se mai poate
sustine de acela §. autor i intr'o operd de sintezd apdrutd in 1930,
ca primii voevozi munteni au fost simpli printi-terani" ?
Nici infiintarea marilor dregatorii nu a fost consecinta
venirii in tail a capeteniilor sarbo-bulgare aruncate dincoace
de Dunare de cucerirea turceasca, a§a cum rezultà din partea
ultima a pasagiului citat mai sus (p. 25) 0 cum a spus-o lämurit
d. Iorga 0 in Scrisori de boieri. Evident nu e aci locul sä descriem
viata de curte a primilor voevozi din Tara Româneasca. Putem
afirma insà ca in general aceasta via-Vä a fost remarcabila, intru
nimic mai prejos de viata de curte a tarilor bulgari sau regilor
sarbi i avand in plus o suma de elemente luate din viata de curte
a Angevinilor din Ungaria. Credem a fi dovedit intr'un studiu
apärut in 1926 cä o parte din marile dregatorii i anume cele
esentiale au trebuit sd existe dela inceputul vietii noastre de stat,
din vremea lui Basarab intemeietorul 2. A admis-o de altfel i d.
Iorga in recenzia ce face zisului studiu. Si en cred spune
domnia sa ca originea unora din dregatorii coincide cu cele
mai vechi organisatii de stat, adeverite in secolul al XVI-lea
(sic !) 3 Inca... Parerea mea mai veche trebuie inteleasa sau mai
bine definita cwt" 4. Cu atat mai surprinzatoare apare in cazul
1 In Noua Constitutie ci Romdniei, Bucuresti, [1923], p. 9.
2 C. C. Giurescu, Contributiuni la studiul marilor dregdtorii in secolele XIV

;si XV, Valenii de Munte, 1926.
3 Gre§eala de tipar pentru secolul XIII.
4 Revista Istoricd, XII (1926), p. 362. Nu vedem 'Insá cum poate fi
inteleasa" sau definita." asa vechea pal-ere exprimata in Scrisori de boieri,
Ea spune doar lamurit : Aruncarea dincoace de Dunare, de avantul turcesc,
a capeteniilor sarbo-bulgare ni-a dat, impeund cu o limlad de Stat, cu o cance-
laHe, i innaIi dregatori alcatuind Un sfat de o esenta politica superioard ai
un rost de Curte mai deplin. Atunci au rbsarit in preajma lui Voda Logofeti
pentru punerea pecetii, Vornici-majordomi pentru judecatile libriei Sale, Vi-
www.dacoromanica.ro
acesta afirmatia de mai sus cu privire la caracterul vietii noastre

de curte 0 la schimbarea produsa de refugierea la noi a capete-
niilor sarbo-bulgare, alungate de cucerirea turceasca. Ea nu se
poate explica decat intr'un singur fel : d. Iorga a ramas tot la
parerile sale de odinioara, cu toate cercetarile noi ce s'au facut.
Sinteza" din 1930 cuprinde de fapt tot impresiile subiective,
cu substrat sentimental-politic, de acum doua decenii.
33. Cu privire la marile dregatorii muntene, d. Iorga are
urmatorul pasagiu : Iara0, dar nu tot printr'o imitare directä,
Constantinopolul dadu principatului muntean titlurile i atri-
but.nle ofiterilor i demnitarilor lui, ga cum ii intalnim in actele
lui Mircea 0 ale urmgilor acestuia : Logofatul, §eful cancelariei,
Vornicul (dela dvor, slavone§te : Curte), adeca maiordomul, Pa-
latinul re§edintei, al palatului sacru", Vistiernicul cu numele
slavisat, pastratorul tesaurului, Comisul (dela latinul comes, prin
canalul bizantin) care avea supt supraveghere grajdurile dom-
ne§ti, apoi Spdtarul, cdpetenie a armatei, al earui nume, care
ar putea veni dela romanescul spatd, sabie, e totu0 un imprumut
evident dupa. spatharios" al Constantinopolului, Postelnicul, deci :
cubiculariul sau §ambelanul 0, in sfar0t, acei stratornici, de scurtä
durata, in numele carora se amesteca Inca odata radacina gre-
ceasca cu sufixul imitatorilor slavi" (p. I30I).
Dregatoriile mentionate mai sus nu sunt toate de origine
bizantina, asa cum rezulta din citatul d-lui Iorga. In ce prive§te
pe vornic, am aratat in studiul amintit asupra marilor drega.-
torii in secolele XIV 0. XV cä el nu se aseamana cu demnitarul
táy Soplarmog dela Bizant, ci cu Palatinul TJngariei i cu
reprezentantul de mai tarziu al acestuia judex curiae deci ea
suntem, dupa toate probabilitatile, in fata unei influente ungare 1.
Aceasta concluzie n'a fost combatutd de d. Iorga, in recenzia
pe care a facut-o studiului amintit 2 Iar un adane cunoscator
stieri pentru perperii i ducatii domnesti, Postelnici-sambelani pentru grija per-
soanei Voevodului, Stratornici pentru gatirea ostilor i Comisi pentru paza cai-
lor" (o. c., p. II). Dar atunci, daca logoatul, vornicul, vistiernicul, postelnicul
sau stratornieul i comisul sunt din vremea cand capeteniile sarbe i bulgare tree,
aruncate de Turci, dincoace de Dunare, deci finele secolului XIV, daca apoi prin
acest fapt cei dintdi boieri au lost neapdrat strdini" (o. c., p. III), cum putem
mai intelegem" sau sadefinim" altfel vechea parere ? In realitate, d. Iorga nu vrea
sa recunoasca pe lafd CS s'a inselat i deaceia recurge la asemenea definiri".
. 1 Const. C. Giurescu, Contribufiuni la studiul marilor dregyitorii in secolele
XIV §i XV, p. 76-7.
2 1?evista istoricd, XII (1926), p. 362.
www.dacoromanica.ro
al istoriei balcanice, profesorul Lascaris dela Universitatea din

Salonic, o adoptä, spunand : M. Giurescu a raison de dire que
les attributions du dvornik roumain... ressemblent... a celles du
palatin hongrois et de son representant postérieur a la Cour hon-
groise, le judex curiae. La dignite de dvornik semble done avoir
ete instituee sur le modele hongrois" 1 Pe de altà parte, originea
bizantina a denumirei de spdtar nu e de loc evidenta", cum vrea
d. Iorga. Insui domnia sa recunoa§te eh' ar putea veni §i. dela
românescul spatd. (In treacat fie zis, daca ar putea veni i din ro-
naineste, cum e atunci evident imprumutul dela Bizant ?). De fapt,
am aratat in studiul citat asupra dregatorillor, cá denumirea
de spatar vine, cu mai multä probabilitate, din românescul spatd
(cf. §etrar din §atra., portar din poarta, pitar din pita, etc.). Iar
argumentul pe care intemeiem aceasta afirmare este Cà n'am
intalnit pana acum nici la curtea sarbeasca sau croatà, nici la
cea bulgard, un dregator cu numele de spatar, deci influenta
bizantina ar fi trebuit sa se exercite la noi direct, fail intermediul
Slavilor de sud, ceiace-i putin probabil 2. E drept ea daca tim
ceva mai bine organizarea curtii sarbe§ti, materialul documentar
referitor la dregatorii bulgari e foarte redus ; s'ar putea deci ca
noi documente sa adevereasca' prezenta la curtea bulgara a spd-
tarului. Chiar i in cazul acesta insa, nu exista un argument pro-
bant pe baza caruia sa afirmam ea numele spatarului nostru e
un imprumut evident dupa spatharios dela Bizant. Analogia cu
alte nume de dregatorii precum §etrar, portar, pitar, ploscar,
ne face mai degraba sa admitem, cum am spus mai sus, o origine
româneasca a numelui de spdtar, format in limba noastra, dela
vechiul cuvant romanesc spatd.
In ceiace prive§te pe stratornici, am demonstrat in studiul
amintit cà ei sunt tot una cu postelnicii ; Cu alte cuvinte, aceia*i
dregatorie e designata prin doi termeni diferiti, dupã cum pa-
harnicul moldovean mai e numit, adeseaori, 5i ceasnic 3. In con-
secinta, stratornicul nu trebuie citat ca un dregator deosebit
de postelnic, cum face d. Iorga. Presupunerea eh domnia sa n'a
cunoscut studiul nostru trebuie inlaturata din capul locului ;
i-a facut doar o recenzie in Revista Istoricd, XII (1926), p. 362,
afirmand Ca e intaiul studiu temeinic i complect asupra ye-
chilor nostre institutii". In cazul acesta, de ce nu s'a folosit de
el, de ce nu §i-a insuOt rezultatele ?
1 Byzantinoslavica, I (1929), p. 220-6.
2 p. 126.
3 Idern, p. 136.
www.dacoromanica.ro
CAP. VII. CARACTERUL CIVILISATIEI ROMAN4TI

IN VEACUL AL XVLEA
34. Descriind pe Domn acest «teran» incoronat i inve§-
inântat in purpura" (p. 147), d. Iorga n prezinta ca pe un ade-
vdrat autocrat". El are dreptul de a intari orice schimbare de
proprietate ; orice drept pleacà dela el ; el face danii ; confisca
parnânturile trädatorilor ; contractele, spre a fi volnice, trebuie
sa fie supuse intariturii lui ; dreptul de viata §i de moarte Ii apar-
tine..." (p. 145). El e capetenia §i a teranilor cei mai buni co-
laboratori militari ai lui, printre cari se recruteaza §.1 clasa... boie-
rilor" (p. 145) i a acestei clase boiere§ti stapanita de persona-
litatea unui Domn obi§nuit sa dispuie fara nici o consideratie
de persoana i bunurile supu§ilor sai" (p. 152) 1
Din cele de mai sus rezultä deci ca Domnul Orii era un
monarh absolut. Calificativul de adevärat autocrat" precum
afirmatia ca el era obi§nuit sa dispuie fara nici o consideratie
de persoana i bunurile supu§ilor sai", indreptatesc aceasta con-
cluzie. Ea nu se deosebe§te de aceia a lui Xenopol care afirma
cal Domnul roman avea, in vremile mai vechi ale istoriei noastre,
o putere absolutà in intelesul cel mai deplin al cuvantului"
ca despotismul asiatic" era caracterul domniei romane§ti" 2.
Credem insa ca aceastä conceptie chspre drepturile dom-
nului nu este exacta. Puterea lui n' a fost niciodatd absolutd ; el
nu putea dispune Mrä nici o consideratie de persoana i bunu-
rile supu§ilor sai". Factorii cari au ingradit autoritatea domnului
au fost pe de o parte obicaul peimantului, iar pe de alta boierii.
Domnul nu poate guverna impotriva acestor factori ; cei care
au incercat-o, au fost intotdeauna infranti.
Märginirea pe care o impune obiceiul pamântului autori-
tatii domnului se manifesta in doua dintre cele mai insemnate
domenii ale vietii sociale : dreptul de proprietate i dreptul de judecatd.
In ce prive§te dreptul de proprietate, domnul nu se poate
atinge de mo§ia cuiva decat in caz de viclenie adica de tradare
sau de neplatd a ddrilor 3. In toate celelalte cazuri, proprietatea
1 La aceiasi concluzie ajunsese d. lorga si in lucrarea Le caractre commun

des institutions du sud-est de l'Europe, Paris, 1929, p 38 : Le Prince.., a tous
les droits sur le territoire, sur les biens de ses sujets, sur leur vie même : c'est
pour cela qu'il est le domn".
2 Istoria Romdnilor .., ed. 3, vol. III, p. 161.
3 Deasemenea dach' un proprietar moare fãrà sa lase urmasi, apropiall
sau departati, mosia lui revine domniei.
www.dacoromanica.ro
0 NOUA S1NTEZA A TRECUTULU1 NOSTRU 31
sau mos'ia este sfanta. Domnul nu o poate confisca, nici cumpdra

mcicar, daca nu voie§te proprietarul s'o vandà. In privinta acestei
ingradiri a drepturilor domnului citam un document caracte-
ristic din 13 Iunie 1588 prin care Mihnea voevod intäreste lui
Nica biv vel arma i sotiei sale Maria satul Fantânelele. Pentru
acest sat fusese judecata multä vreme, el fiind revendicat de
catre Ivan portarul care sustinea cä l'a cumparat cu 3000 de
aspri dela Mircea voevod. Domnul da castig de cauza lui Nica
si sotiei sale, ai carei stramo0 staphniserà satul, motivand ho-
tararea sa prin constatarea ca nu e lege ca domnii sà vandä
sate boieresti, ca asa ceva nu se cade" (MK ECT1C 3A101-1 npoAern
rcriApH MORE 60At1cKH EpE TAKO HE IILIAARAETCE) 1
Observam deasemenea, tot in legatura cu dreptul de pro-
prietate, ca nu era numai decat necesar ca actele sau contrac-
tele, spre a fi volnice, sa fie supuse intariturii voevodului, cum
crede d. Iorga. Exista mii de ispisoace si zapise : de cumpdrare,
vanzare, zalogire, etc. farà aceastä intaritura §i. care totusi au
fost perfect valabile. Insusi d. Iorga a publicat un numar apre-
ciabil de astfel de contracte, asa incat afirmatia de mai sus e
deadreptul extraordinarä.
In ce prive§te dreptul de judecata, puterea domnului este
margirdta de institutia jurätorilor care constituia unul din stra-
vechile noastre asezaminte fundamentale. Pe temeiul ei, once
inpricinat se putea sustrage dela judecata dornneasca, cerand
sa fie judecat de megiasii sai. Dreptul de a recurge la judecata
megiasilor se exprima obi§nuit prin formUla a lua lege" sau
a lua legea Orli". El nu putea fi refuzat nimanui. Procedura
iii aceasta imprejurare era urmatoarea : Cel ce lua legea, primea
un ravas dela domn ...in care se aratau pe nume megiasii juraton,
pricina pe care aveau s'o cerceteze, ziva §i locul unde sä se adune
functionarul sub privegherea caruia urmau sa dea, sub jura-
mant, hotararea... Daca' la soroc, megiasii se intruneau, ceiace
nu se intampla totdeauna, unii refuzand aceastä insarcinare plina
de raspundere, si daca, dupa cercetarea pe care o fdceau, se con-
vingeau ca partea care-i ceruse avea dreptate, ei Ii dädeau castig
de cauza consfintind prin jurdmant hotararea bor. Cu cartea lor
de judecata, impricinatul se prezenta apoi din nou inaintea diva-
nului si a domnului care vazand cà legea a fost
1 Stoica Nicolaescu, Docurnente stavo-romeine..., Bucure§ti, 1905, p. 61-2 ;

cf. Const. C. Giurescu, Cursul de Istoria Romdnilor, 1929-1930, p. 477.
www.dacoromanica.ro
libera hrisovul de in-tar-ire. Partii care pierduse ii ramanea des-

chisd o singura cale : sä ia la randu-i lege peste lege", adica un
numar indoit de megiasi cu care sä dovedeasca strambatatea
celor dintai i sa desfiinteze hotararea lor" 1. Se putea merge
aAfel succesiv pana la 48 de juratori, acest numar maxim fiind
insa foarte rar intrebuintat. Megiasii juratori flu erau martori,
ci judecatori. Hotairarea lor era suverana. Domnul nu numai
cã nu putea strica ori modifica, dar n'avea nici macar puterea
sä suspende aplicarea ei. El era dator s'o confirrne" 2. Nu cu-
noastem nici un caz in care domnul sa fi dat o hotarare contrard
aceleia pronuntate de juratori. Din acest... fapt se poate vedea
cat de marginità era in unele privinte puterea dornneasca despre
care... se pretinde totusi ca ar fi fost absolutä" 3.
Cel de al cloilea factor care ingradea puterea domnului
erau boierii adica proprietarii de pamant, din randurile carora
sà alegeau, in majoritatea cazurilor, dregatorii 4. Boierii repre-
zentau elementul politic prin excelenta al tarii. Domnul poate
guverna numai cu concursul boierilor ; daca acestia se revoltä,
scaunul domnesc e in mare primejdie. Pe credinta boierilor se
sprijina domnia ; deaceia i grija noilor domni de a atrage la
sine pe boierii partizani ai domnului precedent. Exemplul lui
Stefan cel Mare e clasic in aceasta privinta 5. Tratatele politice
comerciale din secolele XIV si XV poartal mai totdeauna men-
tiunea Ca au fast facute cu stirea i vointa boierilor i dregato-
rilor 6. D-1 Iorga insusi arata ea, la inceput, chezasia celor mai
de seamà boieri era ceruta. de Poloni pentru a garanta indato-
1 c. Giurescu, Despre boieri, Bucuresti, 1920, p. 39-43.
2 Idem, p. 42.
3 Ibident.
4 Chiar cand vreun dregator nu era la inceput i proprietar de mosie
el devenea in scurta vreme. Intre dregatorie i avere, a carei parte esentiala
era mosia, exista o stransä legatura : proprietarii de mosii cautau sã ajunga la
dregatorii iar dregatoria de obiceiu ducea la avere, adica la mosii. Vezi C. C.
Giurescu, Noi contribuliuni la studiul marilor dregdtorii in secolele XIV si XV,
Bucuresti, 1925, p. 13-24.
5 C. C. Giurescu, Noi contribuliuni..., p. 39 40 ; cf. I. tirsu, telan
cel Mare, Bucuresti, 1925, p. 12-13.
6 Vezi de pilda, actul din 1393 al lui Roman voevod, dat alz] Aospoi H
3[%] AurA1.1 1s,VhI CHoiyx oven H MIHOR% HMV& Ripsiqz (bono sapientique offi-
cialium et fidelium procerum nostorum consilio") in Hurmuzaki, Documente, I, 2,
p. 815-6. Documentul de omagiu din 1411 este dat de catre iliKCAFIAP% ROtROM
rocnomps aemna monmgeson, nocnomr C[%] HA HIHMH 114147, (Alexander voyevoda, ter-
rae Moldaviae dominus, una cum proceribus nostris"), Idem, p. 830.
www.dacoromanica.ro
ririle unui Voevod Inca nesigur". Acesti boieri nu reprezinta

insa numai elementul politic al tarii, ci, in acela§ timp, si pe
cel militar. Nu täranii erau cei mai buni colaboratori militari ai
domnului, cum crede d. Iorga, ci boierii adica proprietarii de
pamant, mari si mici. Intreaga noastrà istorie militara ne arata
ca temeiul armatei românesti l'au alcatuit intotdeauna boierii.
Gloatele adeca multimea taranilor sau rumânilor nu erau che-
mate decat exceptional. De altfel, peste tot, in evul mediu, obli-
gatia serviciului militar a fost o consecinta a proprietatii.
Constituind deci elementul politic si militar prin excelenta,
boierii erau un factor de care domnul trebuia sä tie neaparat
seama in conducerea tarii. El nu putea dispune asadar fära
nici o consideratie de persoana i bunurile tuturor supu§ilor sai",
deci si a boierilor cum crede d. Iorga, deoarece si i-ar fi ridicat
numai decat asupra capului. i inteadevar, oridecate ori un domn
a cautat sa guverneze inpotriva boierilor, au fost marl turburari
si adeseaori domnul a trebuit sä paraseasca scaunul.
In concluzie : imaginea pe care ne-o prezinta d. Iorga despre
puterea vechilor domni este, ca si aceia a lui Xenopol, deformata
prin exagerare. Domnul nu era nici un adevarat autocrat",
nici un despot oriental" cum afirma acesti doi fruntasi ai isto-
riografiei noastre. Obligat sà respecte proprietatea boiereasca,
sä aplice dispoziiile obiceiului pamântului, care intr'un anumit
domeniu al judecatii face chiar abstractie de domn, si sä tie seama
de vointa boierilor i dregatorilor, voevodul n'a avut o putere
absoluta asa cum gresit s'a crezut atata vreme. Sub multe as-
pecte, aceastä putere prezinta dinpotrivä un caracter de consti-
tutionalism, a carui baza o alcatuia obiceiul ciiiidntuliii i a carui
garantie de justa aplicare o constituiau proprietarii de pdmánt,
adicd boierii. A prezenta cea mai inalta institutie juridical a sta-
tului nostru sub aspectul autocratismului sau absolutismului asiatic,
cand proprietatea era asa de bine ingradita, cand exista dreptul
stravechiu i sant de a lua legea tdrii" i cand Domnul atarna
de boieri care formau armatura politica si militara a statului,
insemneaza a desfigura fizionomia politica si juridica a poporului
nostru. Si aceasta nu-i putin lucru din partea cuiva care scrie
istoria poporului sau, mai ales cand e vorba de o opera de sin-
teza, destinata nu numai cititorilor din tara, dar si celor straini.
35. Clasa boierilor ne este infati§ata de d. Iorga in chipul
mina-tor : Ceiace s'a spus despre Domn se aplica si boierilor.
Chiar cand ei sunt de origine streina, fugari sau oaspeti, nirnic
www.dacoromanica.ro
esential nu-i deosebeste de terani. Desi Voevodul le-a cedat

dreptul sau de dijma, ei Inca nu sunt stapanii... Nu este Curte
in adevaratul inteles al cuvantului, Voevodul fiind incunjurat
numai de familia sa i de mercenarii sai, curtenii (solda se chiania
jold, dupd forma ungureasca a numelui). Acest grup de cavaleri
bucurandu-se de privilegii i stapani ai pamanturilor däruite,
se inoieste fara incetare" (p. 148-9).
Ca boierii nu s'ar fi deosebit pnn nimic esential" de tarani
este o grava eroare. Intre ambele categorii sociale era o deosebire
fundamentala : cei dintai erau oameni liberi, pe cand ceilalti, nu.
Deoparte erau boierii, adica proprietarii de pamant man i mici
(numiti i cnezi, juzi, judeci, megiasi, mosneni sau razesi) de
partea cealaltà vecinii sau rumanii adica oamenii neliberi, cari
in imensa majoritate a cazurilor stateau pe moiile boierilor,
manastirilor sau ale domnului 1
Asadar intre boieri i arani era o deosebire esenOald §i
din punct de vedere social i din acela economic. Pe de alta parte,
taranii nu reprezinta elementul politic al statului iar pe cel militar
numai arareori. Deosebirea intre cele douà paturi este straveche
in Tara Romaneasca. Ea se poate vedea chiar in diploma Ioanitilor
din 1247 in care, vorbindu-se de formatiunile politice din Oltenia,
ale lui Litovoi, loan i Farcas se amintesc maiores terrae" 2
adica, zicem noi, proprietarii de pamant sau boierii. Ceiace
implica insa existenta i a unei alte categorii de locuitori cari
nu erau maiores terrae". Aceastä a doua categorie o alcatuiau
rustici" amintiti tot in diploma din 1247 3, adica, dupà parerea
noastra, vecinii sau rumanii de mai tarziu.
Eroarea d-lui Iorga provine din confuzia pe care o pro-
voacd gresita intrebuintare a termenului de teran". Acest termen,
in unna cercetarilor acute in 1915-1918 asupra claselor noastre
sociale 4, Mt se mai poate da azi proprietarilor de pdmánt can
1 Sunt i cazuri de rumani proprietari, ceeace arat5, c5. tras5tura carac-

teristica' a rumdniei este legátura cu stdpdnul, nu cu pamdntul. Vezi C. Giurescu,
Despre rumdni, in An. Ac. Rom., Mem. Sect. Ist., seria 2, t. XXXVIII, p.
208-2
2 Hurmuzaki, Documente, I, p. 251 ; cf. Const. C. Giurescu, Gursul de
Istoria Romdnilor, anul 1928-9, p. 730I.
3 Hurmuzaki, Documente, 1, p. 252-3.
4 C. Giurescu, Vechimea rumdniei in Tara Romdneascd ci legdtura lui
Mihai-Vitectrul, in An. Ac. Rom., Mem. Sect. Ist., seria 2, t. XXXVII, p. 479-543 ;
Acela§, Despre rumdni, idem, t. XXXVIII, p. 191-246 ; Ace1a*, Despre boieri,
Bucure*ti, 1920.
www.dacoromanica.ro
sunt boieri i poarta, in afara de aceasta denumire generica sau

in locul ei, diferitele nume insirate mai sus, reprezentand tot
atatea aspecte ale situatiei lor de proprietari i oameni liberi 1
Denumirea de teran" nu li se poate aplica bor. i de altfel, nici
nu e intrebuintata cu acest inteles in actele noastre vechi §i iii
cronici, unde in genere ea apare rar i atunci, dupà ate §tim, cu
intelesul de rumtin 2 Faptul ca d. Iorga o aplica §i proprietarilor
este dupa parerea noastra tot un rezultat al conceptiei te-
raniste" pe care o are domnia sa despre inceputurile statului
muntean. Taranime libera care da pe cei mai buni colaboratori
militari ai voevodului 3, boieri tarani, domn taran, a§a vede d.
Iorga statul muntean, indata duph, intemeierea lui. Mai e nevoie
oare, dupa cele spuse mai sus, sà insistam asupra falsitatii
acestei conceptii?
Sa analizam acum cea de a doua frazd a pasagiului de care
ne ocupam : Desi voevodul le-a cedat dreptul sdu de dijmd,
ei Inca nu sunt stapanii". Mai inthi, o observatie : Aceasta fraza
nu e corect tradusa. Textul francez suna astfel : Bien que le
voevode leur ait cede son droit sur la dime, ils n'en sont pas en-
core les maitres", ceeace inseamna pe romh.ne§te : Desi voe-
vodul le-a cedat dreptul sau asupra dijmei, ei nu sunt inch, sta-
pani pe ea" (adica pe dijma). Ultimele doua cuvinte, (cele sub-
liniate) lipsesc in traducerea d-lui Lascarov-Moldovanu. Dar si
cu aceastä indreptare, inch fraza nu are un inteles clar. Ce vrea
sa spuie d. Iorga prin cuvintele : ei nu sunt Inca stapani pe ea" ?
Ca boierii nu beneficiau de dijma pe care le-a cedat-o ? Atunci
1 Vezi i C. Giurescu, Despre boieri, p. 127-8.
2 Vezi de pilda : Cronica Tarii Române§ti, domnia lui Matei Basarab :
Deci s'au nevoit Matei Voda de au dus tara foarte bine, care§i dupg. rânduiala
lor, boiarii, slujitorii, taranii, cat tuturor le era bine in zilele lid". (ed. Laurian-
Balcescu, Bucure§ti, 1846, p. 126) ; 2) Letopisetul lui Miron Costin, domnia a
doua a lui Radu Mihnea Cu boierinul ca cu un boierin, cu slujitorul Ca cu un
:
slujitor, cu teranul Ca cu un reran vorovia §i tot cu blandete §i cu mare intalepciune"

(Kogalniceanu, Letopisere..., ed. 2, I, p. 286).
3 Cf. Istoria Rominilor 1ci a civilisariei bor, p. 150 : In epoca lui tefan
cel Mare, teranii liberi erau puterea vie a terii ; izbanda fusese adesea ori smu1s5.
prin avântul i initiativa acestor rázboinici simpli, tot atat de rezistenti ca
pede§tri i calareti". Iar la p. 151 : Boierii veacului al XVI-lea voird sá co-
boare la aceasta conditie inferioara marea multime a teranilor liberà panà atunci".
Teranii liberi" de care vorbe§te d. Iorga sunt in realitate razd,cii sau proprie-
tarii mid §i mijlocii adia, tot boieri. Taranii in epoca lui *tefan cel Mare nu
erau liberi, cum crede domnia-sa. Vezi C. Giurescu, Despre rumdni, p. 51-2, *i
_Despre boieri, p. 63-127.
www.dacoromanica.ro
ce rost are cedarea ? Sau poate domnia sa are in vedere stapa-

nirea asupra tdranilor? In cazul acesta, frantuzeasca d-lui Iorga
nu-i norocoasà. Asa cum e situata in fraza de mai sus, particula en
nu se poate referi decat la substantivele droit sau dime, in niciun
caz la paysans care apartine frazei anterioare. Independent insa
de raspunsul care se va da, observam ca nu se poate vorbi, in
primele douà secole ale statului muntean, de o cedare a dreptului
de dijma a voevodului care boieri, ca de o mdsurd generald. Domnul,
e drept, scuteste de dari si de slujbe unele sate manastiresti si
boieresti, cu alte cuvinte, renunta in favoarea proprietarilor acelor
sate, la zisele dan i slujbe 1 Desigur cà marii dregatori vor fi
fost printre cei dintai cafi au beneficiat de aceasta favoare a
domnului 2. Marea majoritate a proprietarilor insa nu sunt scu-
titi de dijma. i bir. Cunoastem documentele de scutiri din vremea
lui Mircea eel Batran ; ele reprezintd o infima minoritate fata
de totalitatea proprietarilor de pamant. Asa incat afirmatia dom.-
nului Iorga cà voevodul le-ar fi cedat dreptul sail de dijma nu
se confirma. documentar.
In legaturä cu aceasta, trebuie s. observam ca" in afarä de
dijma catre domnie, mai exista i dijma pe care o dadeau ru-
manii sau vecinii proprietarilor mosiilor pe care stateau 3. Asa
incat, indiferent de favoarea domneascal, boierii adica proprie-
tarii de pamant Ii aveau asigurate veniturile lor din aceasta a
dom. dijma.
Nu se poate admite nici parerea ca nu ar fi existat Curte in
adevaratul inteles al cuvantului, voevodul fiind incunjurat numai
de familia sa si de mercenarii sài, curtenii". 0 organizare de stat,
chiar in forma cea mai modesta, presupune un aparat admi-
nistrativ pentru incasarea darilor ti executarea hotararilor date,
un aparat judecatoresc pentru impartirea dreptatii si in sfarsit,
un aparat militar pentru asigurarea ordinei interne si externe.
0 atare organizare a trebuit sa existe dela inceputul statelor Tarii
Romanesti si a Moldovei" 4. i cum in acea epoca o mare parte
a aparatului de stat, in orice caz, toti conducdtorii lui (marii
1 Const. C. Giurescu, Organizarea financiard a Tdrii Rometnepi, in epoca

lui Mircea cel Bdtrdn, in Mem. Sect. Ist. ale Acad. Rom., seria 3, t. VIII,
P. 53-55.
2 Const. C. Giurescu, Noi contribufiuni la studiul marilor dregdtorii in
seZolele XIV ft XV, Bucuresti, 1925, p. 24-27.
3 C. Giurescu, Despre rumdni, p. 26-33.
4 Const. C. Giurescu, Contribufiuni la studiul marilor dregdtorii..., p. 26-7.
www.dacoromanica.ro
dregdtori) se aflau in preajma voevodului, la curtea lui, rezultà

ca a trebuit sä existe chiar dela inceput o curie domneascd, or-
ganizata, cu mari dregatori i cu subalterni ai acestora.
Sä nu se uite dealtfel cà statul muntean, ca i cel moldovean,
nu s'a intemeiat din nimic. Inaintea acestor formatiuni politice
superioare, inaintea domniilor, au existat cnezatele i voevodatele
din dreapta i stanga Oltului precum i acelea din Moldova. Li-
tovoi a fost in stare sä se masoare cu o armata ungara ; Romanii
din stanga Oltului si din Moldova de sud s'au batut cu Tätarii,
iar Barbat, fratele lui Litovoi, a putut plati o suma insemnata
de bani regelui Ungariei drept rascumpärare. Toate aceste fapte
ne arata c inca inainte de 1300 trebuie sä fi existat un aparat
de stat la curtea voevozilor nostri. In lucrarea ContribuOuni la
studiul marilor dregdtorii in secolele XIV i XV" atat de pozitiv
apreciata de d. Iorga, spuneam : Nu e exclus chiar ca unii dintre
dregatorii pe care-i intalnim mai tarziu pe langa domnul Tarii
Românesti sa fi existat, evident cu o organizare inferioara
poate cu alte nume, la curtea unui Seneslav, si mai ales a unui
Tihomir, tatal lui Basarab" (p. 26). Adaogam acum : Nu-i oare
semnificativ ca prima resedinta constatata documentar a sta-
tului muntean poarta numele de Curtea de Arges ? Curioasa de-
numire daca n'ar fi existat, contrar parerii d-lui Iorga, o curte
domneasca organizata, cu dregatori i cu tot ceiace implica pe
vremea aceia, ca in toate timpurile de altfel centrul motor al
unui stat.
/i daca toate aceste argumente nu ar convinge pe d. Iorga,
este in cele din urma unul, in fata caruia credem Ca se va pleca.
Vom cita anume in aceasta chestiune, concluzia unui cercetator
pentru care domnia sa a avut .intotdeauna o deosebitä stima
si ale canti argumente le-a considerat peremptorii. Iata concluzia
cercetatorului amintit : Si eu cred ca originea unora din drega-
torii coincide cu cele mai vechi organisatii de Stat, adeverite
in secolul al XIII-lea Inca (menfiunea lor dupd nelvdlirea Tdta-
rilor,, care de sigur, n'a creat imic, dovede§te cd ele existau inainte
de aceasta si, Ondnd seama de Statul silistrian din secolul al XI-lea,
imprumutul dela Bizantini poate /1 cu incel doud veacuri mai vechiu)" .
Asadar, acest cercetator crede ca unele dintre dregatorii (desigur,
cele esentiale) au existat Inca din secolul XIII si ea, mai mult
Inca, imprumutul dela Bizant, in aceastä privinta, poate data
chiar din secolul XI. A fortiori, zisele dregatorii trebuiau sà existe
la curtea primului domn al Tärii RomAnesti, la inceputul seco-
www.dacoromanica.ro
lului XIV. Cercetatorul este d... N. Iorga ; pasagiul de mai susl-am

reprodus din Revista Istorica 1 pe 1926 i anume din recenzia
pe care o face lucrarii noastre Contributiuni Ui studiul marilor
dregdtorii.
Si acum, ne intrebam : Carei concluzii trebuie sa-i darn
crezare ? Aceleia din 1926, in care domnia-sa admite existenta
marilor dregatorii in secolul XIII deci existenta unei curti or-
ganizate, Inca dinainte de interm eierea Tarii Românesti, sau ace-
leia din opera de sinteza apairuta in 1930, in care primii domni
sunt inconjurati numai de familie si de mercenarii lor, curtenii ?
Logic ar fi ca ultima concluzie, cea din 1930, sa anuleze pe cele
anterioare. Acesta e cazul normal cu lucrdrile oamenilor de stiinta
a caror opera inseamna o reala continuitate constructivä atat sub
raportul informatiei cat si sub acela al planului i metodei. In
cazul de fata insa, d. Iorga, dupa ce revenise In 1926 asupra
greselii initiale, in urma aparitiei studiului nostru, recunoscand
temeinicia concluziilor la care ajunsesem, se intoarce totusi peste
patru ani, in opera de sinteza, iar la vechea-i eroare. 0 asemenea
evolutie regresivä se pune de obiceiu pe socoteala unei matu-
ritati prea innaintate, cand omul se intoarce spre stadiul initial.
Dar, de sigur, nu acesta e cazul domnului Iorga. i atunci faptul
gray i semnificativ ca o parere corectatd e din nou inlocuitä cu
vechea eroare, nu se poate explica decat dad,' admitem ca la d.
Iorga, in latura specialitapi, ideile i concluziile din tinerete sunt
cele mai durabile. Pot faptele i cercetdrile ulterioare sá le infirme,
poate insusi domnia sa sä revie temporar asupra lor, in cele din
urma, sub imperiul temperamentului, tot la ele se intoarce.
Ce incredere poate inspira insa, in aceste conditii, o asemenea
operd de sintezd?
Insfarsit identitatea pe care o stabileste d. Iorga intre
mercenari i curteni este nu numai inexactd, dar profund jig-
nitoare. Curtenii, atat cat stim despre ei din putinele docu-
mente care-i pomenesc, nu erau mercenari. Caci mercenar in-
seamnä acela care-0 ofera serviciile militare pe plata. Iar curtenii
proprietari de pamânt, deci boieri, i avand o organizare miii-
tail proprie 2 nu-0 vindeau sabia pe bani ; ei constituiau unul
din elementele fundamentale si permanente ale vechilor ar-
1 Anul XII (1926), p. 362. Am corectat greseala de tipar, potrivit cAreia
se afirm6 cS cele mai vechi organizatii de Stat sunt adeverite in secolul al XVI-lea
ittca".
2 Vezi C. Giurescu, Despre boieri, p. 8-9.
www.dacoromanica.ro
mate nationale, fiind corpul cel mai insemnat de cava-

lerie 1.
Cei cari au murit la Razboieni au fost curtenii lui Stefan.

Io con la mie corte" spune domnul prin solul sau senatului ve-
netian 2 Luptele lui Mircea i Tepe§ tot curtenii le-au dus. A-i
face mercenari constituie asadar o grava batjocorire, fard scuza.
Sa fie indiferente astfel de lueruri intr'o opera de sinteza asupra
poporului nostru? Si poate fi ingaduit acelora care se ocupà azi
de istoria acestui neam, sa treacä nepasatori pe langa astfel de
nedrepte osandiri ale trecutului ?
36. Cu privire la rumani sau vecini, d. Iorga face urmä-
toarele afirmatii : Erau §erbi, carora Muntenii le ziceau rumdni,
simpli Romani" fail nici o calitate sociald, iar Moldovenii :
vecini, asamanatori in ce prive§te numele ca i starea parecilor"
bizantini (p. 151).
Denumirea de rumdn nu are intelesul de simplu Roman,
fara nici o calitate sociale, asa cum crede d. Iorga. Ea inseamna
tocmai o stare de inferioritate sociald. Rumanul e tdranul neliber,
supus unui stapan; acesta e intelesul clar al cuvantului rumdn
In documentele romanesti dintre i600 i 1750. Situatia ruma-
nului de om neliber, de om cu stapan, se nume§te runidnie. Cel
ce se emancipeaza i intra in rândurile oamenilor liberi se zice
ea scapa de rumanie" 3.
De altfel n'ar trebui sà insistam asupra acestui lucru. L-a
recunoscut, revenind asupra unei pdreri mai vechi, insu0 d. Iorga,
intr'o lucrare publicata indata dupa razboi de care 'MA., dupa
cum se vede, nu-0 mai aminte§te. Inteadevar, iata ce stä scris
in Neamul Romanesc" din 23 Dechemvrie 1919, sub titlul : Despre
vechea noastrd cooperatie: Dupà aceia, s'a ajuns ea teranul in-
sasi sa cadd in situatia de nelibertate, de serbie, ajungand vecin",
cum ziceau Moldovenii, ruman cum se spunea in Muntenia, cu-
vdnt care insemna chiar numele neamului preldcut intr'un termin
de injosire sociald, de scam n viata nationald". Cum se face
cä numele ethic al poporului nostru are 0 aceasta acceptiune
sociala, e o problema pe care vom cerceta-o cu alt prilej. Deo-
1 Vezi I. Bogdan, Documentul Rdzenilor din 1484 i organizarea armatei
moldovene in sec. XV, in An. Ac. Rom., Mem. Sect. 1st., seria 2, t. XXX, p. 372 ;
R. Rosetti, Studii asupra chipului cum se fdptuia rdzboiul de cdtre Stefan cel
Mare, in Mem. Sect. ht. ale Acad. Rom. seria 3, t. IV, p. 23.
2 Hurmuzaki, Documente, VIII, p. 24.
3 C. Giurescu, Despre rumdni, p. 199.
www.dacoromanica.ro
catndata relevam numai faptul, recunoscut si de d. Iorga, ca

denumirea de rumdn, in actele noastre vechi, are intelesul social
de Wan neliber, dran cu stdpdn, asadar nu poate insemna simplu
Roman, fàrä nici o calitate sociald", cum scrie domnia sa in
opera de sinteza.
37. In primele cloud secole ale vigil noastre de stat, rumanii
san vecinii reprezintau, dupa parerea d-lui Iorga, numai o mi-
noritate a locuitorilor satelor. ti erau de altfel straini, apar-
tinand prea adesea unui alt neam : prisonieri de ralzboiu ruteni,
emigranti sacui, fugand de robia printilor ardeleni sau coloni
stabiliti de boieri pe un pamant la posesiunea caruia sangele nu
le dadea niciun drept" 1 (p. 151). In secolul XVI insa, boierii,
luandu-se dupa pilda nobililor cu care ei traiau laolaltà, dincolo
de granità,... voira sa coboare la aceastä conditie inferioara marea
rnultime a teranilor, libera 'Ana atunci". Dorinta le fu usurata
de necesitatea in care se aflau teranii" de a-si vinde par-tile lor
de mosie pe bani spre a plati cu ei tributul ce li se cerea. Pentru
a li pecetlui soarta adaoga d. Iorga nu mai rämânea decat
sa-i incatuseze printr'un lant legal de ogorul care acum nu li mai
apartinea i pe care ei erau buni bucurosi sa-1 paraseasca, spre
marea paguba a cumparatorului". B ceeace face Mihai Viteazul
prin clauza inseratä in tratatul cu Sigismund Bathory, clauza
care prevede cà taranii sunt opriti de a-si mai paräsi vechile pa-
Inânturi. Aceastà masura constituie o injosire a clasei teranesti"
(p. 151) ; prin ea se inlatura libertatea teranilor" (p. 164), care
de acum inainte devin serbi in felul Occidentului" (p. 184
Conceptia pe care o are d. Iorga despre proportiile ruma-
niei in primele cloud secole ale vietii noastre de stat, despre ori-
ginea etnica a rumânilor i despre caracterul clauzei din tratatul
cu Báthory, e contrazisä de stirile pe care ni le dau documentele
acelor vremi.
In primul rand parerea cä rumanii sau vecinii ar fi consti-
tuit o minoritate a populatiei din satele noastre in secolele XIV-gXV
este inexactd. In afara de satele de proprietari (mosneni sau r5.-
zasi) aclica de boieri, toate celelalte sate, avand un stapan, asadar
satele boieresti, manastiresti sau domnesti erau locuite de tarani
1 In textul francez ins6, atAt In editia intAia (p. 154), cat si in cea de
a doua (p. 136), partea din urniã a frazei este : ou colons etablis par les boiars
sur une terre a laquelle le rang ne leur donnait aucun droit". Deci, sau tra-
ducerea romSnd e gresita : sdnge in loc de rang, sau in editiile franceze e o greseard
de tipar : yang in loc de sang.
www.dacoromanica.ro
neliberi sau rumani. Acestia, deobicei, nu sunt pomeniti in do-

cumentele secolelor XIVXV printr'un nume special, ci se cu-
prind in denumirea de sat (cEno). and Mircea cel Batran se adre-
seaza tuturor satelor" (Kzckmk cEittumk) mänastirii Tismana, spu-
nandu-le : Sa. §titi cá nici unui cneaz sau boier al Domniei mele
nu aveti sa fiti de ocina de ohabd ci... v'am dat... sit fiti sub sta-
panirea manastirii Tismana si de toate slujbele si dajdiile... scu-
titi" 1, el se refera, evident, la locuitorii acelor sate, iar nu la
mosie. Cit acesti locuitori erau rumani, rezulta dinteun document
posterior cu cloud decenii, anume din actul de confirmare al im-
paratului Sigismund (28 Oct. 1429) prin care acesta intareste
manastirii, intre altele, si in satul Tismana, cu toti iobagii"
(H unit, ceno THCMAI Cit BSCH wRisUll) 2. In 1451, August r, Vladislav
intareste lui Mihail din Rusi si fiilor sai toate satele lor, scutin-
du-le in acela§ timp de dari i slujbe 3. Rumânii din aceste sate
nu sunt pomeniti deoarece ei erau cuprinsi in mod obisnuit in
denurnirea de selo (cEno). Ca este asa, o dovedeste un document
posterior din 1468, Octomvrie 2, dela Radul ce Frumos care con-
firma si el lui Mihail si finlui sau Stan posesiunile amintite, dand
porunca totodata celor care vor umbla cu vreo slujba prin tart
sit aiba a se feri de toate bucatele lor §i de tori rumdnii lor 4. Men-
tionarea acestor rumani nu e facuta atunci cand se insira satele
in prima parte a documentului, deoarece in mod normal prin
sat (selo) se intelegeau si rumanii din el. Bi apar numai cand
domnul dit porunca expresa dregatorilor care vor umbla dupa
slujbele domniei prin tara sa nu se atinga de rumanii din aceste
sate. Un caz asemanator constatam in documentul din 23 Martie
1482, prin care Basarab cel Tank- dit manastirii Snagovului,
intre altele, si birul unor rumani : , i iaras mai vartos cate sate
are sfanta manastire in judetul Prahova, iar ea sa aibit a-§i lua
birul dela birarii cafi vor fi pentru rumânii manastirii" (wT sttifititx
Tot asa in documentul din 16 Iunie 1493 prin
MOI-ItICTHps) 5.
care Vlad Calugarul daruind mtnastirii Glavaciocul jumatate
1 Jurie Venelin, Bilaxo-Eoireapegidi itAtt dago-efuwitucwill epa.moinu, Sf. Pe-

tersburg, 1840, p. 26-7; cf. Al. Stefulescu, Mcincistirea Tismana, p. 174-3.
2 Arhivele Statului, Sectia Istorica. Originalul a fost dus in 1916 in
Moldova iar de acolo la Moscova. 0 copie partialS, fdcutà de C. Giurescu,
In biblioteca noastrà.
3 I. C. Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucuresti, 1919, p. 16.
4 Idem, p. 16-17.
5 C. Giurescu, Vechimea rumdniei, p. 493.
www.dacoromanica.ro
din satul Izvoranii, partea lui Deatco paharnicul i Radu pa-

harnicul, spune ca o luase dela acestia, dandu-le in schimb toatä
balta 1 cu vinarieiul domnesc, insal numai dela rumanii lor sa
iea, iar in cel din tara sa nu se amestece" i doua sälase de ti-
gani 1 Prin sat boieresc sau manastiresc se intelegeau deci si
rumanii din el, nu numai pamântul. Iar daca mai e nevoie de
Inca un exemplu in aceastä privinta, putem cita documentul
din 31 Iu lie 1573 prin care Alexandru voevod in-tares-Le mànà-
stirii Cotmeana satul Bratovoiesti ddruit de Dragomir dvornicul
si de sotia sa Marga. Dupà fraza cuprinzand intarirea, urmeaza
o alta in care se spune : Iar Martin din sat sä nu aiba niciun
amestec, sa fie cu a1i rumani" 2 De unde rezultä ea' prin satul",
Bratovoiesti se intelegea nu numai pamantul, ci i rumanii care-1
locuiau. Pomenirea lor in acest document e iaras incidentala,
provocata numai de faptul cà zisul Martin ridicase probabil anume
pretentii sau nu voia sa se recunoasca. ruman. Fara aceasta im-
prejurare, nu s'ar fi amintit de loc in document de existenta ru-
manilor fri Bratovoiesti.
Din cele de mai sus rezulta, credem, in mod clar cà prin de-
numirea de sat trebuie sà intelegem, atunci cand e vorba de sa-
tele boieresti, manastiresti i domnesti, nu numai mosia sau
pamantul respectiv, ci i pe locuitorii lui adica pe rumâni sau
vecini. Cum insa aceste sate intreceau ea numar pe cele rázasesti
sau mosnenesti, rezulta deci ca rumanii reprezentau nu o mi-
noritate, cum crede d. Iorga, ci patura cea mai numeroasa a tarii.
fiind patura cea mai numeroasa a tarii, ei nu pot avea nici
originea straind (secui, ruteni sau coloni veniti de aiurea) pe care
le-o atribuie d. Iorga 3. Ca au fost i straini, e sigur 4; dar cea
1 Ibidern.
2 Revista Istoricd, VII (1921), p. 217.8.
, 3 Domnia sa e influentat probabil de afirmatia lui* Dimitrie Cantemir
care in Descriptio Moldaviae spune : Táran (in intelesul, de vecin, ruman !)
curat moldovenesc nu este niciunul. Acei care se gbsesc sint de origine ru-
seasca ori transilvAneana ofi, cum se zice la noi, ungureasca". (Traducere de
Giorge Pascu, Bucure§ti, 1923, p. 147). Dar aceasta afirmatie a lui Dimitrie
Cantemir nu are un temei tiinific, ci e dictata de dorinta de a infati§a pe mol-
doveni ca fiind de origine curat romana.
4 Aceasta se poate deduce din documentele privitoare la slobozii. Vezi
de pilda, documentul din 8 Aprilie 1617 prin care Al. Ilia§ inputernice§te ma-
riastirea lui Andronie vistierul din Buzau s5.-§i faca slobozie la Albe§ti §i la
Maxin sa-§i stranga oameni striini dantealte tari Fara. bir §i fat-a dajde, ori
sarb ori arbana§i ori ungureni, raoldoveni ori §i ruinâni de aceasta tara. insa
www.dacoromanica.ro
mai mare parte a lor, cu deosebire in Tara Romaneascd, era alcatuita

tot din Romani. Mai ales cà multi din cei cafi se asezau in sate
sau slobozii sub numele de Sarbi, Ungureni, Bulgari, Rusi erau
de fapt tot Români dar fugiti din alte sate i care voiau astfel
sã li se piarda urma 1.
In ce priveste clauza prevazutà in tratatul din Mai 1595
incheiat de Mihai cu Sigismund Báthory, ea nu inseamnA in-
catusarea printr'un lant legal de ogor" a taranilor, nici nu in-
laturai libertatea tAranilor", acestia devenind de acuma serbi
in felul Occidentului", cum crede d. Iorga.
Vechimea rumaniei in Tara Romaneasca este azi un fapt
admis de mai toti cercetatorii istorici, intermitent chiar si de
d. Iorga. Vezi de pildA brosura domniei-sale Vrancea 5i Vrcincenii,
Bucuresti, 1921, p. 36-7 : In Muntenia... conditia taranului
era mai rea decat cea de dincolo de Dundre pentrucA acolo slu-
jiau Turcului, pe cata vreme in Muntenia i domnului i Turcului
si boierului" 2. Aceasta institutie a rumaniei se constata in do-
cumentele secolului XIVXV ca avand un caracter stravechiu,
anterior intemeierii Principatelor 3. Pe de alta parte, clauza din
tratatul incheiat de Mihai cu Sigismund in zo Mai 1595, repro-
dug i in tratatul cu Stefan Razvan din 3 Iunie, acelas an4,
e clara : Coloni et Jobagiones qui ex bonis et iuribus eorundem
possessionarys in bona aliena clam se contulerint, ilico restituantur" 5
Adica pe româneste : Colonii i iobagii carii ar fugi pe ascuns
de pe moiile si de sub stapanirea proprietarilor lor pe rnosii straine,
sa fie inapoiati". Ace5ti coloni i iobagi sunt runainii sau vecinii.
Trebuie relevat cu privire la clauza de mai sus un fapt pe care-1
consideram capital : Ea nu inoveath nimic in C3 pnve.qe pe ru-
tnani. i mai inainte rumanii nu se puteau muta de pe o mosie
pe alta cleat in anumite conditii. Cei care voiau sä plece tre-
buiau sa plateasca mai intai proprietarului mosiei pe care sta.-
teau o dare numità galeata ; numai dupd aceia, se puteau muta 6.
care vor fi fost robi i vor fi schpat i ori hi venit aici in tad, sà sà asaze la
cea slobozie sá sh apuce d phmânt ai dal hranä". (C. Giurescu, V echimea ru-
mdniei, p. 512, nota 1).
1 Vezi C. Giurescu, V echimea rumdniei, p. 505.
2 Sublinierea e a noastrh.
3 C. Giurescu, V echimea rumeiniei, p. 501-2.
4 Hurmuzaki, Documente, III, t, p. 479.
5 Idern, p. 475-
6 lath chteva exemple : t) In actul de scutire pe care Radu cel Mare
il dh mhnhstirii Tismana la 9 Ianuarie 1498 pentru satele Bahna, Varful Vla-
www.dacoromanica.ro
Notdm cd in clauza din tratat se vorbe§te de rumanii cari an

Jugi pe ascuns (clam), aceia sä fie inapoiati. Dar O. inainte de
a fi existat zisul tratat, rumanii care fugeau pe ascuns, erau ur-
mariti i adu§i inapoi 1 A§a incat, concluzia este : clauza din
tratatul cu Sigismund Báthory privitoare la rumani nu inoveaili
nimic cu privire la acetia. Ea a fost introdusei de boieri tocmai
pentru a fi siguri cd vechea stare de lucruri va continua i sub noul
regim. Dar in cazul acesta, dacä clauza tratatului din 1595 nu
inova nimic cu privire la rumani, cum se poate vorbi oare de .,in-
catu§area printr'un lant legal de ogor" a tdranimii" ? Cum se
poate spune ca printr'aceasta clauza se inlatura libertatea te-
ranilor" ? Care tarani ? Micli proprietari de pamant care pentru
d. Iorga sunt tot tarani ? Dar pe ace§tia nu-i prive§te dispozitia
tratatului din 1595 care vorbe§te numai de coloni et iobagiones".
Caci va recunoa§te oricine, mosnenii sau ráza§ii nu puteau fi
denumiti astfel. Atunci, rumânii sau vecinii? Dar ace§tia, dupà
cum am aratat, erau §i mai inainte vreme neliberi, legati de un
stäpan i neputand parasi mo§ia lui cleat in anumite conditii.
In cazul acesta, care teranime" e incatu§ata de ogor printr'un
lant legal" ? Cui i se rape§te libertatea prin clauza tratatului
din 1595 ?
In realitate, zisa clauza n'a facut altceva decat sà mentie
vechea stare de lucruri. Interpretarea gre§ità care i s'a dat de
catre d. Iorga nu se explica decat prin ignorarea caracteristicilor
rurnâniei in secolele anterioare. Iar aceasta ignorare se lamure§te
§i ea daca ne gandim c libertatea initiala a teranilor" a fost,
este §i probabil va fi läsand la o parte intermitentele una
dului §i Clicevatul, se prevede, intre altele : calf rumani va vrea sa mearga

in satele sfintei manastiri, parcalabii sa nu indrazneasca a-i opri, /cird numai
sd le ia gaileata, pentru Ca cine ii va opri, rau va OIL" (C. Giurescu, Despre
rumdni, p. 21o). 2) La 12 lanuarie 1646, Matei Basarab intare§te manastirii
Cozia §i egumenului tefan stapanirea asupra unui ruman anume Pavel din
Vadastrita care ruman iaste al sfintei manástiri de mo§ie §i tot l'au tinut
sfanta manastire cu buna pace pana au fugit din Vadastrita ; iar dupa ce au
fugit, aflatu-l-au parintele egumenul la Bucure§ti §i au vrut sa-1 ia sa-1 clued
la sat, iar Pavel el au cazut cu rugaciune la egumenul sal-1 lase acolea sa §azd,
sd-i dea gdleatd. Iar cand au fost acum l'au apucat sa.-1 duel. la sat, iar Pavel
s'au sculat cu parS, zicand cum ca nu iaste rurnan, nici are nici o treabi. cu
dansul sfanta manastire, iar parintele tef an egumenul el au scos §i zapisul
ce i-au fost facut sa-i dea galeata, scriind cu multe mdrturii" (C. Giurescu,
Despre rundini, p. 2 I 1-2 I 2) .
1 C. Giurescu, Vechimea rumdniei, p. 510.
www.dacoromanica.ro
din ideile scumpe ale domnului Iorga. A afirmat-o la inceputul

carierii sale, a expus-o apoi in diferite lucrari de arnanunt 0 de
sinteza. Nevoit sa recunoasca la un moment dat, in urma stu-
diilor aparute in anii 1915-1918 1, ca se in§elase, el revine
astazi, in opera de sinteza, la vechea-i eroare. Ca 0 in problema
caracterului domniei, (vezi mai sus, p. 33), 0 in aceasta, la d.
Iorga a biruit nu progresul cercetarilor tiinjifice, rezultând din
acumularea materialului documentar 0 din prelucrarea lui sub
forma de monografii, ci dispozitiile de moment 0 conside-
ratiile subiective determinate de variatiile mediului contemporan.
Dar, Inca odata, ce valoare §tiintifica poate avea o astfel de
sinteza istorica ?
(Va urma)
Bucuresti C. C. GIURESCU
1 C. Giurescu, Vechimea rumaniei; Acelas, Despre rumlini; Acela§, Desptre

boieri.
www.dacoromanica.ro
DIPLOMA BARLADEANA DIN 1134 SI HRISOVUL
LUI IURG KORIATOVICI DIN 1374
FALSURILE PATRIOTICE ALE LUI B. P. HASDEU
In istoriografia romaneasca s'a pus nu oda-tã chestiunea

documentelor false. Intre falsificatele mai cunoscute, care au
dat loc la discutii, sunt §i diploma barladeana din 1134 a liii
Ivanco Rostislavovici §i. hrisovul lui Iurg Koriatovici din 1374.
In ceeace prive0e cea dintai, studiul lui I. Bogdan, Diploma
bdrkideand din 1134 >i rincipatul Bdrladului 1, a convins pe
cei mai multi cercetatori, de§i nu pe tori 2, despre falsitatea
acestei diplome, totu§i, se pot aduce acum noi argumente pentru
falsitate. Hrisovul lui Iurg Koriatovici din 1374 nu a fost Inca
supus unui studiu diplomatic complet, dar e socotit §i el fals,
mai ales pentru motive istorice3.
0 reluare a demonstratiei de falsitate se impune, deoarece
nu s'au studiat pand acum imprejurdrile in care au fost gdsite"
cele doug. documente, §i. nici nu s'a rezolvit chestiunea auto-
rului falsului. In aceasta privinta, cum se vede mai jos, vom
ajunge la un rezultat identic pentru cele douà documente. In
plus pentru hrisovul lui Iurg e necesard o criticd diplomatica
mai completa, pe care o vom incerca deasemenea in aceasta
lucrare.
1 Academia Romdnd. Memoriile Sectiunii Istorice, ser. II, tom. XI, 1889.
2 Cf. de ex. : I. B Arbulescu, Curentele literare la Romdni in perioa,da--.'57a-
.
vonismului cultural, Bucure§ti, 1928, p. 9-12 §i P. Mutaftciev, lipormoirwrr, Ha

Actrietwit (Originea Asane§tilor), Sofia, 1929. (extras din MaHeAoHeim flperaexa)
p. 20-21, R. Rosetti, Statul Bdrkidean, in Revista Noud, II, 1899 p. 58 i urm.
spune cà dacà documentul e fals, falsificatorul a cunoscut perfect situatia
SriIor noastre in sec. XII.
3. Cf., N. Iorga, Studii )si Documente, V, p. 597-6o1.
www.dacoromanica.ro
DIPLOMA BARLADEANA I DOCUMENTUL LUI KORIATOVICI 47
I. DIPLOMA BARLADEANA DIN 1134
Textul diplomei. Diploma barladeana a fost publicata in-

taia oara de B. P. Hasdeu in Instrucfiunea Publicd, No. r, I,
186o, p. 8, fara comentariu si a doua oara in, ziarul Traian, I,
1869, p. 199, intr'un lung articol al aceluia0 istoric, Limba
slavicd la Romani pcinci la anul 1400, care cuprinde intre altele
un comentariu istoric, paleografic, linguistic 0 geografic al di-
plomei sus citate.
Deoarece ortografia diplomei diferà in cele doua editii,
lucru care i-a scapat din vedere lui I. Bogdan, dam mai jos
textul diplomei dupa Instrucciunea Publicd, iar in note deosebirile
din Traian :
Xiarkwrika: ICHA.... d3-k: HBAIIKO nOCTICAARORM: WTCOAd: I-AAILI-
2 3
CtiOro : IHkBI sEpAaAcitocku : CItiAtl$18 KISINEWit . 16011CIICKtildi1 t

4
5
M ilEflAdT'kTrk; : OSrpaAt : IIMBENIK AOhntOSrdAILli : HA13-
KAAA'k : pA311* : SEEpAAAI : IOSTEKS(101Wk :10 IMAOrK : HAWIrit:

AlidICItROA : 1O3KlikliWk TOgdp0AVK
I : TSTOWHIAIWK : 1081VhCKCICK1AM :
9
ipSchtadiwb: itigc . ATOAMIAATIT'h : HIKOAVISIt : ()AMA I 08AAMOA%1t :

12 13
08rAlWil AKAMITk :110EROAA : dHATOAM : 06'KT`h... WT poMICTKA KRA :
TIC*1118 : I CT1) : I TOACTI. : I gETipE : ntri. : IALI,d : AAA'k K : ANIL.
adeca : In numele Tatalui si al Fiului... eu, Ivanco Rostisla-

vovici din scaunul Haliciului, cneaz de Barlad, marturisesc [sic !]
negustorilor din [Mesem]bria, sa nu plateasca varna la orasu.1 nostru
Haliciul mic la import, ci numai la Barlad 0 la Tecuci i.
orase ale noastre. Iar la export pentru diferite marfuri locale,
ungure§ti, rusesti i cehe sa nu plateasca nicaeri, numai la Ha-
liciul mic i va spune voevodul, i la aceastä fagaduinta... Dela
na§terea lui Hristos o mie, o suta treizeci i patru ani, luna Mai,
20 zile.
Argumentele aduse impotriva autenticitátii diplomei. I. Bogdan
in studiul sau citat observa cä diploma barladeana era scrisa
cu litere seminuciale (asa spune Hasdeu), ceeace e imposibil pentru
veacul XII atat la Ru0, cat 0 la Slavii de sud, cd o serie de
particularitati ortografice ale diplomei (w pentru I in Mc de
1. hipneACI,Clika. 2. ork,virto. 3... spilaCKI.M7, 4. mr. 5. ovr. 6. mt. 7. mr. 8. oirnmck-

C141,1M1.. 9. H. 10. Cy. 11. Cy. 12. ws-kr-h.. 13. XTR4.
www.dacoromanica.ro
48 P. P. PANAITESCU
H, Ir in loc de oy, s in loc de a.h, 13, in loc de m, 113 prefix in loc

de rt.) sunt imposibile in diplomele printilor rusi sau ruteni in
secolul XII. De asemenea din punct de vedere diplomatic este
anormal inceputul cu In numele Tatalui si al Fiului"... si data
dela Hristos, care apar in documentele printilor galitieni sub
influenta polona abea in veacul XIV'.
La 1890, un an dupa aparitia studiului lui I. Bogdan, A.
I. Sobolevskij, fàrà a-I cunoaste, publicä si el un studiu in
ruseste asupra diplomei barlädene, ajungand la aceleasi rezultat
ca i slavistul roman 2.
Pe langa argumentele aduse de I. Bogdan, Sobolevskij
mai observa ca in diploma sunt unele greseli grave de gra-
matica slava, imposibile in textele medievale ruse sau bulgare.
Data Tic-k Iv in loc de nominativ, iar restul cifrelor la nominativ,
11* ID% la genetiv in loc de nominativ plural. Sobolevskij conchide
ca diploma e un falsificat datorit unui patriot roman, care cu-
nostea mai bine documentele moldovenesti tarzii decat textele
vechi rusesti.
Un al treilea studiu asupra diplomei este datorit rusului
N. I. Daskievici 3, care spune ca.' ea poate fi totusi autentica,
deoarece nu confine imposibilitati istorice, iar critica filologica
e nesigura, intrucat documentul e gresit publicat de editor :
dovada existenta unor deosebiri de ortografie intre editia din
Instructia Publicei i cea din Traian.
Cateva argumente contra autenticitatii a mai adus i d. N.
Iorga, observand ca rolul Mesembriei in epoca in care e push'
diploma era inexistent, iar Galatul (Haliciul mic !) nu apare decat
abea in veacul XVI 4.
Originea diplomei. Niciunul dintre cercetatorii care s'au
ocupat cu chestia autenticitatii diplomei lui Ivanco, n'au ana-
lizat afirmatiile lui Hasdeu asupra imprejurarilor in care s'a
gasit originalul. Totusi aceste imprejurari sunt mai mult decat
1 I. Bogdan, o. c.
2 A. I. Sobolevskij, Tpamoza 1111. IIBaHla liepaaminia 1134 roAa, (Diploma
cneazului Ivanco Berladnic din anul 1134), in TpyAbi BOC1,3101:0 Apxeo:lornweaaro
Gar.1;:iaa wr, Mocinit, 1890, II, p. 173-174.
3 N. I. Da§ldevici, II0JI1lIHOcTh rpamom RIF. flnaliaa Poetnezawria Bep-
amtnnia 0111 1134 roaa, (Autenticitatea diplomei cneazului Ivanco Rostislavici
Berladnic din anul 1134), in Cbopnincb cTateil no acTopin npaa a, TIOCBtlItelifiblri M.
Baa_untnpeEcomy-By.aanony, Kiev, 1904, p. 366-381, dupArecenziasemnata A. N., in
ypna.us 111 ITHucrepurBa. aposaaro poarbuwain, 361, 1905 Sept., p. 192-193.
4 N. Iorga, Studii §i Documente, V, 1903, p. 596-597.
www.dacoromanica.ro
DIPLOMA BARLADEANA I DOCUMENTUL LUI KORIATOVICI 49
ciudate, sunt deadreptul suspecte. Hasdeu spune in Traian" ea pe

la 1848-1850 tatal sau, Alexandru, o gäsise din intamplare la
capitanul Vincentiu Rolski. Acest Rolski nu este altcineva decht
stranepotul necontestabil si in linie directa din nemuritorul nostru
Dimitrie Cantemir, precum a fost fortat sa recunoasca insusi
guvernul moscovit in concluziunea unui proces lung i plin
de complicatii". Poetul Antioh, fiul lui Dimitrie Vodá a avut,
zice Haden, un fiu Constantin, care la randul sail a dat nastere
lui Dimitrie Cantemir, colonel rus nascut la 1740 mort la 1820.
Sotia lui prima, Cecilia Mustafa, dà nastere unui fiu, Antioh. Di-
mitrie e exilat in rinlanda i inchis pentru crime si omoruri,
iar copilul e incredintat unui oarecare Iosif Rolski, polon din
Podolia. Acest fiu, care ia numele tatdlui sau adoptiv, este Vin-
centiu Rolski, in realitate Antioh Cantemir. Rolski alias Can-
temir gaseste diploma intre hartiile tatalui sau, ceiace arata cà
diploma derivd din hartiile lui Dimitrie Voda, Cantemir, el insusi !
Aceastä povestire romantica e dela inceput suspecta pi
devine si mai suspecta daca o analizam mai deaproape. Soarta
familiei lui D. Cantemir e azi bine cunoscuta. Antioh Cantemir,
autorul Satirelor, a murit faxa copii i necasatorit la Paris la
1744, deci nu poate fi vorba de urmasii lui legitimi. In schimb
fratele lui Dimitrie Voda., numit si el Antioh, a avut in adevar
un fiu Constantin (mort la 1776), care la randul salt are un fiu
Dimitrie, ofiter in armata rusd, mort nebun fara urmasi la 1820 1.
Procesul pentru mostenirea averii familiei Cantemir a avut loc
in adevar la inceputul veacului trecut intre familiile Darvary,
Câmpineanu i Pasek In urma stingerii familiei Cantemir, dar
nici o pretentie nu se ridical din partea vreunui urmas legitim,
iar Vicentiu Rolski, nu figureaza pe genealogia alcatuitä cu ocazia
acestui proces, pe care se vad drepturile respective ale diferitelor
familii inrudite cu Cantemirestii 2 Se vede deci lamurit cà ge-
nealogia Cantemirestilor data de Hasdeu e falsa i legenda po-
vestità o nascocire.
Comentariile lui Ha Oen asupra diplomei. Tot asa de inte-
resante si instructive sunt celelalte observatii ale lui Hasdeu
1 *imko I., HOBbIg X.111E11211 ira 6iOrpa011 ia. An Tioxa jsurrpiesma han-
nennpa ii ero 6armathunra poicroearmoub., (Noi contributii la biografia lui Antioh
Dimitrievici Cantemir si a rudelor sale mai apropiate), in lEypha.irb Mtmucreperoa
Hapoinaro Ilpocobluenin, 1891, April, p. 352-354.
2 0 copie a acestei genealogii dupa arhivele rusesti luata de Gr. Tocilescu,
in Ms. latin al Acaderniei Romine, nenumerotat : D. Cantemir, Scrieri diverse.
4
www.dacoromanica.ro
50 P P. PANAITESCU
asupra diplomei barladene. Hasdeu crede cà Dimitrie Cantemir

a cunoscut diploma ; dovadd spusele lui in Descrierea Mol-
dovei, ca. Moldova s'a numit odinioara Galitia i ca in vechime
Barladul a fost un mare oras 1. Hasdeu face dupa aceia bio-
grafia cneazului Ivanco i observa ca a murit la Seluni", adica
Salonic, deci in regiunea Mesembriei ( ! ?) 2 Despre limba diplo-
rnei Hasdeu spune ea este cu influente rusesti, dar se vede clar ea
scriitorul a fost roman, CT% pentru CTO este un romanism, precum
intrebuintarea lui 4; in loc de i 6i ra 3. Constantin Porfirogenetul,
adauga Hasdeu spune c. Mesembria era singurul port comer-
cial intre Duna,re i Constantinopol, iar cronicarul Nestor afirma
cd la Dunarea de jos venean rnarfuri rusesti, unguresti i boerne 4.
I. Bogdan in studiul sau spunea cà acest pasaj din cronica dela
Kiev trebuie sa fi fost neaparat cunoscut falsificatorului, caci
coincidenta cu textul diplomei e extraordinard 5.
Cele douil texte. Am vazut mai sus ca textul diplomei pu-
blicat de Ha§deu, in Instructiunea Pubica, difera de cel din Traian.
Trebuie sä ne oprim mai mult asupra acestor deosebiri, care au
o insemnatate caracteristica. De sapte ori grafia os din Instruc-
tiunea Publicd e transformata in oy in Traian. Fapt este ca
niciodatd in documentele slave, fie romanesti, rusesti sau sud-
slave nu se scrie os, ci y sau or , iar in documentele rusesti se scrie
execlusiv oy (pana in veacul XIV) 6 Acest singur element era hota-
ritor pentru a condamna autenticitatea diplomei barlaclene. (De
observat ca I. Bogdan si Sobolevskij n'au cunoscut cleat textul
corectat" din Traian). Deasemenea crkAtais este o greseala
grosolana, caci IS la sfarsit nu apare niciodata in documente
slave sau slavo-române 7, ci trebuia scris to, si gasim astfel corectat
textul in Traian 8. Cum se explica aceste schimbari ? Dacd Hasdeu
n'a vazut originalul, ci, precum spune, numai o copie facutà
1 Hasdeu, Limba slavicd la Romdni, in Traian, I (1869), D. 203-204.
2 Ibidem.
3 Ibidem, p. 2 0 7-2 0 8 .
4 Ibidem, p. 229-220.
5 I. Bogdan, o. c. p. 24.
6 Cf. Karskij. E. Th., Oxiepirb Caammenoil liupunoseiwu Iftiaeorp4M,
(Ineereare de paleografie slava drilla), Varsovia, 1901, p. 203 i Sobolevskij
A. I., C.riammo-PyeeNau rfaneorpa00 (Paleografia slavo-rus5.), ed. II, St. Peters-
burg, rgo8, p. 31.
7 Karskij, op. cit., p. 213.
8 Vezi mai sus textul din Instrucliunea Publicd, cu deosebirile din Traian,
in note.
www.dacoromanica.ro
DIPLOMA BARLADEANA SI DOCUMENTUL LUI KORIATOVICI 51
de tatal sau, nu poate fi vorba de greutati de lecturd corectate

mai tarziu dupa original. Greseli de tipar, iar nu pot fi in In-
strugiunea Pub lied, intrucat os in loc de or apare consequent de
sapte ori ! Atunci singura explicatie e aceasta : La 1869, cand
publica a doua oara diploma, Hasdeu spunea Ca prima editie
din 186o nu fusese comentatä, deoarece nu aveam Inca niste
studii facute asupra obiectului" 1 Hasdeu, care acuma avea
studii mai bune... asupra obiectului, si-a dat seama cä in prima
editie a diplomei sunt unele cuvinte scrise cu o ortografie care
arata cà avem a face cu un fals grosolan. i atunci, fdra sä
spue nimic in comentariul sail, a corectat textul diplomei. Dar
aceasta inseaMnd cd Ha,sdeu ,stia cd documentul e fals. La aceiasi
concluzie a unui fals, combinat poate cu tatäl sau, ajungem
din genealogia falsa a Cantemirilor i din comentariile asupra
diplomei, analizate mai sus, in care Hasdeu cautd sä probeze
autenticitatea ei pe baza scrierilor lui Cantemir i sä explice limba
ei cu ajutorul limbii romane, citand chiar isvoarele din cari s'a
inspirat falsul.
II. HRISOVUL LUI IURG KORIATOVICI DIN 1374
Textul hrisovului. Hrisovul lui Iurg Koriatovici a fost i el

publicat de douä ori de Care acelasi B. P. Hasdeu. Prima oara in
Foita de istorie ci literaturd, Iasi, I, 186o, col. 41, adicä in ace-
lasi an cu diploma lui Ivanco Rostislavovici, si a doua oath' in
B. P. Hasdeu, Istoria criticd a Romdnilor, Bucuresti, ed. I, 1873,
p. 91-2, nota 285 2. Ambele editii dau hrisovul in transcriptie
cu litere latine i anume dupa cloud sisteme deosebite. In prima
editie Hasdeu transcrie astfel : =j, ki=y, q=ci, .1, i h = i sau
cu un apostrof, =sh, w=oo, or =ou, iar in a doua :K=zs, q=cz,
.11, It numai cu apostrof, w=sz, w=o, restul la fel. Deasemenea
interpunctia difera. Dar in afara de aceste deosebiri de trans-
criere avem i unele deosebiri formale. Deaceia dam textul hri-
sovului dupa Foica de istorie, iar in note deosebirile din Istoria
Criticd, lasand la o parte 'Msà deosebirile de transcriere semna-
late mai sus :
1 Ha§deu, Limba slavicti la Romdni, in Traian, I (1869), p. 199.
2 Reprodus identic si in ed. II, 1875, p. 89. Cf. 0 ed. nouà dupd Istoria
Criticd la M. CostAchescu, Documentele Moldovene,sti inainte de 5telan cel Mare,
I, Iasi, r93r, p 1
www.dacoromanica.ro
52 P P. PANAITESCU
MilostiIu bojieiti. my. knzi 1 litovIskyi. Iurg Koriatovici

Voevoda. gospodari zemli moldavskoi. i s ousi bolarove gos-
podstva mi. sviedomo cinim' is sim' listom' nashimi. vsa;komu 2
dobromu nani v'zriusciu ili ego ouslyshfusciu ctci. ooje
tot istii sluga nashi vfernoi pan Iaks13A 3 Litavor' nam-
iesnick' 4 bfelograd'skyi slujil' nam' pravo i vierno. Tiem
bo my vidievshe pravolu i vfernoiti slujbu ego do nas'. a
naipaceji chi-1phi pod'vizi is Tatarij. ou sela zovomoe 5
na D'nfestr'. jalovali esmy togo is'nogo slugu nashe vijipi-

sanogo 6 is edno oot nashich' sel'. na ima 7 Zubrovtzi. ou...
na toe v'se vfera gva mi i boiar' molday'skych'. a na bol-
shoiu tvrdesti semu listu nashemu. velieli esmj viernomu
Ivan... pisal' Iatziko 8 u Br'lad vlieto 6882 Dun 3.
adica : Din mila lui Dumnezeu, noi cneazul litvan Iurg Koria-
tovici voevoda, domn al Tarii Moldovei I cu top boierii dom-
niei mele facem cunoscut cu aceastä carte a noasträ oricarui
[om] bun, care va privi la dansa, sau o va auzi citindu-se, cä
aceasta adevaratà sluga a noastra, credinciosul boer Iak§a. Lita-
vor namiestnic de Cetatea Alba ne-a slujit cu dreptate i cre-
dinta. De aceia noi, vazand dreapta §i. credincioasa lui slujbä
catre noi i mai ales lupta vitejeasca cu Tatarii in satul numit
Vladiciu pe Nistru, am miluit pe aceastà adevarata slugä a noastra
mai sus scrisä cu unul din satele noastre anume Zubräuti 9, la...
pentru acestea toate [este] credinta domniei mele §i a boierilor
moldoveni i pentru mai mare tärie a acestei car t]. a noastre,
am poruncit credinciosului Ivan... A scris Iatko la Barlad in
anul 6882, Iunie 3.
Argumente aduse hnpotriva autentiehatii hrisovului. Un
studiu paleografic §i. linguistic asupra hrisovului lui Iurg nu s'a
facut ; era i mai greu de facut decat pentru diploma barla-
deand, intru cat de data aceasta avem a face cu o transcriere cu
litere latine. D. N. Iorga a atras totu§i atentia asupra unei in-
tregi serii de elemente suspecte in publicarea hrisovului §.1 in
continutul sau, conchizand la falsitatea lui. D-sa se intreabd, cu
drept cuvant, dece avem hrisovul in transcriere cu litere latine
publicat intr'o revista care cuprinde articole scrise cu cirilica,
dece nu se da nici o descriere externa. D-sa considera suspectä
lipsa tocmai a descrierii hotarelor §.1 a boerilor martori, precum
1 Kniaz. 2. Vsiakomu. 3. Iakszia. 4. namiesnick. 5. VIdiczi. 6. viszpisanogo.
7. imia. 8. Iatzko.
9 Adicd satul lui Zubru, zimbrul.
www.dacoromanica.ro
faptul ca Iurg se intituleaza print litvan, flind domn in Mol-

dova. Deasemenea e neobisnuità in hrisoave indicarea slujbei
facute de boerul in favoarea cáruia se face dania. De altfel Ce-
tatea-Albä pomenità in hrisov ca fiind a Moldovei, era la 1374
a Genovezilor 1.
Intr'un studiu ce am publicat acum cativa ani la Kiev
aratarn ca insasi domnia lui Infij Koriatovici in Moldova e putin
probabila : cronicele moldovenesti nu-1 pomenesc, mentiunea
lui ca domn al Moldovei in letopisetul litvan e intr'o introducere
interpolata tArziu a acestei cronici, care cuprinde inexactitäti,
iar mentiunea cronicarului polon Stryikowski este fara valoare,
ca toate tirile acestui cronicar despre tara noastra. Dimpotriva,
din cele ce stim din cariera lui Iurij Koriatovici, rezultà ca era
un catolic (deci nu poate fi vorba de reactie ortodox5. impotriva
lui Latcu voda, cum s'a spus indeobste) i ca la 1374 era pro-
babil Inca in Podolia. Cu aceasta ocazie, mentionand i diploma
de care ne ocupam, aratam pe scurt ca felul cum a publicat-o
Hasdeu este suspect, chestiune asupra careia vom reveni mai jos 2.
Limba i ortografia hrisovului. Desi o analiza completa a
limbii i ortografiei hrisovului e imposibila din cauza transcrierii
defectuoase cu litere latine, (nu stim de pilda daca apostroful
inseamna b sau h, dacà ia este corespunzator lui ra sau A), to-
tusi se pot face unele constatari interesante in aceasta privintà.
Sunt mai multe elemente de limba si de ortografie in hrisov
cari arata ea' avem a face cu un fals.
Avem in textul hrisovului lui Iurg, pluralul boiarove in loc
de soApE sau sots p ta. Forma boiarove, nu apare niciodata in do-
cumentele rutene din sec. XIVXV 3, nici in cele moldovenesti
vechi.
Terminatia adjectivelor masculine lungi este in hrisovul nostru
in yi (km), pe cand in toate hrisoavele rutene din veacul XIV
avem terminatia HI-I 4. Este drept insa CO in hrisoavele moldo-
venesti avem WIC Forma ousi in loc de RZCIt este si ea anor-
1 N. Iorga, Studii §i Documente, V. p. 597-601.

2 P. P. Panaitescu, Iourij (Iourg) Koriatovie prince lithuanien et la Mol-
davie, in Io 6[1.1eninin 36ipiniu aa Tummy M. C. Ppymencuaro, I, Kiev, 1928,
P. 462-465. Cf. si recenzia de N. Iorga, Revista Istoricd, XIV (1928), p. 320.
3 Cf. colectia completa a vechilor hrisoave rutene, V. Rozov, Yupaincala
rpamoni, tom. I, (sec. XIV i prima jumbitate a sec. XV), Chiev, 1928. Pentru
formele gramaticale i ortografice citate, v. indice, sub voce.
4 Ibidem.
www.dacoromanica.ro
54 P. P. PANA1TESCU
malä. 0 gäsim, e drept, in documentele moldovenesti, dar in

documentele rutene, chiar in acel al lui Alexandru Koriatovici
din Podolia la 1375 avem pe cea de a doua 1 Toate vechile hri-
soave rutene au IMCk, cel mai vechi in care apare otrcut este din
1384 2, dar i atunci pAna pe la 1400 este Inca sporadic.
0 ortografie cu totul anormala i imposibila este in hrisov
knAzi, v'smlwmu, Iaksh. In toate hrisoavele rutene i moldo-
venesti avem in Mc de X., ra sau fl in aceste cazuri ; re. este cu totul
necunoscut hrisoavelor rutene, iar in cele moldovenesti are va-
loarea a, deci in nici un caz nu se poate imtrebuinta ca dif-
tong. E drept ca apare numai in prima editie a hrisovului
ca in editia doua a fost subtilizat, cum s'a intamplat i cu
greselile mai grave din Diploma BarladeanA, i inlocuit cu ia
sau ie.
Critica diplomaticii 3. Formulele din redactarea hrisovului
lui Iurg sunt de cloud feluri, unele sunt identice cu acelea ale
hrisoavelor moldovenesti de mai tarziu, altele cu acelea ale hri-
soavelor rutene contemporane si mai ales cu ale hrisovului din
1375 al lui Alexandru Koriatovici. Ne am fi asteptat ca un
principe litvan, care se intituleaza ca atare, sà fi pastrat f or-
mulele hrisoavelor litvano-ruse, in intregime. Constatam insa
dimpotriva mari deosebiri. In afara de titlul my kniaz litovskyi,
si de formula sviedomo cinim' is sim' listom' nashimi v'sx,komu
dobromu... (hrisoavele moldovenesti au de obicei 3HEMK 41-11-IHMK...
ScHAvk AospoArk...) cari se regasesc in hrisovul lui Alexandru Ko-
riatovici si in genere in hrisoavele rutene, celelalte formule difera.
Hrisoavele rutene incep toate cu invocarea sfintei treimi si nu
cu Milostiiu bojieiiu, au data dela Hristos, nu dela facerea lumii 4
gi toate formulele finale au o redactare deosebita..
In schimb, cele mai multe formule ale hrisovului nostru,
pe cari nu le regdsim in hrisoavele rutene, se Osesc in cele mol-
dovenesti : de pildä inceperea cu Milostiiu bojieiiu, formulele ooje
tot istii sluga nashi, dernoi pan..., slujil' nam pravo i vierno,
tiem.., my vidievshe pravolu i viernoiu slujbu ego do nas',... ja-
1 Ibidem, p. 19-20.
2 Ibidem, indice sub voce.
3 0 incercare de critica' diplomatica a hrisovului lui Iurg, la 0. Popo-
vici, Ordinea de succesiune in mo,siite donative moldovene in secolut XIV, in Prinos
lui D. A. Sturdza, Bucuresti, 1903, p. 361-365. Autorul ajunge, in urma unei
analize superficiale, la concluzia cã sdocumentul e autentic.
4 Cr. Rozov, o. c., p. 12, 18, 25, 31, 45, 53, hrisoave din anii 1366-1394-
www.dacoromanica.ro
lovali esmy togo is'nogo slugu nashe... a na bolshoiu tvrdosti semu

listu nashemu velieliesmy..., se regasesc cu mid deosebiri in hri-
soavele moldovenesti. Dar ceeace e ciudat, nici una din aceste
formule nu se regdse§te in cele mai vechi hrisoave moldovenesti,
in ale lui Roman vodd (hrisoave din 1392 §i 1393) 1, ci tocmai
in ale lui Alexandru cel Bun de mai tdrziu. Hrisoavele lui Ro-
man voda nu incep cu Milostiiu Bojiiu 5i au formule cu totul
deosebite in locul tuturor celor insirate mai sus. Mai mult, in-
susi titlul domnului voevoda gospodari zemli moldavskoi, nu este
acel al lui Roman sau al lui Stefan I 2, ci apare in hrisoave dupd
domnia acestora. In hrisoavele lui Roman data este in cuvinte,
nu in cifre, iar in ale lui Alexandru cel bun dimpotriva in cifre.
Si asupra acestui punct hrisovul lui Iurg corespunde cu hrisoa-
vele mai tarzii, nu cu cele mai vechi.
Formula na toe v'se viera gvami din hrisovul lui Iurg in
loc de whoa awa sau wkpa Haniero rocnoAcTaa, apare in hrisoavele
moldovenesti abea la 1422 3, probabil prin influenla din Tara Ro-
maneasca ; toate hrisoavele mai vechi au formulele celelalte.
Daca mai adaugam la acestea Ca hrisovul lui Iurg cuprinde
unele formule neuzitate in nici o cancelarie ruteanä sau mol-
doveana : s ousi boiarove gospodstva-mi,...is edno oot nasih sel',
si indicarea anume a slujbii acute, avem motive destule sä de-
claram hrisovul lui Iurg un falsificat.
Un ultim argument hotaritor este insusi felul cum apare
numele lui Iurg Koriatovici. In hrisovul lui Alexandru, fratele
sail., el il numeste topkim 4 §1 in hrisovul pe care il dau principii
litvani lui Cazimir eel Mare la 1352, aceleasi personaj apare tot
ca loptani 5. Ortografia Iurg apare numai in hrisovul publicat
de Hasdeu i In letopisgul litvan, care a inspirat desigur pe fal-
sificator.
Din toate acestea rezultä cà avem a face en un falsificat
Falsificatorul a cunoscut cronica litvana, care vorbeste de Iurg
ca domn al Moldovei, a cunoscut hrisovul lui Alexandru Koria-
1 M. Costiichescu, Documentele Moldovenesti Inainte de .5.tefan cel .Mare,

I, p. 7 §i. 13.
2 Roman are un titlu lung indicand sta.panirea lui dela munte pand la
mare (1. c.), iar tefan intr'un document diplomatic (1395) se intituleazal 140fg0,6,4
31MA111044,4RCICOF1 (Hurmuzaki, Documente, I-2, p. 817).
3 Costtichescu, op. cit., p. 150.
4 Rozov, op. cit., p. 20.
5 Ibidem, p. 5.
www.dacoromanica.ro
56 P. P. PANAITESCU
tovici, din 1375, din care a imprumutat unele formule, i unele

hrisoave moldovenesti, nu insa pe cele mai vechi, ceeace a dat
nastere la anahronismul asemanarii cu hrisoavele mai tarzii in
locul celei cu hrisoavele mai apropiate ca data. Dar cine este
autorul falsului ?
Autorul falsului. Pentru hrisovul lui Iurg Koriatovici Hasdeu
cdà mult mai putine amanunte asupra originei decat pentru di-
ploma barladeana. Se multumeste sä spue cä originalul se afld
in biblioteca contelui Swidzinski din Kiev, despre care, de altfel,
nu se stie absolut nimic. Controlarea acestei afirmatii este azi
imposibila. Sunt totusi alte indicli care ne arata ca i de' data
aceasta Hasdeu a stiut Ca publica un fals.
Si in cazul acestui hrisov, ca si in al diplomei barladene,
avem doua editii i vedem cd in acelasi chip in editia a doua sunt
corectate erori grosolane din cea dintai, fard ca editorul sä ju-
stifice aceste schimbdri i far-a sà sufle o vorbd despre ele. In cazul
hrisovului lui Iurg este disparitia la 1873 a acelui V,. asa de corn-
promitator din editia dela 186o. In al doilea rand, d. Iorga se
intreba dece a fost editat de Hascleu acest text slay cu litere latine,
cand revista Foita pentru istorie i literaturd, era tiparita i cu
litere chirilice 1.
Explicatia este iaräsi o dovada in sprijinul afirrnatiei de
mai sus ca Hascleu a stiut ca publica un fals. Am spus ca mo-
delul falsificatului a fost hrisovul lui Alexandru Koriatovici din
1375, din care se reproduc fraze intregi in hrisovul lui Iurg. Ei
bine, acest hrisov al lui Alexandru Koriatovici, nu era cunoscut
la 186o, cand. Hasdeu publica hrisovul lui Iurg, cleat in cloud
editt, amandoua in transcriere cu litere latine! Este vorba de
editia lui Przedziecki, Podole, Wolyn, Ukraina", Wilno, 1841
si a lui Przedziecki si Grabowski, Zrzodla do dziejow polskich,
Wilno, 1843, ambele in transcriere latinà 2
Pentru a fi mai aproape de moolelul ales si a evita greseli
grave, falsificatorul a scris si el documentul sail tot cu litere latine,
transcriind unele formule din documentul lui Alexandru Koria-
tovici. Falsificatul a fost asa dar, scris dela inceput cu litere la-
tine. Hasdeu insa vorbea de originalul care se afla la contele Swi-
dzinski, desi stia ea originalul nu putea fi scris cu litere latine.
1 V. mai sus.
2 Pentru toate edithle hrisovului lui Alexandru Koriatovici, cf. Kozov,
o. c , p. 19. 0 traducere rom5neasca de G. Samureanu, in Biserica Ortadoxa Re-
mand, XIII (1889), J. 449-450.
www.dacoromanica.ro
DIPLOMA BARLADEANA J DOCUMENTUL LUI KORIATOVICI 57
A indus deci cu buna stiinta pe cititorii lui in eroare, ceeace ni-1

indica pe Hasdeu ca autor al falsului.
0 alta imprejurare care arata vadit acest lucru este ur-
matoarea. La 186o Hasdeu publica in Foga de istorie i litera-
turd, o revistä putin raspandita, hrisovul lui Iurg din 1374. La
1865 acelasi Hasdeu publica. in Arhiva istoricd a Romdnilor, vol. II,
pasajul din cronica polona a lui Matei Stryikowski in care vor-
beste de domnia lui Iurg Koriatovici in Moldova. Dupa crono-
logia acestui scriitor domnia Koriatovicilor in Podolia si deci a
lui Iurg in Moldova a avut loc pe la 1330. Hasdeu intr'o nota
exclama : Acest fapt este de o importanta suprema. Iurie Koria-
towicz trai inainte de 1350 i prin urmare ar fi anterior lui Dragos.
Noi cunoastem un document dela acest principe, day din neno-
rocire fdrd datd 1, 11 vom publica cu altà ocaziune" 2. E vorba
evident de acelasi hrisov, care devine acum fara data, din mo-
mentul ce Hasdeu afla ca, data 1374 nu se potriveste cu domnia
lui Iurg ! In aceasta. nota Hasdeu tace despre editia din Foga,
ca i cum n'ar fi existat. Peste opt ani publica din nou hrisovul
in Istoria Criticd, iar cu data 1374, fie ca n'a cutezat sa schimbe
data, fie ca s'a convins c Stryikowski a incurcat cronologia Ko-
riatovicilor, cum au dovedit inca din 1870, istoricii poloni 3.
Aceste fapte sunt, cred hotaratoare pentru a indica pro-
cedeele lui Hasdeu in editarea documentelor i il arata pe el ca
autor al celor do-n.6 falsuri.
Bucuresti P. P. PANAITESCU
RPSUME
Deux documents slavo-roumains, le diplôme du prince
Ivanco Rostislavovi6 de 1134 donne a Berlad (Moldavie) en f a-
veur des negociants de Mesembria et celui du prince de Moldavie
(originaire de Lithuanie) Georges Koriatovi'è de 1374, forment
un probleme de diplomatique.
1 Sublinierea este a noastra..

2 Hasdeu, Arhiva Istoricd a Rontdniei, II, p. 8.
3 K. Stadnicki, Synowie Gedymina, ed. II, Lemberg, 1881, I, p. 123 si
urm. si in special p. 151-16o (critica stirilor lui Stryikowski), (ed. I e din 187o).
R. Rosetti, Despre succesiunea domnitor Moldovei intre Latcu ci Alexandru cel
Bun (extras din Vista Ronzcineascd), Ia§i, 1923, p. 3-7, se bazeazd pe aceiasi
cronologie gresith, derivath tot din Stryikowski, ca sal respingh domnia lui Iurg
in Moldova.
www.dacoromanica.ro
58 P. P. PANAITESCU
Ils ont ete publies les deux par B. P. Hasdeu, et pour chacun
d'eux nous avons deux editions differentes dues au meme edi-
teur. Le texte differe d'une edition a l'autre : il est ameliore
au point de vue orthographique dans l'edition posterieure.
Cette circonstance rend suspecte l'authenticite des deux do-
cuments. D'autres faits vienent confirmer l'hypothese d'un
faux : la disparition des originaux, une fausse genealogie des
princes Cantemir etablie par Hasdeu pour expliquer la prove-
nance du premier des documents, ses contradictions a propos
du second. Mais c'est surtout l'analyse linguistique et diploma-
tique des deux pieces qui etablit le fait d'une maniere definitive :
Tant par la langue que par les formules consacrees en pareil cas
les deux diplômes presentent des anachronismes. L'auteur du
faux, qui est sans doute Hasdeu lui meme, n'etait pas assez fa-
milier avec les documents de ce genre du XII-e et du XIV-e siecle
et fut force d'avoir recours comme modeles aux documents slaves
de Moldavie du debut du XV-e siècle, ce qui le demasque.
www.dacoromanica.ro
TEODOR ANASTASIE CAVALLIOTI
TREI MANUSCRISE INEDITE
Iar dacd unii au vdul obiceiu sd tot spund

cd asta-i dupci filosofie si asta dupd credinfd,
sd respingem distinqia ca pe ceva nelogic
ci ridicul. Doar lilosofia prive,ste spre adevdrul
unic...
Teodor Anastasie Cavaliogi, Pre fcc;a Fizicei.
5. Activitatea lui Cavalioti. In chiar cursul aceluia§ an,

Cavalioti se despãrti de profesorul sau §i se intoarse la Mosco-
pole, unde i se cladu conducerea Academiei 1. Se cAsatori cu o
moscopoleancá i fu hirotonit preot 2 In urnià ajunse mare pro-
toereu §i predicator 3. Apreciat pentru cultura §i elocventa sa, Ca-
valioti merse la Constantinopol, la Patriarhie, de uncle se in-
toarse cu scrisoarea patriarhiceascA prin care era nurnit predi-
cator la tronul primei justiniene a Ohridei. Nu este exclus ca
la Constantinopol, Cavalioti sa" fi reintEnit pe invätatul Evghenie 4.
Cronica mdndstirii Prodrom din Moscopole ne arata cum s'a vazut

mai sus pe Cavalioti director la Noua Academie inca. din 1750. Este adevdrat
cd era foarte tandr la aceasta data . avea 22 ani insd faptul cd la 1755 el
redactase deja cursurile de logicd, fizicd i metafizicd vine in sprijinul acestei
date sau a uneia foarte apropiate. Este neindoios cd aceste cursuri au fost opera
mai multor ani.
2 Zu6Epec-, op. cit., p. 319-320. Cf. si .1%64,, op. cit., p. 495.
3 Ibidem. Vezi expresia . MeTcaoo flpwrotrarce2, in Gramaticd.
4 Pentru miscarea culturald, Patriarhul Chiril VI, are meritul de a
fi facut sa activeze multe dintre energiile intelectuale 1 i talentele timpului ;
a fast factorul animator al unei activit0 care anunta zorile Renasterii elenice.
La 1753 prin initiativa i efortul sau material, se pun bazele scoalei dela
Athos, unde Vulgaris a functionat ca profesor de stiinte i filosofie. Este inte-
resant cd activitatea invdtatului Evghenie a fost la Athos tot atat de moder-
nista." ca i la Ianina. Dupa o activitate de 5 ani, scoala fu inchisa prin
reactiunea monahilor desperati cd Pierdeau pe tinerii supiqi ky, care alergau
la Filoso fie". Indata dupa aceasta, Evghenie fu chemat de Samuil la scoala
patriarhista, unde fireste, a starnit curand furia aristotelicilor. Atacul scolas-
www.dacoromanica.ro
60 VICTOR PAPACOSTEA
Trebue sä spunem cu acest prilej ea in capitala, la Patri-

arhie, atmosfera nu era a-tat de conservatoare ca prin eparhii.
Dimpotriva, tonul inoirilor ii dau in a doua jumatate a secolului
XVIII chiar unii dintre patriarhi. Astfel, Evghenie Vulgaris,
izgonit din provincie, va gäsi destula ocrotire i intelegere la
Patriarhie, iar Chiril al VI-lea ii va da personal sprijinul moral
si material si ii va trimete sà pna prelegeri filosofice tocmai la
muntele Atos, in mijlocul celei mai reactionare societati mo-
nahale 1.
In aceia§ ordine de idei, se constatä, ca in secolul XVIII, aten-
tiunea Patriarhiei era permanent atintita asupra celor ce se pe-
treceau in diocesele Primei Iustiniane 2 ; Ohrida era doar cetatea
traditiei nationale si religioase a poporului bulgar. Fireste, nu
s'ar putea vorbi la data aceasta de un nationalism bulgar, insa
nu este mai putin adevarat, Ca la Ohrida s'a mentinut in toate
timpurile o atmosferci localci, refractard oarecum influentelor si
progresismului elenic. Era acolo intre vechile mandstiri pa-
stratoare a atator documente ce vorbeau de o glorie imparateasca
bulgara si de sfintii intemeetori ai bisericii sud-slave un fel
de rezerva ostila fata de Patriarhie, sugerata nu atat de amin-
tirile sangeroase ale trecutului, cat de presentimentul unei noui
concurente ; aci va reinvia sufletul Bulgariei, lupta impotriva Bi-
zantului, exarhismul... Lucrul acesta nu putea scapa celor cari
incepusera a visa resurectia Bizantului. Bi vor intreprinde o vie
actiune elenizanta 3 iar cand nevoia o va impune, nu se vor
da in laturi sa provoace, sub diferite motive, insasi desfiin-
tarea Patriarhiei ohridiene 4. Am aratat si cu alt prilej cum in
ticior din Constantinopol 1-a determinat sa se expatrieze. A plecat la Lipsca

unde a stat pana. la 1772 ocupandu-se de tipariturile lui; a trecut cu acel prilej
§i prin Tara Romaneasca, primit cu mare cinste de Constantin Vodd Racovita.
(D. Russo, O. cit., p. 12). Se va fi intalnit oare Teodor Cavalioti cu dascalul
sau de odinioara, prin Germania? Chemat de imparateasa Ecaterina, Vulgaris
se stabilete in Rusia ; traduce pe Virgil §i cade repede sub acuzarea Sfantului
Sinod. S'a stins In r8o6, dupd o viata al carei extraordinar neastampar sta la
raspantia a doua epoci.
1 lio6p.c4c, op. cit., p. 580.
2 Simeon Radeff, La Macedoine et la Renaissance bulgare, Sofia, 1918,
P. 48-49 ; vezi i studiul recent al istoricului Snegarov.
, 3 Vezi pentru actiunea Patriarhiei lucrarea lui Ivan Snegarov, 1-1E1111110-
Hietthero Ha Oxpux.HaTa naTimapimin 11 BILIM13110TO Ha mamma 131, Buirapas, Mait.
llper.imt, II, f. 3, p. 65no.
4 Simeon Radeff, op. cit., p. 49-50.
www.dacoromanica.ro
TEODOR ANASTASIE CAVALLIO-11 61
regiunea Ohridei ca i in alte parti ale Macedoniei pionierii

actiunii elenice au fost in mare parte aromani. 1
In aceste imprejuräri, cand se organiza la Patriarhie pro-
paganda in diocesele Ohridei, soseste la Constantinopol Teodor
Cavolioti. Nu stim cine i-a facut recomandatiunile pe baza carora
i s'a incredintat misiunea amintità mai sus. Nici cuprinsul seri-
sorii patriarhicesti nu ne este cunoscut decht din ceeace ne transmit
Zaviras i Sathas.
Activitatea misionarica a lui Cavalioti pare a se fi indreptat
cu deosebire asupra triburilor de prin tinuturile muntoase ale
Albaniei meridionale i s'a extins pana in regiunea Elbassan.
In mijlocul acestor populatiuni cu moravuri Inca primitive,
dedate brigandajului, i necontenit sangerate de lupta intre frati
§ide vendette monstruoase, urmarite prin generatii aci va dez-
volta Cavalioti activitatea sa crestina i civilizatoare. 2 Moscopolea,
cu bog#iile i caravanele ei, era mereu stanjenità in siguranta
expansiunea ei catre tarmurile Adriaticei, de care aceste tri-
buri de Albanezi razboinici ; vom vedea dealtfel peste putini
ani, cum aceste triburi, starnite de dorinta jafului Vor inainta,
vor ocupa drumurile, vor strange cereal de fier i foc in jurul
orasului, 3 ii vor paraliza economiceste, iar child imprejurarile po-
litice generale le vor fi favorabile, vor da atacul din toate partile,
distrugandu-l.
Se pare c.a., mai marii orasului i sefii caselor comerciale
industriale, au avut de timpuriu sentimentul ea, fara un hinter-
land pacificat, Moscopolea stá sub o amenintare continua, si au
incercat sà scoata patria lor de sub acest destin. Asa ne expli-
cam atentiunea cu totul deosebita pe care Cavalioti a dat-o in
misiunea sa unor populatiuni in mare parte mahomedanizate.
V. Pap acostea, 0 narafiune bulgard despre Aromdnii din regiunea Ohrida-

Monastir, in Rev. Aram., I, no. 2, p. 130-141.
Hahn, Alb. Studien, J ena 1854, I, p. 296 ; interesante urmhtoarele
rânduri : Die Tradition knüpft dasselbe an einen Lehrer der dortigen griechischen
Schule, namens Theodor, welcher zugleich Stadtprediger und ein sehr gelehrter
Mann way. Doch Weiss mann nicht zu sagen, ob er das Alphabet erfunden oder
zuerst nach Elbassann gebracht habe. Der Mann soll nicht nut' das neue, sondern
auch das alte Testament (nach Septuaginta, denn hebrdisch verstand er nicht) ins
Albanesische itbersetzt, und sick fiberhaupt mit Bilclung einer den weit auseinander
laufenden albanesischen Dialekten gemeinsamen Schriltsprache beschaltigt haben".
Duph cum se vede, Hahn afirmk cal T. C. ar fi tradus i Vechiul Testament
ceeace nu ni se confirmd prin titlul transeris de Zaviras i Sathas.
3 'Arxecoetwic, Op. cit., cartea nT, si 33.
www.dacoromanica.ro
El alcatueste i imprastie in randurile acestor primitivi o

traducere albaneza 1 a Noului Testament, opera esentiala a cres-
tinismului si care in toate timpurile, a avut o miraculoasa putere
de inraurire asupra barbarilor.
Este de regretat ca nu stim aproape nimic asupra orato-
rului religios. Mentionam doar faptul ca in timpul din urma s'au
descoperit cateva interesante omilii pe care d. N. Iorga le atribue
lui Cavalioti mai mult cleat emulului säu Daniil". 2
La Noua Academie din Moscopole Cavalioti a avut o acti-
vitate intensa ; cu avant si cu o exceptionala putere de munca,
el a insufletit puterile spirituale ale unei intregi generatii. De
altfel, suntem in perioada eroica, and miscarea pentru cultura
era la Moscopole in toi. Prin colecta publica, care facuse in
vremea Patriarhului boasal 3 al Ohridei moscopolean si el
sa tresara de entuziasm intregul oras 4, se inzestreaza Academia
1 Din cele spuse de Hahn vezi nota de mai sus se pare ca. T. C.
cu prilejul acestei traduceri a incercat sa alcatuiasca, din diferitele dialecte al-
baneze, o limbl. literara accesibild tuturor triburilor.
2 N. Iorga, Istoria Romtinilor din Peninsula Balcanicd, p. 52.
3 Arhiepiscopul loasal, a fost una dintre figurile insemnate pe care ramura
maeedo-romand le-a dat besericii rasdritene. Era originar din Moscopole. La
3709 a fost ales episcop de Corita, iar intre 3718--1745 fu Patriarh al Ohridei.
A fost si el un animator al culturii. Lui i se datoreste in mare nidsurd ridi-
carea palatului Academiei din Moscopole. Vezi pt. Ioasaf H. Gelzer, Vom Hei-
ligen Berge und aus Makedonien, Leipzig, 1904, p. 154 ; G. Weigand, Die Avo-
munen, I, p. 99 §i .Memoriile lui Cusman 5apcavev, luptator al Renasterii
bulgare din reg. Ohrida, publicate de Ivan Snegaroy in Makedonski Pregled",
an. II, fasc. III. Prinos helm istoriata na prosvetnoto delo v Makedonia (Vlah
ot Voskopole); in legatura cu aceasta vezi l Papacostea V., 0 narafiune bulgarci,
etc., in Revista Aromdneascci", Vol. x, No. 2, 3929 Bucuresti, P. 347 si
Theodor Capidan, Fdrsero,tii, Bucuresti, 1933, p. 35-36. Pentru coneursul dat
de boasal Vlahul culturii religioase bulgare vezi articolul lui D. U. Gentchoff,
Despre SIdntul Climent i cei §.apte slinli in iconogralia bulgard, tot in Make-
donski Pregled, anul III, fasc. 1, Sofia, 1927, p. 90-92.
4 Este edificatoare in privinta aceasta povestirea sumara pe care o gd-
sim intr'un document al timpului asupra modului cum s'au strans band nece-
sari constructiei. Cetatenii Moscopolei au fost convocati de Patriarhul Ioasaf
Vlahul. Au luat parte : clerul, in frunte cu mitropolitul Castoriei i al Moscopolei,
egumenii manastirilor, eapeteniile orasului, comerciantii, industriasii 1i corpo-
ra-Vile meseriasilor. A luat cuvantul Ioasaf ; dupd sumele subscrise pe loc,
se poate aprecia entusiasmul starnit in adunare. Mitropolitul Castoriei deschide
,colecta, inscriindu-se cu 60.000 aspri, egumenul mandstirii Sf. Naum 12.000 ;
urmeaza lista mai marilor orasului eupatrizii" multi din ei, de sigur, des-
cendenti din tribul intemeetor. Suma data de acestia se ridica la 250.000 aspri.
Apoi yin corporatiile cu mici, cu marl" ; subscriptia lor este cea mai bogatk :
312.000 aspri. Vezi Cronica Mdndstirii Prodrom, in ExivarryrN, op. cit., p, 17-18.
www.dacoromanica.ro
TEODOIt ANASTASIE CAVALLIOTI 63
cu un local nou, 1 demn de faima ora§ului, iar Cavalioti scoate

serii de elevi, cari due aceastd faima pana departe in apus. Preda
gramatica, poetica, §tiintele, disciplinele filozofice §i teologia ; cum
spune un istoric grec Cavalioti a fost sufletul acestei Academii" 2
Atras insa de cultura moderna, Cavalioti va fi prins in
curind de acela§ neastampar spiritual care a fäcut in mare ma-
sura pitorescul carierii lui Evghenie §i a altor carturari balcanici 3.
Merse care Apus, calatori prin Germania, continua sd cerce-
teze §i sa invete, apoi trecu in Italia, la Venetia, unde se afla o
numeroasä colonie moscopoleana.
6. Scrierile lui Cavalioti. Asupra operei scrise a invatatului
moscopolit, avem sumare indicatiuni bibliografice in Zaviras 4,
Satas 5, Vretos 6, Thunmann 7 i Hahn. Aci nu vom face o cer-
cetare mai ampla asupra acestei opere ci ne vom margini doar la
enumerarea scrierilor cunoscute 8. Se pare ca la inceput Cavalioti
s'a simtit mai inclinat catre activitatea literara §i filosofica ; mai
tarziu a lucrat mai rnult In domeniul filologiei.
1 Tot in cronica mandstirii Prodrom se anal mentionata i inaugurarea
localului. Rezultà de acolo c Noua Academie a fost terrninata in zilele directo-
ratului lui Cavalioti. In anul mântuirii 1750, in zilele prea sfântului i prea
invatatului i de Dumnezeu propusul Mitropolit al Sfintei Mitropolii a Mos-
copolei, Coritei i Selasfor. Domnul Nichitor, in zilele prea cinstitilor i prea
nobililor arhonti ai orasului nostru, Domnul Domn Teodor Vreta, domnul Naum
Teodor i domnul Constantin Vreta §i in zilele prea folositorile episcopi Domnilor
Domni Teodor Bala, Anastasie Costi, Mosca i Gheorghe Manu, care conducea
invatanihntul ; a prea inteleptului i prea invatatului profesor al patriei noastre,
Domnul Domn Cavalioti Teodor, s'a zidit din temelie vestita scoala elena,
podoaba cea ilustra a orasului...".
2 E%ivaen; Op. cit., p. 17.
3 Evghenie Vulgaris starnise un adevarat curent pentru studiile apusene.
Gudas spune cS Nicolae Tertuli (Cercel) Aromhn din Metova fost director
al Academiei din Iasi (1760-73), indata. ce vazu faima ce-1 inconjoara pe
Evghenie in urtna calatoriilor ce Meuse in Apus, nu avu hnite phnd ce nu pleat
0 el. Mergi i tu i te instrueste" Ii zicea Tertuli. i inteadevar, nu se lash
pand ce no cutreera toate universitiitile din Europa. ,.5apte aril petrecu el astfel
(1752-1759), fiindca nu vroia sh se recunoasch cum spune Gudas cu nimic
inferior lui Evghenie Vulgaris.
Dar cazul moscopoleanului Ciagani elevul lui Cavalioti care, oprit
de parintil sai de a face alte studii pleach. pe jos pana la Tjniversitatea din
Halle, in fundul Prusiei ! Vezi Gudas, B:o: rcapa.rikoc, III, p. 291.
4 ZaOipaq., op. cit., p. 320.
5 Y.,60cA;, O. cit., p. 495.
6 ilcvaannookog Bpirog, op cit., vol. II, p. 57.
7 Thunmann, op. cit., p. 378.
8 In continutul lor sunt cunoscute numai Lexiconul i Gramatico
www.dacoromanica.ro
Astfel prima sa scriere a fost o lucrare cu caracter poetic :

'Erti -ccva czkoll XECp6ypacpa rcpOt; -cOv istpxcx(iig iv Bouxorc62Ec
ilicallAcocv-roc lwavvcxfov XtzAx-Ocivog iv ita 1750. Mato!) x', 'thv 1)
cipxt «B-Oc cpiATI 7rOXEcov, '8ei y tixog» bittvoc iW60)5aav iv Boaxo-
7caa csiiv diXXocg arreac Sca,p6poiv Staacrxdacov. (Cateva poezii ale lth,
manuscrise, catre eel care ca trimis extraordinar a calatorit prin
Moscopole, Halkedonianul Ioanikiu, la anul 1750, Mai zo, al caror
inceput este «13)7)0c (pal Tcaacov, ,8ei y 'Limp §i care au aparut
in Moscopole ... ). Un poem, compus in onoarea numitului chi-
riarh, cu prilejul vizitei pe care a facut-o orasului Mosco-
pole in 20 Mai 1750.
In calitate de director i profesor la Nouct Academie, Cavalioti
a fost silit sa consacre mare parte din timpul sau cursurilor si re-
dactArii diferitelor tratate. Dupà cum ne spune Thunmann, el a
lasat numeroase manuscrise nepublicate despre toate stiintele fi-
losofice". Desigur ca cele mai multe vor fi continut lucrari cu
caracter didactic, asemenea celor trei infatisate de noi in prezentul
studiu. La redactarea acestor manuale, Cavalioti s'a folosit, credem,
de note si manuscrise cu continut similar din opera lui Evghenie.
Carti grecesti sau apusene a putut avea i la Ianina i la
Moscopole. Aci mai ales, in orasul sau, el dispunea de o impor-
tanta biblioteca 1 Apoi, va fi avut el insusi adorator al cartilor
biblioteca sa.
In anul 1760 nevcia i iubirea moscopolenilor pentru cul-
tura greaca face sà se simtd necesitatea unei gramatici metodice
pentru incepatori. Sistemul manuscriselor circulante era insuficient
se pare. Atunci Cavalioti, dorind a fi folositor conationalilor
sad" dupa cum insusi ne spune2 alcatueste pentru uzul celor cari
doreau sa invete limba greack un mic manual intitulat astfel :
EEcraywyt ypattpattxi-N napec Aasattmotci-cou, xai 'Eoyittlotcitou
Ackaxcaou -cic iv MoaxonoXit vuocrci ispUMMN 'AxaSyiplocc, xcci Me-
1 Skenderis (p. 18-59), care a cercetat rdnasitele acestei biblioteci spune

ca a fost intemeiatà pentru trebuintele celor dela Noua Academie. Ni se spurie
cei era bogatei in manuscrise Fi tipeirituri. Duph prima distrugere a Moscopolei
(1769) cartile au fost depozitate in chiliile mân'astirei S-ta Maria iar de aci au
fost mutate mai tarziu la man'astirea S-tul Nicolae. In 1916 inca se mai go.-
Sean cdteva volume. Intre numerosii donatori sunt citati preotul Gheorghe Sina,
seful vestitei familii emigrate mai tArziu in Austria i mitropolitul Grigorie al
Duratului. Cu deosebire dela acesta a capatat biblioteca Moscopolei cartile ei
cele mai pretioase. (Dupà Cronica M-tirei S-ta Maria).
2 Prefata.
www.dacoromanica.ro
TEODOR ANASTASIE CAVALLIOTI 65
ydaou Hportorcarta, xai poxipuxo roci eArtarcirou apOvou tç Tcpc'o-

rn; 'Iouartvtav-ijg 'AxpEcaeuv, xai -rijg Osocreoarou rroXtrefag MoIxonci-
Ann Kupfou Cleo86.)pou 'Avaarao(ou Ka6aXAvinou MoaxonoXfrou auvap-
p.ocrOst'aa etc iuxipscav TEM) TC porconeepcov. Ntiv Trptircov rUrcocg ixSokr.aa
Salroin ro3 vrtriorciroo >cal mat pinirOU Kupiou 'Avrovfou Xar:;ij
rEcopytou Afirotie, Ekcarple.iou MoaxomiXecog. 'Ev r runoypacpEc TOO
r5afou xa/ .0..socpOpou xarpOg ubv Naobp, ToO 0-ou1.aroupyoG. 'Ev Moaxo-
7r6Aac a,44. (Introducere in gramatica de preacinstitul i prea invätatul
dascal al Academiei intemeiate de curand in Moscopole, 0 mare
protopop 0. predicator al prea sfintitului tron al Primei Justiniane
a Ohridei 0 de Dumnezeu päzitei Moscopole, Domnul Teodor
Anastasie Cavallioti Moscopolitanul, alcatuità la indemana ince-
patorilor, acum intaiasi data e§ita de sub tipar cu cheltuiala
prea cinstitului i prea folositorului Domn Antonie Hagi Ghiorghe
Buia, nobil din Moscopole. In tipografia sfintitului 0 de Dum-
nezeu inspiratului parinte al nostru Naum, facatorul de rninuni.
In Moscopole 1760).
Dupà cum se vede din acest titlu, cartea a fost irnprimata
in tipografia din Moscopole 1 la anul 1760. La 1774 Cavalioti ti-
pare§te o noua editie, la Venetia.
La anul 1770 apare in tipografia lui Antonie Bortoli
din Venetia, cea mai insemnata dintre scrierile lui Cavalioti :
IIptoronEtpia nap& ro5 aocpoXoyccordtrou xal fitaacrt[torrecrou atacc-
axiXou, lepoxiipuxog xal lrpc.oTOIZCCITCZ Kuptou Oaoa6pou 'Avaaracriou
KaOaXXcc'orou -cop MoTxorcoMrou uvre0Er.cra, %al vtiv Tcpthrov tin-cmg ix-
6o0aCcra acacivii -coO ivtcp.O.Yr&TOU xal xpricup.OYClirOU Kup[ou recopy[ou
Tpixouna, Tot) xc Koap..ilaxyl iTccXeyop.ivou ix natp(ao; Moaxo7c6wc.
'Ev grryacv c,c4)o. 1770. HapZ 'Avrtov(cp 'Cif) 13óproXt. (Prima invatd-
tura, alcatuita de prea invatatul i prea cucernicul dascal, pre-
dicator §i protopop Domnul Teodor Anastasie Cavallioti din
Moscopole i acum intaia oara tiparita,. pe cheltuiala prea cin-
stitului i prea folositorului Domn Gheorghe Tricupa, supranumit
Cosminski din patria Moscopole. Venetia 1770, la Tipo-
grafia Antonie Bortoli).
In afara de lucrarile mentionate mai sus, Cavalioti a mai scris :
Hap rijg iv Moaxo7c6Xat 'Axaawiag (Despre Academia din Mos-
copole) lucrare asupra careia nu §tim. nimic i Alercppacrtg ci762-
vmt Tie); xatv-rjg ScaOijng (Traducere albanezà a noului testament)
despre care am pomenit la capitolul 5.
1 Academia Romdmi are un. exemplar.

0
www.dacoromanica.ro
7. Chid Si unde a murit Teodor Anastasie Cavalioti.

Zaviras spune ca Teodor Cavalioti a murit la Moscopole
in anul 1786. Satas dà i el, dupd Zaviras 1, aceea§ data §i lo-
calitate. Comentand informatiile transmise de cei doi istorici
greci, Pericle Papahagi a contestat veracitatea bor. Contestatia
lui P. Papahagi se bizuia pe faptul Ca descoperise intre prenu-
merantii cunoscutei lucrari a lui Roza, Untersuchungen über die
Romanier oder sogenannten Wlachen, aparuta la Pesta in i8o8,
pe insu§i scriitorul moscopolean Teodor Anastas Cavalioti.
Pe semne, zicea Pericle Papahagi 2, s'o fi retras aci la ba-
tranete, la vre-o ruda a sa de aproape, sau ca preot la pu-
ternica §i infloritoarea colonie moscopoleana. Faptul cã
figureaza sub numele Anastas Cavalioti in loc de Teodor
Anastas Cavalioti, cum il gasim pretutindeni, trebue atri-
buit negligentei lui Roza de sigur, care §i in alta parte,
vorbind despre dfinsul, 11 nume§te tot Anastas Cavalioti...
Indoiald nu poate fi de loc ca ar fi cumva vorba de alt
Cavalioti in citatele din Roza. Ramâne deci stabilit, ca
data decedarii lui Teodor Anastas Cavalioti este posterioara
anului i8o8".
Intr'adevar, la pagina 152 din cartea lui Roza, intre abo-
natii din Miscolt (Ungaria) gasim semnat un HoucTc"Avaat. lio:6-
6ccUulynN.
:Din notitele aflate pe manuscrisele Academiei Romane,
lucrurile se lamuresc. Atat din insemnarea de pe ultima pagina
a Tratatului de Logica (vezi mai sus) cat §i din aceea de pe prima
pagina a Tratatului de Fizica, rezultä cà scriitorul Teodor Ana-
stasie Cavalioti a avut un fiu, botezat cum se obi§nue§te
adesea la Aromani cu numele bunicului Anastasie. Acesta a
trait la Miscolt 3 ca preot, refugiat probabil, dupa distrugerea
Moscopolei. La Mi§colt, se gasea una dintre cele mai insemnate
colonii macedo-romane din fosta monarhie ; intre alte vestite familii
moscopolene, se refugiase acolo §i familia mitropolitului Saguna.
1 Zuac, op. cit., J. 31Q-320 iar Lieug, op. cit., p. 495.

2 P. Papahagi, op. cit., p. 35-36.
3 La Miscoll se mentioneaa, intr'un registru al bisericii aparitia ma-
cedo-românilor Inca din anul 1606. In anul 1728 se aflau deja circa 300 de
negustori. Mai tarziu dupà distrugerea Moscopolei numSrul lor a crescut.
Biserica Sfintei Treimi din Mi§colt, s'a intemeiat ci terminat cu cheltuiala con-
Irafilor romdni din Macedonia" dupg cum spune inscriptia vlzufa' acolo de
P. Papahagi, op. cit., p. 46, in notá.
www.dacoromanica.ro
TEODOR ANASTASIE CAVAIMOTI 67
Pe Anastasie pe flu, iar nu pe tata 11 vedem trecut

intre prenumerantii lui Roza in anul i8o8. Deci afirmatia lui
Satas §i. Zaviras cá Teodor Anastas Cavalioti a murit in anul
1786, ramane in picioare. 1 Dealtfei era greu de admis cà un om
pe care contimporanii sai 11 socoteau genial", ar fi putut trai

Inca un sfert de secol prin Austria sau in orice altà parte
fard a läsa o urna, o amintire, cat de slaba, daca nu chiar o ac-
tivitate scrisä.
In al doilea rand, Pericle Papahagi, interpretand gre§it
cuvintele lui Satas, mai spune urmdtoarele :
Nesigur rdmeine i locul unde a rdposat [Teodor Cava-
lioti] i despre care Sathas dd Venetia, iar Zaviras Moscopole" .
D-1 N. Iorga, plecand probabil dela interpretarea gre§ita pe
care Pericle Papahagi o da istoricului grec inclina pentru presu-
pusa versiune Sathas. In realitate aceasta versiune nu exista.
Ambii istorici greci sunt de acord, cland Moscopolea ca localitate
in care a raposat Cavalioti. Sathas spune limpede : ))A0-.E.v r rep-
Raviccv, xal 5a-capov &de BEveziag incaLrcpEcpsv at; Moci7.67coAcv, gvOcc
xcd aTcE6hoce itepi TO 1786 Ito; adica :

...veni in Germania si pe urmd prin V enqia s' a reintors la Mos-
copole, unde a si murit in 1786". Deci pana la alte dovezi, i aceasta
informatiune, data de Zaviras i mentinutd de Sathas ramâne
in picioare.
PERSONALITATEA INTELECTUALA A LUI TEODOR

CAVALIOTI IN LUMINA CELOR TREI MANUSCRISE INEDITE
1. Teodor Cavalioti un precursor al linguisticei comparate.
Influenta germanil. Leibniz. Cultura germana a inraurit mult
cariera intelectuala a lui Cavalioti 2 Inca de pe cand studia
1 Cu privire la data si imprejurdrile in care a murit Cavalioti, Hahn scrie :
Leider wurden alle seine Schriften nach einer starken Pestepidemie von den V er-
wandten aus Furcht vor neuer Ansteckung verbrannt. Er soll, nach dent Alter seiner
lebenden V erwandten zu schliessen, gegen das Ende des vorigen J ahrhunderts
gestorben sein. (Op. cit., p. 296).
2 Legbturi comerciale puternice, indrumate intr'o mare masurh spre
centrul i nordul Europei, au facut sa se simtb, cu deosebire dupa 1700, in-
raurirea germana asupra Peninsulei i deci i asupra Aromanilor. Dar mai ales
dupd tratatul comercial intervenit intre Austria i Turcia, cu prilejul pacii dela
Pasarovitz-1718legaturile intre lumea balcanica i cea germanica cresc. In
valul de negustori balcanici cari vor invada incadrati in companii mari pe linia
Temipara-Buda-Viena-Lipsca, vom identifica un mare numar de Aromani qi
www.dacoromanica.ro
68 VICTOR PAPACOSTE A
la Ianina, si mai apoi la Moscopole, ca profesor, el luase

cunostinta de ideile care dominau cugetarea apuseana si cu
deosebire cea germana. Pentru Leibniz a manifestat, sub influenta
lui Evghenie Vulgaris, o vaditä si constanta inclinare dupa. cum
vom aräta mai jos. Dealtfel, in tot centrul si rasdritul Europei,
gandirea lui Leibniz exercita o puternica inraurire. Prin universitati
i§i deschideau un drum din ce in ce mai larg, cercetdrile
filologice. Teoriile lui Leibniz, socotit parintele filologiei stiintifice
si precursor al lingvisticei comparate 1, starnisera acest curent,
generalizat apoi in toata Europa. Pana la Leibniz se mentinuse
Inca aceea superstitie teologica, potrivit careia toate limbile s'au
näscut din ebraicd. S'a ras destul in urmà de cazna acelor filologi"
cari faceau sfortari supraomenesti pentru a deriva de pilda greaca
§i latina din acea ebraica 2 prezumata a fi servit stramosilor
nostri inainte de amestecul limbilor" I Leibniz, obsedat in toata
cugetarea sa de aromonia universald ca stare initiala si tendinta
finala a creiatiunii, visand mereu un limbaj filosofic universal,
s'a simtit din tinerete impins sa cerceteze originea comund a limbilor, ,
cu aceeas ardoare cu care in Monadologie a sustinut cä intregul
univers cuprinde sub un infinit numar de aparente si structuri, o
substanta unica si identicà cu sine insasi sub toate formele ei
organice sau anorganice. Limbile, spunea Leibniz, tin locul
cartilor i sunt cele mai vechi monumente ale genului omenesc,
mai vechi decat scrierea si decat artele. Toate limbile pdmatului
trebue puse in digionare, u gramaticd i comparate intre ele...
intre acestia numero§i moscopoliti. Vezi )1,. I [mount), op. cit., p. 53 §i pentru corn-
panii la p. 69 ; deasemenea interesanta lucrare a lui Gheron Netta, Expansinnea
econornicd a Austriei ci explordrile ei orientale 0 V. Papacostea, Cdteva note
asupra familiei Sina, in Revista Macedoromana, an. II, no. I, p. 73-83.
Multi dintre aceia cari ramaneau ani dearandul prin pietele germane i§i
luau cu ei §i baetii pentru studii. S'a creiat astfel o traditie, mentinuta in f a-
miliile aromane§ti pane. acum 50-60 de ani, ca toi cei avuti sa-§i trimeata
copiii prin institute austriace §i. chiar germane. Influenta fiosofiei lui Leibniz
in cercurile intelectuale grece§ti incepe cu Evghenie Vulgaris vezi D. Russo,
O scrisoare...", p. 17 §i prin acesta s'a transmis asupra lui Cavalioti. Mai
tarziu Cavalioti va fi suferit o influenta directa, in vremea cand isi redacta
cursurile §i. mai ales cand se afla in Germania.
1 Paul Janet et Gabriel Sa.illes, Histoire de la Philosophie, Paris, 1920,
cap. Leibniz fondateur de la philologie scientifique, p. 237-238. Descartes se ocu-
Pase de problema unei limbi universale, idee care sub alta forme. revine In Leibniz.
2 Ibidem. Se ajunsese la adeverate aberaW. Olandezul Goropinus pu-
blicase la Anvers in 1580 o lucrare pentru a dovedi ca olandeza a fost limba vor-
bite in Paradis. (Vezi Man Muller, La Science du langage, 4e lec.).
www.dacoromanica.ro
Cu ajutorul etimologiilor si prin comparacia limbilor vom cunoaste

insdsi originea popoarelor 1. Dela teorie, Leibniz insusi trecuse
la fapta. El incepuse chiar sa colectioneze glosare, apartinand
diferitelor limbi. Pentru a realiza acest capitol preliminar lin-
gvisticei comparate, s'a adresat misionarilor, ambasadorilor,
cdlatorilor, etc. A scris lui Petra cel Mare rugandu-1 sd-i
i
alcdtuiascd digionare sau cel pqin mici vocabulare ref eritoare la
numeroasele limbi ce se vorbesc in imperiul sdu 2." Ecaterina a
II-a a si realizat aceasta Mee fäcand sa apara un glosar com-
parativ al tuturor limbilor de pe Parnânt. Se spune ca erau
acolo reprezentate circa 300 de idiome ! 3
In aceasta ambianta intelectualä, Cavalioti, familiarizat
deja cu tendinta filologica Inca de pe cAnd era sub influenta lui
Evghenie Vulgaris 4, a fost atras in noul curent de stiinta.
Cavalioti traia dealtfel, dupa cum am mai spus, Inca din co-
pilarie, intr'un continuu exercitiu al teoriilor de lingvistica
cornparata emise de Leibniz ! vorbea greaca, romeina si alba-
neza ca limbi materne" ne spune Thunmann. Nicaeri ca in Pe-
ninsula Balcanica, iar in Peninsula nicaeri ca in mozaicul etnic
al Epirului i Macedoniei, nu puteau gäsi emulii lui Leibniz
teren mai potrivit anume para.*, experientelor de lingvistica corn-
parata. Dealtfel, Moscopolea singura a dat stiintei celei noui,
cloud dintre primele lucrari ale acestui gen. Entuziasmul lui Thun-
mann la 1774 si satisfactia pe care, until dupa altul, au martu-
risit-o Picot, Miclosich si Mayer, erau cu atat mai mari cu cat
vocabularele lui Cavalioti i Daiiiil contribuiau la lamurirea a
doua probleme, pe vremea aceea Inca putin sondabile : originea
acedoromcinilor i problema albanezd.
Prin Protopiria sa, Cavalioti intra intre precursorii lingvis-
ticei comparate si se marturiseste odata mai mult influentat
de ideile filosofului Leibniz. Aceasta este, credem noi, originea
vocabularului in trei limbi a lui Teodor Cavalioti. Totus, nu
putem nega ea acest gen de lucrari care infatiseau intr'o
neobisnuita egalitate de tratament limba cea sfanta" a Eladei
alaturi de limbele cele barbare" ale Albanezilor, Roma-
1 Ibidem. Teoriile lui Leibniz asupra acestei probleme, pe larg expuse,

in Nouv. Ess. sur l'entend. hum., I, III, IX.
2 Ibidem, p. 238.
3 Max Muller, op. cit., vezi Paul Jeanet et Gabriel Séailles, op. cit., p. 238.
4 i Evghenie Vulgaris a lucrat in domeniul filologiei. Vezi D. Russo, op.
cit., p. 17.
www.dacoromanica.ro
nilor i Bulgarilor au avut o reala insemnatate in geneza ideo-

logiei nationaliste care va framanta la finele secolului 18 0 ince-
putul secolului 19 lumea balcanica 1
2. Limba in care scrie Cavalioti. De§i Moscopolenii erau
con§tienti de individualitatea lor etnica 2, mi§carea intelectuala
a acestui ora§ ca §i. a celorlalte targuri §i. ora§e macedo-romane.
s'a desfa§urat sub auspiciile limbei i culturei grece§ti. Pentni
spiritul acelei vremi i acelor locuri, lucrul era foarte firesc. In
Bucure§ti i Ia§i, ora§e de veche i nealterata traditie roma-
neasca crescute in mediul cel mai omogen al rasei noastre
boerimea i targovetii erau in aceea0 masurä dominati de limba
yi cultura greaca. Dar nu numai Românii ; toate popoarele
balcanice erau datorita cunoscutelor cauze politice i bise-
rice§ti sub covar§itoarea influenta a culturei bizantine. In
deosebire insa de popoararele sud-slave, Macedoromanii nu
s'au multumit numai sä primeasca aceasta inraurire dar,
datorita unor conditiuni speciale de viata, ei au devenit agentii
1 S'ar parea tutus cá este o diferenta in motivarea celor doua lucrari.

Daniil, care scrie la o data când panelenismitl era in plina dezvoltare (174-1)
spune in versurile din introducere :
Albanezi, Ronuini, Bulgari, de altd limbd, bucurati-vd
si pregeitiii-vet toti sa deveniti Romei.
Leisdnd limba barbarei, vocea ci obiceiurile,
ca set parci streinepofilor vostri ca fabule". Vezi P. Papahagi, op.
cit., p. I 2. Tendinta elenizantd este vadità. Se vede si din versurile de mai
sus si din insasi caracterul pe care Daniil 1-a dat lucrarii sale. Th. Capidan a
si caracterizat-o drept Un Konversationsbuch", nefiind numai o insirare de cu-
vinte ci i de fraze bine legate si traduse liber din& o limba in alta". Vezi Th.
Capidan, Daniil Moscopoleanul, p. 1. Deci, Daniil utilizeazd ideea vocabu-
larului comparat in favoarea elenizdrii. Cavalioti nu pare sa fi avut astfel de
preocupari in vocabularul sau.
2 ... dives eMs [este vorba de Moscopole] omnes unius sunt nationis
et religionis christianae graeci ritus ciusdem linguae, quae ab ipsis appellatur
Romana, ut pote conflate ex maxima parte latinis vocabulis, ipsique inter se Ro-
mani dicuntur et noninantur. Nam ortum suum ducunt ab antiquis illis Romanis,
qui primi Macedoniam occuparunt sub Paulo Aemilio..." Document din a doua
jumatate a secolului XVIII ; vezi Gh. Alexici, Macedoromdnii in Convorbiri li-
terare", an XXXVII, pag. 951. Daniil Moscopoleanul, care se dorea Romeu",
isi zice totus in versurile din introducerea la Lexiconul sau «d gtriviod'itZ:
Prin misiodaci grecii obisnuiau sa denumeasca pe aromani. Leake, in Researches
in. Greece, pag. 89 spune : Ma to coi3c1xs.cs is the appelation given by the politer
Greeks to the Vallachians, settled in small colonies in various parts of the cenntry
South of the Danube. Those of Greece are called xoveV132uxot or pAcixot
Vezi P. Papahagi, op. cit., p. 113.
www.dacoromanica.ro
colportorii ei cei mai activi 1. Neofit Duca are pentru Macedo-

romani pagini intregi de laude, in care le atribue mai mult merit
pasiune decat Grecilor, atat pentru vechea culturd elena cat
pentru inoiri i ref orme 2. El mustra pe Greci cà vor ajunge
sd meargd la scolile inlemeiate de Romani pentru a invata acolo
cultura i virtutea propriilor lor parinti". In treacat le amin-
te§te c.a.' tot Romanilor revine i meritul de a fi hardzit culturii elene
o tipografie.
Intr'adevar Noua Academie din Moscopole a fost un im-
portant focar de cultura greaca, cu mijloace aromâne§ti. Expli-
catiunea acestui filelenism" este urmatoarea : Limba greaca a
fost pentru Macedoromânii cei dispu§i pretutindeni spre reforme
cat mai bune" 3, un instrument ; un instrument necesar atat
expasiunei lor comerciale cat i progresului lor intelectual. Limba
greaca satisfaceh mai mult decat limba lor, inclinarea catre
cultura ce caracterizeazd ramura macedoromana., punandu-le la
indemâna intreg tezaurul clasicismului grec §i nu mai putin
aceea infinitä variatie de nuante a unei limbi prin care sufletul
pi gandirea precursorilor" no§tri din Principate chiar, au pri-
mit cele dintai indemnuri de adaptare la ritmul civilizatiei moderne 4.
1 Iovan Cvijic, in La Penisule balcanique, spune cb acesti Aromani, au

constituit clasa care s'a bucurat de cea mai bunl, situatie pe pietele balcanice,
hind agentul principal al civilizatiei bizantine. In special in populajia urbanA a
tipului central, Aromanii au avut majoritatea i au exercitat o influenta covar-
Otoare. Cea mai mare parte erau grecizati, stiau adicA limba greacA, erau de-
votati bisericei ortodoxe bizantine i erau mandri de filosofia i istoria elenA...
Vezi i V. Papacostea, Narafiune bulgard..., Rev. Aromaneascb, vol. 1-2, p.
137-147
2 Neofit Duca, .214o; 7r1e1 xatuarcialcus exasiov prefata la Maguoo Tv-
()toy 1.6yov, Viena 18to, p. XXXIIIXL. [Dupa P. Papahagi, op. cit., la p.
51-54 text iar la p. 15-17 traducereal. i la Iasi pela 1780 in fruntea curen-
tului modernist se afla un invAtat, pare-se tot macedoroman : Iosif Mesiodacul.
(Ca si la Daniil Moscopoleanul, porecla Moónxoçindicà originea sud-romaneascd ;
vezi nota 2 dela p. 70 a acestui studiu). Pentru lupta dela Iasi, intre scoala
veche i modernisti, vezi' lwayrroo Motacauxog 'AroXoyia, p.ipoc rpthrov, Viena
1780, p. 81, n. I (si D. Russo, 0 scrisoare a lui Evghenie Vulgaris, p. 24, n. i)
Riga Pereul, indicand Dobrogea ca loc de nastere al lui Iosif Mesiodacul, rA-
mane sa cercetAm daca nu cumva Grecii obicinuiau sA numeascA prin acest ter-
men pe tofi Romanii sud-dunAreni.
3 Neofit Duca, op. cit., in P. Papahagi, op. cit., p. /6.
4 Astfel, VAcArestii, Carlova i altii dintre intemeetorii literaturii noastre,
au scris la inceput greceste. Ba s'ar putea spune cA avem i o faza de tran-
zitie in care apar in liricd, cantece bilingue. Vezi N. Cartojan, Contribufiuni
privitoare la originate liricii romdne,sti in principatele, extras din Revista
www.dacoromanica.ro
Pe scurt, pdstorului ramas in crestetul muntilor, Ii ajungea

macedo-romana, asa cum taranului slay Ii ajungea macedo-bul-
gara ; orasanului dedat intreprinderilor comerciale i industriale, 1
peste man i tari, sau unei vieti intelectuale i sufletesti de mai
multà subtilitate i bogatie, limba greaca i-a fost necesara atat
pentru universalitatea ei, cat i pentru dinamismul ei cultural.
In afard deci de explicatia istorica, politica sau religioasa a
dominatiunii suprematia limbei grecesti in cultura Macedoro-
manilor se mai explica i rintr'o veche i imperioasei necesitate.
Se pune acum intrebarea : care limbä greaca se utiliza
la Noua Academie si in cercurile intelectuale dela Moscopole.
51: in aceasta privintd, cursurile lui Cavalioti ne documenteaza
suficient. Din cercetarea indeosebi a prefetelor, se poate vedea
cä tratatele lui Cavalioti contin o limba pe care am putea-o con-
sidera, in genere clasica ; autorul desi cunoaste la perfectie
neo-greaca având a comunica un fond filosofic si stlintific,
paräseste formele noui i incearcà limba lui Xenof on si Platon.
aci el este consecvent opiniunilor invatatului Evghenie care
in prefata Logicei sale spusese cà cel care vrea sa merite nu-
mele de fliosof trebue sa cunoasca inainte de orice, vechea greaca".
Vocabularul este f dra indoialä clasic, filosofic ; in special el a vroit
sa fie platonic, si a izbutit. Dar fireste, limba nu este numai vo-
cahular. Fraza i in genere sintaxa, desi reuseste a fi clasic sin-
tetica, i uneori plina de avant simti pe oratorul religios
nu are insai peste tot eleganta si mai ales claritatea clasicd. Ffind
o lirrihà construità nu este de mirare cà stilul apare pedant 2 si
uneori chiar obscur. Locul unde Il citeazd pe Socrate dupa
Platon este intunecat ca stil, desi ca sens nu prezinta nici o
dificultate pentru a fi inteles. Totusi, efortul acesta urias de asi-
milare a lexicului i formelor clasice a stimulat puterea de gan-
dire, a desvoltat spiritul critic, a grabit progresul ideilor. Impresia
Filologica", anul 1 (1927), Cernauti, 1927 Tot astfel in domeniul filozofiei.

Ne-a venit prin influenta greceasca nu numai filozofia antica ci i aceea
modernh. Astfel, Logica lui Vulgaris, alcatuita in parte clupa Wolf, elevuI
lui Leibniz, aparuta la Lipsca in 1766 si dedicata lui Grigore A. Ghica
Voda, circula in Principate. A fost comentata de Lambru Potiade i rezumati.
de Grigore Brancoveanu. Vezi D. Russo, op. cit., p. 8. La fel in domeniul
ideilor polltice, cum vom avea prilejul s arata'm cu alt prilej.
1 In scoalele elementare, dupa cum bine observa d. Pericle Papahagi,
limba aromcind a existat merea, ca o necesitate pedagogicd: (op. cit., p. 12).
2 Aceeasi observatiune o face d. P. Papahagi i pentru limba in care
scrie Daniil. Vezi op. cit., p. 1o9-110 i nota.
www.dacoromanica.ro
excelenta pe care moscopolenii au f dent in Apus se datora in

insemnata mAsurA i acestei actiuni clasicizante pe care a avut-o
asupra lor exercitiul indarjit al vechii limbi i culturi elene. '
Interesanta i sugestivA ne apare pentru o bunA judecatà
asupra prolesmului ci elenistului, seria acelor entusiaste omagii ver-
sificate 2 pe care le inchina fostii sài elevi, in primele pagini ale
gramaticei. Cavalioti se mándreste in acele pagini nu cu elogiile ce i
se aduc, dar cu rezultatele vii ale ostenelilor sale. Ici unul ne evoca
prin ritmul distihurilor elegiace sArguincios imitate, pe Safo din Mi-
tilene, dincolo altul pe Simonide din Keos i toti, intr'o nobild in-
trecere a spiritului, se silesc sA arate celor ce vor ceti cartea, cA acolo
la Moscopole, a trAit o generatie care a crezut cu pasiune in
reinvierea geniului vechii Made. Ceva din atmosfera unei scoale
antice, pluteste peste grupul acesta, in care profesor i discipoli
si-au asociat numele intr'o manifestare de culturA i prietenie
demnA de idealismul socratic.
3. Ideile lid Cavalioti : Lupta contra §coalei aristotelice ;
divinitatea gfindirii orneneti. Intre filosofie §i credinig.
Cugetarea lui Cavalioti ne apare dominatA de spiritualismul
crestin, pentru sustinerea cAruia insA el nu respinge argumen-
tatia anticA, cu deosebire aceea ce vine dela Socrate i Platon ; 3
nu mai putin el este influentat de filosofia modernA, in deosebi
1 In apus sau de catre apuseni au fost cunoscuti mai bine Dimitrie
Procopie Pamperi, Patriarhul Ioasal, Constantin Hagi Ceagani i Sina. Vezi
Thunmann, op. cit., p. 179 note K pentru Ceagani 0 V. Papacostea, Cdteva note
privitoare la familia Sina, in Rev. Macedo-rom., an. II-1, 7930. Dintre ea--
Mori Pouqueville, op. cit.
2 Aceste 'ETCc-rpotp.p.ata au alcatuit un gen literar foarte cultivat in anti-
chitate si nu dintre cele mai usoare. Presupunea posedarea para. la virtuozitate
a limbii lexicului i formularii gandire concentrate. i finete. Epigrama,
era, dupà cum ne spune Croiset, clasicci di greacd in cel mai inalt grad, prin
justetea armonioasd, cumpdtatd i expresivd a gdndirii, ca ,si prin executie. Pentru
calitatea elenismului dela Noua Academie, epigramele celor io fosti elevi ai
lui Cavallioti, nu sunt fere semnificatie. Pentru gen, vezi Alfred et Maurice
Croiset, Histoire de la litterature grecque, II, 159 sqq.
In afara de elevii al caror nume 1-am amintit la p. 395, nota I, trebue
sà reamintim i pe Constantin Hagi Ceagani, cel mai fecund ca autor de poeme
dintre elevii lui Cavalioti ; In afare de Elegia eroice care Ecaterina II-a, el
a mai scris numeroase poeme intre care citeni Oda salicd ccitre Scarlat Sturza,
tiparite. la Viena In 15 Iulie 1771 si done epigrame cdtre Doninitorul Alex. Ipsi-
tante, tiparite la Dipsca.
3 Influents platonicianà este foarte puternice i vadita mai in fiecare
capitol. Vezi la p. 2 (mss) chiar un citat. Cp. deasemenea finalul din prefata
Fizicei.
www.dacoromanica.ro
de Descartes 1, Gassendi 2, Malbranche a i Leibniz. Este

dupa cum se va vedea 0 mai jos -- eclectic ca metoda 0 conciliator
ca tendinta, caci el cautd i gase§te in ace§ti filosofi, o punte
de impacare intre filosofie i religie. Sub inthurirea lui Evghenie
Vulgaris, Cavalioti ia atitudine hotaratà in contra aristotelicilor
si sfatue§te 0 el tinerimea sà lupte fard crutare impotriva lor.
Cavalioti este un entusiast al gandirii filosofice, careia ii

inchinä un adevarat imn 4. El spune tinerimii moscopolene ea
dintre toate cele omene§ti filosofia singura este cea mai divind
cea mai mântuitoare" ; prin ea ne reintegram in divinitate" 5.
Pentru vremea i mediul in care a trait, i pentru situatia
sa de mare protoereu al arhiepiscopiei ohridiene 0 predicator
la tronul Primei Iustiniane", marturisirea acestui spirit filosofic"
este demnä de relevat. Simpla acceptare a acestei atitudini ii
desparte pe Cavalioti de teologismul rigid al vechiului cler rasa-
ritean i il a§eaza in rândul oamenilor de moda noua, in aceea§
1 Vezi Fizica, p. 35 i comentariile de mai sus.

2 Gassendi (1592-1655) Originar din Provence. Admirator al lui Bacon.
A cornbatut, aldturi de Hobbes, pe Descartes. Este cunoscut prin efortul ce a f dent
de a concilia atomismul cu teologia crestind. Prima cauza este Dumnezeu,
care a creeat si a pus in miscare atomii" Cavalioti la cap. Despre materie [Fi-
zica, p. 181 admite dupd filosofia pagana" divizibilitatea materiei dar adauga
imediat, cà limita acestei divizibilifdfi este cunoscutd nurnai de atotstiutorul
Dumnezeu". Gassendi era intre filosofii apreciati de Vulgaris ; 11 citeaza in Lo-
gien sa. Vezi D. Russo. () scrisoare a lui Evghenie Vulgaris..., p. 24.
3 Malebranche, filosof spiritualist. Datoritä teismului" sau, a fost des-
utilizat de teologi. Interpretarea lui Malebranche le-a servit atat lui Antra-
kites cat si lui Sevastos Leontiades fiindca introduceau astfel indirect audi-
torul in polemica dintre spiritualisti i materialisti i puteau face astfel
mai pe ocolite filosofie". Cu ajutorul lui Malebranche, Vulgaris a crezut 0 el
ea' va naviga mai linistit, la limita dintre teologie i filosofie. Totus nici lui
Vulgaris, procedeul nu i-a servit multa vreme, dup a. cum nu-i servise nici lui
Antrakites, adversarii lui opunandu-se oricarei filozof i". Cavalioti la rândul
sau nu se descurajeaza ci dimpotriva ataca cu inversunare pe obscurantisti.
El incità tinerimea din Moscopole impotriva acelora can .cred ca. Filosolia
pune oprelisti credintei". Pe acestia sd-i urdm ca pe niste inseldtori i sd-i com-
batern cu toatd puterea ca pe niste vdtdmdtori [Fizica, prefala].
Malebranche oferea iaras o punte utild deasupra prapastiei, prin tendinta
sa discretb care panteism. Panteismul a fost atunci, ca i azi, camp de con-
fuzie i compromis in sistemele" unora dintre ganditorii Bisericii.
4 Vezi prefetele Fizicei §i Logicei la inceput. In ambele, influenta lui
Evghenie este vadità.
5 Prafata Fizicei.
www.dacoromanica.ro
linie cu profesorul sau Evghenie Vulgaris. Mai departe Cava-

lioti 1 aclaogal
...numai prin filosofie poate dualismul unic al fiintei
umane sa-si atingd gradul cel mai inalt al perfectabilitatei
sale, punandu-1 in stare de a cunoaste adevarata reali-
tate, iar in privinta practicei zilnice nelasandu-1 sa lu
creze fara randuiala"
Aci mai ales in expresia dualismul unic al fiintei umane",
el pare a amenda conceptia dualista si data fiind influenta lui
Leibniz, nu este exclus ca el sa fi fost inclinat a admite uni-
tatea substantel in sensul in care a conceput-o Leibniz in teoyia
armonie prestabilite. In cuvintele urmaoare descifram iarasi in-
raurirea lui Platon i Leibniz. Filosoful german ca si Mal-
branche socotea perfectiunea ca scop final, iar inteligenta ca
principiu fundamental al perfectiunii. Ideia aceasta ii ga-
seste, spune Cavalioti, aplicarea si in practica vietii de toate zilele 2
unde spiritul trebue sa puna necontenit randuiala. Dupd Leibniz,
fericirea poate fi atinsa printr'o succesiune progresiva a satis-
factiilor. Aceasta nu poate fi realizata insä decat CU ajutorul
ratiunii : principiul ordinei i prevederei. Inclinarile de fiece
moment pot fi inselatoare caci miscarile instinctelor sunt
oarbe" 3. Deci fericirea trebue >si ea organizatd.
Distinctiunea intre adevarul teologic i adevarul filosofic,
caracterizeaza filosofia Renasterii. Adesea se respingea in numele
ratinnei ce a ce se admitea in numele credintei.
Marile descoperiri in domeniul stiintelor maternatice, fizice
si naturale au accentuat in sec. 18 tendinta de separatiune intre
1 'Ev. Tap p.cac tót, ota Tc-Tri)s 'Et%) IVAUX611.0VC4, xat WEcopict; zut TEO-
iewg, TcTiv à1Xthv eximaCcioutTiv, 4 xrzTOc ibripouToy ifi,,Lxiq Sok Taixivet ffive),Xtmir:,
:pa laiac TASLOnTroc, yivthaxoocu ;ler& XOToo Tet. 151IT; 'ROA etc TO Tcpc'ecTevd oS Tel-
imc int, tcOOtja.
2 L'instinct moral et la raison", in Paul Janet et Gabriel Sdailles, op. cit.,
P. 451. La Cavalioti, ideia de online i discernamant atat in viata de toate zilele
cat i in speculatiunile teoretice este o conditie sine qua non. Desdvdrsirea
cdtre care trebuie sd tindem, spune el in prefata Lugicei o atingem numai
cu ajutorul unei inteligenie organizate, care sd discerne intre realitate si aparenfd,
Entre adevdr Si minciund, imtre cele bune i rele.
3 Cavalioti spune [Prefata Logicei] ci. natura orneneascd este inclinald cdtre
erori ci confuzii" Numai sprijinite pe studii ,si rdvnd ajunge spiritul omenesc la
exactitate, atdt in domeniul speculatiunilor teoretice cdt si in acela al practicei
de toate zilele. In Leibniz [Scris. catre Wolff] ideea este aceias : cand reco-
mandá efortul spre stiinfd, organizarea ratiunei si trecerea continud de la per-
ceplii confuse, la perceptii distincte. [Paul Jeanet, op. cit., p. 451].
www.dacoromanica.ro
gdndirea teologicd i cea filosoficd. De aci s'a desvoltat curentul

materialist, cel sensualist si in urma, cu valva mare, ateismul
Enciclopediei.
Exista insa ti o puternica tendinta conciliatoare. Astfel,
in Anglia chiar oamenii de stiinta, incepand cu Hobbes 0 Newton.
si sfarsind cu Hartley 0 Priestley 1, n'au incetat niciodata de a
concilia stiinta cu credinta. In Franta, Descartes, care sguduise
din temelie scolastica, manifestase totus pentru conciliatiune.
Dupa el, ratiunea a stabilit pe Dumnezeu i Dumnezeu garan-
teaza ratiunea 2. Insäsi stiinta acestei lumi este subordonata
lui Dumnezeu.
Cu Gassendi i Leibniz tendinta conciliatoare face progrese
importante 3. Primul incercand a concilia atomismul socotith
teorie pagana pana atunci cu teologia crestind, iar al doilea
prin teoria comunicatiei substantelor i aceea.:a alnwniei prestabilite.
In sfaisit, veacul al XVIII-lea a vazut nascandu-se chiar o nouà
stiinta, isvorita tocmai ca o consecinta a progresului pe care 1-au
facut stiintele, anume Teologia fizicd 4 ; aceasta, ii trage probele
existentei lui Dumnezeu tocmai din minunile naturii 0 in
genere ale creatiunei revelate mintii omenesti de stiinta.
Cavalioti se inscrie 0 el impotriva acelora cari, facand dis-
tinctie intre adevärul stiintific filosofic i cel teologic, imping
pe unii spre ateism 0 tin pe altii in ignorantd. Opozitia lui Cava-
lioti ne apare cu atat mai semnificativä cu cat este cuprinsa in
prefata unui tratat de Fizica. Este poate o prevenire. Auditorii
cursului nu trebue sa iasä cu sentimentul religios anemiat din
contactul cu adevarurile stabilite de stiintä, ci dimpotriva, cu
intarirea convingerii, ca., in masura in care inteligenta umana des-
copera taina creatiunii, in aceeas mäsura intarim legatura cu Dum-
nezeu. Evaziunea din ignoranta inseamnä pentru Cavalioti
utilizand o expresie a lui Leibniz ...sa intram oarecum in
societate cu Dumnezeu 5". [Dupa. Cavalioti : sa participam la
natura divina 6"].
1 P. Janet et G. Séailles, op. cit., p. 736.

2 Ibid., p. 1023.
3 Ca §i Cavalioti, Gassendi era cleric ; Hoffding afirma cá tendinta con-
ciliatoare i§i afla ad explicatiunea. Vezi Histoire de la Philosophic moderne,
cap. 3, P. Gassendi, tom. I, p. 268.
4 P. Janet, op. cit., p. 846.
5 Acela§, p. 453.
6 Prefata Fizicei.
www.dacoromanica.ro
TEODOR ANASTASIE CAVALL1OTI 77
Impotriva acelor pretinsi invatati, cari cred c filosofia pune

oprelisti credinpi, tonul scriitorttlui moscopolean devine violent :
Iar 1 pe cei care ne tarasc la minciuna printr'un ratio-
nament nesigur i pe cei cari crecl c. impotriva bisericei
existä regula precisa i oprelistea Filosofiei, pe acestia
sa-i uram. ca pe niste inselatori i sad combatem cu toata
puterea ca pe niste vatamatori ; iar daca' unii au räul obiceiu
sa tot spuna ca asta-i dupa filosofie i asta dupa credinta,
sa respingem distinctia ca pe ceva nelogic i ridicul. Doar
filosofia priveste spre adevarul unic..."
Se pare ea. Teodor Cavalioti, dandu-si seama de pericolele
ce amenintau viata sufleteasca a tmei societati in plina expan-
siune i imbogatire, cata a sustrage generatia nottä preocuparilor
exclusiv materialiste, indrumand-o catre un ideal moral. Pentru
aceasta, adresandu-se tinerimii moscopolene, el o indeamnd catre
acea filosolie care este cu Dumnezeu" ; aratà superioritatea ip
idealismul dogmei crestiue aruncand dispretul sau tendintelor ma-
terialiste 2 :
Ridicati-va zic la credinta crestina punand. ca temelie

a lucrului [vostru] pe creiatorul tuturora... Altcum nu
va fi cu putinta sá ajungem la tinta niciunui lucru urmarit
dintre cele demne de lauda, insa mult mai degraba la
aceea a omului care birueste toate, cat poate mai mult prin
pretuirea cu bani sau prin putere. Dar i a te robi dez-
gustatoarelor placeri, constitue un lant greu pentru su-
fletul nascut cu fire liberd. 3
Inraurirea lui Evghenie Vulgaris ni se precizeaza intr'un
alt pasagiu, unde Cavalioti cere celor ce-si clan osteneala in ye-
1 Tob.; 'al- 7:6a9tp XOT(o napaatipovvhc E;.; TO (PSOOOg, "Kat 7:apiK zuovriv
7.ctv6va iexptAil xccl CitaOp.V., Ti)c ladoes.ocias 0;Cl7.V, Tpovorypt o. xr4i p.taz:iv CuC ;Ana-
T.66.5 VCC:3 Irayrt coin: Ii0"kSti.iv Co: Kop.EdiVac, at .6 Tt.ve; )trANATK oo CkntOV-
TS:c, dTt. TOOTO XaTOc T^To cf.t)0C104-Lay xat TOOT() "KaTa zv nEcruv, tJc ea070%, 7cgrrt=
%GC; TCK.OEOV &IT rAoy.:116Cetv fl y&c.) TO,oco Tcp6; OsilOsav &Tope.< 11:Aco anXo!)-
Crary OOOav. [Prefata Fizicii].
2 Airco 841 z4v Zpt.TTLav:Y.411.0 TLEOTC1. iKv6iTETZ, Toy TCoVriTilv etiTciVTor., TOC
ipioo iript;26( nfKOrlip.tvO, 0682vOt: piv 'Op il:A.wg Tthv inaLver6v sk tist,og .12/.6
OsEv tab xtwyrieviou iatrn. floAO a i p.61Xkov TO6 ¶ 6.i[c< xce, t 01"c:4112c &zt Ickeicrro-
Trecvraw tircepixowroc c'aXet xa?, rO -V,ovaic 727.ontóTco,4 cv 151551 ;genii tiv
tpoxilg xa8eani4s- p63e(u; i.XstAipc AuXotrz,vic.
3 Unii filosofi din vremea Rena§terii, sprijiuiti pe autoritatea lui Aristotel
afirmaser'a cá ratiunea nu permite s admitem nici imortalitatea snfletului §i
nici libertatea. Vezi de pilda. Pomponat [1462-1525]-
www.dacoromanica.ro
derea filosofiei ce este cu Dumnezeu" s. lupte impotriva filoso-

filor adver§i : zdruncinati pdrerile lor i chiar pe ale liii Aristotel1,
fruntapcl tuturor i pe cat va fi cu putintd spune el, impingeti-le
spre adevar".
Cavalioti inchee prefata Fizicei, recomanand tinerimei o
viatä pe planul ideilor, i,i tovdr4ie spirituald cu acele persona-
litdi celebre ale Lumii, a cdror faimd std in intelepciune. Cu
amintirea marilor bdrbati in. spiritelc voastre i cu ajutorul Filo-
sofiei, veti fi destul de puternici pentru a vd stdpdni patimile
pentru a vd ridica mai presus de injosirile viqii : dacd cel putin
veti fi pdtrunli fiecare de ceea ce este inalt in natura fiecdruia §i
dacd yeti avea pietate pentru imagina din noi a Creiatorului
fdrd a vi se ascunde insd, ceeace este de mic pret i nedesdvduit in
noi preocupdndu-vd pururea numai de eliberarea sufletului
de corp.'
Aceasta incheere aminte§te frumoasa Cuvdntare cdtre tineri
a Sfântului Vasile cel Mare §i teoriile desf4urate de Socrate in
opera lui Platon Despre suflet.
INCHEERE
Din cercetarea celor trei manuscrise se desprind date noui
despre : 1. Teodor Anastasie Cavalioti i personalitatea sa inte-
lectuald; 2. Organizarea i rograma Academiei din Moscopole
litre 1744-176o §i 3. Atmosfera intelectuald a orcqului macedo-
romdn distrus la finele veacului al XVIII-lea.
i. Cavalioti s'a nascut la Moscopole iar nu la Cavala cum
au afirmat Zaviras, Sathas §i. d-1 N. Iorga. Teodor Anastasie
Cavalioti nu este, cum a crezut d-1 Pericle Papahagi, una i aceea0
persoana. cu Anastas [Teodor] Cavalioti, cel trecut intre pre-
numerantii cartii lui Roza. Cel din urma este fiul scriitorului iar
nu scriitorul insu§i. Deci : Teodor Cavalioti a avut un fiu, refu-
giat in Austria dupa distrugerea Moscopolei. Cade astfel §i pre-
supunerea d-lui P. Papahagi ca scriitorul ar fi trait Inca aproape
1 Reactiunea impotriva lui Aristot venea tot din Apus. Franfois Bacon
[1561-16261 ii numise in criticile sale violent despotul gandirei". Bacon este
socotit unul dintre prfinii filosofi moderni, intre altele datorità i acestei reac-
tiuni. In fond, Cavalioti, ca §i Vulgaris, luptfind impotriva despotismului ari-
stotelic", luptau pentru libertatea de gandire desi nu spuneau acestui lucru
pe nume.
2 Aci, am lásat traducerii un curs mai liber.
www.dacoromanica.ro
un sfert de veac peste data transmisd de Zaviras (1786). Afir-

matiunea pe care d-1 Pericle Papahagi o atribuie lui Sathas
cä Teodor Cavalioti ar fi murit la Venetia nu exista in Sathas ;
ea se bizuie pe interpretarea eronatä a unei fraze din textul scrii-
torului grec ; nu se mai sustine deci nici afirmatia subsecventà
a d-lui N. Iorga, cä scriitorul a murit la Venetia.
Adversar al scoalei aristotelice, atotputernice pand atunci
in Peninsula, si in genere al metodelor scolastice, Teodor Cava-
lioti a primit in prima parte a carierii lui, puternica inraurire
a lui Evghenie Vulgaris. A fost un pasionat apArdtor al spi-
ritului filosofic" caracteristic veacului. Temandu-se insd de pro-
gresele curentului ateist, Cavalioti nu acceptd separatiunea intre
eredinta i filosofie. De aci eclectismul sdu i tendinta concilia-
toare ; de aci i inraurirea lui Gassendi, Malebranche 0 mai ales
a lui Leibniz. Teoriilor de linguisticA comparatà ale celui din
urmd, datordm intr'o mare mdsurd insdsi ideea lexiconului in
trei limbi. Prin acesta, scriitorul moscopolean poate fi socotit
intre precursorii lingvisticei cornparate.
Prin lupta sa impotriva obscurantistilor, prin pasiunea pentru
filosofie, linguisticd si stiinte, Cavalioti poate fi socotit intre fac-
torii de progres i reforrnd pe care cultura orientald i-a avut in
secolul al XVIII-13a.
2. In lumina celor trei manuscrise, Noua Academie ne apare
ca un centru de culturd superioard, inzestratd cu un ciclu filo-
sofic suprapus celui enciclopedic". i ca metodd i ca programa,
Noua Academie a fost un camp de intalnire intre clasicism
modernism deosebindu-se prin aceasta de majoritatea Colegiilor
si Academiilor grecesti din imperiul otoman. Prezenta mann-
scriselor dela Noua Academie din Moscopole la Colegiul din Bu-
curesti si la Iasi dovedeste contactul intre diferitele sfere de
culturd ale timpului greacd.
3. Se confirmä deci, ea' Moscopolea respira Inca inainte
de 1750 o inalta atmosferd intelectuald, indrumatd in spiritul
veacului. Mereu inclinati spre reforme...", Aromanii din Mos-
copole addogiau astfel acelor mosteniri de libertate i mândrie
de care vorbesc cronicarii i chldtorii, un sentiment nou, pld-
mddit in zona specified a unui veac care peste ruinele cetätii lor
va pregai libertatea lumii balcanice. In curcind, genengia instruitd
si formatd de Cavalioti va saluta in versurile clasicismului elen
indemnul la insuregiune al Ecaterinei a II-a.
Biicuresti VICTOR PAPACOSTEA
www.dacoromanica.ro
RtSUME
THEODORE ANASTASE CAVALLIOTI. TROIS MANUSCRITS INEDITS
1. Le développement de la bourgeoisie macédo-roumaine.

Moseopolis ; le mouvement intelleetuel. Theodore Anastase Caval-
lioti. Les tribus ronmaines de l'Epire et de l'Albanie du Sud,
beneficiant d'anciens privileges et ayant la liberte de mouve-
ment, ont manifeste, meme sous la domination bizantine, des
aptitudes pour le colportage commercial. Entre la feodalite mu-
sulmane absorb& par ses preoccupations militaires et les masses
rurales des autres peuplades totalement asservies, les Roumains
deviennent les principaux agents de l'activite economique.
Le reseau de routes commerciales une fois etabli, leurs cam-
pements commencent a se fixer aux carrefours et sur les po-
sitons dominantes, faisant eclore de nombreux noyaux de vie
bourgeoise.
Vrais bourgs", ces iles de liberte exercaient un puissant
mirage sur les habitants des regions environnantes, attirant les
plus experts dans l'art du negoce et des metiers. Ainsi naquirent
les villes de Calariti, Siracu, Gramostea, Metova, Moscopolis,
Clissura, etc... C'est Moscopolis qui a ete la plus importante de
ces villes. Entre 1720 et 1770, elle etait devenue une veritable
metropole de la peninsule, avec de nombreux quartiers, des mar-
ches et des bazars richement achalandes, avec une industrie lo-
cale et des relations commerciales etendues tant dans le centre
qu'à l'ouest de l'Europe (Trieste, Venise, Leipzig, Vienne), en
Egypte et en Asie Mineure. Un contemporain la caracterisait
ainsi : urbs amplissima non modo in iota Grecia, sed etiam fere
per totum Turcarum imperium.
Le developpement economique fut rapidement suivi d'un
important developpement cultural : de nombreuses eglises, des
ecoles, une academie, une typographie a cette époque la seule
dans l'empire des bibliotheques, etc. De nombreux hommes
de culture grecque sont originaires de cette ville : le patriarche
Ioasaf d'Ohrida, le Metropolite Dionisie Manduca de Castoria,
loan Calkeus, Dimitrie Parnperi, Teodor Cavalioti, Constantin
Ieromonahul, Daniil, l'auteur du vocabulaire en quatre langues,
Const. Hahi-Gheorghe Ceagani, etc...
Dans ce mouvement intellectuel, c'est, sans doute, Theo-
dore Cavalioti qui occupe la premiere place, tant par son acti-
vite theologique et didactique que par ses nombreux ecrits. Ii
www.dacoromanica.ro
suffit de rappeler qu'il est l'auteur de l'un des premiers glossaires

compares, la precieuse flpo-carcEtp:oc parue a Venise en 1770. Le
vocabulaire greco-albano-roumain de Cavalioti communique au
monde scientifique occidental par le professeur Iohann Thunmann
de l'universite de Halle, en 1774 a rendu celebre le savant
moscopolitain.
2. Trois manuserits philosophiques de l'Aeadémie do Mos-
copolis. Thunmann avait affirme dans son etude que Theodore
Cavalioti a ecrit sur presque toutes les sciences philosophiques,
mais rien n'a eté imprime". On trouve a la bibliotehque de
l'Academie roumaine trois manuscrits grecs, comprenant trois
travaux inedits : une logique, une physique et une metaphysique.
Ces manuscrits ont appartenu autrefois a la bibliotheque de l'Aca-
demie princiere de St. Sava. Ce n'est que la Logique qui est un
autographe, selon qu'il resulte d'une note de l'auteur ; la Phy-
sique et la Metaphysique sont des copies dues h Naum Anastase
Data le plus humble des eleves de Cavalioti".
Les manuscrits ont voyage aussi a Iassy, ayant appartenu
en 1800 au pretre Daniil". Par d'autres notes on apprend
que ces manuscrits ont appartenu quelque temps aussi a Anas-
tase Theodore Cavalioti fils legitime de Theodore et heritier
de toute sa fortune". D'apres les titres du traite de logique, Ca-
valioti a redige les trois ouvrages en 1755 et autour de cette date.
De l'etude des trois traites et des differentes notes qu'ils

contiennent, on trouve de nouveaux renseignements sur :
1. Theodore Anastase Cavalioti et sa personnalite intel-
lectuelle ; 2. l'organisation et le programme de l'academie de
Moscopolis entre 1744 et 1760 et 3. l'atmosphere intellectuelle
de la ville macedonienne detruite a la fin du XVIII-ème siècle.
1. Cavalioti naquit a Moscopolis et non pas a Cavala comme
l'ont affirme Zaviras et Sathas. Theodore Anastase Cavalioti
n'est pas comme on l'a dit la même personne qu'Anastase
(Theodore) Cavalioti. Ce dernier est le fits de l'ecrivain et non
pas l'ecrivain TM-memo. Donc Theodore Cavalioti a eu un fils
refugie en Autriche apres la destruction de Moscopolis. L'affir-
mation que M. Pericle Papahagi attribue a Sathas que Theo-
dore Cavalioti serait mort a Venise n'existe pas dans Sathas ;
elle se fonde sur l'interpretation erronee d'une phrase du texte
de l'ecrivain grec ; l'affirmation subsequente de M. Iorga, que
l'ecrivain serait mort a Venise, ne peut plus se soutenir.
6
www.dacoromanica.ro
Adversaire de l'ecole aristotelique, toute puissante jusqu'a-

lors dans la peninsule et en general des methodes scolastiques,
Theodore Cavalioti a subi dans la premiere partie de sa carriere
la bienfaisante influence d'Eugene Vulgaris. Ii fut un defenseur
passionne de l'esprit philosophique" ; mais craignant les progres
de l'atheisme, Cavalioti n'accepta pas la separation de la phi-
losophie et de la foi. De là son eclectisme et sa tendance conci-
liatrice ; de la aussi, la preference pour Gassendi, Malebranche
et surtout pour Leibniz. C'est aux theories linguistiques de ce
dernier, que nous devons en grande partie l'idee meme du le-
xiqtte en trois langues. Par la l'ecrivain moscopolitain peut etre
considere parmi les precurseurs de la linguistique comparee.
Par sa lutte contre les obscurantistes, par la passion pour
la philosophie, la linguistique et la science, Cavalioti peut etre
compte partni les promoteurs de progres et de reforme que la
culture orientale a eu au XVIII-eme siecle.
2. A la lumiere des trois manuscrits, la Nouvelle Academie
nous apparait comme un centre de culture superieure, douee
d'un cycle philosophique superpose a celui encyclopédique".
Tant par sa methode que par son programme, la Nouvelle
Academie a ete un terrain de rencontre entre le classicisme et
le modernisme, differant ainsi de la plupart des academies et des
colleges grecs de l'empire. La presence des manuscrits de la Nou-
velle Academie de Moscopolis aux Colleges de Bucarest et de Iassy
prouve le contact entre les differentes spheres de culture grecque
du temps.
3. Il se confirme donc que Moscopolis respirait bien avant
1750 une haute atmosphere intellectuelle dominee par l'esprit
du siecle. Toujours enclins aux reformes" les Aroumains de
Moscopolis ajoutaient ainsi a leurs legs de Ebert& dont parlent
les chroniques et les voyageurs, un sentiment nouveau, portant
la marque specifique du XVIII-eme siecle, qui preparera au
dessus des ruines de leur cite la liberte du monde balkanique.
Bientôt, la generation instruite et formee par Cavalioti saluera
dans les vers du classicisme grec, la poussee a l'insurrection de
Catherine II.
www.dacoromanica.ro
RECENZ1I
Sandfeld Kr., Linguistique balkanique. Problemes et resultats, Paris, Cham-
pion, 1930, 242 p.
Avem aid o versiune noug, in limba franceza, a unei lucrari mai vechi,
in daneza, Balkanfilologien, care a apbrut in 1926. Trebue sa-i fim foarte recu-
noscatori d-lui Sandfeld cã a fault aceasta traducere, care ne permite sà ne
servim u§or de o lucrare extrem de importanta pentru studiul limbii noastre
si a celor din sudul nostru. Inteadevar, Linguistique balkanique trebue sa
ocupe un loc de frunte in bibliografia istoriei limbii romane. Autorul cunoaste
la perfedie atat limba romana cat i bulgara, albaneza i greaca moderna, si
face un mare numar de apropieri intre aceste limbi, ceiace contribue mult la
luminarea a numeroase probleme de vocabular §i. de sintaxa.
A§ avea sa-i prezint douà obiectii. Cea dintai se refera la titlul lucrarii :
dacd filologie balcanica" nu e potrivit, cad nu e vorba de un studiu comparat
al textelor, apoi nici titlul linguistica balcanica" nu e mai fericit ales, din
punctul de vedere in care se plaseaza d. Sandfeld. In adevar, dupa d-sa, toate
asemainarile pe care le constatam intre limbile balcanice se explica prin impru-
mut, mai cu seama prin imitarea limbii grecesti. In cazul acesta insa, nu se
mai poate vorbi de o linguistica balcanica. Termenul acesta presuptme o familie
de limbi, asa cum linguistica romanica se ocupa de istoria limbilor romanice,
etc. Dupa cum nu exista o linguistica europeana sau asiatica, nici una occiden-
tala, tot asa nu poate exista nici una balcanica, decal dace: admitem ca toate
limbile balcanice s'au dezvoltat pe un fond comun.
Tocmai acest lucru lb tagadueste d. Sandfeld. Ajung, astfel, la a doua
obiectiune. In aparenta, e foarte stiintific sit spui : noi nu cunoastem limba
track, nu §tim clack' poseda ori nu cutare sau cutare element gramatical, deci
nu putem dovedi cit limbile balcanice 1-au mo0enit dela Traci 0 trebue sa
facem alta ipoteza. In fond, insk, chiar clack' nu §tim nimic despre limba track
chiar clacit n'avem nici un mijloc sa dovedim nici o urmA de substrat, ipo-
teza ramkne totu0 in picioare i, dupa cum nu poate fi confirmatk, nu poate
fi nici infirmatA. E sigur ca inainte de Romani a existat in Balcani o populatie
de alta limba, care n'a putut dispArea Para sa lase nici o urma. Exemplul celor-
lalte limbi, al caror substrat ne este cunoscut, constitue o dovada peremptorie
in acest sens. E sigur, deci, cit ne-a ramas ceva dela Traci. Poate ca nu vom
fi niciodata in stare sa identificam aceste rama0te. Dar nu le putem nega
in principiu. Ramkne deci ca i dupa cartea d-lui Sandfeld sa tinem seama
de ipoteza unui substrat balcanic i deci, din punctul nostru de vedere, titlul
Linguistica balcanied e perfect indreptktit.
www.dacoromanica.ro
84 RECENZ1I
Aceastä obiectie teoreticá nu scade insá intru nimic valoarea lucrarii.

In adevar, pentru cea mai mare parte a apropierilor facute de d. Sandfeld intre
diversele limbi blcanice, problema substratului nu se poate pune i trebue sd
admitem, impreund cu. autorul, ca e vorba de imprumuturi dela limba la limbd,
de imitatii sau de calcuri lingvistice.
Substratul intereseazd pe langd etimologia unei serii de cuvinte comune,
evolutia catorva sunete i, in cele din urma, cateva particularitati de morfologie
si de sintaxd. Dar punctele acestea sunt atinse numai in treacat de d. Sand-
feld, care se ocupd mai mult de ceiace se poate urmdri in epoca istoricd. Asa
dar, obiectiile mele privesc mai mult problemele ce nu sunt tratate in cartea
d-lui Sandfeld i valoarea lucrarii ramane neatinsa.
Dacd trecem cu vederea acest punct teoretic, nu mai avem aproape nimic
de obiectat lucrarii de care ne ocupdm. Autorul adund cu o competenth rard
exemplele cele mai caracteristice care aratd cum noi si vecinii nostri calcam
mereu pe aceleasi cdrari, din vremurile vechi i pang astdzi. eine citeste Lin-
gvistica balcanicd nu mai poate tAgadui cd intre Romani, Bulgari, Albanezi
si Greci existd raporturi de civilizatie si de limba din cele mai stranse.
Exemplele pe care le adund d. Sandfeld sunt atat de numeroase i de
variate, incat aproape cd am putea sd ne plangem in mod paradoxal cd
volumul contine prea mult material. Fiecare pagind de text contine mai Amite
paralelisme, perfect stabilite, intre cloud sau mai multe limbi balcanice. Din
punctul acesta de vedere, cartea va constitni o adevarata mind pentru oricine
se va ocupa de morfologia si de sintaxa uneia din aceste limbi. De altfel, cred
impreund cu d. Sandfeld cd listele acestea s'ar putea imbogati inch, dach stu-
diile ar fi reluate, in fiecare tard balcanicd in parte, de specialisti care sh cu-
noasca perfect cel putin una din limbi.
Dau aci contributia mea privitoare la limba romand i, in acelas timp,
cateva indreptdri pe care le cred necesare.
Cdnd colo, ce sd vazd (p. 9) i alte expresii de acest fel sunt expli-
cate prin viitor. In realitate, atat in romaneste cat si in celelaIte limbi citate
avem de a face cu subjonctive care, literal, s'ar traduce in franceza cu infinitivul ;
bulg. na godinata (tom. la anul) este de asemenea gresit tradus literal prin
Fannée" (p. ro). Prepozitia trebue redata si ea inteo traducere literala.
Faptul eh Un cuvant latinesc apare in greceste cu u scurt pastrat nu e
dovadd ed acest cuvant a fost imprumutat din latina balcanich (p. 52). Trebue
precizath data imprumutului si data schimbarii lui u.scurt in o.
Gazetd nu e un termen invechit in romaneste, asa cum ni se spune
(p. 6o).
La p. 69 trebue adaugat cd a lipsi are si in dacoromand intelesul de
a trebui" (in Transilvania) I eh paralel cu arom. niputut bolnav" se gaseste
dacorom. neputirld board" ; stydns are si in dacoromand intelesul de sgarcit".
Ca avin are si intelesul de a urmari", nu e de mirare : to hunt in englezeste,
loviti in limbile slave are aceleasi intelesuri. Cat despre alaturarea intelesului
de a prinde peste", acesta se gaseste 0 in limbile slave. Pentru arom. jone
cu intelesul de erou", trebue sa ne referim si la v. sl. junakei erou", dela
junii tanar".
Participiile perfecte cu intelese activ ea avut (p. 72) sunt destul de
uumeroase : se pot adduga mdncat, nedorynit, etc. cu deosebirea cd aceste par-
ticipii au inteles trecut.
www.dacoromanica.ro
SANDFELD Linguistique balkanique Sa
La p. 78, d. Sandfeld se uneste cu parerea d-lui Skok, care s ustine

ea alb. Molls vine dintr'un intermediar sarbesc, caci numai astfel se explica
u in loc y din lat. Dyrrachium. Dar ar trebui sh ni se arate intai de ce e necesar
ea numele albanez sa vie din latineste, cand probabil Ca tocmai contrarul e
adevarat : Grecii, care au dat numele acesta Romanilor, 1-au luat dela o popu-
latie balcanica, i aceasta pronunta u, nu i. Transformarea lui u in i este un
fenomen fonetic grecesc care nu indich nimic pentru istoria limbii albaneze.
La p. 8o ni se spune cd abia e cuvant slav. Ar trebui precizate ama-
nuntele, de oarece savautii autorizati admit cd termenul e latin.
Evolutia de inteles a lui tcindr se explicd prin influenta slavului
(p. 86). Dar trebue sa se tind seama ca in latineste tener are 0 intelesul de
tanar" (cf. de exemplu Cicero, De amicitia, p. 67). Afard de unealtd, bulg.
edno drugo se mai poate compara in romaneste si cu una-alta, care. are acelasi
inteles ca i expresia bulgard.
Pentru strdnib cu intelesul de rdsucit" i nedrept", se poate cita
fr. tort dela lat. tortum (p. 88).
Turc sanki (p. 91) exista si in romaneste ; la fel si kamerton (p. 98, nota).
N'as putea garanta cd las' sd fie cu inteles concesiv : chiar de-ar fi"
(p. ro8) exista si In dacoromand, dar expresia aceasta imi pare cunoscuta.
Cred, de exemplu, cd s'ar putea spune foarte bine : Dd-mi, Doamne, un bdiat,
g las' sci, fie si mut".
Casi di in aromand (p. rro), de se intrebuinteaza in dacoromand cu
valoare distributiva : le dete cdte un palat de (fiecare) fatd.
Alaturi de verbele de comanda al cdror imperativ se intrebuinteaza ca
formula de politete (p. 112), se poate cita i rout. a poti : poftifi in casd, etc.
Dacd a se asemdna ca nu mai exista in romfineste (p. 114), in schimb
se cunoaste la tel ca, destul de asemdnator in ce priveste construetia.
.Alaturi de exemplele de intrebuintare a participiului perfect la feminin,
iii loc de masculin (p. 115), se poate cita si forma de participiu prezent (vd-
zdndd, rdzdndd, etc.) care se intrebuinteazd in uncle parti ale Orli i pentru
masculin (in Ialomita, de exemplu).
Singur ca adverb, cu inteles de numai" (p. 118) se intrebuinteaza si in
dacoromana :
Sd mei ducd'in fdri strciine
Unde nu cunosc pe nime,
Singur arma ldngd mine.... (versuri populare).
Perfectul admirativ (p. 119) exista si in romaneste : ce hof mi-ai lost!
Aoleo, ce urs mi-a lost! (Cosbuc, lama pe ulifd).
Arom. s' easte cd, si lure cd (p. 124) au o paraleld perfectd in daco-
rom. dacd e sil, deed ar fi sci; cd nn formeaza diminutive, cum se pune la
p. 127.
La p. 133 se face o confuzie regretabild intre neutru 1i pluralul fe-
minin : toate e pluralul neutrului, nu al femininului (e cinstit in toate). De altfel,
la p. 139, pluralul neutru e tratat superficial si privit ca o curiozitate.
Expresia o intrebd cd ce s'a intrimplat" (p. 135) e curenta mai ales
in Transilvania i exista si in ungureste : bogy mit.
De sigur cd vocativul masculin in -e este foarte greu separabil de cel
slay (p. 147), 0 aceasta cu atat mai mult cu cat vocativul latin nu s'a pas-
www.dacoromanica.ro
86 RECENZII
trat in Apus. Trebue insk sk tinem seamk ca avem cel putin uu exemplu sigur
de vocativ latin pastrat in romaneste dumne-zeu din dornide deus. Articolul
lui Weigand, cu care d. Sandfeld vrea sk dovedeasca. ca -ul de la lancul, Radul,
e lat. -ulus, nu dovedeste absolut nimic i e unul din cele mai slabe pe care
le-a scris repretatul linguist german.
Despre articolul postpus (p. 165) mi-am dat paserea in Romania, Ly,
p 475 0 urm
Pentru expresiile ca Ii murise nevasta (p. 190), se poate compara fr.
merid. ii c'est pris le lath, je me suis vendu la maison.
La p. 192 iii se spune ca repetitia obiectivului in o vdzu pe Sinzinct
e frecventa, dar nu obligatorie, in limba popular& Cred cal e absolut obliQatorie,
si chiar in limba literark expresiile ca vdzu pe Simina mi se par artificiale. Pro-
numele trebue pus peste tot unde complementul e introdus prin pe. Exonplele
grecesti citate ca paralelk nu se potrivesc, cad in traducerea Mr limba romank
nu intrebuintealk pronumele expletiv.
In ce-ai uitat de te-ai inters i celelalte exemple citate la p. 197 pi
urm., de nu e si", ci incat". Exista. ins i propozitii introduse prin si, care
concordk intocmai en cele grecesti eitate : mi-a dat si am bdut, in Mc de mi-a
dat sd beau; s'a apucat ,si a plecat, in loc de s'a apucat sd piece (in Moldova
a luat si a plecat) ; chiar a poruncit si l-a dat afard, in loc de sd-1 dea; citeste
ei vezi in loc de sd vezi. Dar cf. engl. try and think incearca sb. gandesti", etc.
In porunci de fdcu o masd (p. 198) subiectul lui porunci nu e acelasi
cu al lui fdcu.
Am insirat o lista de observatii cam lung& dar, repet, cele 216 pagini
de text sunt literalmente intesate de exemple, asa incat de fapt, adaosurile
mele sunt putine la numar.
De altfel, cand e vorba de o lucrare capital& ca cea de fata., niciodatd
nu se va putea spune ck s'au fa.cut destule observatii. Al. Graur
Zlatarski N. V., .Emettpcntt owntanufi it onumn, :ta escntettle iii cpmOnnut

na XIX ennz, (Revolufii bulgare i incercdri de revolufii pdnd la junatatea veacuhti
al XIX-lea), in RB.tettpu,n MOO oodetatt, 927-1927, Sofia, p. 707-735.
Studiul de sintezk al d-lui Zlatarski este extrem de important pentru
cunoasterea relatiunilor romano-bulgare in trecut ; dintr'insul se poate vedea
cu precizie aportul adus de Principatele Romane cauzei bulgare, verificandu-se
Inca odatà ospitalitatea i omenia caracteristica. neamului nostru. Autorul pleaca
dela o serie de intrebari pe care doreste sal le lamureasca, toate convergand insá
spre un singur punct i anume : care sa fi fost situatia Bulgarilor dupa ea,
derea Mr sub Turci, sk se fi multumit ei cu situatia de fapt, sau au incercat
sa reactioneze ?
La aceasta chestiune d. Zlatarski rkspunde ca clupa ce haosul veacului
al XIV-lea trecu, poporul bulgar incepu sk se miste pentru s.1i reckpata liber-
tatea. Prima incercare avu Mc in 1403 sub Constantin, fiul Jostului tar de
Vidin, Ivan Sracimir, insa fu inkbusitk de sultanul Suleiman. A doua incer-
care avu loc sub steagul regelui polon Vladislav al III-lea, insk avu soarta ar-
matei crestine la Varna, in 1444.
Regimul aspru introdus de Turd. in Balcani, determink pe Bulgari a nu
mai incerca deocamdata fortele br slabite cu cele ale Semilunei In plink. expan-
siune. P,i ramasera in asteptarea unui ajutor din afar& poate din partea Rusiei
www.dacoromanica.ro
ZLATARSKI N. V., liwirapeun B1,CTit111111 87
pravoslavnice. Gandul acesta crescu si mai mult sub Ivan al III-lea (1462-1505)
si in special in timpul domniei nepotului acestuia, Ivan al IV-lea cel Groaznic
(1533-1584). La sfarsitul veacului al XVI-lea, Turcii furd nevoiti sa-si micso-
reze elanul i odata cu aceasta, un nou suflu de viata se abdtu asupra popoarelor
balcanice, rechemandu-le la arme. Mijlocitorii acestei reinvieri a sperantelor per-
dute, furd doi negustori raguzani, Pavel Diordaici si Ivan Marinici. Aceasta
propaganda printre Bulgari coincide i cu expeditia lui Mihai Viteazul contra
Turcilor. Voevodul muntean era privit ca cel mai puternic sprijin al Bulga-
rilor" ; liii i se adreseaza in acest sens i mitropolitul Tarnovei, Dionisie, care
scrise i principelui Ardealului si.-1 incredinta, cd Bulgarii sunt gata th-1 ajute
ii cdnd va nevoe, 4i vor indej5lini jurdmdntul". Cu tot efectul starnit in randul
Bulgarilor de incursia neasteptatd a lui Mihai Viteazul peste Dundre, incheiatd
insd grabit din cauza presiunilor armatei turcesti, sperantele lor rdmaserd ne-
realizate. Totusi, dorinta de eliberare ins incetd i cu ocazia rdzboiului turco-
venetian (1644-1669) se incercd o noua rascoald sub conducerea arhiepiscopului
catolic al Sofiei Petru Bogdanov. Credinciosii catolici i ortodoxi gasird in 1646
un larg sprijin in voevodul muntean Matei Basarab, pe care-I rugard sa ridice
steagul revolutiei contra Turciei, propunandu-i coroana de tar, dacd ar termina
cu bine aceastd actiune. Aceasta, dandu-si seama de gravitatea intreprinderei,
ceru in interesul reusitei sd se asocieze atat regele polon cat i senatul venetian.
Intru cat discutiile nu ajunsera la nici un rezultat, planul cam 0 de data aceasta,
insd de acum inainte focul rascoalei ardea in taind.
In 1673 reprezentantul Bulgarilor, Bogdanov, scrie care curtea din Viena,
Varsovia 0 Venetia cd acum mai mult, cleat odinioard", poporul dela sud
stdrue in dorinta de a se elibera de Turci, cu atilt mai mult, cu cdt si cei doi
principi dundreni s'au hoteirdt hi aceasta". Incercarea ramase zadarnica, cu toate
sfortdrile Principatelor 0 a craiului Poloniei Ioan Sobieschi, deoarece Venetia
M Viena nu fur& convinse de utilitatea planului. Sub sugestiile patriarhului Ru-
siei, Ioachim, care planuia unirea tuturor cre0inilor din rdsdrit sub conducerea
patriarhiei moscovitedin care trebuia sd facd parte si Moldo-Valahii si in
urma infrangerii Turcilor la Viena se incerca rascoala dela Tarnova, din 1686,
sub conducerea principelui Rostislav Stratimirovici, inabusita find si de aceastd
data in sange de Turd.
In 1687, Bulgarii depe malul Du/aril inarmati i ajutati de domnitorul
Munteniei Serban Cantacuzino, asteptau semnalul revoltei. Ba mai mult, Serban
Cantacuzino ceru tarului de la Moscova sd trimitd armata contra necredincio-
silor spunandu-i ca se vor mai aduna Sarbii i Bulgarii Ia 300.000 I Nerntii
cari nu prea an mare bucurie fata de acestia (Turcii !)".
Rusia lush' nu trimise ajutor, vremea nu astepta i situatia se schimba
din nou. Dupd pacea dela Carlovat, care pentru Slavii de sud fu destul de grea,
o mare parte din tinuturile balcanice fura jefuite de Turd i mult popor se
refugie in Austria, Tara Romaneasca i Rusia. Introducerea regimului fanariot
in Principatele Romane, care printre altele avea ca scop sd pima capat legdturilor
pe care acestea, sub domniile pamantene, le aveau cu strdinii, distruse in mare
parte nadejdea Bulgarilor, deoarece nu mai aveau uncle sd-si indrepte ochii
acestea fiind singurele state de uncle Bulgarii asteptau ajutor si sprijin contra Tur-
cilor". De acum inainte poporul bulgar fu avizat la propriile sale forte si drept
raspuns ordinului sultanului Mahmud I (1730-1734) prin care se rdspandiau
enicerii in toatd provincia bulgareasca ca sd supravegheze ordinea si care in rea-
www.dacoromanica.ro
88 RECENZII
litate se dddeau la cele mai cumplite jafuri i sálbátàcii, s'a ivit i intarit haiducia
care va juca un rol national. Rolul haiduciei era de a intretine furia i ura
poporului fata de stapanitorii pagani. Probabil din cauza ruperei relatiilor cu
Principatele Romane, din cauza greutatii materiale in care se sbatea poporul
bulgar si mai ales din cauza pierderei burghezii nationale, care se elenizase,
nu inregistram in veacul al XVIII-lea nici un fel de incercare revolutionara.
Jafurile carjaliilor si ale armatei lui Pazvantoglu, au determinat populatia bul-
gard a se refugia in masa pe parnant strain, pentru a se putea conserva si a
interveni de acolo pentru soarta mai build a bastinasilor. Emigratia fu mai
ales puternica in Tara Romaneasca si in Ungaria ; apoi ea se largi in Moldova
si Rusia.
Ideea unei noi interventii in favoarea celor ramasi sub robia turceasca
se ivi in special la emigratii din Muntenia, in mijlocul cdrora incepea A, se
iveasc a. intelectualitatea bulgara. 0 incercare de acest fel avem in 1820, in preajma
Zaverei, fare: insa a fi adus vre-un rezultat. 0 noud incercare ceva mai fericita,
fu aceea a voluntarilor bulgari de sub eonducerea capitanului Matnarcev, cari
luara parte la rdsboiul ruso-turc incheiat prin pacea dela Adrianopole (1829)
prin care se fagadui trimiterea unui consul rus care sà ia sub protectia sa
populatia din Bulgaria turceasca. Alte incercari revolutionare datorite impila-
tiilor teribile exercitate de Turci, furl : cea din 1836 cunoscutd sub numele de
,,Manciovata", cea din 1837, cea dela Pirot din 1838, cea dela Nis din 1841,
si cea din vilaetul Vidinului din 1850 ; toate incheiate prin macelul rasculatflor,
sau prin emigrarea lor aiurea. Cu toata campania sgomotoasa pe care o duceau
atat Rusia cat i Austria pentru eliberarea popoarelor crestine de sub greul
jug turcesc", totusi profitul nu-1 trdgeau decat tot cele doua imperil, i in dauna
popoarelor crestine".
Ca urmare pentru Bulgari nu mai ramanea nimic altceva cleat sa se
orgauizeze singuri i sa-si castige daca nu o deplinà libertate, cel putin o si-
tuatie politica i economicà mai bung.
Aceasta organizare se va face tot pe pamantul ospitalier al Principatelor,
in mare parte cu ajutorul acestora i urmarile vor fi dintre cele mai incura-
jatoare pentru poporul impilat. Virgiliu P. Arbore
Sacerdo(eauti .1., Guillaume de Rubrauck et les Rouma ns au milieu du

XIII-e siecle, Paris, Gamber, 1930, 176 p.
Studiul d-lui Sacerdoteanu e impartit, exceptand introducerea (p. 22-13)
§.1 concluziile (p. 153-156), in trei.
In prima parte autorul se ocupa pe scurt de misiunile trimise de papa

la Tatari intre anii 1235-50 cu scop religios i informativ ; printre acestea
aseaza i pe aceea condusa. de Guillaume de Rubrouck, ca trimis al lui Ludovic
cel Sf ant, regele Frantei. Spre deosebire de celelalte, aceasta misiune are insa
un scop politic precis : propunerea unei aliante contra Musulmanilor. In capi-
tolele urmatoare se ocupd de origina lui Rubrouck, de editiile operei lui, de dru-
mul urmat in calatorie la dus si la intors si de valoarea operii lui.
Partea a doua (p. 56-124) are sapte capitole : primul e intitulat : Breve
notice sur la destinée de la Russie", iar celelalte : Les limites de la Cumanie
de l'Ouest, Les pays roumains et la suzeraineté hongroise, Le pays d'Assan,
La Valachie et les Roumains, Le pays des Blacs et des Illacs i Les Chrétiens
de la Mongolia".
www.dacoromanica.ro
SACERDOTEANU A., Guillaume de Rubrouck 89
Partea a treia are trei capitole : Consideration sur la civilisation tatare,

L'individualite des peuples de l'Europe Sud-orientale si Les rapports entre les
Roumains et les Mongols".
Din insdsi titlurile capitolelor se vede ca autorul intra in subiect abia
cu partea a doua a lucrdrii sale. Planul studiului, dat odata in introducere (p. 12)
in linii generale, formeaza i sumarul precis al partii a doua (p. 57).
Pivotul lucrarii 11 formeaza partea a doua a lucrarii, dar i aid sunt
capitole care nu privesc pe Romani. Chestiunile tratate referitoare la noi se
pot reduce la unnatoarele :
1) Intinderea stapfinirii tataresti spre vest, 2. Ce intelege Rubrouck prin
Blakia terra Assani", 3. Crestinii din tank mongole i 4. Imprejurarile in care
s'au desvoltat noile state romanesti.
Autorul spune cd in Itinerariul lui Rubrouck stirile care privesc regiunea
sud-est europeana, regiunea de care se ocupa i pentru care 11 ia ca izvor de
bazg, sunt stiri de seconde main" (p. 56). Pentru acest motiv chaque affirmation
ainsi que chaque note seront verifiees a la lumiere des autres sources historiques
que l'on possede" (p. 12).
Prima chestiune e intinderea stapanirii tataresti spre vest. xpansiunea
Tatarilor pang. cane centrul Europei se intampla la 1241. Inainte de aceastg
data, la 1233, in lupta dela Ka Ica, Tatarii inving pe Rusi, iar pe Cumani, aliatii
lor, Ii desfiinteaza politiceste. Dominatia cumana incetand odata cu infran-
gerea lor, Tatarii invingarori se vor substitui Cumanilor. Atunci stapanirea ta-
tàreascl. spre vest se va intinde atat cat s'a intius 5 I dominatia Cumanilor (p. 69).
Autorul incearca stabilirea hotarului Cumaniei spre vest, pe baza acestei de-
ductii logice. Rubrouck nu-i ofera nimic precis si atunci se adreseaza documen-
telor din cancelaria papala sau din aceia a regilor unguri, dar in imposibilitate
de a avea date precise" asupra intinderii Cumaniei, deduce hotarele ei spre vest
(p. 73). In loc de o Cumanie ne ghsim in fata mai multora : Cumania neagra,
in Tara Romaneascd, la rdsarit de Olt, desi in Oltenia avem vadul Cumanilor
(p. 73-74 si 76-77), Cumania sud-est-carpathique" care mergea spre nord
pang la o linie Oituz-Barlad (p. 79), cuprinzand i o parte din Tara Barsei (p. 76,
79), Cumania dunareana asupra hotareIor careia nu staruie. Dobrogea trebue
cuprinsd si ea in Cumania (p. 81).
Deci stapanirea Cumanilor englobait a l'ouest les Carpathes et la plus
grande partie de leurs forets ; s'etendait sur la plaine danubienne de la Moldavie
inferieure jusqu'à Orsova et du Danube vers l'Est (sic ! p. 79). Aceastg con-
cluzie ni se pare con fuzd, in ce priveste delimitarea geografica.
Fiindcg. in documentele vremii revine i Tara Brodnicior si se impunea situarea
precizarea ei. De doug. on d. Sacerdoteanu renunta la aceasta situare (p. 74 0. 79)
Totusi gasim intre aceste cloud renuntari un pasaj unde spune : ...le pays Brodnic
qui a ete, peut atre pour une courte durée, soumis a l'autorité magyare, tout
pres des Carpathes entre la Valachie et la Cumaine danubienne et la Russie"
(P. 74). A§a incat situarea Orli Brodnicilor este si In acelas timp nu este ardtata.
Stapanirea tatara s'a substituit celei cumane imediat, iar dupg 1241 s'a
intins si In dreapta Dunarii asupra Bulgariei i Slavoniei (p. 117, 156). In afara
de izvoarele cunoscute pe care se bazeazg I care nu spun prea mult, d. Sacer-
doteanu aduce i marturia lui Rubrouck, care arata printre cei ce aduc daruri
Tatarilor pe Ruteni, Blaci, Bulgari din Bulgaria mica, etc. (p. 161). Pe langa
acesti soli, Rubrouck intalneste in tank mongolice o multime de robi crestini.
www.dacoromanica.ro
90 RECENZ1I
Intre acestia sunt unii care vorbesc limba cumana i latina i pe langa numele
lor de botez adaoga i pe acela de hungarus, cumanus. Doarece acesti prizo-
nieri fusesera luati din partile Ungariei si de oarece misiunea franciscana sosise
in Ungaria abia la 1233, spune cl. Sacerdoteanu, e imposibil ca acei Cumani
colonizati de Unguri sa fi invatat asa de repede limbo. latina. Cu mult mai pro-
babila i se prezinta autorului ipoteza que aussi bien hungarus que cumanus
seraient des termes egalement employes pour designer les Valaques" (p. 114)
pentru ca la sfarsit sa incheie : l'origine rournaine des prisonniers qui parlent
le latin et le cuman est hors de doute" (p. 124). Aceasta concluzie nu ni se
pare a avea un caracter
Identificarea de care autor a localitatii Belegrave cu Balgradul transilvan
e cea mai verosimila din cate s'au propus pane. acum.
Ajungem la o chestiune foarte mult desbatuta in istoriografia noastra
cea streina, anume situarea Valahiei din izvoarele acestei vremi.
Unii din istoricii contemporani (Schmidt, Matrod, Onciul, etc. (p. 98-100)
au situat Valahia in stanga Dunarii, altii (Baker, Beazley, N. Densusianu (p. 98-99)
intre Dunare i Balcani. N. Iorga a situat-o in Tessalia (p. 99), iar Bratescu
o identified cu Dobrogea (p. 99). Se stabileste hotarit ca nu poate fi vorba de
Valahia din Tessalia deoarece Tessalia nu era supusa Tatarilor i stapanirea
bizantina se intinsese la 1250 pane: la sudul Balcanilor (93-94). D. Sacerdo-
teanu aseaza Valahia si de o park ci de alta a Dundvii (p. /00Ioi). Rubrouck
in Itinerariul scm, spune autorul, a facut confuzie asimiland" Valahia din nor-
dul Dunarii cu cea din sudul Dunarii, care singura este adevarata terra Assani".
Textul calatorului franciscan e musci foarte clar, nu poate da loc la confuzii
si nici nu se poate interpreta in doua feluri. Iata pasajul in chestie : Ab
orificio Tanais versus occidentem usque ad Danubium totum est eorum (Tar-
tarorum), etiam ultra Danubium versus Constantinopolim, Blakia, que est terra
Assani, et minor Bulgaria usque in Solunum 1, omnes solvunt eis tributum".
Nu reiese de loc ca ar fi vreo confuzie, o asimilare" a Valahiei nord-duna-
rene cu cea sud-dunareana. Rubrouck descria situatia existenta, iar faptul ca
Valahii sunt amintiti totdeauna intre Ruteni i Bulgari precum i existenta
Vlascai i Vlasiei nu sunt Inca dovezi pentru corectarea marturiilor lui. Nu
ne trece prin gaud sa sustinem cci in stanga Dundrii n'au existat Romani in aceasta
vreme, dar pe baza acestui izvor nu putem situa Vlahia Asanestilor decdt in
dreapta Dundrii. Cu atat mai mult s'ar fi impus acest fapt autorului daca utiliza
direct si cronicarii bizantini pentru aceasta vreme 2.
Deci situarea Vlahiei de o parte si de alta a Dunarii pe baza celor re-
latate de Rubrouck este o interpretare care depaseste textul, o interpretare
care nu poate invoca alte marturii in sprijinul ei, asa ciar gresita.
Partea a treia a lucrarii d-lui Sacerdoteanu cuprinde consideratiuni ge-
nerale asupra civilizatiei tatare, asupra individualitcili popoarelor Furopei sud-
orientale si asupra raporturilor dintre Romani i Mongoli, consideratiuni care
nu trec de orizontul studiffor cunoscute. Al impresia cci se urmareste par'ca o
reabilitare a Tatarilor, atribuindu-le un grad de civilizatie, dupa autor, superior
1 Formele Soloniam, Solomiam, Solonomam din manuscrise ne arata

ca forma corecta e Solun adica Salonicul.
2 V pentru aceasta C. C. Giurescu, Vlahia Asane,stilor, in Lucrdrile Insti-
tutului de Geogratie.., din Cluj, IV (1928-29), p. 109-124.
www.dacoromanica.ro
TIBAL ANDRE, La Roumanie 91
statelor europene contemporane. Aceasta civilizatie se poate constata prin

libertatea religioasa i administrativa ;pe care le-o acordA tuturor popoarelor,
printr'un serviciu de postai organizat, prin drumuri bune, arhive de comparat,
prin organizatia lor, numai cu cea papalà, folosirea hartiei monetd. ete.
Cu privire la imprejur5rile in care s'au desvoltat none state romanesti,
autorul arath Ca inchegarea i inthrirea lor se datoreste in buna parte si domi-
natiei mongole, care a intrerupt opera apostolica" a regilor unguri peste Car-
pati, and in acelas timp posibilitatea de desvoltare noilor formatii.
D. Sacerdoteanu a adunat o bogatd bibliografie asupra lui Rubrouck,
care poate folosi i altor cercetatori, dar a lucrat grabit i n'a dat concluziile care
se impuneau.
Cartea e lipsita de un indice si nu stim din vina cui, a autorului sau a
tipografiei, sunt atlitea greseli de tipar. C. Grecescu
Tibal André, La Roumanie, Paris, Rieder, 193o, 150 p. et huit planches

hors texte, 18 fr. ; preface de M. Aug. Gauvain ; planches, bandeaux et culs-
de-lampe de M-elle Magda Iorga ; dans la collection Les Etats contemporains, di-
rigee par Mm. P. Caron et IVI. Lheritier.
Le livre que je me propose d'analyser se range parmi les oeuvres re-
marquables concernant le pays et le peuple roumains. C'est pour cela que j'en
salue l'apparition avec plaisir.
Le peuple roumain, croit M. Tibal, descend par le sang, sinon par la
culture et le sentiment, des Daces et des Getes qui depuis 2000 ans au moins
se sont maintenus sur ce sol... Il en est des Roumains et des Daces comme
des Francais et des Gaulois" (p. 51). Le type ethnique roumain d'aujourd'hui
peut le prouver. De taille moyenne (i m. 65), brachycephale, aux cheveaux et
aux yeux fonces, souvent noirs, aux nez droit, au teint brun, au menton court,
elargissant l'ovale du bas du visage, au front assez bas" (p. 52) ; on retrouve
ce type en Olténie, en Transylvauie et, en general, dans la region sous-carpa-
thique. Psychologiquement, le paysan roumain est en apparence renferme, me-
fiant et un peu triste, comme l'homme qui a subi une longue oppression, il a un
fond de gaiete et d'insousciance ; ii aime le chant, la danse, les fetes, les parures
éclatantes et la ; il a un esprit vif, assimilateur, tin sens de la nature qui
s'exprime dans tine riche poésie populaire et des gouts d'artiste qui ont donne
naissance a un art populaire fort remarquable. Il est travailleur mais pas éco-
nome, ni prévoyant ; il n'est ni religieux ni mystique, tout au plus superstitieux.
Ii reste tres attaches a ses traditions et ses coutumes. Entre toutes les qualites
ii apprécie la ponderation, la réflexion ; son langage est image, mais pose et inesure"
(p. 52).
M. Tibal enregistre 12.446.802 Roumains en Roumanie, selon le recense-
ment d'avril 1927 ; et au moins 700m00" (p 33) au-dela des frontières actuelles
du pays, selon les statistiques des états auxquels ils appartiennent. En réalité,
ceux de la derniere categorie sont trois fois plus nombreux, tandis que le nombre
de la premiere categorie s'éleve a plus de 14.000.000.
Dorenavant le peuple roumain poursuit un but distinct. Lie a l'Occident
par le sang, par la culture et Porganisation politique ; patient, tenace, mesuré
et intelligent, il lui revient la mission de transformer l'apanage de son 'Arne riche
en valeurs culturelles au profit et au renom de sa race et de l'huma.nite. Dans
l'Orient" de l'Europe se léverait alors, et l'auteur voit déjà le terme s'approcher,
www.dacoromanica.ro
92 RECENZII
une forteresse imposante de hautes pensees en vétements originaux, comme une

source de rafraichissement pour les forces epuisées ou stériles des pays plus ou
moins eloignes.
Voila les possibilites.
En ce qui concerne les faits, la situation est inquiétante. Beaucoup de
problemes ont surgi par le proces de l'union naturelle de la Roumanie.
Internes, en premiere ligne. Les étrangers dont le nombre s'élevait avant
la guerre a 8 % du total de la population, s'éleve apres 1919 a 26,6 %. On leur
a fait des concessions. Malgré tout, il y a encore des minorités susceptibles a
creer des embarras sérieux" au progres de notre vie politique, etant donne que
les groupes des Juifs, Hongrois et Allemands" sont les plus nombreux, les plus
riches et les plus cultivés" (p. 58). D'abord, les Juifs. Leur nombre s'est accru
d'une fawn étonnante. En 1803 II y avait en Moldavie 12.000, 2 % du total de
la population, en 1914 ils s'élevaient au nombre de 300.000, c'est a dire 40, 50
et jusqu'a 70 % de la population des vines moldaves" (p. 59). Depuis le bol-
chévisme" encore, un nombre considerable de refugies juifs ont franchi clan-
destinement la frontière russe ou polonaise, bien qu'ils soient moralement, &ono-
miquement et méme sanitairement des hôtes fort peu desirables" (p. 59). La
modification de l'article 7 de la constitution les protege. Les Hongrois luttent
ouvertement. Ils sont plus acharnés et dangereux. S'appuyant sur des témoigna-
ges de nombreux enqueteurs étrangers, pasteurs protestants d'Angleterre on d'Ame-
rique, ils poursuivent en Occident une campagne d'opinion de vaste envergure
qui a cause de sérieux inconvénients a la Roumanie" (p. 62). Les Allemands ?
Ceux-ci se considerent les héritiers et les pionniers d'une culture occidentale"
(p. 60) parmi les barbares de l'Orient" balcanique. Ils servent au messianisme
teutonique et meprisent les elements environnants d'autre race.
Les conclusions auxquelles aboutit M. Tibal, en vertu de ses constations,
sont inquiétantes pour nous. Du point de vue de la structure nationale et so-
ciale" seules les villes de la Valachie, surtout d'Olténie, sont foncierement rou-
maines" (p. 65). Le reste ? Dans toute la Roumanie en 1908" sur 42.000 com-
mei-cants patentes des villes, 19.000 étaient roumains, 14.000 juifs et 9.000 étran-
gers. Dans la banque : 85 roumaines, 36 étrangeres, 186 juives". Et de la résulte...
que, non seulement les allogenes occupent dans la vie economique une place dis-
proportionnee a leur nombre et tiennent les occupations les plus rémuneratrices,
mais que certaines races, les Juifs, les Magyars, les Allemands, ont sur les Ron-
mains toute la superiorité sociale, culturelle et économique d'un element urbain
sur un element rural" (p. 65).
Qu'y a-t-il a faire ? Ii faut travailler comme les Juifs, il faut fortifier nos
forces nationales par I.' ascension culturelle et economique des paysans" (p. 64),
creant une kyle bourgeoisie roumaine et une classe cultivie autochtone, supérieure
aux ailments étrangers de la Roumanie. Les Roumains ne peuvent aspirer a consti-
tuer la race politiquement dominante que s'ils sont égaux ou supérieurs en culture
aux autres nationalités" (p. tor).
En politique extérieure l'idée directrice de la diplomatie roumaine est la pain
et la stabilité de l'Europe" (p. 37). Dans la promotion de cette politique la Ron-
manic est aidee par la France et, avec reserve, par l'Italie. Les questions qui
intéressent au plus haut degré la Roumanie : les reparations, le regime inter-
national du Danube et celui des Detroits" (p. 37) sont resolues dans ces cadres
généraux de la politique exterieure pacifique. Mais seulement la Comission Euro-
www.dacoromanica.ro
MO1SIL 1., Arta Decorativa 93
péenne du Danube dont la juridiction s'étend de Braila a la mer" est regardee

par la Roumanie comme une survivance archaique d'un passe on la Roumanie
n'était encore qu'un jeune Etat oriental en tutelle" (p. 38), tandis que aujourd'-
hui la Roumanie est une puissance de l'Europe centrale et doit être traitie comme
tette" (p. 8).
La resolution heureuse de tous ces problemes, qui engagent la Roumanie
actuelle, est attendue par l'auteur frangais du Roi. Le Roi represente, particu-
lierement au Sud-Est de l'Europe, le facteur actif qui conduit la vie politique
et sociale.
Une connaissance a fond de la vie roumaine contemporaine, la presentation
hardie des problemes qui se posent a notre histoire dans son époque la plus agitee,
et le style clair et vigoureux, font du livre que j'ai présente, d'une fagon malheure-
sement trop sommaire, tine etude choisie et instructive, particulierement pour les
Roumains. D. Bodin
11. Moisil Iuliu, Arta Decorativd in Ceramica romdneascci, Bucuresti, Mar-

van, 1931, ,,cu 254 desene i ilustratii colorate si in negru in text si pe 36
table", lei zoo.Pana astazi nu a existat nici un studiu relativ la ceramica ro-
maneasca i, cu atat mai putin, la arta decorativa proprie acestei ceramice.
Teritoriul Romaniei, prin situatiunea sa geograficd, precum i prin diver-
sitatea elementelor omenesti ce s'au plamadit pe intinsul lui, a facut ca pro-
blema artei decorative in ceramica noastra sa fie complicata. In adevér, apor-
turile diferitelor nationalitati, influentandu-se unele pe altele, au dat nastere
in anumite regiuni la stiluri bine definite cu caractere proprii elementului etnic
dominant.
Jocul acestor influente precum i determinarea fiecaruia din ele-
mente in formatia artei ceramice, iata atatea subiecte interesante ce pot fi
tratate.
Prin stucliul domnului I. Moisil ni se anunta in sfarsit cd am putea avea
o privire asupra artei decorative in ceramica romaneascd", in timp ce bogatia
ilustratiunilor de care dispune d-sa in lucrare, i-ar permite sé ne arate din belpg
frumusetea olariei nationale.
Dar sà trecem la continutul studiului. Cartea cuprinde in afara de pre-
fata urmatoarele capitole :
1. Scoala ceramica din Targul Jiului intre anii I900-1905" cu II pagini
de text.
2 . Arta Teraneascd. Ceramica popular a" cu 2 pagini i I/2 de text.
3. Motive nationale : ou'e incondeiate. Aplicarea motivelor de pe ele
in ceramica artistica", 3 pagini de text 0 un tabel.
4. Un rezumat in limba francezd.
5. 36 de table cu ilustratiuni in negru i in culori, din care avem 6 fete
destinate ceramicei populare, 3 oualor incondeiate, i 47 relative la scoala
la ceramica din Targul-Jiu.
Se vede din cele de mai sus ca in totalul de 16 pagini, nu se trateaza nicaeri
despre arta decorativa propriu zisà. Subiectul principal al acestui studiu pare
a fi istoricul scoalei din Targul-Jiu, fundata de d. I. Moisil, impreund cu d-nii
Diaconovici si Rola Piekarski, intre anii 1900-1903.
Autorul considera Ca centrul artei decorative nationale ar fi scoale cera-
mica infiintata de d-sa, unde a avut ca principali maestri pe d. Wirnstl
www.dacoromanica.ro
94 RECENZII
d.1 Schmidt-Paur, primul din Salzburg, iar al doilea din Znaim, in Cehos-
lovacia I .
Ni se arata pe larg activitatea desfa§uratà de cei doi arti§ti germani,
chiar *i in alte domenii cu totul straine de ceramicA, cum ar fi pictura, sculp-
ture i mai cu seam5. vitrourile. Opera Mr a constat in copierea i adaptarea
motivelor luate de pe ougle incondeiate pentru a le aplica ceramicei.
Aceasta transpunere, facuta dupà conceptia lor, a schimbat motivele a§a
de frumoase ale ouAlor incondeiate, intr'o ornamentatie cu totul diferità de
spiritul nostru. Nu contestAm talentele numitilor arti§ti in alte domenii ; in-
trebAm insA pe d, I. Moisil cum industrializarea acestor motive, odatá filtrate
prin minti straine, a putut sA dea na§tere a§a zisei arte decorative nationale ?
Cartea ar fi fost mai bine intitulatai Scoala ceramica din Targul Jiu"
sau 0 incercare nereu*itá de a intrebuinta motivele oualor incondeiate in
ceramica româneascA". AceastA nereu§ita, d. I. Moisil o pune pe seama poli-
ticei. Cauza pare a fi Insa cu totul alta. Ornamentele au fost transformate
dintr'un stil naiv §i. simplu, cel al oual.or incondeiate, inteun stil greoi, pretentios
§i cu totul deosebit de ornamentatia populara româneascA. Atat formele cat
si motivele nu au nimic comun cu olAria pe care o cunoa§tem ca olArie natio-
nalA, lipsindu-le acea delicateta plina de naivitate, bogatia nobila a motivelor
si armonia vie a culorilor.
Locul ocupat de ceramica propriu zisa, nationala, este cu totul insuficient,
circa 1/2 paginA, iar in ceeace ne spune, autorul reu§e§te sa afirme inexactitAti,
de ex., ca ar exista la Leordeni, Muscel, un centru de olArie cu angoba alba_
Nu existA la Leordeni nici un centru de niciun fel de olarie.
Din numeroasele ilustratiuni de care a dispus (1. I. Moisil, este regre-
tabil cá d-sa n'a intrebuintat decat 6 fete pentru ceramica popularA, §.1 atat
de multe pentru una ce nu merita a fi vAzutA.
In ultima vreme a luat na§tere in diferitele ramuri de industrie casnica
un stil pseudo-national care deformeaza gustul natural romanesc. Din nenoro-
cire existA centre de fabricatie can au imitat §coala dela Targul-Jiu, a cArei
inodele prezintb, pentru intreprinderile industriale, avantajul de a putea fi lu-
crate cu ajutorul §abloanelor, in Mc de a se lucra cu mana libera, a§a cum se
obipue§te in ceramica noastrl. populara. Aceasta industrializare a ornamen-
tatiei nu are nici o legaturA cu arta adevAratA, i fal§ificA educatia celor nepreveniti.
Din cele arátate mai sus reese cA speranta de a avea insfar§it o lucrare
serioasA relativA la ceramica noastrà populara, care se: infa-ti§eze macar una din
problemele ce se pun, a ramas nesatisfAcuta, §.1 nici macar n'am avut mangaerea
sA vedem bogat reprodusA ceramica noastra nationala. De s'ar fi facut, chiar
fArà studiu, o culegere de fotografii, am fi avut, daca nu o lucrare §tiintifich,
cel putin o colectie interesanta, care ar fi putut sluji drept bazA unor cerce-
tarii viitoare.
Titlul cartii d-lui I. Moisil in§ealà dar asupra continutului, §i induce
in eroare. B. Slcitineanu
1 D-1 Schmidt-Faur este un sculptor apreciat, i d-1 Wirnstl, azi 'de-

cedat, a fost profesor la Scoala de Arte Frumoase din Bucure§ti, de unde a
plecat la decretarea mobilizArei ca supus strain.
www.dacoromanica.ro
NOT11E B1BLIOGRAFICE
I. BIBLIOGRAFIE
.r. Kiss Arpfid, A hisebbsegi kerdes roman iroddlmdnak bibliogrdlidja (Biblio-
grafia chestiunii minoritare in literatura romank), Lugos, 1931, 30. p. Extras
din Magyar kisebbsig, Lugos, X, No. 7-9. Recenzie in Erddlyi Mtizeum, No. 7-9,
P. 308.
2. Kurilas E., 13:Okto6paTiez 'Hnsipou xal Vs),6cLviac, in 'Hirstpturcth Xpo-
ve.vh, VI (1931), p. 75-153. D. Curilla continua o pretioasa culegere biblio-
grafica inceputa Inca din primul an de aparitie al Cronicilor epirote. Foarte
bogata informatia bibliografica de provenienta occidental's; ; mai skraca cea de
provenienta orientala i balcanick. Lipsesc de pilda importante lucrari roma-
nesti i bulgaresti. Pentru problemele romanismului balcanic, lucrarea d-lui
Curilla este dintre cele mai insemnate. V. Papacostea
II. OPERE CLI CARACTER GENERAL

3. Ioroa N., Publicafii streine privitoare la istoria conteniporand a Rornd-
nilor, Bucuresti, 1931, 5 p., 5 lei, in Acad. Rom., Mem. Secf. Ist., XII.Analiza
a mai multor lucrari ale d-lor Emerit, P. Henry, T. W. Riker, anuntate in
bibliografia noastra. P. P. P.
III. PREISTORIA
4. Dumitreseu Vladimir, Figurile anthropomorf e de os din civilizafia eneo-
liticd balcano-danubiand, Cluj, 1931, II p., 5 fig. Extras din Inchinare lui
N. Iorga cu prilejul Implinirii vdrstei de 6o ani, cu un rezumat francez.
E o interesanta monografie a figurilor religioase caracteristice civilizatiei des-
voltate intre anii 2500 pi 1400 in C. in regiunile Dunarii de jos. Autorul
distinge printre aceste figurine trei forme, dintre care una prismatica, de origine
locala, alta plath derh-ata din aceea a idolilor marmoreeni din Egeea, dar in
ornamente inspirate din podoabele figurinelor de lut locale i, in sfarsit, alta
cu capul modelat in forma de vioara, gasita numai la Gumelnita, insei prezen-
tand evidente afinitati meridionale. Brosura e bine facuta i concluzifie plau-
zibile. Exemplificarea prin figuri prea avara. R. Vulpe
www.dacoromanica.ro
96 NOTITE BIBLIOGRAFICE
IV. ISTORIA ANTICA

5. Vulpe II., Figurine le magice dela Poiana i captivii de pe reliefele dela
Adamclisi, (Extras din Analele Dobrogei, XII, 193r). D. R. Vulpe incearcA sA
stabileasca o analogie de semnificatie, pe baza celei tipologice, intre cAteva
figurine de lut descoperite la Poiana in cloud anfore i barbarii reprezentati pe
reliefele dela Adamclisi. Figurinele dela Poiana sunt totusi prea schematizate
si Ca atare prea anonime ca expresie, pentru a fi suficiente pentru confirnarea
originii captivilor de pe reliefele dela Adamclisi. Pe de alta parte nimic nu do-
vedeste cA InteadevAr aceste figurine reprezinta proectul de capturare in massa
a unei intregi populatii" ; singurul indiciu 1-ar putea forma contorsiunea mAinilor
figurinelor femenine ; dar cum aceste figurine au fost descoperite alAturi cu cele
masculine ale cAror mAini sunt normal tratate, argumentul nu mai are nici o
tArie cu atat mai mult cu cat soldatii auxiliari, presupusi autori ai figurinelor,
daca intentionau sa captureze pe barbarii vecini, nu aveau nevoe sa reprezinte
captive pe femeile usor de robit, ci pe bArbatii luptAtori, care sunt dimpotrivA
reprezentati cu mAinile libere. Iar numArul mare al figurinelor feminine in corn-
paratie cu cele masculine, nu reprezinta decAt o proportie absolut normala.
in intreaga plasticA preistorica a timpurilor noastre. De aceia teza d-lui R. Vulpe
nu cred ca se poate men-tine, chiar dacA inteadevar ar exista o asemanare ti-
pologicA intre aceste fgurine i captivii de pe monumentul dela Adamclisi.
Vl. Dumitrescu.
V. ISTORIA ROMANILOR PANA LA 1NTEMEEREA

PRINCIPATELOR
6. Bhifjoev N. P., 11-6.1rapex1arb naph Pwlarn, (Tarul bulgar Roman), in
Ma ilper.ilexh, VI (1931), p. 23-44. -- Studiu asupra luptelor bulgaro-
bizantine dupa Than Timisces : recucerirea Bulgariei rasAritene de cAtre Bulgari, in-
frangerea Tarului Roman, formarea taratului apusean al lui Samuil. P. P. P.
7. Mijatev Kr., Dinirpa(Pinecicie Marepia.ribt na-b IIpeenarsa (Materiale epigra-
fice dela Preslav), in Byzantinoslavica, III (1331), p. 383-4o3. Foarte impor-
tante rezultate ale sapaturilor din vechea capitala a tarului Sirnion. Inscripiile
religioase i mormantale sunt cele mai multe scrise cu alf abet cirilic, ceeace ridica
mai mult vechimea acestui alfabet, caci panA acum cea mai veche inscriptie
cunoscuta era din vremea tarului Samuel dela Ohrida. P. P. P.
3. Papahatji Periele, Sceaux de plomb byzantins inédits trouvés a Silistrie, in
Rev. hist. du sud-est europ., VIII (1931), p. 299-311.
9. Skutt P., Byzance comme centre d'irradiation pour les mots latins des
langues balhaniques, in Bvzantion, VI (1931), p. 93-122.
VI. ISTORIA ROMANILOR DUPA INTEMEIEREA

PRINCIPATELOR
I. ISVOARE

Limbă

Revista Istorică Română, Vol. 02, Fasc. 1, 1932

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Revista Istorică Română, Vol. 02, Fasc. 1, 1932

Încărcat de

Drepturi de autor:

RE VI STA

G. I. BRATIANU, profesor la Universitatea din Iasi.

CAP. III. VIATA POLITICA A ROMANILOR INAINTE

20. In 0rand pe stapanitorii cu nume romanesti sau chiar

1 Annae Comnenae Porphyrogenitae Alexias ax recensione Augusti Reif-

de doug personagii Tatos >ci Ha lis, ci de unul singur, Tatos zis

pe care le posedam asupra acestei cuceriri fulgeratoare nu do-

e amintit in cronica lui Fadl Allah Rashid, ca operand in flancul

1 Hasdeu, o. c., p. 68 ; Onciul, o. c., p. 158 ; Xenopol, o. c., p. 196 ; lorga,

De altfel, exista i alte izvoare care confirma acest fapt.

cisiva in ce priveste faptul strabaterii teritoriului dintre Dunäre

CAP. V. VIATA POLITICA A ROMANILOR IN PRINCIPATE INAINTE

23. Despre razboiul lui Basarab intemeietorul cu regele

1 Sudii si Documente, vol. I, p. XIIIXIV.

Basarab, atunci cand aude cà regele Carol Robert a intrat in

cu domnul nostru, spune Ca regele Carol Robert a fost indemnat

d. Iorga, ci Dionisie, fiul lui Nicolae, nepotul lui Ivanco" asa

1 Volumul I a apdrut in 1929, cel de al doilea in 1930. Ambele la Valenii

tu, cloamne, rege al meu te-ai ostenit cu adunarea otii, eu oste-

-tinerea liniei de orientare politica a invingatorului. Cu toate

1 Vezi partea in-LAI a acestui studiu in Revista Istoricei Romtinti, I (1931),

scuzabil, intr'o expunere orala in care adeseaori dispozitia di-

1 I. C. Filitti, Despre Negru Vodd, p. 12.

voevodul muntean a atacat cum tota sua potentia et vicinorum

1 Hurmuzaki, Documente, I, 2, p. 14-13.

cdutaserd incd a lace o realitate din preteqiile p este toata T ara

mai ca voevozii munteni n'o putuserd realiza. Iar acest titlu

documentele slave, titlu de KEMIKIt1H 1106130AA H rOCHJAHHh, wa-

1 Vezi documentul din 1413 in I. Bogdan, Documente privitoare la relaftile

formula de cancelarie medievala ce se intalne§te nu numai in

acestuia, Dragos, a fost primul intemeietor al Moldovei. 0 spun

1 Vezi Analele Putnene i Cronica anonimd la I. Bogdan, Vechile cronice

Fevruarie 2, privitor la Bale, se spune numai atat ca el era fiul

1 loan Mthály, Dipl6me maramuresene, p. 56. In docunientele diu II August

re§ti, 1919, P. 54.

el pretinsese, inaintea bätäliei dela Vaslui, Chi lia i Cetatea Alba."

1 Hasdeu, Archiva istoricd a Romdniei, Bucuresti, 1865, I, 2, p. 41.

plata dupa cuviinta birul turcesc la care de mult era supush

tini de ai sài, rdnit si el la cap. Cella lti cafi au putut sa fuga, au

1 In I. Bogdan, Letopiseful lui Azarie, p. 133. Analele putnene din leto-

CAP VI. ELEMENTELE CIVILISAI ROMANESTI IN EPOCA MODERNA

30. Vorbind de adânca inraurire latinä asupra fondului

1 0. Densusianu, Hisioire de la langue roumaine, t. 1, Paris, 1902, p. 368 ;

31. Cu privire la notiunea de imparat §i la rolul pe care

cà o faceau i Romanii din stanga Dundrii. Credem deasemenea

1 Vezi diploma Ioanitilor, din 1247, Ili Hurmuzaki, Documente, I, p. 250-1 :

...cum Kenazatibus Ioannis et Fareasii ... terra Kenazatus Lytuoy Woiavode...

dacã puturd sa-si anexeze centrul urban al Câmpulungului, in-

1 N. Iorga, Scrisori de boieri, Valenii de Monte, 1912, p. II.

imbracati in vestminte stralucite, taiate din stofe grele §i. scumpe.

ferinta, tiparità apoi, de care, probabil insä ea nu-§i mai amin-

Atunci s'a sguduit putin in con§tiinta mea o pdrere mai veche

2 C. C. Giurescu, Contributiuni la studiul marilor dregdtorii in secolele XIV

acesta afirmatia de mai sus cu privire la caracterul vietii noastre

al istoriei balcanice, profesorul Lascaris dela Universitatea din

CAP. VII. CARACTERUL CIVILISATIEI ROMAN4TI

1 La aceiasi concluzie ajunsese d. lorga si in lucrarea Le caractre commun

sau mos'ia este sfanta. Domnul nu o poate confisca, nici cumpdra

1 Stoica Nicolaescu, Docurnente stavo-romeine..., Bucure§ti, 1905, p. 61-2 ;

libera hrisovul de in-tar-ire. Partii care pierduse ii ramanea des-

ririle unui Voevod Inca nesigur". Acesti boieri nu reprezinta

esential nu-i deosebeste de terani. Desi Voevodul le-a cedat

1 Sunt i cazuri de rumani proprietari, ceeace arat5, c5. tras5tura carac-

sunt boieri i poarta, in afara de aceasta denumire generica sau

slujitor, cu teranul Ca cu un reran vorovia §i tot cu blandete §i cu mare intalepciune"