RE VI STA

1STORICA
ROMANA

MCMXXXI
VOL.I.FASC.IV

www.dacoromanica.ro
R E VI STA
I STORICA
ROMANA

MCMXXXI
VOLUMUL I

www.dacoromanica.ro
 COMITETUL DE DIRECTIE

G. I. BRATIANU, profesor la Universitatea din Ia§i.

G. M. CANTACUZINO, arhitect diplomat al Statului Francez.
N. CARTOJAN, profesor la Universitatea din Bucure§ti.
C. C. GIURESCU, profesor la Universitatea din Bucureti.
S. LAMBRINO, profesor suplinitor la Universitatea din Bucure§ti.
P. P. PANAITESCU, conferentiar la Universitatea din Bucure§ti.
AL. ROSETTI, conferentiar la Universitatea din Bucure§ti.

CUPRINSUL ragina
I. Articole 337-415
C. C. Giurescu, 0 noud sintezd a trecutului nostru
(N. Iorga, Istoria Romanilor ci a civilisatiei lor) 337-382
Victor Papacostea, Teodor Anastasie Cava llioti
Trei manuscrise inedite 383-402
VI. Dumitrescu, A propos de la peinture de quelques
vases de Gumelnita 403-415
II. Recenzii 416-428
Paul Henry, Les eglises de la Moldavie du Nord
des origines a la fin du XVI-e siecle. Architecture
et peinture. Contribution a l'étude de la civilisation
moldave.(G.M.0 a nt a cuz in o) 416-421
Basile Radu, Voyage du patriarche Macaire d' An-
tioche, étude praiminaire, valeur des manuscrits et
des traductions. I. Voyage en Orient, en Moldavie
et en Valachie; Basile Radu, Voyage du patriarche
Macaire d' Antioche, texte arabe et traduction /ran-
faise. (C. C. G i ur e s cu) 421-424
Condeescu N. N., Istoria lui Alfidalis i a Zelidiei
Unul din primele romane franceze inlimbanoastrd
(N. Cartojan) 424-426
Iavorskii Iu(lian) A., 3uancuie u zacmo earcap-
namm es o6evii cxeati; pyccxoti nueb.Rennocmu ;
Hoebui ppconumwt naxoOlcu e o6aacmu cmapunuoti
xapnamopyeacon nucbmeunoemu. (N . Ca rtoja n) 426-427
J. Byck, Texte romdnqti vechi. (Al. Rosett i) 427-428
www.dacoromanica.ro
 PaOrin

III. Notite bibliograf ice 429-443

Bibliografie, p. 429 ; Preistoria, p. 429-430 ;
Istoria antic5., p. 430 ; Istoria Românilor 'Ana' la
intemeierea Principatelor, p. 430-437 ; Istoria
Românilor dup5. intemeierea Principatelor : Iz-
voare (texte i studii), p. 437-438 ; Discipline
auxiliare, p. 438 ; Biografii, p. 438 ; Istorie poli-
tied i diplomatic5., p. 438-439 ; Istorie social5
p. 439 ; Istorie economicä, p. 440 ; Istoria drep-
tului i organizarea administrativd, p. 440 ; Isto-
rie militarà, p. 440 ; Istoria bisericii, p. 440-441 ;
Istoria artelor, p. 441 ; Istoria literaturii (texte si
studii), p. 441-442 ; Culturale varia (§coalá, presà,
relatii culturale), p. 442 ; Istoria limbii, p. 442 ;
Demografie, etnografie, folklor, p. 443 ; Ro-
mânii de peste hotare, P. 443.
IV. Croniefi 444-448
Instit4ii, P. 444-448.
V. Iadice. 449-469
IMO

Manuscrisele se vor trimite pe adresa : C. C. GITJRESCU, Str.

Berzei 47, Bucure§ti II.
CArtile §i periodicele pentru recenzii se vor trimite pe adresa :
P. P. PANAITESCU, Aleea Alexandru 35, Parcul Filipescu, Bucu-
re§ti III, cu mentiunea pentru Revista Istoricd Romdnd".
ABONAMENTUL
Revista Istoricd Romdnci apare de patru ori pe an, in fas-
cicule de 112 pagini.
PRETUL
In tarä : In strain'atate :
Pe an . . . . . 300 lei Pe an . 400 lei
Un uurna'r go lei Un numdr Ioo Id
Pentiu institutii . . . , . 600 lei
Pentru studenti 200 lei
Cererile de abonament se vor trimite pe adresa : P. P. PANAI-
TESCU, Aleea Alexandru 35, Parcul Filipescu, Bucure§ti III.

www.dacoromanica.ro
 TABLA DE MATERI1

Arlieole.
Cuveint inainte .
BRAT1ANU GH. I., Originele stemelor Moldovii Teirii
36
Romanesti 59- 62
BRATIANU OH. I., In jurul originei stemelor Princi
patelor Romdne 233-240
DUMITRESCU VL., A propos de la peinture de quelques
vases de Gumelnila 403-415
FILITTI I. C., Despina, princesse de V alachie, fille
presumie de Jean Brankovitch 241-250
GIURESCU C. C., Bucoavna basarabeand din 1815 . 124-128
GIURESCU C. C., 0 noud sintezd a trecutului nostru
(N. lorga, Istoria Romdnilor i a civilisatiei lor) 337-382
LAMBRINO SC., Empereur pre-byzantin figure Sur une
coupe en terre cuite 63 74
PANAITEsuu P. P., Cronica Moldo-Polond 113-123
PAPACOSTEA V., Teodor Anastasie Cavallioti. Trei ma
nuscrise inedite 383-492
Russo D., 0 scrisoare a lui Evghenie Vulgaris tra-
dusd n limbo romdnd. 0 inchipuitd descoperire:
un filosof romiin din secolul al XV III-lea . .
. 7 31
STEPANESCU IULIAN, Legende despre sf. Constantin in
literatura romdnd 251-297
TR1ANTAPHYLLOPOULOS G. D., Sur les sources du
Code Callimaque 32- 49
VERESS ANDREI, Pravilistul Flechtenmacher 0 familia
sa in Tdrile Romeine 129-13I
VERESS ANDREI, Originea stemelor Tdrilor Romiine 225-232

www.dacoromanica.ro
IV

Miscellanea.
RosErn AL., Pseudo-Pogan 298-300
VERESS ANDREI, Comentar hi scrisoarea lui Mihai
Chyaki din 1551 132-133
VERESS ANDREI, Comentar la scrisoarea lui Constantin
Cantemir din 1685 133-134

Rece n i. ii.
ARION DINU C., Din hrisoavele ha Mircea cel Bdtrdn.
(C. C. Giurescu) 305-310
BABINGER FR., Die Geschichtsschreiber der Osmanen
(P r. V. Rad u) 161-169
BARBULESCU ILIE, Individualitatea limbii romeine vi
elementele slave vechi. (Al. R o sett i) 146-152
BEMONT CH. ET R. DOUCET, Histoire de l'Europe au
Moyen Age, 1270-1493 ; i H. PIRENN, A.
RENAUDET, E. PERROY, K. HANDELSMAN, L.
HALPHEN, La fin du Moyen Age, 2 Y01. (G h.
I. Brdtianu) 301-304
BOUTIERE JEAN, La vie et oeuvre de Ion Creangd.
(N. C artoj an) 310-312
BYCK J., Texte rorniineVi vechi. (Al. Rosett i) . 427-428
CANTEMIR DarrTRm, Descrierea Moldovei, trad. de
Giorge Pascu. (C. C. Giurescu) . 135-142
.

CONDEESCU N. N., Istoria lui A4idalis i a Zelidiei.

Unirl din primele romane franceze n limba noastrd.
(N. Cartojan) 424-426
CONSTANTINESCU-MIRCESTI C. D. i STAHL H. H ,
Documente Vreincene. I. (V irgiliu P. Arbor e) 169-184
COSTACHESCU M., Documentele moldovene0i inainte de
5telan cel Mare. (P. P. Pan aitesc u) . . . 152-156
DIACONESCU EMIL, Istoria Romdnilor pentru clasa III-a
secundard. (C. C. Giuresc u) 83 86
GHEORGHIU FRIEDMANN AGLAIA, Atlas istoric pentru
uzul coalelor secundare. (C. C. Giuresc u) . . 86 87
GORKA OLGIERD, Kronika czasów Stefana Wielkiego
Moldawskiego. (P. P. P an a it e s cu) . . ..156-160
HENRY PAUL, Les églises de la Moldavie du Nord
des origines a la fin du XV I-e siecle. Archi-

www.dacoromanica.ro
 tecture et peinture. Contribution a l' etude de la
civilisation moldave. (G. M C antacuzino). . 416-421
. .

IAVORSKII IULIAN A., 3nauenie u Attano . elEapnamhfi

ea &ivied cxe.,wt pyech-oll nucamennocmu: §i Hoe
pyKonucnazil naxoba-n e o6Aacnzu cmapunnen Kapnamo-
pycocozi nucbafeeeocmu. (N . Car t oy a n) . . . . 426-427
LASCARIS M., Bamoneacicama epamoma na nap, Manz
Aana II. (Damian Bogdan) 187-189
LUKASIK ST., Rumunja a Polska w XI X wieku. (P
P. Panaitescu) 79 8I
MARTONNE EM. DE, Europe centrale. (G. Vcils a n) 142-146
IVIURK0 MATHIAS, La poisie populaire dpique en You
goslavie au debut du X X-e siecle. (N. Cart oj a n) . 81 83
POCITAN-BARLADEANU VEN., Arhiereu, Episcopia Stre-
lzdii. (D. Bodin) 186-187
RADU BASILE PR., Voyage du patriarche Macaire
d' Antioche, etude praiminaire, valeur des manus-
crits et des traductions I; §i Voyage du patriarche
Macaire d' Antioche, texte arabe et traduction
Iran caise. (C. C. Giuresc u) 421-424
RIVIERE Lours-P., L'apres-guerre, di x ans d'histoire :
1919-1929. (D. B o din) 184-185
STACHON BOLESLAV, Polityka Polski wobec Turcyi.
w wieku XV. (P. P. Panaitescu) i6o
TOCILESCU GR., 527 documente slavo-romilne. ( P. P.
Panaitescu) 312-319
TRIFONOV I., 3aeueumocma na .4wAöaecKama uaincea oma
oxpudocama ea noaoeunama ea XT r ft. (P. P. P a-
naitescu) 75 78
ZLATARSKI V. D., lIoaumwcecKomo no.noacenue na ceeepna
l]i.7LiapuR npeza X I u XII etKoee. (P. P. P anai-
tescu) 78 79
Notite bibliografice.
BIBLIOGRAFIE, p. 88, 190, 320, 429.
II OPERE CU CARACTER GENERAL, p. 88-89, 190-191, 320.
III PREISTORIA, p. 89-90, 191-193, 321, 429-430.
IV ISTORIA ANTICA, p. 90-91, 193-195, 321-322, 430.
V IsTORIA ROMANILOR PANA LA iNTEMEIEREA PRINCI PA-
TELOR, p. 91, 195, 322, 430-437.

www.dacoromanica.ro
VI

VI ISTORIA ROMANIDOR DUPA INTEMEIEREA PRINCIPATELOR :

1. Izvoare (texte i studii), p. 92-94, 195-199, 322-324,
437-438 ; 2. Discipline auxiliare, p. 94, 199-201, 324,
438 ; 3. Biografii, p. 94-95, 201-203, 324, 438 ; 4. Is-
toria politicà si diplomatica, p. 95-97, 203-206, 324 325,
439 ; 5. Istorie socialk p. 97-98, 206, 325-326, 439-440 ;
6. Istorie economica, p. 98, 206, 326-327, 440 ; 7. Is-
toria dreptului i organizarea administrativa, p. 98-99,
206-207, 327, 440 ; 8, Istoria rnilitara, p. 99-100, 207
208, 327-328, 440 ; 9. Istoria bisericii, p. ioo, 208-209,
328, 440-441 ; 10. Istoria artelor, p. 101-102, 209-210,
328-329, 441 ; 11. Istoria literaturii (texte i studii),
p. 102-103, 211-214, 329, 441-442 ; 12. Culturale
varia (scoald, presd, relatii culturale), p. 103-104, 214
217, 330, 442 ; 13. Istoria limbii, p. 104-105, 217, 330,
442-443 ; 14. Demografie, etnografie i folklor, p. 105
/06, 217-218, 330-331, 443 ; 15. ,Istorie locala, p. 106
107, 218-221, 331-332 ; 16. Românii de peste hotare
p. 107-108, 221, 332, 443.

Cronie
Academia RomanA, ; cresterea ooleo(zilor, p. 109, 222.

(Rev. Ist. Rom.).

Arhiva fonogramica a limbii romane, inregistrarea graiului din
diferite pd)li ale Romdniei. (Al. R.), p. 223-224.
Arhivele Statului, Revista Arhivelor i 5coala de arhivisticd si
paleografie. (Rev. Ist. Rom.), p. 109-110.
Asezamintele Culturale Bratianu, scopul celor cloud Asezdminte.
(C. C. G.), p. no.
Asociatia pentru editarea textelor romane vechi, fondatorii si
scopul asociaOei. (Al. R.). p. 446-448.
Colectia etnografick Tache Papahagi", peste 3500 fotografii
reprezenand vicqa de toatezilele a Romdnilor. (Al. R.), p. 224.
Congresele profesorilor de istorie, al 3-lea si al 4-lea ; programul
chestiunilor desbeitute. (C. C. G.), p. 111-112.
Congresul de studii bizantine dela Atena, participanOi romani ;
seciile Congresului. (P. P. P.), p. 112.
Congresul istoricilor i istoricilor literari poloni, cu prilejui celui
de al 4-lea centenar al lui Kochanowski din Iunie, 1930.
(Rev. Ist. Rom.), p. 112.

www.dacoromanica.ro
 VII

Fundatiunea Regele Ferdinand I", scopul i publicatiile apd-

rute. (C. C. G.), p. 1.
Górka Olgierd, comunicare la Academia Romania asupra noii
cronice a lui 5tefan cel Mare. (P. P. P.), p. 112.
Histria, expozitia obiectelor descoperite; importanta inscriptiilor.
(Rev. Ist. Rom.), p. 222-223.
Institutul de arheologie olteana, intemeierea, sediul i scopul.
(Rev. Ist. Rom.), P. 448.
Institutul de limba rornana, activitatea dupd pensionarea lui
G. Weigand. (Al. R.), P. 446-
Institutul social roman, conferintele din 1930-31 (D. Bodin),
p. III.
Institutul sud-est european, conferinte : N. Iorga, Rdsboiul
Crimeii, o scend bucuresteand din el. (D. Bodin), p. iii
P. P. Panaitescu, Romeinii in izvoarele istorice sarbesti si
bulgdresti (D. Bodin), p. 224 ; Vulpe R., Caracterul clvi-
lizaiei lierulni in. Tracia dintre Dundre i Egee. (D. Bo di n)
P. 336.
Invatamantul istoriei in §coala secundard, anomaliile noii pro-
grame ; cum trebue impartit invatamantul istoriei in liceu. (C.
C. G.), p. 333-336.
Iorga N., conferintele de la Sorbona in Ianuarie 1931 (P. P. P.).
p. 112.
Longinescu St. G., moartea lui ; bibliografia operelor privitoare
la vechiul dyept romanesc. (C. C. G.), p. 333.
Marchizul de Saint-Aulaire, conferinta dela Ateneul Roman. (P.
P. P.), p. 112.
Muzeul etnografic, deschiderea lui partiald. (P. P. P.), P. 448.
Muzeul Militar National, sdpdturile dela Fedeleseni, Soroca, Te-
tina si Cetatea Albd ; istoricul rdzboiului din 1916.r919
in 6 heirti. (Rev. Ist. Ro:n.), p. 224.
Panaitescu P. P., conferintd la Lwow in 1930. (Rev. 1st. Rom.),
p. 112.
Serviciul istoric al Marelui Stat Major, relatii asupra documen-
telor de la Arad privind revolutia din Ardeal. (1848-49);
activitatea desfasurata de acest serviciu. (G-ral Gr. Constan-
dache, P. 444-446.
Universitatea liberà, conferintele din 1930 asupra epocei 1821-19)4.
(D. Bodin), p. irr.
Weigand Gustav, moartea lui; operele mai insemnate privi-
toare la Romani. (Rev. Isl. Rom.), p. 222.

www.dacoromanica.ro
 0 NOUA SINTEZA A TRECUTULUI NOSTRU
(N. Iorga, Istoria Romani lor si a cioilisa(iei for, traducere din limba francesd,
de AL Lascaroo-Moldooariu, Bucuresti 1930, ed. Fundaliel Ferdinand I-tu, 301 p.)

I. INTRODUCERE
,,Une longue et scrupuleuse obser-
vation du detail est... la seule voie qui
puisse conduire a quelque vue d'en-
semble".
Fustel de Coulanges, Histoire des
institutions politiques de tancienne
France, La Gaule romaine, ed. 6, p. XIII.

In istoriografie, ca §i in alte discipline umaniste, existä

trei feluri de lucrari : publicaOile documentare care dau la iveala
materialul inedit sau reediteaza in conditii superioare pe cel
cunoscut deja, monograliile care cerceteaza o singura problema
sau chestiune §i operele de sintezd care imbrati§eaza domenii largi,
uneori intreg domeniul disciplinei respective. Intre aceste trei
categorii de lucrari exista o stransa legatura. Inteadevar, nu
se poate concepe o publicatie documentard care sa nu foloseascá
rezultatele unor anumite monografii, o monografie, fard utilizarea
publicatiilor documentare §i o opera de sinteza care sä faca ab-
stractie de primele douà categorii de lucrari. Progresul in isto-
riografie rezulta tocmai din aceastä conlucrare.
In ce prive§te operele de sinteza, ele sunt destinate sd Lea'
suma rezultatelor diverselor monografii, sa stabileasca in acela§
timp apropieri §i comparatii care pot arunca o lumina noud asupra
unor anume probleme §i in sfar§it, sa semnaleze lipsurile, ail-
tand chestiunile sau domeniile care au nevoie Inca de cercetari
speciale.
Pentru a putea insa corespunde acestei meniri, o opera
de sinteza trebuie sa indeplineasca anumite conditii. Ea trebue
sa fie alcatuita pe baza a cat mai multe monografii, in orice caz,

www.dacoromanica.ro
33S

pe baza tuturor monografiilor mai insemnate. Ea trebuie in acela§

timp sà incadreze rezultatele acestor monografii intr'un sistem
sau un plan anumit. Cand se adaoga i o formci de exprimare
superioard, atunci opera de sintezd e intr'adevar desavar§ità ;
ultimul punct constituie insa numai un deziderat, fara a fi i o
conditie neaparat necesard a unei bune opere de sinteza ; sub
acest raport, o forma de exprimare corecta e suficienta.
In Istoria Românilor necesitatea operelor de sinteza e astdzi
mai simtità ca oricand. Inteadevar, dacd existä un domeniu
in care sa se fi lucrat intens de cincizeci de ani incoace la noi,
apoi acesta este domeniul Istoriei Românilor. 0 massa uria§a
de documente inedite au fost tiparite in rastimpul amintit ; ne-
numarate monografii au utilizat aceste documente, ajungand la
concluzii noi 0 precise. Domenii i epoci intregi din Istoria Ro-
manilor sunt astdzi mult mai bine cunoscute ca acum cincizeci
de ani 0 in bund parte sub aspecte cu totul noi. Acest progres
al istoriografiei nationale e de altfel natural. Daca nu ni se putea
cere nouà Românilor, in conditiile de dinainte de razboiu i chiar
in cele de azi, sä aducem o contributie insemnatä in domeniile
in care tari cu mijloace mult superioare noua lucreaza de atata
vreme, (chimia, fizica, astronomia, etc.), erau in schimb cateva
discipline in care noi puteam i eram datori chiar sa dam o con-
tributie esentiald. Ne referim anume la cercetarea limbei, tre-
cutului §i pämantului nostru. Nu e de mirare deci ca studiile de
filologie, istorie, geografie i geologie româneascd au luat un avant
considerabil. Uria§a massa de documente, publicata in ultimii
cincizeci de ani, i monografiile istorice in numar a§a de mare
se explica in acest fel.
Se va intelege u§or acum de ce in istoriografia romana
necesitatea operelor de sintezd e mai simtita ca oricand. Toate
rezultatele monografiilor amintite trebuesc coordonate 0 pre-
zentate intr'o opera unitarä. Trebuie facuta suma muncii de
pana acum spre a stabili ce rdmane definitiv ca§tigat, ce mai
are nevoie de noi cercetari i ce este Inca necercetat.
Astfel stand lucrurile, orice nouà sinteza a Istoriei Ro-
manilor se cuvine sa se bucure de o deosebità atentie. Ea tre-
buie analizata cu grije ; rezultatele ei trebuie prezentate atat
speciali§tilor, direct interesati, cat 0 marelui public pe care o
asemenea opera nu poate sd-1 lase indiferent.
Iar cand aceasta sinteza se datore§te unui istoric ca d. N.
Iorga, obligatia unei cercetari amanuntite se impune in chip

www.dacoromanica.ro
 339

§.1 mai puterriic. Prestigiul de care se bucura autorul si locul pe

care-I ocupa in societatea si viata noastra de stat, fac ca, in
general, orice opera a domniei sale sa fie admisd ca adevar
stiintific de imensa majoritate a cercetarilor istorici si de
marele public. Aceasta afirmare se aplica mai ales lucrarii I s-
toria Romdnilor 1i a civilisatiei /or. Caci ea ocupa un loc deosebit
in opera domnului Iorga. Scrisa la o varsta cand de obiceiu se
ajunge la cristalizarea deplina a conceptiei si cunostintelor refe-
ritoare la un anumit domeniu, dupa patruzeci de ani de acti-
vitate istorica, avand ca lucrari pregatitoare o suma de mono-
grafii privind toate domeniile trecutului nostru, aceasta opera
poate fi considerata ca masura deplind a profesorului Iorga in
ce priveste sinteza Istoriei Romani lor, ca o culminare a fortelor
sale stiintifice. Ea reprezinta conceNia ultimd a autorului despre
trecutul nostru, deosebità de aceia pe care o avea acum aproape
treizeci de ani cand a scris Geschichte des rundinischen V olkes.
Inteadevar, in prefata traducerii romanesti a acestei opere, tra-
ducere tiparita in 1922, d. Iorga declara cä daca ar fi sa scrie
in acel an istoria neamului nostru, n'ar mai intrebuinta sistemul
pe care l'a folosit in Geschiclzte des runzdnischen V olkes §i care
era partea sa mai personala". Ajuns la cincizeci de ani,spune
domnia sa eu nu l'as mai intrebuinta. Mai ales studiile de istorie
universala mi-au largit orizontul si mi-au corectat astfel atatea
puncte de vedere. Dar acum, macar acum, vechea traducere,
facuta de mult Inca are prilej sa fie publicata. i ma aflu inaintea
unei mari greutati : aceia de a da o sintesa veche, care de sigur
e justa, dar nu e complecta si care nu poate fi schimbata totusi...
Ce pot face in aceasta situatie in care atatia s'au gasit ca mine
fata de operele tineretii lor ? E o datorie sit On la curent in/ orm4ia .
Caut sa mi-o indeplinesc, pana in amanunte si cum lucrarea nu
merge ca a lui A. D. Xenopol, atat de jertfitor adusa, cu pretul
sand-CA.0i autorului, la nivelul stiintei mai noua, nu-mi e chiar
asa de greu. (sic !) Teoriile mai nouà insa exprimate si in car-
tea-mi iesita la Paris in 1910, Histoire des Roumains et de leur
civilisation, acelea pot fi semnalate, cum o voi face, dar a li
da rangul cuvenit, a preface intreaga organisare a cartii, potrivit
cu dansele, aceasta n'o incerc. Ar fi sd stric un organism, f Ara
sa dau, in loc, altul" 1 De unde rezulta ca. I storia Romiinilor i
a civilisatiei lor, , aparuta in 1930, infatiseaza, cum am spus mai
sus, conceNia ultimd a autorului.
1 Istoria poporului romdnesc, Bucure*ti, 7922, yol. I, p. 5-6.

www.dacoromanica.ro
390

Ad e nevoie insa de o lamurire. Pe coperta se spune ca

aceast5. lucrare e o traducere din limba francesa", a celei de
a dorm editii addogam noi a operii Histoire des Rounzains
et de leur civilisation, aparuta in 1922 1 S'ar putea deci crede
cA traducerea roma.neasca nu reprezintA ultima sintezd a pro-.
fesorului Iorga, ci aceia de acum opt ani, când a aparut zisa editie.
Istoria Romcinilor si a civilisatiei kr nu e insa o simpla traducere,
cum se afirma pe coperta, ci, asa cum ne aratd comparalia atentd
a celor doul texte, o noud editie, avand numeroase adaose si mo-
dificari. Voi arata in cele urmatoare deosebirile mai insemnate
ale traducerii rom5nesti fata de textul francez.
L Unele pdreri vechi au fost schimbate, in urma studiilor
aparute intre timp. Astfel, Jurg Koriatovici nu mai e trecut printre
domnii moldoveni, cum era in editia franceza. D. Iorga adoptA
asa dar concluzia articolului d-lui P. P. Panaitescu pe care-I
si citeaza in nota (p. 76). Nu se mai admite nici sfintirea nil-
tropo14i1or moldoveni la Ohrida, deoarece profesorul Lascaris
dela Universitatea din Salonic a dovedit in mod convingator
ca ea n'a existat niciodatd. Studiul d-lui Lascaris e citat de ase-
menea in nota (p. 130). Datele domniilor lui Basarab intemeie-
torul si a lui Nicolae Alexandru au fost modificate in urma re-
zultatelor sApaturilor dela Curtea de Arges. De unde in editia
francezA Basarab era aratat ca domnind intre ca. 1330 ca.
1340, iar Nicolae Alexandru intre ca. 1340-16 Noemvrie 1364
(p. 267), in traducerea" româneasca celui dintAi i se dau anii
1330-1352 iar celui de al doilea 1352-16 Noemvrie 1364.
II. Se adaogd informatie noud. A) Descriind materialul
preistoric descoperit langa Valenii de Munte, d. Iorga adaog5.
ca s'au gasit acum in urmd, cciteva hangere de bronz, terminate
cu un cap de pasdre, care serviau ca monedd". (p. 14). Mai de-
parte, aflam in plus fald de editia franceza ca d. Plopsor a scos
din Oltenia doljeand si desemnuri de pqterd. Valea Mostistei, in
Estul muntean, e plind de urme ale unei arhaice civilisatii ne-
scrise. S'a dovedit cd Bucurestii chiar sunt pe locul unor asezdri
preistorice". (p. 14) La capitolul V Viata politica a Românilor
in Principate inainte de formarea unei civilisatii nationale" se
adaoga un important paragraf, in intindere de o pagina, tra-
tand despre Vlasca lui Tatul si formatiunile dobrogene de pe la
anul woo". Ad se arata ca primele injghebari politice roma-

1 Prima editie a apArut la Paris, in 1920; cea de a doua, la Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
 341

nesti trebuesc cautate la Dunarea de jos unde gasim, la inceputul

erei cutnane, formatiunile lui Tatos, Halis, Sestlav, Saccea. Cu
privire la inceputurile intemeierii Tarii Românesti se adaoga
parerea ca ele trebuesc puse in legatura I cu stdpanirea Cumanilor,
numele insusi al lui Basdraba fund cuman, ca toate cele termi-
nate in -AA (Talaba, Tocsoaba, Tâncaba, Odoabä) (p. 63-4).
Aflam apoi, fata de editia franceza ca ;i. in Italia centrald mer-
seserd RomMii, dupd o cronicd franciscand, ca ajutdtori ai Td-
tarilor" (p. 72, nota). Tot acolo ni se mai spune ca in Ardeal,
dupd mdrturia calugdrului Rogerius, Tatarii puseserd cnezi r0-
mani". Numele hil Dobrotici e explicat ca venind din Dobrota,
ada'ogandu-se i afirmatia ca incercarea de a face din el un Do-
broditd bulgar poate fi consideratd ca neizbutild (p. 74). Satul Ran-
ghile§tii, in tinutul Boto§anilor, i§i trage numele dela Ringalla,
cunoscuta sotie a lui Alexandru cel Bun (p. 8o, nota). Pentru
intarirea etitnologiei lui raze§ (dela raza) se citeazd similarele
megiasi, ograda§i, adaogandu-se ca aceasta e destul pentru a
inldtura etimologia ungureascd sau polond" (p. 149). Un alt adaos
e privitor la originea lui tefan Razvan, domnul de scurta du-
rata. a Moldovei : Tigan muntean dupd mamd, spune insuqi Mihai,
fiu de grddindreasd, dar, ziceinduli, se pare, 5tefan Radu, fiu
al unuia din ultimii Radu Vodd" (p. 163, nota). Cu privire la te-
zaurul Bancii Nationale, expediat in timpul razboiului la Mos-
cova, se adaoga informatiunea ca Sovieticii l'au intrebuintat
pentru cheltuielile lor, cu acel despret pentru onestitatea burghezd"
care-i deosebeVe" (p. 286, nota). Un alt adaos priveste noul partid
terdnist, unit cu Ardelenii i cu altirepresintanti ai noilor provincii"
care a format un foarte popular partid national-terdnesc" §i a
ajuns ;1., la putere in Novembre 1928". (p. 287). Printre factorii
cari vor face ca greutatile clipei de lath' sä fie invinse se amin-
teste i patriotismul de care e insuflgit noul rege Carol al II-lea".
(p. 288). In sfarsit, se adaoga anii de domnie ai lui Ferdinand I,
Mil-Jai I (cu regenta) si inceputul domniei lui Carol II (p. 301). 1.
1 In afarA de cele ardtate mai sus, iatA i alte adaose ale traducerii ro-
naSne§ti fatA de textul francez : 1) Cu privire la Alani al caror nume izvoarele
bizantine II dau uneori Romanilor in Evul mediu, aflAm in plus urmAtoarele :
Niciodatd n'au venit adevdrafii Alani, Asii Caucasici, cari sunt a§a de bine
caracterisafi de cdlugdrul Ruisbroek, pdnd la feranii Dundrei, cum se admite de
obiceiu. Cdnd acela,7 zice: Cumanii sunt numili de Germani V alani ,Fi /am
br Valania (edifie n Recueil de voyages et de memoires publiés par la Societe
de geographic, Paris, 1839), adecd Valoni (v. Revista Istoricd, VI, p. 194-196)
e o conlusie cu Valahii; fn acest nume nu alli nici o rdddcind curnand" (p. 6o,

www.dacoromanica.ro
 342

B) In ce priveste bibliografia, se citeaza o suma de lucrari

noui dintre care cele mai multe aparute posterior editiei franceze.
Astfel, cu privire la civilizatia neolitica unitard de pe teritoriul
romanesc, e amintita opera lui V. Parvan, Getica, o protoistorie
a Daciei, despre care se afirma cà trateaza problema fundamental,
innoind-o cu frunwase ipotese indrdznete" (p. 15, nota). In schimb,
lucrarea domnului C. Diculescu, Die Gepiden, Leipzig, 1922, e
aspru criticatd. Incercarea autorului de a demonstra ca nea-
murile germanice au avut la noi importanta Francilor i Bur-
gunzilor in Apus, trebuie socotitd spune d. Iorga ca ab-
solut grqitd i din punctul de vedere al filologiei i din acela al
istoriei" (p. 33, nota). In sprijinul parerii ca numele uneltelor
agricole sunt de origind slava se citeaza lucrarea lui Walter Do-
maschke publicata in XXIXXV jahresbericht des Instituts
für rumanische Sprache zu Leipzig", 1919, precum i o recenzie
din Bulletin de l'Institut pour l' etude de l'Europe sud-orientale,
VIII (1921), p. 12 si urm. (p. 38-39, nota). In legatura cu Alanii
o Cumanii e pomenit memoriul d-lui Iorga din Analele Acade-

miei Romane (recte : Memoriile Sectiunii Istorice) despre Im-

nota 2). 2) Tot despre Alani se adaoga, dupg Ruisbroek (Rubrouck), I. C. p. 243,
ca. sunt crestini de credinfd greceascd" (p. 61, nota). 3) In timpul expeditiei
lui Carol Robert impotriva lui Basarab, a fost inscaunat ca ban al Severinului,
Nicolae, fiul lui Ivanco, acesta din urma fiind, dupd d. Iorga, Ioarte posibil
Ivanco-Tugomir", deci tatal lui Basarab, zicem noi (p. 66, nota). 4) La para-
graful privitor la Vlaicu, voevodul muntean, aflam in plus ca acest nume e
obisnuit la voevozii bosniaci" (p. 70, nota). 5) Printre orasele moldovene care-si
datoresc intemeierea Ungurilor, se adaoga si Trebe§ul, disparut in urma (p. 71).
6) In legatura cu Sas, fiul lui Dragos, se citeaza. locul Cornul lui Sas, la Prut"
precum si Drumul lui Sas", pomenit in Ghibanescu, Surete ci Izvoade, V.
157, dandu-se insa si explicatia ca Sas e : Sasul ; v. Turcul, Tdtarul, Rusul,
etc." ceeace scade valoarea apropierii de mai sus. 7) Cu privire la Roman Voila
al Moldovei, se adaoga echivalentul Romascu, de unde pentru locuitorii ora-
sului Roman : Romascani" (p. 77). 8) Numele lui Laiotd, domnul muntean.
e explicat dela Laiul, Negrul, opus lui Albotd, dela Albul" semnalandu-se
totdeodata si numele de Negrotd in Documentele vrdncene ale d-lui Sava, p. 66,
no. lox" (p. 96). 9) Printre bisericile care au un portal gotic se citeaza si Lu-
jenii lui Vitold, mai de curdnd semnalar (p. 154). lo) In acela§ domeniu al
arhitecturii, se adaoga, fata de editia franceza, ca tipul cetatilor Moldovei a
fost dat de castelul hunyadesc de la Soimus" (p. 155). x I) Printre martorii
revolutiei franceze se citeaza §i un Roman din Banat, Pavel Iorgovici, despre
care aflam ca e autorul unui curios studiu de gramaticd" (p. 214, note). 12) 0
scurt a. nota despre marea duces& Maria : mama, din ccisdtoria cu ducele Al_
Ired de Edinburg, a reginei Maria" (p. 260, nota). Mai sunt i alte adaose pe care
nu le mai relevarn.

www.dacoromanica.ro
 343

periul Cumanilor si Românii, precum §i lucrarea aceluia§ : Points

de vue sur l'histoire du commerce au moyen-dge, Paris, 1927. (recte :
Points de vue sur l'histoire du commerce de l'Orient au moyen-eige,
Paris, 1924). Cu privire la formatiunile politice românesti dela
Dunarea de jos, e citat articolul d-lui Iorga, din Revista Istoricd,
V, p. 103 si urm., articolul aceluias, Le Danube d'Empire in Mé-
langes Schluniberger, Paris 1927 (recte : Paris 1924), precum si
memorial d-lui N. Bdnescu din Bulletin de la section historique de
l'Académie Roumaine, XIV (p. 63 nota). Pentru Jurg Koriato-
vici se trimite si la notita publicata de d. Iorga in Revista Is-
toricd, anul 1928, p. 320 (p. 76, nota) iar pentru lupta dela Ra-
cova, la studiile Generalulai R. Rosetti din Memoriile Acade-
miei Romdne (sic !), seria a treia, IV, (p. 97). In sal-sit, in para-
graful privitor la literatura populara e mentionat studiul d-lui
Iorga, din Revue Historique du Sud-Est européen, anul 1928.
C) Fat5 de atatea adaose, e de semnalat numai o singurd
lipsä, aceia a bibliografiei istoriei noastre care in traducerea ro-
maneasca a fost suprimata, presupunandu-se probabil ca citi-
torii din tara cunosc lucrarile mai insemnate privitoare la tre-
cutul nostru.
Din expunerea de mai sus rezultä deci ca Istoria Roma-
nilor p: a civilis4iei kr reprezinta nu o simpla traducere a lucrarii
Histoire des Roumains et de leurs civilisation, aparuta in 1922,
Ci o ed4ie revizuitd 2., addogitd a ei. Modificarile privesc fondul
lucrarii, nu forma ei ; ele se refera in primul rand la informatia
istoricä. In asemenea conditiuni, Istoria Romeinilor 2.,a civili-
satiei kr poate fi considerata ca ultima sintezd a profesorului
Iorga asupra trecutului nostru, infatisand rezultatele ultime la
care a ajuns autorul atat in ce priveste faptele istorice cat §i ex-
plic4ia lor.
Astfel stand lucrurile, se intelege usor de ce aceastd opera
trebuie sä se bucure de o cercetare deosebità. Sintezd, cum am
spus mai sus, a unei activitati de o viata intreaga, avand asi-
guratä, prin prestigiul si locul pe care-I ocupà autorul in socie-
tatea noastra, o larga raspandire, ea va exercita, desigur, atat
in cercurile stiintifice cat s'i in marele public o deosebitä influ-
enta. Cercetatorii i§i vor intemeia lucrarile pe dansa, luand-o
drept model, studentii vor invata-o, profanii vor considera-o ca
pe o carte fundamentala.
E de datoria noastra asa dar ca aci, in acest organ inchinat
cercetarii trecutului nostru, sä analiam cu toata atentia opera

www.dacoromanica.ro
 344

profesorului Iorga. SA cAutdm a ne da seama de planul, de in-

formatia §i de metcda acestei lucrAri reprezentative. Pentru a-
ceasta e necesar sà facem mai intai un foarte scurt rezumat al
ei, care sA ne infAtiseze schematic planul. Apoi vor urma ob-
servatiile care se impun.

II. REZUMATUL LLICRARIP

Istoria Românilor p: a civilis4iei kr se imparte in 12 ca-

pitole (p. 3-288) ; la sarsit se adaogA o tabeld, cronologied
a Domnilor" (p. 291-301).
In primul capitol : Basa teritorialA a natiunii rornane se
cerceteazd cadrul geografic in care s'a desvoltat poporul nostru,
ardtAndu-se rolul deosebit pe care l'au avut muntele si Dundrea
in aceastA desvoltare (p. 3-12).
Capitolul II e intitulat : Formatiunea poporului roman. Se
cerceteazd mai intai Populcqiile primitive din epoca preistoried
(p. 13-15) ; urmeazd apoi analiza diferitelor inrAuriri exerci-
tate asupra autohtonilor : Inrdurirea sciticd, Inraurirea sarmatd,
Inrdurirea galicd, Inrdurirea greacd (p. 15-21), dupA care se cer-
ceteazd Illyro-Tracii, insistandu-se asupra Dacilor sau Getilor
si Agatirsilor (p. 21-26). Expansiunea p: cucerirea romand §i
Opera romand constituie ultimele doua paragrafe ale acestui ca-
pitol (p. 26-32).
In cel urmAtor, Dominalia popoarelor stepei, se vorbeste
intai de barbarii germanici care au trecut prin Dacia si a caror
influentd asupra vietii statului, asupra moravurilor, asupra
limbii" e nuldl. UrmeazA apoi cercetarea crestinismului daco-
roman, de origine latind, dupd cum latine sunt si elementele
esentiale ale vietii politice (p. 35-37). Cateva randuri sunt con-
sacrate Hunilor si Avarilor (p. 37-38) dupä care se analizeazA
raporturile dintre Slavi p; Romani (p. 38-39). Celelalte nea-
muri uralo-altaice, Bulgarii, Pecenegii si Cumanii sunt tratate
tot pe scurt (p. 39-40) ; expunerea se incheie prin cercetarea
istoriei Românilor din Peninsula Balconieà pAnA cdtre sf Arsitul
dinastiei Asanestilor (p. 40-44).
In capitolul IV, Viata politica a Romanilor inainte de in-
temeierea Domniilor, primul paragraf se refera la Romdnii i sta-
tele slave (p. 46-48). Se analizeazd apoi raporturile dintre Ro-
1 Caracterele grase arate.' titlurile capitolelor ; cele cursive pe ale para-
grafelor.

www.dacoromanica.ro
 345

meini i Maglziari (p. 48-49) si acelea dintre Romdni i Rtqii

din Chiev (p. 49-51). Se insistd asupra colonizarii Sasi lor, ara-
tându-se caracterul si consecintele ei (p. 51-54) ; se aminteste
opera de aparare a granitei de rasarit a regatului ungar prin Ca-
valerii Teutoni si prin Secui (p. 54-56), dupd care urmeaza pa-
ragraful Romeinii i imperiul tdtdresc in care e vorba si de di-
ploma Ioanitilor (p. 56-61).
Capitolul V privqte Viata politica' a Romfinilor in Prin-
cipate inainte de formarea unei civilisatii nationale. Dupà ce se
cerceteazg la inceput Vlasca lui Tatul 0 formatiunile dobrogene
de pe la anul 1000 (p. 62-63), se arata imprejurgrile in care s'a
intemeiat Principatul a Toatd Tara Romlineascd" (p. 63-66),
pentru ca apoi sa se trateze Deslipirea terilor romeingti de Un-
garia. Acest paragraf cuprinde intervalul dintre rdzboiul dela
Posada 0 sfarsitul domniei lui Vlaicu Voda (p. 66-71). Urmeaza
Fundarea unui al doilea principat romdnesc 'in Moldova, in care
intra si istoria Moldovei pand la domnia lui Petru al Musatei
inclusiv (p. 71-77). Rivalitatea dintre Tara Romdneascd i Mol-
dova 'in veacul al XV-lea cerceteazg pe scurt imprejurgrile poli-
tice din Principate panà la tefan cel Mare si Vlad Tepes (p. 77-82).
Expunerea relatiilor dintre Romani 2.. Turci pana la 1456 incheie
acest capitol (p. 82-88).
Cel urmator e intitulat : Formarea civilisatiei romfine§ti in
mijlocul Principatelor independente in veacurile al XV-lea si al
XVI-lea. La inceput se cerceteaza Cond4iile politice generale
la urcarea pe Iron a lui 51elan cel Mare (p. 89-92) dupg care ur-
meazg. Activitatea lui 5telan inainte de conflictul cu Turcii (p. 92-
104). In Succesiunea lui 5 tefan cel Mare se cuprind domniile lui
Bogdan in Moldova, ale voevozilor dela Mihnea cel Rau pang
la Radu Paisie in Muntenia (p. 105-107). Istoria contemporang
a Ardealului e tratata in paragraful Chestia Transilvaniei 'in
veacul al XVI-lea (p. 107-114). Urmeaza Decadenfa politicd a
Romdnilor sub suzeranitatea abusivd a Turcilor, care duce ex-
punerea pana la Mihai Viteazul (p. II4II9).
Capitolul VII analizeazg Elementele civilisatici romfinqti
in epoca moderml, incepand cu Elementele populare ale acesteia,
de origine strayed:le, traca (p. 120-121), peste care s'au asezat
elementele romane, tot asa de insemnate. Termenii privind no-
tiunile esentiale in gospodarie, agricultura, industria populara,
vestmantul, relatiile de familie si oastea sunt de origine lating
(p. 121-126). Asupra acestui fond esential s'au exercitat mai

www.dacoromanica.ro
346

intai Inrduriri bizantine ;i slavo-bizantine, in organizarea statului

0 in viata de curte (p. 126-131) apoi Thrdurirea turceascd p.
greco-turcd (p. 136-138) 0 Inrduriri occidentale mai ales prin
Sa0, Poloni 0 Italieni (p. 138-143). Tot in acest capitol se
trateazd 0 organizarea bisericeasca a Principatelor in paragraful
Biserica din Orient i Romdnii (p. 131-136).
Capitolul VIII cerceteazd Caracterul civilisatiei romfine§ti
in veacul al XV-lea §i. se imparte in trei parti. Cea dintai prive§te
Civilisa0a romaneasca in veacul al XV-lea ci al XVI-lea. For-
mete politice. Se analizeazä caracterul domniei 0 clasele sociale
(P. 144-152)- Cea de a doua, Arta romdneascd in veacul al XV-lea
§i al XV I-lea, se referd in cea mai mare parte la constructiile
biserice§ti cautand sa delineasca stilul lor in cele cloud princi-
pate (p. 152-159). Partea cea de a treia trateaza Inceputurile
literaturii romdneVi adica primele traduced in române§te ale
textelor biserice§ti 0 de literatura populara, precum 0 tipdri-
turile lui Coresi (p. 159-160).
Capitolul IX intitulat Desvoltarea civilisatiei romfineti in
veacurile al XVI-lea si al XVII-lea ; urmfirile ei politiee, incepe
prin Epopeia lui Mihai Viteazul (p. 161-174) ; urmeaza o des-
criere a istoriei politice in Principate pana la domnia lui Constantin
Brancoveanu, sub titlul : Cavalerii romdni dupd moartea lui Mihai
Viteazul (p. 174-181) ; dupd aceasta, vine Desvoltarea literaturii
romdne#i in veacul al XVII-lea (p. 181-189). Capitolul se in-
cheie prin Viata de curie p: prestigiul imperial al Principatelor
Romdnuti. Epoca lui Constantin Brdncoveanu (p. 189-195).
Capitolul X poarta titlul : Decadenta fanariota la Duniire.
Desvoltarea civilisatiei ronulnesti in Ardeal. Se analizeazd : De-
cadenp Principatelor supt regimul ocupatiilor strdine, aratan-
du-se pierderile teritoriale (p. 196-206) ; Situalia domnilor care
depindeau de capriciul meghistanilor din Constantinopol (p. 207
210) ; Situalia boierilor i a poporutui (p. 210-215) 0 Decadenp
civilisogiei nafionale in Principate in veacul al XV III-lea (p. 215
218). Unirea unei parti a Romanilor de peste munti cu Biserica
romana, mi§carea lui Horia, Clo§ca 0 Cri§an 0 inceputurile re-
na,terii ardelene prin cultura sunt expuse in paragraful cu titlul :
Romdnii din Ardeal i Casa de Austria (p. 218-229).
In capitolul XI, sub titlul general : Rena§terea romanease5
in veaeul al XIX-lea inaintea Unirii Principatelor sunt grupate
urmatoarele chestiuni : Revol4ii §i reforme in Principate; Eteria
greceascd # mivarea nationald (p. 230-237) ; Agitagi constitu-

www.dacoromanica.ro
 347

gonale : Regulamentul Organic (p. 237-241) ; Literatura romd-

neascd in Principate (p. 241-245) ; Incercdri revolutionare §i
propaganda romelneascd in strdindtate (p. 245-250) si Unirea
Principatelor (p. 250-256).
Capitolul XII cerceteaza in continuare Itenaterea rontii-
neascil in veacul al XIX-lea prin ideea nationalii militantrt, dupii
Unirea Principatelor. Se analizeaza : Reformele sociale supt Cuza
Vodd (p. 257-259), Cucerirea Independenlii supt Carol I-iu (p. 259
268) precum si politica statului roman 'Ana la 1912 (p. 268-272) ;
Renagerea n4ionald a popoporului ronuinesc in stiinte, arte, litere,
accentuandu-se importanta elementului rural (p. 272-280) ; In-
fdptuirea unitdtii nationale supt Ferdinand I-iu (p. 280-286)
s'i evenimentele de dupà razboi pand in zilele noastre (p. 286-288\ .

III. OBSERVARI ASUPRA PLANULUI

Intr'o opera istorica, oranduirea materiei se poate face

in teorie dui:a trei criterii : criteriul cronologic, potrivit caruia
faptele se povestesc in desfasurarea lor in timp ; criteriul geo-
graf ic care grupeaza evenimentele in spatiu, dupal cadrul geo-
grafic in care au avut loc si criteriul zis logic care reuneste f ap-
tele sau oamenii dupa caracterele lor similare, indiferent de timp
si spatiu.
In practical find, este imposibil sa aplici numai unul din
aceste criterii. Adoptand pe cel cronologic, va trebui totusi sa
tH seamal si de criteriul geografic sau logic si invers 1. Altfel, ex-
punerea faptelor fiscal sä nu aiba o legaturd organica si sa devie
greu de urmarit.
Odatã planul unei lucräri fixat, el trebuie sä determine
impartirea in capitole si paragrafe ale ei. Aceastal impartire ur-
meaza sa se facä potrivit criteriilor (cronologic, geografic, logic)
care au stat la baza planului. Cercetand deci titlurile §i subtit-
lurile capitolelor unei carti ne putem da seama cu usurinta de
planul ei, de criteriile care au determinat acest plan. E dela sine
inteles insal ca intre titlu sau subtitlu si cuprinsul capitolului
sau al paragrafului respectiv trebuie sä fie o perfectä concor-
danta. A trecut, si e bine cà a trecut, epoca titlurilor care n'a-
veau o legatura stransä cu cuprinsul cartii, de multe ofi nici nu-1
sugerau. Azi, intr'o lucrare de stiintal, titlul si subtitlul trebuie
1 Vezi Ch. V. Langlois, Ch. Seignobos, Introduction aux etudes hisio-
Piques, ed. 2, Paris, 1899, p. 203-4.

www.dacoromanica.ro
348

s5. fie rezumativ, sa-ti dea dela inceput imaginea celor ce vei citi
in capitolul sau paragraful respectiv. Pe de altä parte, el trebuie
sä acopere exact partea de expunere in fruntea caruia se afld.
Cu alte cuvinte, tratarea sä nu depaseasca limitele in timp §.1
in spatiu indicate de titlu sau subtitlu. Altfel, acestea din urmà
devin inutile, ba chiar ddunatoare, intrucat ne pot induce in
eroare.
Flind stabilite cele de mai sus, sa examindm, in lumina
lor, planul lucrarii domnului Iorga.
In Istoria Romanilor qi a civilisa(iei lor criteriul principal
de oranduire a materiei a fost cel cronologic. Evenimentele sunt
povestite in general in ordinea desasurarii lor in timp. S'a tinut
insä seama §i de celelalte doua criterii, geografic §.1 logic. Astfel,
expunerea cuprinde adeseaori numai fapte dintr'un singur tinut ro-
manesc : Muntenia, Moldova sau Ardealul (vezi capitolele V si VI)
Deasemenea, ea grupeazd alteori la un loc fapte similare, din
tinuturi si timpuri deosebite (vezi capitolul V in care se rela-
teaza alcatuirea diferitelor formatiuni politice românesti).
Peste tot se observa insa o idee dominanta : aceia de a con-
sidera neamul nostru ca o unitate permanentd, indiferent de
alcatuirile politice pe care le-a realizat. Aceasta idee se poate
urmäri cu u§urinta in cursul lucrarii si constituie un netagaduit
merit al planului domnului Iorga.
Fatä de aceasta insusire, intalnim insä numeroase si grave
scaderi. Ele apar imediat la o cercetare atentä a planului
Sa-1 examindm :
Capitolul I cu titlul Basa teritorialii a natiunii române cer-
ceteaza infati§area pamântului romanesc, unitar sub aparente
variate, §i rolul deosebit pe care l'au jucat in viata neamului
nostru muntele i Dundrea.
Socotin7CCa in acest capitol trebuia sa se cerceteze, pe langa
infati§area pamantului romanesc, si eqezarea lui pe continent,
la marginea estica a Europei, in pragul lumei asiatice. Aceastà
a§ezare a noastra in calea rautatilor", pe drumul neamurilor
uralo-altice si a celorlalti barbari, dar in acela§ timp §i la o fa's-
pantie a cailor de comunicatie continentale, a fost de o deose-
bitä important:a pentru trecutul istoric al poporului nostru
Deasemenea trebuia sa se insiste asupra rolului pe care l'a jucat
1 Faptul a fost relevat 0 de d. Iorga, dar in alte lucrAri ale sale. Vezi,
de pildA, Points de vue sur l'histoire du commerce de rOrient au moyen-dge, Paris,
1924, p. 87x

www.dacoromanica.ro
 349

pddurea sau codrul in viata trecutá. In aceia§ masura daca nu

mai mare decat muntele (care a servit mai ales prin pcidurile
lui), codrul ne-a fost adapost si loc de asezare in intunecatul ev
mediu. Asupra acestei chestiuni vezi si mai jos, p. 363.
In capitolul III, cu titlul Dominalia popoarelor stepei si
cu un singur subtitlu Slavi i Romani (p. 38) se cerceteazd: Na-
vdlirea neamurilor germanice (p. 33-34), crestinismul daco-roman
(p. 35-36), starea politica si sociala a Daco-romanilor la venirea
barbarilor (p. 36-37), barbarii stepei :Hunii si Avarii (p. 37-38),
navalirea si influenta Slavilor asupra noastra (p. 38-39), noii
navalitori ai stepei ; Bulgarii, Ungurii, Pecenegii si Cumanii (p. 39
41), istoria Romanilor din Peninsula Balcanica pana catre sfar-
situl dinastiei Asanestilor (p. 41-44).
0 constatare se impune din capul locului : In acest ca-
pitol e vorba foarte putin (2 pagini) de dominatia popoarelor
stepei si foarte mult (9 pagini) de alte probleme. aci nici nea-
murile germanice, nici Slavii nu pot fi considerati ca popoare
ale stepei, cum de altfel nu-i considera nici d. Iorga. In cazul
acesta, titlul capitolului nu e justificat. Ori e vorba de dominatia
popoarelor stepei si atunci trebuie sa se vorbeasca numai de
aceasta in intreg capitolul sau in cea mai mare parte a lui, ori
se trateaza ce s'a tratat i atunci titlul e impropriu. Tot asa cu
subtitlul Slavi §i Romani. Logic, te-ai astepta ca in partea de
materie intitulata astfel sä fie vorba clack' nu exclusiv, cel putin
intr'o masura precumpanitoare de Slavi si Romani. In realitate
insa, in cazul de fata, expunerea privitoare la ei ocupa mai putin
de o pagina iar restul paragrafului, de aproape 5 pagini, se re-
feral la alte probleme.
doar subiectul merita o deosebitä atentie. and Ion
Bogdan spune cà nu poate fi vorba de popor romanesc ina-
inte de amestecul cu Slavii 1, cand 0. Densusianu afirma la randu-i
ca influenta acestora asupra limbei noastre e mai puternica cleat
aceia a neamurilor germanice asupra limbei Galo-romanilor sau
Italienilor 2, cand studiul toponimiei si a institutiilor noastre
dovedeste la fiece pas intinderea si intensitatea acestei influente,
socotim ca o singura pagina (si nici aceia intreaga) acordata acestei
chestiuni e mult prea putin. (Influentei italiene, infime fata de
cea slava, i se acorda tot atat, p. 140-141). Insemnatatea unei

1 Istoriogralia romdn F problemele ei actuate, Bucureti, i9o5, p. 21.

2 Histoire de la langue roumaine, I, Paris, Igoi, p. 286-7.

www.dacoromanica.ro
3E0

probleme trebuie sa rezulte si din intinderea pe care o ocupà

in desvoltarea unei lucrari.
Dar, in afara de aceasta obiectie referitoare la materia
cuprinsa sub titlurile de mai sus, se ridica o alta, privitoare la
ceeace nu e cuprins i ar trebui totusi sä fie. Odatä ce se descrie
dominatia popoarelor stepei, trebuie neaparat sa se vorbeasca
si de Tdtari, ultimul i unul din popoarele reprezentative de acest
fel. Nu intelegem asa dar pentru care pricina nu sunt trecuti
si Tatarii in acest capitol. A ne opri la 1241 si a nu ingloba i pe
Tätari ni se pare nejustificat.
Capitolul V, intitulat : Viata po1itic5 a Romilnilor in Prin-
cipate inainte de formarea unei civilisatii nationale, are urma-
toarele subtitluri Vlwa lui Tatul i formatiunile dobrogene
de pe la anul moo ; Principatul a Toatd Tara Romaneascd" ;
Deslipirea ferilor romane0i de Ungaria; Fundarea unui al doilea
principat ronianesc in Moldova; Rivalitatea dintre Tara Roma-
neascd 0 Moldova in veacul al XV-lea; Romanii si Turcii.
Dacä impartirea in capitole corespunde i unei impartiri
organice a istoriei noastre, dupd evenimentele sau personalitatile
determinante, s'ar fi cuvenit, credem, ca Intemeierea Principa-
telor sa" formeze singura un capitol special. E un fapt de
o importanta prea mare in desvoltarea neamului nostru ca sä
nu merite aceasta tratare. CA.nd faci un capitol aparte pentru
epoca fanariota (capitolul X), nu e firesc oare sa consacri unul
intemeierii Principatelor ? Importanta unei probleme rezultd hi
din locul pe care-1 ocupd ea in planul general al lucrarii. Dar sa
zicem ca aceasta e i chestie de apreciere personala a insemna-
tätii evenimentelor ; existand asadar i un element subiectiv,
nu insistam. Ceeace nu intelegem insd in nici un chip este pre-
zenta in acest capitol a paragrafului Vlwa lui Tatul 0 forma-
fiunile dobrogene de pe la anul moo. Din moment ce capitolul
cuprinde viata politica a Românilor in Principate, deci dupd
intemeiere, ce rost are aci ipotetica Vlasca a lui Tatul i celelalte
formatiuni dela inceputul secolului XI? Acest paragraf trebuia
pus in capitolul IV unde e vorba de viata politica a Românilor
inainte de intemeierea Domniilor i unde sunt analizate forma-
tiunile, de importanta cel putin egala, ale lui Litovoi i Seneslav,
loan i Farcas.
Nu intelegem de asemenea de ce : Deslipirea prilor romd-
ne0i de Ungaria, cand de f apt e vorba numai de Muntenia ? Mai
ales ca paragraful imediat urmator e intitulat : Fundarea unui

www.dacoromanica.ro
 351

al doilea principat romanesc in Moldova. Tot asa de putin fericit

ni se pare titlul paragrafului penultim : Rivalitatect dintre Tara
Romdneascd si Moldova in veacul al XV-lea. De fapt, nu ni se
arata aceastd rivalitate, ci cu totul altceva i anume relatiile
Tarii Romane§ti 0 ale Moldovei cu Polonia i Ungaria. Sa fi fost
determinat titlul de fraza cea de a doua a paragrafului, in care
se spune ca Muntenia n'a incercat sä supuie principatul vecin
prin arme si ca numai o singura data trupe muntene intrara
in Moldova pentru a schimba pe un domn dusman, Iuga" ? Cre-
dem ca e prea putin ca sà justifice titlul unui paragraf de aproape
5 pagini. Mai ales ca la pagina 8o, in cuprinsul aceluia§ paragraf,
se arata legaturile ce au existat intre cele doua tari in vremea lui Mir-
cea si Petru al Musatei. E drept cd a fost i o epocd de rivalitate
intre Tara Romaneasca 0 Moldova, dar ea e ceva mai tarziu, pe
vremea lui Stefan cel Mare si aceasta vreme nu infra in capitolul V.
In capitolul VI se cerceteaza Formarea eivilisatiei romfi-
ne§ti in mijlocul Principatelor independente in veacurile al XV-lea
si al XVI-lea. Titlurile paragrafelor sunt : CondiOi politice gene-
rale la urcarea pe tron a lui stefan cel Mare; Activitatea lui 'tefan
inainte de conflictul cu Turcii, Succesiunea lui 5tefan cel Mare;
Clzestia Transilvaniei in veacul al XV I-lea ; Decade* politicd
a Romdnilor supt suzeranitatea abusivd a Turcilor.
Spre marea noastra surprindere, in acest capitol nu gäsim
absolut nimic din ceeace anunta titlul. Ne-am astepta, potrivit
lui, sä citim procesul de formare al civilizatiei românesti, felul
in care s'a alcatuit ea, din elemente mo§tenite i imprumutate,
in mijlocul Principatelor independente. In realitate, intreg capi-
tolul e ocupat de expunerea istoriei politice a Mr, fdra ca o frazd
mdcar sä se refere la ceeace ne anunta titlul. i atunci, una din
cloud : sau d. Iorga dä cuvântului civilizaie alt inteles decat cel
admis in general, ceeace e imposibil, dat fiind cà in capitolele
VII si VIII se vorbeste de elementele civilisatiei romanesti"
si de caracterul" ei, sau titlul acestui capitol nu se potriveste
cu continutul lui. In asemenea conditii insa, titlurile, dupa cum
spuneam mai inainte, sunt inutile. Mai mult, ele ne pot induce
in eroare, facandu-ne sä credem ca se refera la o anumitä pro-
blemä, pe cand in realitate, acoperd cu totul altceva. Ce-am zice,
de pildd, de un zoolog care ar anunta un capitol despre mamifere
si ar descrie intr'insul... fluturii ?
A doua observatie pe care ne-o impune acest capitol e in
legatura cu paragraful al doilea : Activitatea lui 5tefan inainte de

www.dacoromanica.ro
352

conflictul cu Turcii. Acest titlu implica in mod necesar un altul

care sa-1 complecteze : A ctivitatea lui 5tefan in timpul si dupd
conflictul cu Turcii. Dar acesta din urma nu exista nicaieri.
Sub titlul paragrafului al doilea luam cunostinta nu numai de
istoria lui tefan inainte de conflictul cu Turcii, cum era de
asteptat, dar i de zisul conflict, de luptele cu Polonii i chiar
de... moartea lui. Inca odatd, ne intrebarn : la ce mai serva tit-
lurile i impartirea in capitole i paragrafe daca ele nu sunt
respectate de insusi autorul lor ? Nu intelegem deasemenea justi-
ficarea paragrafului al patrulea : Chestia Transilvaniei in veacul
al XVI-lea. Ce cauta aceasta problema intr'un capitol in care
e vorba de formarea civilizatiei romanesti in mijlocul Principa-
telor independente?
Dar unde nedumerirea noastra atinge culmea, este la pa-
ragraf ul 5 in care se descrie decadenta politicd a Romdnilor supt
suzeranitatea abusivd a Turcilor. Par'ca in titlul capitolului era
vorba de formarea civilizatiei românesti in mijlocul Principatelor
independente. Cum se potriveste acest calificativ cu suzeranitatea
abusivd din paragraful 4 ? Ni se pare ea intre un titlu general de capi-
tol si diferitele subtitluri ale paragrafelor trebuie sä fie o legatura lo-
gica cleterminata de elementul comun ce-si &este expresia in titlul
general. Altfel grupdm elemente disparate sub o firma inexacta.
Capitolul VII, Elementele eivi1isaiei romane,ti in epoea
modernii, are urmatoarele paragrafe : Elementele populare ale civi-
lisa(iei romiinqti ; Inreiuriri bizantine §i slavo-bizantine ; Bise-
rica din Orient i Romdnii ; Inidurirea turceascd i greco-turcd;
Inthuriri occidentale.
Credem ca trebuia sa se aminteasca in acest capitol la para-
graful inrauririlor occidentale, i influenta ungard. Cand se con-
sacra Italienilor aproape o pagina, desi influenta lor asupra po-
porului i statului nostru a fost minima, e inadmisibil sä se treacà
sub tacere influenta ungard care s'a exercitat atat asupra limbei
noastre cat i asupra vietii orasenesti i organizarii adminis-
trative. Sã nu uitam cä orcq, hotar, ban, medelnicer, pdrcdlab
sunt termeni de origine ungara sau transmisi noua prin Unguri,
ca numirile a o suma de orase, sate si rauri (Sascut, Bacdu,
Adjud, Harliiu, Trottl, Chiojd, Cuejd, Vizdaq, etc.) sunt un-
guresti i ca am trait si trairn ca popor i ca stat alaturi de Un-
guri de atata vreme. Nu intelegem deci pricina pentru care nu
s'a trecut i influenta ungara printre cele exercitate asupra noastra.
Suprima joare tacerea faptele?

www.dacoromanica.ro
 353

Capitolul VIII cu titlul Caracterul civilisatiei romine§ti in

veacul al XV-lea, e impartit in trei paragrafe : Civilis4ia romei-
neascd in veacul al XV-lea qi al XVI-lea. Formele politice; Arta
ronuineascd in veacul al XV-lea §i al XVI-lea; Inceputurile lite-
raturii romeinqii.
Logic este ca mai intai sä se arate din ce consta o civilizatie
sau elementele din care se alcatuieste, si pe urma sa se incerce o
caracterizare a ei. Asa fiind, nu intelegem de ce au fost trecute
formele politice adica dupa d. Iorga, domnul, boierii, taranii,
in acest capitol, si nu in cel precedent ca elemente ale civilizatiei.
De ce clasele sociale constituie un caracter al civilisatiei noastre,
iar organizarea administrativa un simplu element al ei ? De ce
in schimb insa domnia este unul din caractere, iar organizarea
bisericeasca un element? Impartirea facutd de d. Iorga ni se pare
cu totul arbitrara.
Dupa parerea noastra, in capitolul VII ar fi trebuit pre-
zentate toate elementele civilizatiei (noi zicem : civilizatiei si.
cultureil noastre, fdcandu-se tabloul complect al ei (organizare
de stat, viata economica, impartire sociala, organizare militara,
arta, literatura, biserica, etc.). Iar in capitolul VIII, in care se in-
cearca o caracterizare a acestei civilizatii 0 culturi, urma sä se
stabileasca : ce elemente ale lor sunt nultenite dela neamurile
care au dat nastere poporului nostru, ce elemente sunt impru-
mutate dela vecini, care este raportul dintre aceste doua categorii
de valori, care este rezultanta lor si. apoi pe baza unei asemenea
analize sa se incerce o caracterizare a civilisatiei" noastre, ard-
tandu-se daca si intrucat este ea originala.
A doua observatie se refera la concordanta ce trebuie sa
existe intre titlul capitolului 0 diferitele titluri ale paragrafelor.
Din moment ce capitolul e intitulat : Caracterul civilisatiei ro-
mânesti in veacul al XV-lea, subtitlurile nu pot fi : Civilisatia
romaneasca in veacul al XV-lea pi al XVI-lea", nici Arta roma-
neascä in veacul al XV-lea p: al XVI-lea", caci este o vaditä ne-
potrivire de timp intre primul si celelalte. Oricata bunavointa
am avea, din doua secole nu putem face unul. Trebuie asadar
sa se stabileasca o concordanta intre aceste titluri. i cum in
cazul nostru, subtitlurile sunt acelea care acopera mai bine ma-
teria tratata (paragraful despre arta trecand chiar si in secolul

1 vezi S. Mehedinti, Coordonate etnogralice, civilizatia fi cultura, in Aca-

demia Romanä, Memoriile Sectiunii Istorice, seria III, t. XI.

www.dacoromanica.ro
3M

al XVII-lea) rezultà eà titlul capitolului trebilie modificat, adao-

gandu-se : p: al XVI-lea.
In capitolul IX Dcsvoltarea civilisaiei romfineti in yea-
curile al XVI-lea i al XVII-lea, urmiirile ei politice se trateaza. :
Epopeia lui Mihai Viteazul; Cavalerii romdni dupd moartea lui
Mihai Viteazul; Desvoltarea literaturii romdneVi n veacul al
XVII-lea; Viata de curte i prestigiul imperial al Principatelor
Romeineti. Epoca lui Constantin Bráncoveanu.
Intre viata politicä a unei tan 9 i civilizatia ei este desigur
o relatie reciproca. : una influenteaza pe ceilaltà, uneori o 0 de-
termind. Cred insa Ca in ce ne prive§te pe noi nu se poate pre-
zenta istoria politica a veacului al XVI-lea 0 al XVII-lea ca o
consecintd a desvoltarii civilizatiei, a§a cum rezultá din titlul
capitolului. De altfel insä0 materia tratata in acest capitol des-
minte titlul lui, deoarece cam doua treirni este istorie politica
si numai o treime istorie a civilizatiei (si culturei, addogam noi).
Ap.dar ar fi trebuit sá se puna in titlu nu : urmdrile ei politice
ci : istoria politicd a acestor doud veacuri. Observam de altfel cà
din istoria politica a secolului al XVI-lea nu se trateaza cleat ul-
timele trei decenii (dela Ion Voda. cel Cumplit) i acestea extrem
de rezumat. Spuneam mai sus cã din cloud secole nu putem face
unul, oricata bunavointa am avea. Tot a§a credem, in cazul de
fatä, cá din trei decenii nu poti face zece. Se impune deci o mo-
dificare a titlului capitolului spre a fi in concordanta cu cuprinsul lui.
Aceia.i observatie i pentru titlul capitolului XI Renaterea
romilneaseli in veacul al XIX-lea inaintea Unirii Principatelor
in care totu0 ultimul paragraf descrie aceasta Unire fiind chiar
astfel intitulat. Lipsa de concordantä intre titlul capitolului St
titlurile paragrafelor acestuia se constata 0 la capitolul XII Re-
na0erea româneascii in veacul al XIX-lea prin ideia nationalii
militantfi dupii Unirea Principatelor. Ultimele doua paragrafe
ale acestui capitol : Rena#erea nationald a poporului romdnesc
ji Infdptuirea wnitaii nationale supt Ferdinand I-iu duc po-
vestirea pand in zilele noastre, cuprind deci i treizeci de ani din
secolul al XX-lea. Titlul capitolului in care e vorba numai de
rena§terea romaneasca in veacul al XIX-lea e a§adar incomplet.
Socotesc apoi Ca ar fi fost bine ca epoca dela 1914 incoace, adicà
epoca pregatirii, a purtarii 0 a consecintelor razboiului pentru
unitatea nationala sá fi fost tratata intr'un capitol separat. Am-
ploarea i insemnatatea evenimentelor politice, sociale i eco-
nomice din aceasta epoca meritau o asemenea impartire.

www.dacoromanica.ro
 355

Concluzie. Rezumând constatarile facute in cele de mai

sus asupra planului lucrdrii, rezulta urmdtoarele : Tratarea ma-
teriei se face in general dupa criteriul cronologic, tinându-se seama
insd 0 de cel geografic 0 logic. Neamul rom5.nesc e considerat
ca o unitate, indiferent de organismele politice pe care le-a produs.
De aceia expunerea evenimentelor din Principate 0 din Ardeal
este sincronicd. Unele probleme importante ale trecutului nostru
n'au fost insa de loc tratate sau nu s'a insistat indeajuns asupra
lor. Pe de alta parte, felul in care planul lucrarii a fost concre-
tizat adica impartirea in capitole 0 paragrafe cuprinde nume-
roase 0 grave alunecari 0 erori. Nu existá adeseori concordanta
iiifie titlul capitolelor 0 cuprinsul lor, nici intre titlul capito-
lului 0 titlurile paragrafelor acestuia. Lipsa de concordanta pri-
ve§te uneori chiar natura subiectului, de cele mai multe ori insa
limitele in timp 0 in spatiu ale materiei tratate. Ceeace poate
indreptati concluzia ea pentru autor aceastä impartire in ca-
pitole 0 paragrafe a avut adeseori mai mult un rol de formei decot
unul organic. Cu alte cuvinte nu subiectul a impus autorului
planul, ci invers, acesta a fost suprapus in mod artificial subiec-
tului, and impresia Ca' existenta lui se datore§te mai mult unor
conveniente traditionale tipografice.
Unii cititori vor gasi poate ea am insistat prea mult asupra
partii privitoare la planul acestei opere. Credem insa di lucrul
se impunea. Caci intr'o lucrare de §tiinta planul nu are un rol
formal, decurgand din considerente pedagogice, cum se intamp1 5
adesea in manualele didactice, ci unul organic, fiind insa0 lo-
gica internä a lucrarii. El rezultd din insa0 natura problemei
pe care o cerceteaza : Concretizarea lui adica impartirea in ca-
pitole 0 paragrafe e determinata deci de elementele care alca-
tuiesc zisa problema, de importanta respectivá a lor 0 de relatia
ce exista intre ele. In atari conditii, este insä dela sine inteles
ca trebuie sa fie cea mai stransa legatura intre fondul unei pro-
bleme 0 planul expunerii ei. Iar cand e vorba de o opera repre-
zentativ5. cum e Isloria Romeinilor i a civilisatiei 10r, atunci
aceasta legatura organicd trebuie sa apara deplin evidenta. De
aceia am insistat asupra partii privitoare la plan.

IV. OBSERVARI ASUPRA INFORMATIEI SI METODEI

Pentru a alcatui o lucrare istorica trebuie sa strangem

mai intai informaga necesara. Ea constituie baza lucrarii 0 se

www.dacoromanica.ro
356

poate capata in doua feluri : sau direct, din izvoarele istorice

sau indirect, din alte lucrari. Ultimul caz se aplica mai ales in
operile de sintezd, care prin marimea domeniului pe care-I im-
bratiseaza fac adeseaori imposibila cercetarea directl a izvoa-
relor. Oricum ne-am procura ins5. informatia, ea trebuie, daca
voim sä facem o lucrare temeinica, sà indeplineasca o conditie
neaparatä : sd fie ceit mai completd. Toald informatia, deobiceiu,
nu se poate avea. Aproape intotdeauna se va mai gdsi vreo stire
intr'o publicatie rarä sau inaccesibilà autorului. Informatia esen-
iald insä, cea care determina concluzia in liniile ei generale, aceia
trebuie s'o aiba autorul care vrea sa faca o lucrare serioasa. Altfel
risca sà ajunga la concluzii incomplete sau gresite. Sä luàm
un caz concret : E vorba de stabilit anii de domnie ai unui voevod,
de pilda Basarab intemeietorul. Va trebui sa strangem informatia
esentiala asa incat s putem determina anul suirii pe tron i acela
al mortii sau macar termenele a quo si ad quem. Exista un do-
cument autentic din 1324 publicat in cunoscuta colectie Hur-
muzaki din care rezulta cà Basarab intemeietorul domnea la
acea data i, dupä toate probabilitatile, domnea de cativa ani I.
Cine nu ia in consideratie acest document 0 fixeaza inceputul
domniei la circa 1330", cum gasim in Istoria Romdnilor §i
a civilisaPi lor, p. 291, acela comite o grava eroare de
informatie istorica 2. Asadar, inca odata, informatia trebuie
sa fie cat mai completä, in orice caz informatia esentiall nu
poate lipsi.
Odatä aceasta informatie stransä, ea trebuie confruntata
grupatä. Numai asa se poate vedea legatura ce existä intre
diferitele informatii, importanta lor, precum i eventualele con-
traziceri. Regulele dup5. care se face gruparea i confruntarea
acestor informatii constituie un important capitol al metodei
1 In acest document, regele Carol Robert aminteste serviciile ce i le-a
adus comitele Martin, intre altele : in deferendo pluribus vicibus nostras lega-
clones ad Bazarab woyuodam nostrum Transalpinum ubi sue legacionis offi-
ciurn fideliter et laudabiliter adimplevit". (Hurmuzaki, I, p. 591--592). Pentru
ca in 1324 comitele Martin sä fi fost trimis de mai multe ori in solie la Basarab,
aceasta inseamná a voevodul muntean domnea de câtiva ani. Cad e putin
probabil ea toate aceste misiuni sl fi avut loc In cursul unui singur an.
2 E caracteristic faptul cà d. Iorga n'a observat nici documental din
1327, publicat tot in colectia Hunnuzaki, I, p. 600-6oi, prin care papa loan
XXII laudá zelul lui Basarab, voevodul din Tara Romaneascl (BazaraS Woy-
vode Transalpino) roagl sá primeascrt bine pe cäluginii trimii acolo.

www.dacoromanica.ro
 357

istorice. Aceste reguli sunt astazi bine cunoscute, ffind infati-

§ate in numeroase lucrari de metodologie 1
Din complexul acestor reguli, sa ne fie permis a reaminti
numai doua :
1) Orice afirmatie intr'un studiu istoric trebuie sä se in-
temeieze pe o dovadd concludenta, pe un document care sä nu
sufere discutie. Iar atunci and documentele lipsesc sau nu sunt
concludente, rezultatele cercetarii trebuiesc prezentate cu titlul
de ipoteze sau supozifii, nu de adevaruri ca§tigate §tiintei. A pre-
zenta drept lucru dovedit ceeace in realitate e o simpla ipotezä
sau impresie subiectivä constituie una din erorile capitale §i, din
nenorocire, frecvente in istoriografie. Asemenea erori au conse-
cinte din cele mai grave in ce prive§te progresul disciplinei noastre ;
adeseori ele pot zadarnici munca a o suma de alti cercetatori.
2) In interpretarea materialului istoric sau a informatiei
trebuie sà nu ne indepartdm de concluziile care rezulta din acest
material, sa nu introducem impresii sau pareri personale,
lipsite de documentare, nici sa nu venim cu idei preconcepute,
cautand a obtine o confirmare a lor prin zisul material. Cand
parerile noastre, intemeiate pe simple impresii, vin in contrazicere
cu concluzüle scoase din studiul amanuntit al materialului docu-
mentar, ele trebuesc sacrificate fara. ezitare.
In lumina acestor considerente, sä examinain informatia
§i metoda operei domnului Iorga.

CAP. I. BASA TERITORIALA A NATIUNII ROMANE.

I. Basa teritoriala a natiunii romane" este dupa d.

lorga tinutul cuprins intre centrul Europei §i stepa ruseasca,
intre regiunile brumoase (sic !) din Nord §i Sudul inflorit care
este Peninsula Balcanica. Acest teritoriu n'are o unitate geo-
grafica in ce prive§te caracterele positive ale naturii. Ea (na-
tura !) inf ati§eaza din potrivä contraste izbitoare : asprele ierni
bogate in zdpezi, ale Moldovei septentrionale nu se aseamana
de fel cu climatul potolit al Munteniei, unde, in aceste luni,
numai cateva rdbufneli venite din Nord-Est dau o infati§are
de inghet bogatelor tinuturi §i. unde, a doua zi, in caldura
moale a desghetului, Februarie samana mai degraba cu un prour
3 Vezi Ch. V. Langlois, Ch. Seignobos, Introduction aux etudes histo-
riques, ed. 2, Paris 1899 ; Ernst Bernheim, Lehrbuch der historischen Me-
Mode und der Geschichtsphilosophie, ed. 6, Leipzig, 1908.

www.dacoromanica.ro
358

de primavara." (p. 3). Pe de alta parte, vaile de orientare cu

totul deosebita, ale Olteniei, au o atmosfera mediteraneana cu
privire la aceasta campie munteana, atat de supusa neastep-
tatelor vantoase... Adeseori ninge la Iasi, in vreme ce cateva
picaturi de ploaie caldutà cad din cerul trandafiriu printre norii
cari acopar surazatorul Bucuresti" (p. 3).
Clima Romaniei nu corespunde aprecierilor de mai sus. Nu
poate fi vorba de contraste izbitoare" intre asprele ierni bogate
in zapezi ale Moldovei septentrionale" 0 climatul potolit" al
Munteniei care nu s'ar asemana de fel" cu cel dintai. In reali-
tate, si intr'o regiune 0 intr'alta, e regimul climei continentale.
Interesant de relevat e faptul ca temperaturi foarte joase, printre
cele mai joase din intreaga tara, s'au inregistrat tcemai in campia
Munteniei si anume atat in partea ei esticd la Marculesti 0 Ar-
masesti cat si in partea vestied, la Zimnicea, Alexandria si Turnu-
Magurele 1 Temperatura medie in timpul iernii (Dechemvrie,
Ianuarie, Pevruarie) pe intervalul 1922-1930 a fost la Iasi, apro-
ximativ de 2,2 grade, iar la Bucuresti de 1,73 2. Asa dar o di-
ferenta de aproape 5 zecimi dintr'un grad. Ceeace, va recunoaste
oricine, nu-i de loc suficient pentru a vorbi de contraste izbitoare"
intre clima Munteniei si a Moldovei 1
Nici earacterizarea clirnatului Olteniei nu e fericitä. Mai
intai cà vaile din acest tinut nu au o orientare cu totul deose-
bitä" fata de cele din campia munteana. Ele pastreaza in ge-
neral directia nord-sud, ca 0 acestea din urma. Pe de akà parte, nu
exista nici atmosfera mediteraneand" aratata de d. Iorga. Sunt,
ce-i dreptul, unele locuri aparate 0 cu o orientare speciala care
le asigura o temperatura medie mai ridicata. (Tismana, Voineasa) 3.
Fiind in numar foarte redus, ele nu pot constitui insa o normei
cand e vorba sã earacterizam clima tinutului oltean. Tempe-
ratura medie a lunilor de iarna in orasele din Oltenia este apro-
ximativ egala cu aceia a centrelor din Muntenia, uneori chiar
inferioara, dupa cum ne arata tabelele climatologice ale insti-
tutului meteorologic 4. Pe un interval de 9 ani, intre 1922-1930,
1 Vezi Bulelinul meteorologic lunar pe Ianuarie 1929 si Ianuarie 1930,
tabelele climatologice.
2 Ibidem, pe anii respectivi, tabelele climatologice.
3 Vezi S. Mehedinti si G. Valsan, Romdnia, Bucuresti, 1930, p. 217.
4 In luna Ianuarie 1930, temperatura medic a fost : Craiova-2,2 ; T.
Severinx,3; Corabia-3,6, Govorar ; iar in Muntenia : P1oestio,7 ; Bucu-
restir,r ; Alexandria-2,6; ArmasestiLx. Vezi Buletinul meteorologic lunar,
lanuarie 1930, Bucuresti, 1930, p. 19.

www.dacoromanica.ro
 359

temperatura medie a iernii la Craiova a fost de aproximativ I

grad 1 In asemenea conditiuni, este evident ca a vorbi de at-
mosfera mediteraneana" a Olteniei intregi, insemneazà a da ce-
titorilor o impresie fals5. despre clima acestui tinut 2 4.-
2. Descriind apele Munteniei 0 ale Moldovei, d. Iorga spune :
Dacd Siretul, Prutul, Nistrul au frumoasa lithe dreapta a rau-
rilor muntene, a tuturor 3 thurilor muntene (Vedea, Argesul, Dam-
bovita, Prahova, Ialomita, Buzdul), Moldova, Bistrita, Putna,
coborând din muntii occidentali ai tarii, nu merg deadreptul
la Dunare ; ele strabat regiunea inalta a tärii pentru a-si ames-
teca valurile cu acelea ale Siretului... (p. 6).
In treacdt fie zis, nu toate raurile muntene au o frumoasd
linie dreapta". Buzaul, de pilda, care e dat ca exemplu, face un
unghiu foarte pronuntat, aproape drept, cotind spre Nord-Est,
pentru a se varsa in Siret. Tot asa i Râmnicul-Sdrat 4. Dar faptul
pe care vrem sa-1 punem in relief nu e acesta, ci un altul i anume :
Fraza de mai sus e alcatuità din cloud parti in opozitie una fata
de cealaltà (de o parte thurile muntene i unele asemanatoare
moldovene, de cealaltd, alte rauri moldovene). Dacà ideia asupra
careia autorul vrea sa atragd atentia este linia dreaptd a thu-
rilor muntene, atunci urmeaza logic cele doua parti ale frazei
flind n opozqie, c5. rAurile Moldovei n'au aceastä linie, ceeace
insa nu se alirma. Daca din potriva, ideia fundamentala este
varsarea directd in Dunare, cum pare a rezulta din partea a
doua a frazei, atunci jumatate din exemplele aduse, in ce priveste
rhurile muntene, sunt grqite. Caci nici Dâmbovita, nici Prahova,
nici Buzaul nu se varsa direct in Dun5re. i intr'un caz si in
celalalt, autorul comite asa dar o gresala : in prima ipotezà, una
de logica, in cea de a doua, una de fapt.

1 Vezi Buletinul meteorologic, pe anii respectivi, tabelele climatologice.

2 Insusi d. Iorga, cateva pagini mai departe i anume in capitolul II
spune ca printre motivele care l'au determinat pe Traian sa faca podul dela
Drubetis (T.-Severin, deci extremitatea vestica a Olteniei) era si acela de a
putea duce la nevoie un razboi de exterminare in cursul toamnelor ploioase
si grelelor ierni dundrene..." (p. 30). Cum s'or fi impacand aceste grele ierni
dundrene cu atmoslera mediteraneand a tinutului oltean, nu intelegem.
3 Sublinierea e a domnului Iorga.
4 De fapt, nici celelalte rauri muntene nu au o frumoasa linie dreapta".
Cu cat inaintam spre rdsarit, cu atat cursul lor se arcuiefte spre sud-est. Faptul
a fost relevat mai de mult de d. Mrazec I explicat pana in amanuntimi Inca
de acum 15 ani de d. Valsan. Vezi lucrarea acestuia din urma : Cdmpia romdnd,
in .Buletinul Socieldiii Regale Romdne de Geogralie, XXXVI (1915), p. 313-568.

www.dacoromanica.ro
360

3. Descriind cursul Dunarii, d. Iorga afirma ca. odinioara,

fluviul urma, pentru a se arunca in mare, acea depresiune de
teren pe care se afla azi linia ferat5. Cernavoda-Constanta. Do-
brogea intreaga era cuprinsa in aceiasi formatiune geografica
cu Muntenia si chiar cu Moldova cu care ea nazuieste a se uni
Inca prin inaltimile din preajma Galatului" (p. sr) 1
Mai intai, dou5, observatii de caracter subsidiar. Admi-
tand, prin imposibil, c5. Dunarea ar fi urmat vreodatä zisa de-
presiune (valea Carasu) pentru a se varsa in Mare, nu intreaga
Dobroge cum afirma d. Iorga ar fi fost cuprinsa in aceiasi
formatiune geografica cu Muntenia si Moldova. Caci valea Carasu
taie de fapt Dobrogea in douà parti, una spre miazanoapte careia
i s'ar aplica afirmatia autorului i cealaltd, spre miazazi, cuprin-
zand Medgidia, Mangalia, Ostrovul, Cobadinul, Tropaeum, deci
o parte insemnatà a vechii Dobrogi (fdra Cadrilater), careia nu
i s'ar aplica.
In al doilea rand, nu se poate afirma ca Dobrogea nazu-
ieste a se uni cu Moldova prin inaltimile din preajma Galatului.
deoarece aceasta legatura nu existà. Muntii Macinului sunt foarte
vechi, din era primara 2, in timp ce Moldova dintre Carpati
Prut si mai ales regiunea seasa dela varsarea Siretului si a Pru-
tului este de origine mult mai noua, din era tertiara i quater-
nara 3. Nici geologic, nici geografic, nu poate fi vorba de vreo
unire intre doua regiuni atat de eterogene. Asa dar, nazuinta
Dobrogei de a se uni sub raportul reliefului cu Moldova este
o simpla impresie personala a domnului Iorga.
Si acum, observatia privind esentialul afirmatiei de mai
sus. Dunarea n'a urmat niciodata, pentru a se varsa in mare
depresiunea de teren pe care se afla azi linia feratà Cernavoda-
Constanta" cum crede d. Iorga. 0 sectiune longitudinala prin
aceastá vale ne arata imediat motivul : calea Carasu are o incli-
natie dela est spre vest, adica spre Dundre i un invers cum ar fi
fost natural in cazul cand reprezenta un vechiu curs al ei. Mai

1 Cf. p. 86 : Daa. Dobrogea odinioarä reunità, dupà cum am mai ob-

serrat, cu malul sting si neformând, chiar dupa schimbarea cursului Dungrii,
deca o regiune dun'arean5 pentru expansiunea rasei românesti...".
2 Vezi C. BrAtescu, Pdmdntul Dobrogei, n 1878-1928 Dobrogea, 50 de ani
de viatd ronidneascd, Bucuresti 1928, p. 14 ; cf. Harta geologicd a Romdniei,
1/2.250.000 dupti prof. G. Murgoci i Popescu Voitesti, institutul cartografic
Unirea", Brasov.
3 Vezi Harta geologicd a Rorndniei, de mai sus.

www.dacoromanica.ro
 361

mult : la rasarit de Medgidia, valea dispare i terenul se urca,

ajungand pana la inaltimea de 57 de metri deasupra nivelului
marii 1 Afirmatia domnului Iorga este deci total eronata. Cum
se explica ea ? S'a crezut inteadevar, in prima jumatate a yea-
cului al XIX-lea ca valea Carasu ar fi reprezenta.nd un vechiu
curs al Dunarii. Se emisese i parerea sa se construiasca un canal
care sa lege Cernavoda cu Marea. Tot in prima jumatate a seco-
lului al XIX-lea, unii cercetatori se pronuntasera insa impotriva
parerii ca Dunarea ar fi curs prin zisa vale spre Mare. Inca in
1828, Hector de Beam, descriind extremitatea estica a acestei
väi spune ca ea se termina prin ni§te faleze, a clror natura
forma nu permit in niciun fel bdnuiala cum cd am avea de-a
face, in locul acesta, cu o veche... gurd de fluviu" 2. Cativa ani mai
tarziu, in 1840, von Vincke arata ca hipoteza unor geografi cari socot
valea Cara-su ca o veche albie de Dundre este tot atiit de nefundatd
cat i afirmarea posibilitdii unei upare legdturi a Mdrii cu Du-
'area printr'un canal navigabil" 3. De atunci incoace, cercetärile
geografice i geologice au stabilit, fara putinta de indoiald, cà valea
Carasu n'a fost niciodata un vechiu curs al Dunarii. Printre ul-
timii cercetatori in aceasta directie citam pe Em. de Martonne,
G. Murgoci i C. Bratescu 4. Ce impresie vor fi avut oamenii de
§tiinta, de pilda invätatul francez amintit mai sus, vazand ca
d. Iorga prive§te in opera sa de sinteza o asemenea eroare patenta ?
4. Cu privire la afluentii Dunarii, citim urmatoarele : Daca
malul drept al Dunarii panonice, acel care apartine, privind stepa,
rasei maghiare, e lipsit aproape cu desavagire de afluenti, ca
§i cum domnia fluviului nu ar fi trebuit sa se intinda in aceasta
regiune de vaste campii, malul drept balcanic nu prime§te decat
doar cateva rauri de-o insemnatate secundara, care nu pot fi
comparate cu Tisa, cu tot ceiace carä ea, nici cu aportul, cu totul
exceptional, al Munteniei i Moldovei" (p. II).
Nu imparta§im aceastd parere. Credem ca Drava §i Sava
nu pot fi considerate ca rauri de-o insemnatate secundara".
Cea de a doua egaleaza Tisa, iar Drava este mai mare ca oricare
dintre thurile campiei muntene i decat Siretul. A§adar, ele pot
1 Vezi C. BrAtescu, Pdmdntul Dobrogei, p. 41.
2 Analele Dobrogei IX, (1928), p. 194. Lucrarea lui Hector de Beam
e intitulatA : Quelques souvenirs d'une campagne en Turquie. Paris, 1828.
3 Monatsberichte fiber die Verhandlungen der Gesellschaft fur Erdkunde
Au Berlin 1840, no. to, p. 179-186; traducere de C. BrAtescu in Analele Do-
brogei, III (1922), p. 303.
4 Vezi C. BrAtescu, Pdmdntul Dobrogei, p 41. nota.

www.dacoromanica.ro
362

fi comparate, avantajos chiar, cu afluentii din tinutul carpatic.

Aceasta in cazul cand le consideram ca f dcand parte dintre rau-
rile tärmului drept balcanic. Iar daca le trecem tarmului pa-
nonic, atunci afirmatia relativa la lipsa aproape cu desavar-
sire" de afluenti a acestui tärm cade evident dela sine. *i intr'o
ipoteza §i intr'alta, aprecierile domnului Iorga trebuiesc schim-
bate, fiind inexacte.
5. Aratand importanta pe care o prezintä pentru trecutul
nostru muntele, d. Iorga face urmatoarele afirmatii : Pastorii,
a caror activitate ratacitoare de-a lungul vailor pune un inceput
istoriei poporului roman, sunt tot atata copiii muntelui, pe cat
sunt brazii §i. moliftii Chiar cat prive§te agricultura, este
dovedit azi cä, dupa intreruperea operii civilisatoare a Romanilor,
ea i§i relua activitatea pe inaltele podi§uri, la adapostul nava.-
lirilor" (p. 8). Iar mai departe : Dacà muntele a adapostit gene-
ratiile amenintate de nesfarOtele navtliri"... (p. 12).
Avem de observat in primul rand. ca adjectivul de riitd-
citor dat activitatii pästorilor, nu ni se pare fericit ales. Rata-
citor este cel care nu urmeazd un itinerariu precis, ci-§i modifical
drumul mereu, acela al carui mers nu are regularitate. Pasto-
ritul din potriva reprezinta tocmai un itinerariu tipic, o pen-
dulare dela munte la ses, in locuri §i la termene §tiute (Sf. Gheorghe
§i. Sf. Dumitru). Deaceia i s'a §i. dat un nume special, acela
de transhumantd. Cred dar, in concluzie, cà termenul ratacitor
nu e bine intrebuintat in cazul de Ltd ; el poate induce in
eroare. Am relevat acest detaliu fiindcá in jurul chestiunei a
fost, inainte de razboi, o larga discutie, in urma careia socoteam
lamuritai definitiv terminologia privitoare la una din problemele
esentiale ale vietii poporului nostru in evul mediu 1.
In ce prive§te reluarea" agriculturii (noi credem Ca mai
degraba ar trebui spus continuarea" deoarece socotim cä n'a
fost nici un moment macar intrerupta, cu toate navalirile), nu
ni se pare neaparat necesar ca ea sa se fi intamplat pe inaltele
podi§uri". De§i. d. Iorga afirmä ca este dovedit azi acest lucru,
noi necunoscand argumentele pe baza cdrora se face aceasta
afirmare, inclinam sä credem ca agricultura a continuat sa se
practice mai ales in poienile codrilor, la ses, pe vaile raurilor,
in lunci §i in regiunea dealurilor. Muntele §i. podi§urile inalte,
1 Vezi 0. Densusianu, Pdslorilul la popoarele romanice, Bucuresti 1913;
P. Cancel, Pdstoritul la poporul roman. Precizdri etnogralico-istorice cu prilejul
apariliei sludiului d. 0. Densuwinu... Bucuresti, 1913.

www.dacoromanica.ro
 363

fail sd fie absolut improprii, n'au fost totusi niciodata propice

agriculturii. Imprejurarea ca sporadic agricultura s'a ridicat si
peste regiunea dealurilor, nu ne indreptateste sa consideram
acest fapt ca un aspect general al vietii poporului nostru in
epoca navalirilor barbare.
i in legatura cu aceasta, cred Ca s'a insistat prea mult
asupra rolului si importantei pe care a avut-o muntele in intu-
necatul ev mediu al istoriei noastre, neglijandu-se un alt ele-
ment de insemnatate egalä, daca nu superioara muntelui, anume
pddurea. Ea ne-a adapostit si ne-a hrdnit in timpui ile grele. In
marele codru al Vldsiei adica a tarii Vlahilor 1, care e la yes, in
bungeturile din Vlwa (numire care are acelas inteles ca si Vlasia)
§i Teleorman (=padure nebund, in limba cumand ; cf. Deliormanul
turcesc, din Dobrogea de sud), arnandovd regiuni de §.es, in pa-
durile oltene care in. unele locuri tineau dela Carpati pAna la
Dunare, in imensii codri moldoveni care se intindeau din Car-
pati 'Ana in stepa de laugh' Nistru, in luncile acoperite de pdduri
ale Dunärii si ale marilor rOuri, ad am trait noi vreme indelun-
gata, facând plugarie in poeni si pe vai, crescand vite, vânând
fiarele si adunand fructele pädurii. Chiar muntii, ce ar fi insemnat
ei oare, ca loc de refugiu si hrana, dacd n'ar fi fost covorul padurii
care sa-i acopere 'Ana aproape de creste ? SO nu se uite apoi
ca marturie documentara ea, raspunzAnd codrului Vlasiei si Vldscii
de dincoace de Carpati, a fost acea faimoasai Silva Blacorum
et Bissenorum din Ardeal, amintità in privilegiul Sasilor din
1224 2. Pentru toate acestea, socotim cd trebuie sä i se dea co-
drului frate cu Romanur rolul si importanta pe care a avut-o
in istoria noastra veche. D. Iorga l'a neglijat, dOnd prea mare
importanta, prin comparatie, muntelui.
6. In legatura cu acest capitol, de caracter geografic, re-
levam intrebuintarea improprie a doi termeni al caror inteles
este precis. a) Descriind cursul Dunarii in pusta ungard, d. Iorga
aminteste locul unde aceasta risca indraznet marea ei cascada
spre sud" (p. io). In realitate, Dundrea nu riscd" nici o cas-
cada in acel loc, ea face o simpla incovoitura, schimlAndu-si
directia spre sud. Cascada presupune cddere deci diferenta brusca
de nivel in cursul unei ape. Nu e cazul cu Dunarea panonica, atat
de lenesä. b) Cu privire la expeditia lui Dariu impotriva Scitilor,

1 Caci aceasta inseamna Vlasia.

2 Hunnuzaki, I, p. 83-85.

www.dacoromanica.ro
364

d. Iorga afirma ca atacul Per§ilor se pierdu in stepa nisipoasä,

lipsita de apa §i de pa.5une" (p. 17). Din moment ce e stepd,
trebuie sä aib5. pd§une. Caci stepa inseamnä tocmai campie in-
tinsa acoperitä cu ierburi 1 Din aceastä cauza, stepa e paradisul
animalelor ierbivore. A§a dar stepa... lipsita de pawne" este
o contradictio in adjecto, adica o imposibilitate logicl.
CAP. II. FORMATIUNEA POPORULUI ROMAN
7. Asupra originii numelui Dunärii, d. Iorga se pronunta
in doua rand,uri. Odatá in acest capitol, sub paragraful Inyduriri
scitice, unde spune : Putem afirma ca numele de Istros este
trac §i ca acel al Dunärii, Donau al Germanilor, Duna al Turco-
Tatarilor vine dela vechii Sciti, cari i-au stapanit multà vreme
gurile" (p. 16). A§adar, aci originea numelui este sciticl. A
doua oard se ocupg de acest nume in capitolul I : Grecii ziceau
acestui fluviu Istros, de unde numele ora§uhii Istria dela guri ;
Romanii ii zic Dunäre, nume pe care l'au imprumutat dela
cei mai indepartati stramo§i, ba§tina§ii malurilor ei" (p. 12).
Dacá ne intrebam acum, cine au fost cei mai indepartati stra-
mo§i, ba§tina§ii malurilor ei, räspunsul il aflam pare-se in
capitolul II, p. 15 unde citim ca sunt serioase ratiuni de a crede
cà civilizatia primitivä din teritoriul carpato-dunarean este
traca". Iar mai departe se adaoga : Unitatii pamantului ii co-
respunde astfel unitatea celei dintai rase, vadit ba§tina§5., cel
putin in ceiace prive§te primele manifestari artistice ale ei"
(p. 15). De unde pare a rezulta ea cea dintai rasa vadit ba§-
tina§1", au fost Tracii. Nu §tiu daca aceastä concluzie pe care
am scos-o din cele douà afirmatii ale d-lui Iorga reprezinta intea-
devar gandul domniei sale, deoarece nu gasesc in niciuna din
ele o afirmatie categorica in acest sens. Admitem insa deocam-
data ea intr'adevar s'a gandit la Traci. Rezultà atunci ca ori-
ginea numelui Dunarei, este de data aceasta, traca. Ceeace con-
trazice parerea din capitolul II unde se afirma originea sciticd
a ei. Dacä insa d. Iorga s'a gandit la Sciti, cand a vorbit de cea
dintai rasa, vddit ba§tina§5.", atunci evident, contrazicerea dis-
pare. In ambele capitole s'ar afirma deci originea scitica a nu-
melui Dunarii. In cazul acesta insä, se ridica o obiectiune de o
deosebità greutate. Putem admite inteadevar ea cea dintai

1 Vezi 1. A. Candrea, Ch. Adamescu, Dictionarul enciclopedic ilustrat,

Cartea Romdneascd, Bucure§ti, 1931, sub voce.

www.dacoromanica.ro
 365

rasa, vadit ba§tina§a" ar fi fost Scitii ? Ca ei sunt autorii civi-

lizatiei unitare primitive de pe teritoriul carpato-dunarean ? Ni
se pare o imposibilitate. De altfel insu§i d. Iorga afirmä in alt
loc ea Scitii, dupa cercetarile mai noi, nu erau decat o con-
federatie trecatoare de populatii, unite pentru glorie §i prada,
supt conducerea catorva familii iraniene care ajunseserä sa fun-
deze dinastii regale" (p. 16). Credem a§adar CI e preferabil sa
admitem ca autorul vorbind de cea dintai rasa, vadit b5.§-
tMa§5.", s'a gandit la Traci. In cazul acesta, contrazicerea amin-
tita intre cele doua pareri ale d-lui Iorga subsistä. *i atunci, ne
intrebain : care din ele reprezinta adevarul ? Este oare numele
Dunarii de origine scitica, a§a cum se afirma in capitolul II,
sau tracica, a§a cum rezultä din capitolul I?
8. Inraurirea sarmata este cercetata de d. Iorga indatä
dupa inraurirea scitica. Sarmatii nu reprezinta un popor, ci o
confederatie de masse turaniene acelea§i ca sub Sciti supt
o altà clasa dominanta, probabil de asemenea iraniand" (p. 18).
Intr'o epoca mai recenta, se adaogara acestor masse turaniene
Slavii care, dupa d. Iorga apar pentru intaia data in istorie
ca unul din elementele confederatiei sarmate. Ne intrebam chiar
adaoga domnia sa dad. numele de Sarmisagethusa, capitala
Dacilor, cari li urmara in aceastä Transilvanie chiar, nu pastreaza
in radacina ei amintirea acestor Sarmati, cea dintai pätura a§e-
zata peste b5.§tina§i" (p. 19). Iar mai departe, capitala Dacilor este
calificatä drept o veche a§ezare agatirsa sau sarmatica" (p. 25).
Din penultimul citat rezultä deci urmatoarea stratificare
etnic5. a Transilvaniei, in ordine cronologica : 1. Ba§tina§ii (ne-
precizandu-se carui neam apartin) 2. Sarmatii. 3. Dacii. Aceasta
este insa o imposibilitate. Studiul marturiilor vechi ne arata ea
Dacii nu sunt posteriori Sarmatior in Ardeal, ci cu mult ante-
riori bor. Inteadevar, primele mentiuni despre Sarmati ni-i arata
in secolul V a. Chr. la rdsdrit de Don. Intr'a doua jumatate a
secolului al III-lea a. Chr. ei ocupa tinutul dintre acest fluviu
§i Nipru. Inaintarea spre Dacia are loc abia care sfar§itul pri-
mului secol inainte de Christos. In secolul I d. Chr. gasim pe
Iazygi, un neam sarmat, intinzandu-se pana la Carpati. Pe la
anul 69 d. Chr. Roxolanii, un alt neam sarmat, trec Dunarea
de jos in imperiul roman, dar sunt respin0. 1 Acestea fiind fap-

1 Vezi : K. Kretschmer, Sarrnatae in Paulys Real-Encyclopadie der classi-

schen Alteriumswissenschaft, zweite Reihe, erstes Band, Stuttgart 1920, sub voce ;

www.dacoromanica.ro
366

tele, preexistenta Sarmatilor in Ardeal fata de Daci este o im-

posibilitate. Niciunul din cercetatorii care s'au ocupat in mod
special, analizand izvoarele vremii, de chestia Sarmatilor, n'a
sustinut-o. Pe ce se intemeiaza d. Iorga, cand face asemenea
afirmatii ?
Cat despre intrebarea pe care si-o pune domnia-sa daca nu
cumva numele Sarmisagethusei pastreaza amintirea Sarmatilor,
raspundem, pe baza celor de mai sus, ea aceasta e o alta impo-
sibilitate. Din moment ce Sarmatii s'au asezat foarte tarziu in
Ardeal, in secolul I d. Chr. in cazul cel mai bun, ei nu puteau
da numele lor capitalei Dacilor. A ardtat-o de altfel lamurit V.
Parvan in Getica, p. 263, lucrare pe care d. Iorga o citeaza, dar
dupg cum se vede, n'o foloseste.
9. Descriind asezarile grecesti pe farmul Marii Negre, d.
Iorga spune urmatoarele : Teritoriul care ne preocupa vazu
statornicindu-se, pe locuri favorabile navigatiunii, centre ca Dio-
nysopolis (aproape de Balcic), ca doriana Kalatis (aproape de
Mangalia) ca ioniana Tomi (aproape de Constanta) ca Halmyris,
aproape de marile lacuri, ca Istria din delta". (p. 20).
Observam ca Dionysopolis nu e aproape de Balcic, ci chiar
dedesuptul lui, asezarea moderna ridicandu-se pe ruinele celei
antice. Acelas lucru i cu Callatis, ale carei cladiri se inaltau
chiar pe locul unde azi e Mangalia. Tot asa Tomis. Pe de alta
parte, asezarea Istriei tin e corect indicata : in delta ; ruinele
ei se afla azi pe malul lacului Sinoe iar acum doua mii de ani
zidurile Ii erau batute din toate partile de valurile marii, orasul
fiind asezat pe o insula aproape de tarm, dar foarte departe de delta1
10. Regii geti de dinainte de Buerebista sunt infatisati
astfel : Un Dromichete, un Orole, un Zyraxes ca ai predecesorul
lor inainte de epoca macedoneana, marele Sitalkes, care domnia
din Transilvania parka la Mare, fura deci regi tracici indigeni,
corespunzand intocmai regilor sciti din Dobrogea, nedainuitori
ca ei cu toata rapedea lor trecere dealungul paginelor istorice.
Ei putura sa-si dea seama curand ca aceasta noua regalitate,
avându-si Inca de si locuri intarite ca Genukla aparau Du-
narea centrul in Balcani, nu poate nici sa domine Dunarea,
M. Ebert, Sairussiand, in Reallexikon der Vorgeschichte, Berlin 1928-1929, p.
98-114 ; V. Parvan, Getica, p. 92; Al. Rosetti, Resturi de limbd scito-sarmatd.
la§i, 1930, p. 4-5.
1 Vezi V. Parvan, Histria IV In An. Ac. Rom., Mem. Sect. Ist., Seria
II, t. XXXVIII, p. 582 (harta) si 585.

www.dacoromanica.ro
 367

nici sä se sprijine pe Carpati, singurele conditiuni pentru ca sà

se poata mentinea" (p. 24).
A aseza pe acela§ plan si a trata la fel pe primii trei regi
amintiti ni se pare o incongruenta. Una este Zyraxes, un modest
regulus" din Dobrogea, intr'adevar asemanator micilor sta-
panitori sciti din aceia§ regiune si cu totul alta marele monarh
Dromichetes, unul din cei mai puternici regi ai Getilor, invin-
gatorul lui Lysimach macedoneanul i apoi ginerele acestuia
§i stapanitorul intregului tinut din stanga Dundrii si probabil
si a cetatilor Troesmis, Dinogetia, Aegyssus din dreapta ei. Intre
unul si celalalt este cam tot atata deosebire cat e intre Litovoi
voevodul dela 1247 si Mircea cel Bdtran. Nici sub raportul in-
tinderii teritoriului peste care stapa.neau, nici sub acela al iz-
banzilor militare nu poate fi comparatie intre unul si celalalt.
Mai e apoi i o alta deosebire intre cei 4 regi amintiti mai
sus de d. Iorga. Stapanirea lui Sitalkes are inteadevar centrul
de greutate in Balcani, la sud de Dunare, el fiind un rege tracic,
pe and aceia a lui Dromichetes getul este nord-dundreana Lup-
tele cu Lysimach au loc in stanga Dundrii, poate prin Baragan,
poate in altà parte a campiei muntene 1. Capitala lui Dromi-
chetes, Hells, e a§ezata tot la nord de Dunare 2 Marele stapânitor
get domina asadar batranul fluviu, avandu-0 resedinta in stanga
lui. Prin urmare afirmatia d-lui Iorga nu i se potriveste : Regali-
tatea lui Dromichetes nu si-a avut centrul in Balcani, cum
afirma domnia sa, ci in tinutul din stanga Dunàrii. Despre
Oroles nu se §-tie mare lucru legenda aminteste numai luptele
lui cu Bastarnii si pedeapsa pe care a dat-o soldatilor sai invinsi
insa, dupa toate probabilitdtile, si stapanirea lui si-a avut te-
meiul tot pe malul stang al Dundrii 3
11. Cu privire la campaniile lui Traian impotriva lui De-
cebal, d. Iorga face urmatoarele afirmatii : Inteo prima cam-
panie, pregatitä in Mesia superioara (ioi dupa Chr), Romanii
intrebuintara trecerea lesnicioasä dela Portile de Fier ca sä nä-
valeasca in Banat, teritoriul Burilor, si sä caute prin Vest calea
Sarmisagethusei" (p. 29). In cea de a doua campanie, Traian
ataca... prin vaile Jiiului i Oltului". In prealabil, construise,
prin Apolodor din Damasc, un pod de piatra in fata cu Dru-
betis, pentru ca s. impiedice, pe de o parte, legaturile lui Decebal
1 V. Parvan, Getica, p. 60-65.
2 Idem, p. 65.
3 Idem, p. 67-68.

www.dacoromanica.ro
368

cu aliatii lui din stepa i sa poata, in acela§ timp, la nevoie, duce

un razboiu de exterminare in cursul toamnelor ploioase i gre-
lelor ierni dunärene" (p. 30).
Izvoarele istorice cunoscute azi nu indreptatesc afirmatia
el Traian ar fi trecut Dunarea pe la Portile de Fier". Se §tie
ca prin aceastä denumire se intelege stramtoarea ce se intinde
intre Orsova i Kladovo (la vest de T.-Severin), pe unde Du-
narea facut cu greutate drum 1. Dimpotrivä cercetarile celor
care s'au ocupat in mod special de prima campanie a lui Traian
ne arata cu totul alta cale : Armata romanä a trecut Dunarea
pe la Lederata, in apropiere de Viminacium. a inaintat dupa
insa0 marturia lui Traian spre Berzobis i Azizis 2 0 de aci a
pornit spre Sarmisegetuza 3. Indicatia d-lui Iorga este deci gre§ita.
In ce prive§te atacul, in timpul campaniei de a doua, prin
valea Jiului, niciun izvor istoric nu-1 arata. Se §tie azi in mod
precis ca Traian a trecut muntii pe valea Oltului pe care se afla,
la nord de Ramnicul Valcei, Castra Traiatta 4. Se §-tie deasemenea
de luptele care au avut loc in Moesia inferior 5. Dar de un atac
pe valea Jiului, nu se pomene§te nimic. Daca d. Iorga adznite
un asemenea atac, atunci trebuie s. arate ti dovezile, sau in caz
cand nu le are, sa prezinte lucrul ca o ipoteza sau supozitie.
In sfar§it nu credem ca podul dela Drubetis ar fi fost cons-
truit de Traian, i pentru ca s. impiedice legaturile lui Decebal
cu ali4ii lui din stepa". Banuim ca d. Iorga se gande§te, cand
vorbe§te de aliati, pe deoparte la Sarmatii Iazygi din campia
Tisei, pe de alta la Sarmatii Roxolani din Basarabia i nordul
Marei Negre. Pentru a fi in legatura cu unii sau cu ceilalti, De-
cebal avea insa cdi directe, spre Apus, peste Tisa, spre Rasarit,
prin campia munteana sau pasurile moldovene. Intrucat ar fi putut
impiedica construirea podului aceste legaturi care se faceau pe
drumuri foarte indepartate de el ? Justificarea de mai sus ni se
pare inexactä.
1 Vezi foaia topografia, Orsova ; cf. Adolf Stielers Hand Atlas, Gotha,
Justus Perthes, harta no. 21.
2 Inde Berzobim, deinde Aixim processirnus" la Prisciani Inst. gramm.,
VI, 13. E sinzura propozitie pastratil din comentariile lui Traian asupra rAz-
boiului cu Dacii.
3 Xenopol, Istoria Romeinilor din Dacia Traiand, ed. 3 vol. I, p. 97-1o4;
C. dela Berge, Essai sur le regne de Trajan, Paris 2877, p. 43 ; Roberto Pari-
beni, Optimus Princeps, Messina, 1926, p. 241.
4 Parvan, Getica, p. 118 nota ; cf. Xenopol, o. c., I, p. 113.
5 V. Parvan, Getica, p. 119.

www.dacoromanica.ro
 369

12. Vorbind de colonizarea i romanizarea Daciei, d. Iorga

spune ea' Ulpia Traiana, cu podoabele ei, inlocui regala miserie
a Sarmisagethusei" (p. 32). Aprecierea e cu totul gre§itä. Iz-
voctrele istorice ne arata ca in Sarmisegetuza lui Decebal nu era
mizerie regalä" cum crede d. Iorga, ci dimpotriva bogatie si
lux. Johannes Lydus, intemeindu-se pe lucrarea lui Criton, me-
dicul i insotitorul lui Traian, ne spune Ca imparatul a luat din
Dacia cantitati enorme de aur §i. argint, in afard de un numar
uria§ de vase §i. cupe de metal pretios 1. Profesorul J. Carcopino
dela Sorbona, ocupandu-se intr'un studiu special de bogatiile
lui Decebal, ajunge la concluzia ca Traian a luat din Dacia 165.000
kilograme aur i 331.000 kilograme de argint, reprezentand im-
preuna o valoare de peste 618 milioane lei aur, gratie carora finan-
tele imperiului au putafi indreptate. Cantitatea aceasta de
metal pretios se explica prin stocajul" produselor exploatarii
locale intr'un interval de treizeci de ani 2 Tezaurul regal era
a§adar plin,. Pe de altä parte §tim ca s'au gasit intr'o pe§terà
din munti hainele i tofele scumpe ce fusesera ascunse de De-
ceba13. (Cu patru sute de ani mai inainte, regele Dromichetes
poftise pe Alacedonenii lui Lysimach la mese de argint, cu vase
de aur i cu scaune impodobite cu stofe scumpe 4). Cetatea in-
sa§i a Sarmisegetuzei era intdrità cu ziduri puternice. Sa nu
uitam cà printre conditiile pacii impuse de Traian dupä primul
razboi era 0 aceia ca Decebal sà inapoieze toate ma0nele si
mesterii primiti dela Romani". Ce facusera oare ace§ti me§teri
dacd nu in primul rand cetätile a caror dathmare este iara§
una din conditiile pacii din io2 ? Cand §tim toate acestea din
izvoarele istorice ale vremii, se mai poate oare vorbi de regala
miserie" a Sarmisegetuzei ? 0 asemenea calificare dovede§te o
judecata cu desavar§ire gre§itä, rezultat al unei regretabile lipse :
ori de inforrnatie ori de iriterpretare istoricd a faptelor.
13. Cu privire la caracterul latinei vulgare din Dacia, din care
a ie§it mai tarziu limba romaneasca, d. Iorga face urmatoarele
afirmatii : E in adevar un caracter militar, ca i unul rural in
latina vulgara care deveni, dupa numeroase amestecuri ulterioare,
limba romaneasca : batran nu e de obiceiu senex, cuvant care,
1 De Magistratibus, II, 28, dupà J. Carcopinu, Les richesses des Daces
et le redressement de l'empire romain sous Trajan, in Dacia, I (1924), p. 29.
2 0. C., p. 31 33.
3 V. PArvan, Getica, p. 241, cu indicarea izvoarelor.
4 Ibidem.

www.dacoromanica.ro
370

de altfel, a dispdrut din toate limbile romane, nici vetulus, caci

vechiu se aplica numai lucrurilor, ci, cas rar, veteranus, sens,
care, de altfel, pe acel timp se intalnia poate in latina vulgara
din toate provinciile". (p. 31) Se ridica insa o obiectie : Existd
in limba noastra cuvantul pdmiint din pavimentum ceiace ar
insemna o preponderenta a vietii urbane" ca sa intrebuintam
insa§i vorbele d-lui Iorga. Aceasta insa se explich dupa dom-
nia sa prin faptul ca terra fiind intrebuintat in române§te
numai pentru fard a trebuit sa se gaseasca un alt termin pentru
solul care hräne§te" (p. 31, nota 2).
Credem ca aceasta explicatie e gre§ità. Coloni§tii din Dacia
cuno§teau evident §i cuvantul terra care servea in mod obi§nuit
pentru designarea solului §i. care a dat in celelate limbi romanice
terre, terra, etc. Ca in Dacia O. ajunga totu§i a birui
pentru exprimarea unei notiuni fundamentale 0 de intrebuintare
permanentd, termenul pavimentum, a trebuit ca acest termen sä
fi fost intrebuintat de o mare multime de ord§eni care sa-1 im-
puna ruralilor. Acesta a fost cazul cand ora§ele Daciei fiind pa-
rasite, de frica navalitorilor care le vizau in primul rand, popu-
latia lor s'a retras in locuri mai ferite, prin satele vecine care
nu atrageau atat atentia barbarilor. Explicatia de mai sus a
domnului Iorga Ca s'a gasit un alt termen pentru solul care
hranWe, deoarece terra a fost intrebuintat in romane§te numai
pentru Ora, ni se pare eronata din punct de vedere lingvistic.
Intrebarea e tocmai de ce cuvantul terra, intrebuintat in toate
limbile romanice spre a designa solul, numai in romane§te n'a
pastrat aceasta acceptiune fundamentala, ajungancl sa fie fo-
losit numai cu intelesul derivat de kird? Fiindca raspundem
noi pentru intelesul fundamental a fost impus, prin impreju-
raffle specifice ale romanismului dacic, un alt termen §i anume
termenul urban pavimentum.
In legatura cu aceasta §i pentru o mai justa caracterizare
a latinei vulgate din Dacia, socotim util s'a aducem Inca un fapt,
tot de natura lingvistica : Pentru a designa un Mc sau o a§ezare
intaritä, se intrebuinteaza in române§te cuvantul cetate din civitas,
alt termen de caracter urban. E interesant de observat ca nu
s'a folosit un termen tehnic, militar, cum ar fi fost castellum
sau arx, ci s'a recurs la insu0 cuvantul care designa a§ezarea
urbana. Alegere explicabila dad, ne gandim la epoca mai tarzie
a apararii militate romane, cand impotrivirea la atacul barba-
rilor se facea nu la adapostul intariturilor militate speciale, ci

www.dacoromanica.ro
 371

din dosul zidurilor ora§elor fortificate. Un exemplu ni-1 ofera

colonia Romula din Oltenia care multume§te imparatului Filip
0 fiului sail fiindca au intarit-o printr'un zid circular. '
14. Navalirea barbarilor germanici in Dacia 0. influenta
exercitata de ei asupra elementului romanic de acolo este inf a-
ti§ata de d. Iorga in felul uimator : In00 Romanii statornicira
acolo (i. e.in Dacia) se pare, in calitate de popoare federate, bande
gote, iuthunge pe urma, deasemeni, acelea ale Gepizilor, ale Tai-
falilor 0 ale Vandalilor ; dar n'am putea sd li atribuim rolul care
revine, pe Rin, Francilor 0 Burgunzilor" (p. 33). Dupd para-
sirea Daciei, in epoca marilor migratii, gäsim neamurile germa-
nice numai in doua puncte : Bugeacul sau Basarabia meridio-
nala,... 0 Panonia centrala. Gotii se stabilirà pe Dunarea infe-
rioara, aproape de guri, in vreme ce Dunarea mijlocie ramanea
domeniul Vandalilor, fratii bor. Pentru ei, Dacia, evacuata de
Romani 0 unde orice viata urbana fu curand desavar0t minata,
nu mai oferia nicio atractie ; teritoriul insu0 cu padurile Mol-
dovei actuale 0 ale Munteniei, cu baltile Dunarii, nu li spunea
nimic, mai ales dupà ce navalitorii devastasera regiunile colonisate
ale Olteniei 0 vaile ardelene" (p. 34). Nu e de mirare deci daca
nu exista in limba romana niciun terrnen de origine gota" (p. 35).
Afirmatia Ca Dacia a ramas in afara a§ezärilor germanice
nu corespunde realitatii. Examinarea, fard idei preconcepute, a
izvoarelor timpului, ne duce la concluzii contrare. Iata cateva
din §tirile pe care ni le dau aceste izvoare : 1) Iordanes poves-
tind imprejurarile din vremea imparatului Constantin (306-337),
spune : [Vandalii] pe vremea aceia traiau acolo unde sunt astazi
Gepizii, anume langa thurile Marisia, Miliare, Gilpil 0 Grisia, acesta
din urma fiind mai spre miaza noapte decat toate celelalte. Van-
dalii aveau pe atunci la rdsdrit pe Goo, la apus pe Marcomani,
la miaza noapte pe Hermundoli 0 la miazazi Istrul, care se mai
chiama 0 Danubius" 2. Raul Marisia e Mure§ul iar Grisia e Cri§ul,
a§adar Vandalii locuiau in regiunea Banatului 0 a Cri§anei, iar
1 [R}ESTITUTORES ORBIS fIlOTIUS OB TUTELkM CIVIITATIS]
COLONIAE SUAE ROMUL[AE] CIRCUITUM MURI MANU MILITARI A
SOLO FECERUNT. in C 1. L. III, 8031.
2 Quo tempore erant in eo loco manentes, ubi nunc Gepidas sedent
iuxta flumina Marisia, Miliare et Gilpil et Grisia qui omnes supra dictos ex-
cedet. erat namque illis tunc ab oriente Gothus, ab occidente Marcomanus, a
septentrione Hermundolus, a meridie Histrum, qui et Danubius dicitur" Iordanes,
De origine actibusque Getarum, XXII, 113, ed. Mommsen in Monumenta Germa-
niae historica, Auctores, tomul V, partea I, Berlin 1882, p. 87.

www.dacoromanica.ro
372

la rasarit de ei, adica in Ardeal §i in Muntenia erau, dupg

spusa lui Iordanes, Gotii. Intre ace§tia din urm i Vandali
are loc o luptà la raul Marisia 1). 2) Eutropius, care scrie in vre-
mea imparatului Valens deci intre 364 §i 378, are urmatorul
pasagiu : Traian a supus Dacia §i a facut o provincie romand
din acele teritorii de peste Dundre pe care astdzi le ocupd Tai-
phalii, Victohalii i Thervingii" 2. Cate §.1 trele aceste neamuri
sunt germanice. 3) Ammianus Marcellinus care §i-a alcatuit opera
pela 390, ne spune cà imparatul Valens a mers impotriva Gotilor
in trei ani consecutivi, anume in 367-369. In primul an a trecut
Dunarea pela castelul Daphne, situat pe malul stang al ei, dupd.
Kiepert, la gura Arge§ului, dupa Tocilescu, la satul Spantov,
io kilometri spre rasdrit de Oltenita. N'a putut da insä peste
du§man, deoarece se reträsese in munti. Al doilea an, n'a fost
chip sä tread. Dunarea din cauza inundatiilor, iar in anul al treilea
a trecut-o pela Noviodunum (Isaccea), a batut pe Atanaric
l'a fugarit 3. Ceeace ne intereseaza in mod special din aceasta
relatie este expeditia cea dintai, facutd. in Muntenia i care n'a
putut s5. dea de urma Gotilor, deoarece ace§tia se retrasesera
in munti, adica in Carpa(i 4. Observam cä Ammianus Marcel-
linus scrie numai la doua decenii dupä aceste evenimente. 4) Ior-
danes vorbe§te in mai multe randuri de stapanirea Gepizilor
asupra Daciei Traiane. Astfel dupd infrangerea Hunilor aflam
ca. Gepizii au reclamat ca un drept al lor locurile unde §ezuserä
Hunii §i au pus stapanire pe toatä Dacia" 5 (anul 454). Poves-
tind in altä parte evenimentele care au avut loc un secol mai
tarziu (anul 551), spune : De Dacia veche vorbesc, pe care azi

1 Iordanes, Get., XXII, 114-115, idem, p. 87-88.

2 Daciarn Decebalo victo subegit, provincia trans Danubium facta in
his agris, quos nunc Taifali, Victoali et Tervingi habent". Eutropi Breviarium
tb urbe condita... VIII, 2, ed. H. Droysen, in Monumenta Germaniae historica,
Auctores, tomul II, Berlin, 1879, p. 136.
3 Prope Daphnen nomine munimentum est castra metatus ponteque
contabulato supranauium foros flumen transgressus est Histrum resistentibus
nullis. iamque sublatus fiducia cum ultro citroque discurrens nullum inueniret,
quem superare poterat uel terrere : omnes enim formidine perciti militis cum
apparatu ambitioso propinquantis, montes petinere Serrorum arduos et inac-
cessos nisi perquam gnaris". Amniiani Marcellini rerum gestarum libri qui sit-
persunt, XXVII, 5, 2 6, ed. V. Gardthausen, Lipsca, 1875, p. 104-105.
4 Vezi §i Al. Philippide, Originea Romdnilor, vol. I, p. 300.
5 Nam Gepidi Hunnorum sibi sedes viribus vindicantes totius Daciae
fines velut victores potiti". Get. L, 264, ed. cit. p. 126.

www.dacoromanica.ro
 373

dupà cum se stie, o stapanesc neamurile Gepizilor" 1. Hotarele

tinutului supus acestora sunt aratate precum urmeaza : que
(scl. Gepidarum patria) magnis opinatisque ambitur fluminibus.
Nam Tisia per aquilonem eius chorumque discurrit ; ab africo
vero magnus ipse Danubius, ab eoo Flutausis secat". 2 Ceeace
inseamna Ca acest tinut era marginit la miazanoapte si la apus
de Tisa, la miazazi de Dunare, iar la rasarit de Olt. Caci Flutausis
tinand seama de descrierea pe care i-o face Iordanes 3 este mai
de graba Oltul, asa cum afirma cei doi editori ai acestui isvor
istoric, Clos i Mommsen, precum si C. Diculescu, decat Siretul
asa cum au propus von Miillenhoff i Schuchardt 4. De unde
rezultd cà tinutul ocupat i stapanit de Gepizi i numit din cauza
aceasta GePidia, cuprindea Crisana, Banatul, Oltenia si Ardealul.
Cand Jordanes spune eh acest tinut in conspectu Moesiae sita
trans Danubium corona montium cingitur" 5 §.1 cá haec Gotia,
quam Daciam appellavere maj ores, quae nunc, ut diximus, Ge-
pidia dicitur" 6, este evident ca el cuprindea i podisul Transil-
vaniei, inconjurat, cum ne arata textul, de cununa de munti"
a Carpatilor.
Din cele de mai sus rezulta credem in mod evident
cà neamurile germanice Gotii, Gepizii, Vandalii, Taifalii au
locuit i stapanit Dacia. Daca a ramas ori nu dela ei vreun cuvant
germanic, asta e o alta. problemä. Ori care ar fi raspunsul, mar-
turiile documentare privitoare la neamurile germanice din Dacia
existä si nu pot fi anulate printr'o simpla afirmatie. Ramâne deci
stabilit Ca in Dacia insasi s'au asezat neamuri germanice, dupà
parasirea ei de care Romani. Cum se explica atunci afirmatia con-
trara a domnului Iorga ? Ea se intemeiaza credem pe pre-
misa ea in limba romana nu se gaseste niciun element vechiu
germanic. De unde urmeaza, data ffind continuitatea Romanilor
in Dacia Traiana, cal neamurile germanice n'au locuit niciodata
acest teritoriu. E vechea pdrere pe care au sustinut-o i Hasdeu
1 Daciam dico antiquam, quam nunc Gepidarum populi possidere nos-
cuntur" Get. XII, 74, ed. cit. p. 75.
2 Get. V. 33, ed. cit. p. 62 ; cf. Geograful Ravenat, IV, 14 : nam fluvius
Flautasis finit ipsam patriam" (= Gepidarum).
3 Qui rapidus ac verticosus in Istri fluenta furens divolvitur" Get. V.
33. ed. cit. p. 62.
4 Die Gepiden, p. 73-4.
5 Get. XII, 74, ed. cit. p. 75.
Ibidem.
7 Istoria criticd a Roinknilor, Bucuresti, 1875, p. 301-306.

www.dacoromanica.ro
374

si Xenopol 1. Acesta din urma relatând campania lui Valens

irnpotriva Gotilor, pe la Singidunum, omite sa vorbeasca insa pi
de ceilalta, din campia Munteniei, care avusese loc cu doi ani
mai inainte si care dovedeste prezenta lor in aceasta regiune. 2
Evident ca neamurile germanice n'au putut juca la noi
rolul pe care l'au jucat in Apus, Francii, Burgunzii i Longo-
barzii ; a nega insa orice influenta a lor asupra neamului nostru,
cum face d. Iorga, ni se pare excesiv. Nu admitem concluziile
d-lui Diculescu, care in lucrarea Die Gepiden p. 185 evalueaza
mostenirea veche germanic6 in limba romand la cel putin trei
sute de cuvinte, in afard de partea apreciabila ce-i revine in ono-
mastica i toponimie. 3 Dar nici nu putem sustine, alaturi
de d. Iorga, cä diferitele neamuri germanice, care au stat atAta
vreme in tinuturile noastre n'au avut asupra conlocuitorilor nici
un fel de influenta. 4
15. Cu privire la terminologia noastra bisericeasca, d. Iorga
face urmatoarea afirmatie : Trebuie de asemenea tinut soco-
teala de un fapt foarte important c5. religia este numai lege"
si cà multa vreme acest termin a fost intrebuintat aproape nu-
mai in sens religios, fiind inlocuit in ceiace priveste dreptul prin
obiceiu, traditie (obiceiul pdmintului)" (p. 36).
Observam ca termenul lege" a avut la noi din vremuri
stravechi i o acceptiune juridica i anume in legatura cu una
din institutiunile fundamentale ale vechiului drept românesc,
institutia juratorilor. Atunci când una din parti cerea sä i se
admitä proba prin juramantul unui numar de locuitori de ace-
iasi situatie socialä, se spunea cu o formula consacrata Ca lua
legea" sau legea Orli". Iar daca partea adversa, la rându-i,
voia sa probeze prin juramântul unui numar indoit de martori
ca dreptatea e de partea ei, formula era cà a luat lege peste lege".
16. Despre influenta sbavä asupra limbei noastre, d. lorga
ne spune, intre altele, urmdtoarele : ...Dacä termenii privitori
1 Istoria Romdnilor din Dacia Traiand, ed. 3, vol. II, p. 1-18.
2 Idem, p. 12-13.
3 Vezi i lucrarea aceluia§ Altgermanische Bestandteile im Rumdnischen
in Zeitschrill /Ur romanische Philologie, XLI (1921), p. 420 428.
4 E rolul filologilor i lingvi§tilor sà stabileasca' ce rdinine castigat stiintei
din nunArul de cuvinte arátat ca fiind de origine veche germana' de cátre d.
Diculescu. Cf. recenziile fkute de : d. Ovid Densusianu in Grai i sullet, I,
2, p. 347-353 ; d. Al. Philippide, in Originea Romdnilor, vol. II, Ia.i, 1928,
P. 346-350 ; Ilie Gherghel in Arhiva... din Iasi, XXXI (1924), p. 296-314
si extras. Veil si Kr. Sandfeld, Linguistique balcanique, Paris, 1930, p. 96 97.

www.dacoromanica.ro
 375

la agricultura sunt slavi, numele animalelor fara exceptie sunt

de obarsie latinä. Imprumuturile de la Slavi prin limbd n'au
facut decat sa nuanteze, adesea chiar numai sh' dubleze, fondul
primitiv slujind a exprima ideile i sentimentele" (p. 38).
Afirmatia cà termenii privitori la agricultura sunt slavi"
e deadreptul extraordinara. Acum saizeci de ani, Hasdeu afir-
mase intr'adevar ca aproape totalitatea terminologiei agricole a
Românilor este curat slavica" 1. El influentase i pe Xenopol
care in Istoria Romeinilor din Dacia Traiand spune ca in agri-
cultura influenta slavona este puternica" i ca cel putin juna-
tate, dacà nu mai mult" din termenii referitori la acest domeniu
sunt de origine slava 2 Dar aceste pdreri nu se sprijineau pe o
cercetare atenta a faptelor. Azi, dupa atâtea studii aparute intre
timp 8i printre ele se cuvine sa mentionam insasi contributia
domnului Iorga 3a afirma cã termenii privitori la agricultura
sunt slavi, este o eroare nepermisä intr'o lucrare de incepator,
necum intr'o opera de sinteza. Intr'adevar, cercetarea etimo-
logiei termenilor esentiali referitori la agricultura ne dovedeste
imediat originea latind a celor mai insemnati dintre ei. Iata, in
privinta aceasta, concluziile unui invatat pe care d. Iorga cred
cà nu-1 va putea contesta : Toate felurile de cereale si de legume
au numiri latine : grau, orz... sdcard, meiu i apoi : fasole (faseo-
lum), laud (denumirea veche a bobului), ceapd (cepa), aiu, cu-
rechiu (cauliculum)... Muncile agricole sunt : a ara, a sdnidna, a
treiera, a secera, a culege ; paiu, fein, fake sunt, de asemenea, latine.
Secetd e siccitas... Cel din urma produs al muncii agricole are,
de asemeni, nume de aceiasi oboxsie : Mind, lanturd, pane. Voca-
bularul viticol : vi/d (vitis), and (uva), vi., bute, toti arborii fruc-
tiferi i un destul de mare numbir de arbori de pddure (din pa-
ludem) au nume luate din latineste : prun, mdr (malus) gutuiu
(malus cydonia) cerq, pdr, fag (fagus; v. fr. faye), nuc (nucus),
piersic (persicus), corn (cornus), ulm, frasin, etc. (v. si ghinda)".
S'ar fi putut adaoga la aceste cuvinte i altele precum paring,
neghind, a viintura, cdpistere, dirt', a cerne, aluat, a freimdnta, cdr-
pdtor, a coace, cuptor, pldcintd, pdsat, apoi ridiche, varzd, nap,
pepene, ldptucd, lime, legumd, dupa aceia pom, poamd, precum
1 Originele agricullurei la Romelni, in Columna lui Traian, 1874, no. 3, p.
49-53.
2 Ed. 3, vol. II, p. 67.
3 Vezi Geschickle des rumcinischen Volkes, vol. I, Gotha 2905, p. 225-216.

www.dacoromanica.ro
376

si colectivele nucet, pomet, fdget, cornet, etc. 1. Dar si atatea cate's

pomenite de invatatul amintit, ele sunt deajuns pentru a indrep-
tati concluzia cá termenii esentiali privitori la agricultura sunt
latini, nu slavi. Pasagiul de mai sus e al domnului... Neculai Iorga ;
l'am reprodus din Istoria Romdnilor i a civilisafiei lor adica
din aceiasi carte in care se afirm5. cà termenii privitori la agri-
cultura sunt slavi", insä din capitolul VII al ei, intitulat : Ele-
mentele civi1isaiei romdnesti n epoca modernd (p. 122-123). Cum
s'o fi inpacand concluzia dela p. 38 cu afirmarile dela p. 122 123,
n'am putut intelege. Un lucru e insä clar : prezenta acestor cloud
opinii care se contrazic, in aceiasi carte, e caracteristica pentru
felul de a lucra al autorului, pentru metoda intrebuintata.
Nici afirmatia cea de a doua, c5. numele animalelor fard
exceptie sunt de obarsie latinr nu-i adevarat5. Dintre cele do-
mestice, poarta nume slave bivolul, gdsca, cocosul, ogarul, iar
dintre cele salbatice dihorul, gusterul, cristeiul, cdrtip, leistunul,
lebdda, molia, nevdstuica, paingul, racul, strechea, stdrcul, tran-
tomb, veverip, vrabia, zimbrul 2 De aceiasi origine e i termenul
generic dobitoc. Dupà cum se vede, numele de animale, departe
de a fi fara exceptie" latine, dovedesc, dinpotriva, o apreciabila
influenta slava.
Nu suntem de parerea d-lui Iorga nici când afirma cá im-
prumuturile de la Slavi prin limba n'au fdcut decat sa nuanteze,
adesea chiar nurnai sà dubleze, fondul primitiv slujind a exprima
ideile i sentimentele". (p. 38). i in privinta aceasta, laptele
contrazic aprecierile de mai sus. D. Densusianu cercetand in
mod amanuntit 3 influenta slava asupra limbei noastre, a ajuns
la o concluzie cu totul deosebità. Socotind-o deplin intemeiatä, ne-o
insusim i o reproducem in cele ce urrneaza. L'influence slave
spune domnia sa se trahit dans plusieurs de ses particularites
morphologiques (c. a. d. du roumain !) et des plus caracteristi-
ques. Mais c'est surtout dans son lexique qu'il a ete impregne
de nombreux eléments slaves. Une bonne partie de l'héritage latin
1 Vezi C. Diculescu, Die Gepiden, p. 202-207.
2 Vezi 0. Densusianu, Histoile de la langue roumaine, Paris, 1901, p. 259.
3 0. c., p. 255 268 Domnia sa inirà, pe categorii, cuvintele slave mai
insemnate intrate in limba român'a. Categoriile sunt : 1. Omul (particularitali
fi/ice §i morale, dispozitii psihice, conditie socialk profesiuni, actiuni). 2. Le-
gdturt de rudenie. 3. Corpul omenesc. 4. Alimente. 5. Imbrdcdminte, inalfcrminte.
U. Locuinfa. 7. Animate. S. Plante. 9. Natura. lo. Instrumente, ustensile, dile-
rite obiecte. ii. Metale ci diferite substanfe. 12. Mcisuri. 13. Timpul. 14. Zilele
sdpkinzdnii. 15. Superstifii. i6. Diverse.

www.dacoromanica.ro
 377

a eté remplacée par des emprunts faits au slave, et ce n'est pas seu-
lenient pour exprimer des notions secondaires qu'on a puisé au
trésor lexical de cette langue; les mots les plus courants, les plus
indispensables pour rendre telle on telle idee ont ete' pris par le YOU-
main au dictionnaire slave" 6. Son influence SW le roumain fut
beaucoup plus intense et variee que celle du germanique sur Vita-
lien on le francais. 11 ne s'agit pas là seulement de l'emprunt de
quelques suffixes ou de quelques mots, mais de la penetration
d'un idiome par l'autre, d'un melange ou le fonds linguistique
primitif se modifia peu a peu par la perte d'anciennes formes
et par l'assimilation d'un nombre considerable d'elements nou-
veaux" 7. Deaceia, concluzia domnului Densusianu este : On se
rendrait coupable d'une falsification de l'histoire si l'on re voulait
pas reconnaltre la grande paq d'in fluence qu'a eue le slave SW le
rountain"1. Suntem exact de aceiasi parere.
17. Tot in legatura cu influenta slava, d. Iorga afirma cà
antropologia si etnografia nu constata tipul slay la Romani,
ci numai tipul trac, brun, scurt de trup, vioiu la chip si cu fata
deschisa" (p. 38).
Daca noi continuam, antropologiceste, tipul bastina§ilor,
atunci trebuie sa admitem ca il continuam pe acela al Tracilor
din inuturile noastre, adica al Dacilor sau Getilor. In cazul acesta
insa, portretul facut de d. Iorga nu concorda cu ceiace ne spun
izvoarele istorice despre Daci. Intr'adevar potrivit marturiilor
vechi, Dacii par sa fi fost blonzi, nu bruni. Aceasta e concluzia
la care ajunge V. Parvan in Getica 2 Dar in afara de aceasta ob-
servatie, ne intrebam : Se poate afirma, in stadiul actual al cer-
cetarilor, cä antropologia si etnografia constata la Romani numai
tipul trac, brun, scurt de trup, vioiu la chip §i cu fata deschisa" ?
Dupa cate stim, cercetarile in aceasta directie sunt abia la in-
ceput, asa incat ni se pare ne§tiintific a generaliza sau a prezenta
ca fapte dovedite, impresii subiective.
18. Pecenegii n'au avut, dupa parerea d-lui Iorga, legdturi
cu strdmosii no§trii. Ei ramasera cu totul isolapi in lagarele
lor din mijlocul pustiului si al stepei ; aceia§ fu soarta Cumanilor
de acela§ sange care li urmard in veacul al XI-lea"... (p. 40).
Asa sá fi fost oare ? Un document din 1224 vorbeste de
silva Blacorum et Bissenorum" din Ardeal adica de padurea

1 0. c., p. 247,
2 P. 168, cu indicarea izvoarelor.

www.dacoromanica.ro
378

Romanilor 0 a Pecenegilor 1, ceiace dovedeste o vecinatate, daca

nu chiar o conlocuire 2 Toponimia ne arata dupa spusele fib-
logilor alte urme ale asezdrii Pecenegilor pe pamantul românesc.
Astfel in Teleorman, un pichet poarta numele de Peceneaga. Acela§
toponimic ii intalnim in judetele Buzau si Bràila, iar sub forma
Picineagul in Muscel 3. In Hateg, deci in inima teritoriului ro-
mânesc, gasim o vale cu numele Pi§ineaga iar in Banat, lang5.
Mehadia, un sat Pecenicica. Nu e exclus ca §i denumirile Cepe-
neagul (Lacul Cepeneagului in Teleorman) i Piceganii (mosie
langa. Ballad intr'un document din 1623) 5 sa se refere tot la
Pecenegi. Pe baza acestor fapte, cred deci ca expresia cu totul
izolati" nu-i exacta cand e vorba de Pecenegi. Ea e deadreptul
falsä in ce priveste pe Cumani. Nu se poate concepe chiar
dacä n'ar exista izvoare istorice precise si categorice care s'o in-
firme Meia unei dominatiuni de aproape doua sute de ani
in asemenea conditii de totala izolare", cu lagare asezate in
mijlocul pustiului 0 al stepei". Marturiile vremei ne arata insä
ca nu poate fi vorba de asa ceva. Au existat legaturi intre Cumani
si Roma.ni, sub multe raporturi. Ca sä le intelegem, trebuie insä
sä ne amintim ca acesti Cumani, mai ales spre sfarsitul secolului
XII si inceputul celui de al XIII-lea, nu mai reprezentau o populatie
salbateca. Documente din cancelaria papala ne arata cà unii
dintre ei, sub conducerea principelui Bortz trecusera deja la
crestinism si cä exista un episcopat al Cumanilor la 1228 6; o
cronica apuseang vorbeste de cdsatoria unor cavaleri cruciati
francezi cu fiicele capeteniei cumane Soronius ; un alt cavaler
Nariot de Toucy era ginerele regelui Ionas al Cumanilor no- 1 ;

1 Hurmuzaki, I, p. 83 85.
2 Aceasta e dealtfel §i parerea d-lui Iorga dar... in alta lucrare. Iata,
inteadevar, ce gasim in memoriul despre Imperiul Cumanilor §i Domnia lui
Basarabd citit de d-sa la Academia Romana, in 1927, deci cu doi ani inainte
de aparitia operei Istoria Rorndnilor §i a civiliscifiei kr care-I utilizeath 0-1 ci-
teazd : 0 asemenea továra§ie nu supunere a populatiei romane§ti de care
ndvalitorii asiatici pare a se oglindi in numele de Silva Blacorum et Bis-
senorum" padurea Romanilor §i a Pecenegilor... (p. 102). Cum ramane in cazul
acesta cu izolarea totala" In lagarele din mijlocul pustiului §i a stepei" ?
3 Iorgu Iordan, Rumlinische Toponomastik, Bonn und Leipzig, 1924, p. 103.
4 Vezi pentru toate locurile indicate pana. ad V. Bogrea, recenzia lucrarii
lui I. Iordan, Nume de localitali romdnegi provenite de la nume de popoare,
in A nuaru/ Institutului de Istorie Nalionald din Cluj, I (1922-1922), p. 385.
5 Vezi Al. Philippide, Originea Romdnilor, vol. II, Ia§i, 2928, p. 361.
6 Dr. Ioan Ferent, Cumanii ci episcopia kr, Blaj [293!), p. /30-136.
7 B. P. Hasdeu, Originile Craiovei in Oltenescele, Craiova, 2884, p. 59-72.

www.dacoromanica.ro
 379

bilimea cumana a dat o dinastie Bulgarilor 1 si o regina Ungu-

rilor 2 Dar pentru ca acesti Cumani sa joace rolul pe care l'au
avut in regatul Ungariei, dupa gonirea lor de Tatari, pentru ca
sä poata da o regina unui stat de o atat de inaintata cultura ca
a Ungurilor la sfarsitul secolului al XIII-lea, pentruca sa creased
pe un rege ca Ladislas al carui nume a ramas in istorie legat de
numele lor, pentruca sa-si impuie imbracamintea, moravurile,
pentruca sa ajunga la punerea in scris a lirnbii lor, in acel Codex
Cumanicus pe care l'a tiparit Geza Kim, a trebuit ca semintia
turceasca oprita la Dunare aproape douà veacuri sa se fi impar-
tasit larg de civilizatia occidentala a timpului, iesind din umi-
lele practice pagane dela inceput. De ce n'ar fi exercitat o influentä
covarsitoare asupra alor nostri intr'o fasä de desvoltare mult mai
modesta" ? S'ar putea crede, data fiind teza pe care o sustinem,
ea randurile de mai sus, de unde incepe citatul, ne apartin. De
f apt ele se datoresc, oricat de extraordinar s'ar parea, d-lui N.
Iorga : le-am reprodus din memoriul domniei sale Imperiul
Cumanilor i Domnia lui Basaraber , publicat de Academia Ro-
mana 3. i ceeace e caracteristic, acest memoriu a fost folosit
de d. N. Iorga in opera sa de sinteza, (e chiar citat la p. 6o), in
care se afirma totusi cu 20 de pagini mai inainte cà Pecenegii
si Cumanii au ramas cu totul isolati", in lagarele lor din
mijlocul pustiului si al stepei". Se poate itieWurmai pe-
nibila incongruenta ? Cat de surprins va trebui sa rdmaie
cetitorul strain luand cunostinta de o opera de sinteza atat de
arbitrara !
Evident, faptele ne impun alte concluzii. Izvoarele istorice,
departe de a arata pe Cumani i Pecenegi izolati" in lagarele
lor, ne vorbesc dinpotriva de relatii intre acestia i populatia
Româneasca. Petru i Asan, capeteniile Vlahilor din Balcani
(Haemus) bat armatele bizantine cu ajulor dela Cumani, la care
se refugiasera, trecand Dunarea, dupa infrangerea lor iniialã .
Aproape en un veac mai inainte, Romanii calauzisera pe Cumani

1 A Terterizilor dela Vidin. Vezi C. Jirecek, Geschichte der Bulgaren,

Praga, 1876, p. 278.
2 Elisabeta, sotia lui Stefan al V-lea (127o-1272) §i mama viitorului
rege al Ungariei Ladislau Cumanul (1272-1290). Cf. Dr. Eugen Csuday, Die
Geschichte der Ungarn, ed. 2, 1900, p. 288-292.
3 Memoriile Sectiunei Istorice, seria 3, t. VIII, p. 102.
4 C. C. Giurescu, Despre Vlahia Asanqtilor, Cluj, /93i (extras din Lu-
cfairile Institutuhii de Geografie al Universitatii din Cluj, vol. IV), p. 116.

www.dacoromanica.ro
380

prin trecatorile Balcanului 1. Sotia lui Ionitg insu0 e o Cumang 2

Numele Teleormanului este cumanic. In toponimia romaneasca
gasim potrivit parerii d-lui Al. Philipide 3 §.1 raposatului Wei-
gand 4 0 insemnata influenta. cumana. Documentele epocii lui
Mircea cel Bdtran semnaleaza satul Vadul Curnanilor (cFnw coy-
itAdHCKKIH RpoA) in Oltenia, pe Dundre 5 ; un alt sat Cumanii se
afla pe malul Oltului, in judetul cu acela§ nume 6 Dar mai mult.
In ultimul timp, Insui d. Iorga, pornind dela num-le cuman
Toxobici (neamul lui Toxaba) pomenit in letopisetele ruse§ti, a
afirmat cä numele de boier muntean Toxaba, Toxaba ca i cele-
lalte numiri terminate in -aba precum Talabd, Tancaba, Basarabd
ar fi fost de origind cumana 7. Ba a adaogat chiar in amintitul
memoriu cä foarte probabil dinastia Basarabilor i intemeierea
statului Muntean trebuie pusa in legaturd cu dominatia cumana 8.
Pang 0 in lucrarea de care ne ocupam acuma i anume in capi-
tolul V. domnia sa afirma cà adunarea de energie" care a deter-
minat intemeierea principatului muntean, poate sa fi inceput
chiar in epoca in care Cumanii domniau ca imparate§tii stapani"
(p. 64). Iar argumentul pe care se sprijina aceasta presupunere
este pe langa numele de origina cumanica al lui Basaraba inte-
meietorul i necesitatea atat pentru Cumani cat i pentru suc-
cesorii lor Tatarii de a concentra viata nationala", necesitate
determinata de practica legaturilor dintre stapanitori i su-

1 Tar) çrJtri liopizvwv 17.Gtp,' T6)11 .13i.c1zw, Ta; Zy:4 rv Aecaoupdiv crpatoC
xr.<1 OUTO) Tby Ztiihv r!,aSio.4; StE..).1)4.)06.uov in 'Ai.a.iccic, ed.
tisp.a6 rizótcey Bonn
(1878), vol. II, p. xi (cartea X, 3).
2 Al. Philippide, Originea Romdnilor, vol. II, p. 359.
3 Originea Romdnilor, vol. II, p. 354-379.
4 Ursprung der sadlearpatischen Flussnamen in Rum anien, in XXVIXXIX
Jahresbericht des Instituts fur rumanische Sprache zu Leipzig.
5 Al. ,..Stefulescu, Mdndstirea Tismana, Bucure§ti, 1909, p. 168.
6 B. P. Hasdeu, Originele Craiovei, in Oltenescele, Craiova, 1884, p. 51 52.
7 Imperiul Cumanilor 4 donznia lui Bdsdrabd, p. loo.In lucrarea Noi
contribufiuni la studiul marilor dregdtorii in secolele XIV §i XV, Bucure§ti, 1925,
P. 64, cercetand originea etnicd a boierilor munteni din sec. XV, pe baza nu-
melui lor, ma intrebam de ce neam va fi fost tocmai acest Toxaba din di-
vanul lui Alexandru Aldea, deoarece numele lui nu mi se 'Area romanesc.
D-1 lorga in recenzia pe care o face acestei lucrari (Revista Istorica, XII (1926),
p. 35) afirma cá Toxoaba: e roman, citand numele cu terminatie identica
Talaba, Tancaba, Basaraba. Revenirea domniei sale prin aratarea originei
cumane a acestui nume, dovede§te cà intrebarea mea era intemeiata. Evident,
se poate ca boierul sa fi fost roman, numele lui insa e de origine strainal.
8 P. 99-103.

www.dacoromanica.ro
 381

pusi" (p. 63). Dar in cazul acesta, cititorul se va intreba cu

mirare : Unde este adevarul ? In capitolul II unde d. Iorga a-
firma ea stapanitorii cumani au rämas cu totul izolati in lagarele
lor din mijlocul pustiului si al stepei" sau in capitolul V (si in
memoriul despre Bäsaraba), unde tot d. Iorga arata legaturile
dintre noi i acesti stapanitori uralo-altaici ? Matte lucruri poate
realiza o sinteza, dar sã puie i pe nu i pe da langa aceleasi
fapte, aceasta este intr'adevar inconceptibil.
19. Aratand imprejurarile in care s'a intemeiat statul Asa-
nestilor, d. Iorga spune Ca celnicii Petru si Asan se ridicard,
probabil in Pind, cu Vlahii lor, in numele vechilor drepturi pe
care administratorii Imparatului le calcaserd cu brutalitate" (p. 43).
Locul in care a izbucnit rascoala Românilor nu este pro-
babil in Pind", ci sigur in Balcani (Haemus). Izvorul contem-
poran al lui Nicetas Choniates Akominatos e categoric : räscoala
a inceput in muntele Haemus care era locuit pe ambele ver-
santuri de pastorii vlahi. Iata textul respectiv : Imparatul Isac
Anghel avand nevoie de sume mari pentru celebrarea casatoriei sale
cu fiica regelui ungar Bela a fa:cut fàrà crutare sa se stranga bath din
tarile supuse lui ; i pe sub mana, din lacomie, a jafuit, intre altele,
si orasele din partile dinspre Anhialos, facand in acest scop siesi
Romeilor neimpacati dusmani e acei barbari ce locuiesc in
muntele Haemus si care inainie se numeau Mysi iar acum Vlahi
se chiame Acestia, bizuindu-se pe stramtori i sumetindu-se
in cetatile lor, de care foarte multe sunt si se inalta drepte pe
stanci prapastioase, i altadata s'au incumentat a se impotrivi
Romeilor, dar atunci dându-li-se prilej binevoit cu rapirea tur-
melor i bantuirea lor, au facut rascoala infricosata". Vazand
ca. miscarea le e cu izbanda, ei se leitesc i spre tdrgurile i cd-
tunele niai departate de Haenius 2.... Si lovind Preslava (cetate
era aceasta, straveche i toata zidita din cardinida i avea un
foarte mare cuprins sub muntele Haemus) i vazand cà impre-
surarea ei nu era fard primejdie, au paräsit-o. Apoi, coboreindu-se
din Haemus 3, si fail de veste navalind spre alte orasele de ale

1 Tok xaTez thy Al..p.oy TO 6pog pap6ipoog, o Mocol np6TEpLuv dzycy.c1-

CMOTO voy1 81 B),Cetot x:x),IpxovTat, la G. Murnu, Din Nichita Ahonzinatos Ho-
niatul, traducere a pdrfilor privitoare la istoria Asanizilor, In Analele Academiei
Romdne, Memoriile Sectiunei Istorice, seria 2, t. XXVIII, p. 377.
2 %Xi Xwrit rtiiv dacoOev Too A.Ip.00 xcup.ortOkewv xat. aoixT*;ecuv ep.Taatti-
volem., la G. Murnu, o. c., p. 380.
3 T6y 81 Aip.ov 67.ox.o.TipzovTat., ibidem.

www.dacoromanica.ro
382

Romeilor, multi oameni i multi boi i dobitoace de povara

multime mare de vite rapesc". Bizantinii repurtând insd o vic-
torie asupra lor, Petru §.1 Asan §i. tovara§ii lor de rascoald....
s'au repezit spre Dundre i trec'dnd-o cu luntrile, s'au dus la vecinii
lor Cumani" 1.
Dupa cum se vede, nici vorbd nu-i de Pind. Rascoala a
izbucnit in Haemus §i. se datore§te Vlahilor de acolo. Notdm
ca. Akominatos a luat parte el insu0 la expeditia impotriva lui
Petru i Asan, ca insotitor §i. gramatic al imparatului. A§adar
nu poate incapea indoiala in ce prive§te localizarea evenimentului 2
(Va urma.)
Bucureti. C. C. GIURESCU

1 Tay -1cycpov t.7.1pp.lactv xat Tornov StcackuAatip.evot ¶CliC i emOvtuy Exam;

xpooipiitxv, idem, p. 381.
2 Vezi intreaga discutie a problemei In C. C. Giurescu, Despre Vlahia
Asanestilor, Cluj, 193x (extras din Lucrärile Institutului de Geografie al TJth-
versitatii din Cluj, vol. IV).

www.dacoromanica.ro
 iTEODOR ANASTASIE CAVALLIOTI
TREI MANUSCRISE INEDITE

INTRODUCERE
1. Aromiinii intemeetori tie orase in Peninsula Baleanieã.
Moseopole.
Triburile de pastori romani din Epir si Albania de Sud
au reusit sub dominatiunea otomana sa pastreze in mare parte
autonomia locala i privilegiile de care s'au bucurat sub impa-
ratii bizantini 1 ; datoritä libertatii de miscare, Inca de pe la
finele evului mediu, ei manifestasera aptitudini pentru colpor-
tajul comercial 2 La inceputul epocii moderne tendirita aceasta
se pronunta. Intre feudalitatea otomana., absorbità de preocu-
pari militare, i massa rurald total aservitä, a celorlalte popoare
romanii devin carausii, calauzele i stapanii firesti ai celor mai
importante drumuri 3.
Odatä stabilità aceastä retea, lagarele lor incep a se fixa
la rdspantiile sau pe pozitiile importante, dand nastere la nume-
roase nuclee de viatä burgheza. Intemeiate de triburi alcatuite
din man grupe de familii inrudite, asezarile lor se caracterizau
prin disciplina interioarä i prin solidaritate in jurul sefilor si
traditiilor. Adevarate burguri", aceste insule de libertate exer-
citau un miraj asupra locuitorilor din regiunile invecinate 4,
1 P.C.H.--L. Pouqueville, Voyage de la Grèce. II, pag. 336 7, ed. II, si
'Apa6awciv6c, Xpovoyeacpla zi;s 'Thret'pov, I, cap. 20, pag. 186-187 j nota I.
2 N. Iorga, Istoria Rorndnilor din Peninsula Balcanied, pag. 38.
8 Macedo-romanii au pastrat mereu obiceiul de a se aseza pe lang6 dru-
niurile importante. In 0 Ilmmapusia, Belgrad 1927, p. 49 a lui Dusan Popovici se
spune, dup5. Sreten, c dealungul marelui drum continental, dela Semendria
pdnd la Constantinopol nu se gdsea un han care sd nu lie tinut de un macedorondin.
4 Da Moscopole un cartier se numea Scamneli, fiindc majoritatea celor
asezati acolo erau originari din Scamneli [Zagor] i imprejurimi. Vezi 'Apar.av-
uvOg, op. cit., II, pag. 36. Un alt cartier isi zicea Metzovit, fiindcà era locuit
de cei veniti din Metova. licovcrt, ExivSzpvig ; Icrroela rijg dexatac 'tat avyadvov
Mogyondastus, ed. II, Atena, 1906. pag. 13.

www.dacoromanica.ro
384

atragand pe cei mai prieeputi intr'ale negotului i meseriilor.

A§a s'au intemeiat i s'au dezvoltat centrele Calareti, Siracu,
Grarnostea, Metova, Clisura, Moscopole, etc...
Care finele veacului 16, forta lor economica ajutata de
evenimente externe a inceput sà creased. Dupa batalia dela
Lepanto [1571], comertul venetian in Peninsula Balcanica a su-
ferit o diminuare, 0 in urna o deplasare ; silit s5. paraseasca
in parte tarmul dalmatic. [Antivari i Dulcigno ; Durazzo il per-
duse Inca din 1501], i§i cauta catre Sud o alta poarta de in-
trare in Peninsula 1 ; aceastà poarta va fi Epirul, iar punctele de
reazem i difusiune vor fiuneori mai mult decat vechile ora§e
aceste burguri" macedo-romane. Un secol 0 mai bine pand
catre 1700 aceste piete au avut o dezvoltare clientelara, in sis-
temul comercial venetian 0 francez 2 ; dupa 1700, unele din ele
ajung sà exercite o actiune economica proprie, creind la randul
lor sfere de influenta 3. A§a s'a intamplat de pilda cu Metova §,i
Moscopolea.
N'au ajuns sa aiba ziduri, flote §i. armate, asemeni ceta.-
tilor italiene sau burgurilor germanice ; in imprejurarile politice
Ai militare ale Rasaritului 0 ale Peninsulei mai ales, lucrul nu
era cu putinta. In schimb s'au bucurat veacuri intregi de o corn-
pieta autonomie : au avut rnagistratii lor 4, o politie interioard, o
jandarmerie a caravanelor 0 a drurnurilor farmatoli] 5, organizatie
de bresle, asistenta. sociala 6, libertate religioasa 7, invatamant, etc.
1 N. Iorga, op. cit., pag. 45.
2 C'était par le canal de ces hommes que la Prance achetait le poil
de chèvre et les toisons des troupeaux des Valaques ; et des le siecle de Louis
XIV elle avait tin entrepôt de ces produits a Mezzovo. [Pouqueville, op. cit.,
ed. I, pag. 173 374
3 Marchant la sonde et la boussole a la main, apres des essais nou-
veaux, les uns fondèrent des maisons de commerce a Naples, A Livorne, a Genes,
en Sardaigne, a Cadix, en Sicile et a Malte. D'autres s'établirent a Venise, a
Trieste, a Ancône et a Raguse, [ibidem].
4 pouqueville, op. cit., ed II, pag. 337.
5 Iacovaki Ryzo Nerulos, Hist, mod. de la Grèce, dupa C. Cantu, Hist.
Univer.. XIV, cap. VIII, p. 215.
6 Exivarm:, op. cit., ed. I, pag. 25 : Corporatia ardmarilor din Mos-
copole a zidit i pictat Biserica Sfintii Apostoli in 1752. Acest autor dä
o colectã cetateneasca facuta la Moscopole pentru cladirea Academiei §i in
care sunt trecute toate corporatille, cu un total de 332.000 aspri. [v. ed. II,
pag. 17] Ibid. pentru 'Op(pavotironerirrjefor, [orfelinatul] i A-6(3.cra (!) Taw irrwzv
[pag. 19-20]. Pouqueville a vdzut i magazii cu alirnente de rezerva pentru
saraci. [op. cit., ed. I, tom. II, pag. 178].
7 Pouqueville, op. cit., ed. II, tom. II, pag. 337.

www.dacoromanica.ro
 385

Aravantinos spune ca. Moscopolea a lost intemeiatd de

un trib romdnescl. Cetatenii acestui ora§ s'au bucurat de li-
berldti §i privilegii exceptionale 2 Dupa 1700 Moscopolea oferea
spectacolul unui mare centru comercial 0 industrial. 0 puternicä
industrie metalurgica cu deosebire de arme i argintdrie
fabrici de postav 0 de covoare, infloreau inlocuind mereu pro-
dusele occidentale, din ce in ce mai scumpe 0 mai rare. 0 intinsà
retea de drumuri, cu o cdrausie ingenios organizata, ducea atat
Care porturile Adriaticei cat si spre interiorul Greciei 0 Mace-
doniei, produsele acestor industrii. Ingloband in sistemul ei eco-
nomic 0 activitatea altor centre din vecinatate, expansiunea
comerciald a Moscopolei a depdsit frontierele Peninsulei, anga-
jand raporturi stranse cu V engia, Triestul, Lipsca si in genere
cu marile piete din rasdritul i centrul Europei. Au venit i prin
pàrtile noastre, 3 au trecut 0 in Egipt, au patruns 0 in Asia-mica 4.
Astfel a ajuns acest ora§ macedoroman, intre 1720-1770,
o adevarata metropola a Peninsulei, CU cartiere numeroase si
frumoase 5, cu piete i bazaruri bogate, in care un furnicar de
oameni i caravane, de costume §i culori, impresionau pldcut
ochiul cdlatorului. Astfel a si caracterizat-o un contemporan :
urbs amplissima non modo in tota Grecia, sed etiam fere per totum
Turcarum imperium 6.
2. Mi;earea eulturala la Moseopole intre 1720-1770. Teodor
Anas:asie Cavalioti.
Acestea fiind conditiunile economice 0 generale, o inflo-

mentale, zeci de biserici, §coli, biblioteca 7

rire culturala la Moscopole era de asteptat. Constructii monu-
numeroase sunt
1 'A pa6uv.togic, op. cit., tom. II, pag. 35.
2 ... et singularibus privilegiis, libertatibus ac immunitatibus ab im-
peratoribus absque exemplo ornata..." Vezi Gh. Alexici, Macedorondnii, in
Convorbiri Literare, an. XXXVII, pag. 951. Document reprodus si de P. Papa-
hagi in Scriitorii Aromdni in secolul XVIII, Bucuresti 19o9, pag. 20-2r.
3 Dusan Popovici. 0 flhliluaplIlla, pag. 18. La Temisoara in anul 1739
gasesc 12 Moscopoleni ven4i cu rosturi comerciale.
4 ... /4i, cum negotiandi causa [Moscopolenii] in varias provincias Asiae,
Europae migrarent... Gh. Alexici, op. cit., p. 952.
5 Vezi descrierile i amintirile culese de Pouqueville, op. cit., ed. I, p.
392-393 ; pentru ruine, interesantã i bogata a lui Expri in lucrarea citatA.
Intre cele romanesti, a lui Th. Capidan, in Fcluerolii, Bucuresti, p. 30-35.
6 Gh. Alexici. O. cit., p. 951.
7 Se mai vaci inca ruinele a vreo zo de biserici. Multe au fost intre-
rupte din lucru de navAlirile Turco-albanezilor. Se vad urme de zugrAvealá
neterminatA. Cea mai veche pare a fi Sldnta Paraschiva. Data ei nu se cunoaste.

www.dacoromanica.ro
386

semnele acestei renasteri". Doud capitole deosebit de impor-

tante distingem in decursul acestei actiuni : intemeerea si acti-
vitatea tipografiei, singura in imperiul otoman la acea data 1,
si Noua Academie, §coala cea mai inalta pe care a avut-o Mos-
copolea, sau cum spune un document al timpului : podoaba
cea mai inaltd a oraplui 2. Numero0 oameni de cultura supe-
rioara, ca Patriarhul Ohridei loasaf, Mitropolitul Dionisie Man-
duca al Castoriei, Ioan Clialkeus, Dimitrie Pamperi, faimosul
secretar, medic si profesor dela curtea Mavrocordatilor, Teodor
Cavalioti, Constantin Ieromonahul, Daniil, autorul vocabularului
in patru limbi, aventurosul Constantin Hagi-Ghiorghe Ceagani
si atatia alii, Ii trag originea din acest oras disparut ; cei mai
multi au fost elevi, profesori sau sprijinitori ai acestei vestite
Academii.
Dintre acestia, o figura deosebit de interesanta, a fost Teodor
Anastasie Cavalioti, autorul cunoscutului vocabular greco-ro-
mano-alban 3 aparut la Venetia in anul 1770. Acest vocabular
ca i Eactroymt ... a lui Daniil Moscopolitul, sunt cele mai frumoase
daruri rezultate pentru cultura lumii si a popoarelor balcanice
mai ales, de pe urma miscarii culturale dela Moscopole. Cand a
fost comunicat in cercurile stiintifice strdine i românesti, acest
vocabular a starnit un adevarat entuziasm. Astfel E. Picot 4 a
spus, intre altele, cd IIporzonEcp(a lui Cavalioti, este cel mai pretios
monument ce poseddm asupra dialectului macedo-romdn; iar Mik-
losich 5 considerandu-1 si el ca primul document privitor la graiul
Romanilor din Balcani, a intocmit pe baza lui un studiu impor-
tant, reeditand chiar materialul lexic aromânesc transmis de

Apoi vin : Adormirea Maicii Domnului, zidita la 1715, Slt. Nicolae, la 1750,
Slinfii Voivozi la 1724, Slantul Atanasie la 1721, Sit. Ilie, etc. Pentru Bilioteca
Moscopolei vezi EziAse-qc, op. cit., pag. 6 [ed. I-1906].
1 ExceptAm tipografiile din Principate. cat privete tipogralia din Con-
stantinopol, interneiatà la 1627 de Kiril Lukaris, nu mai lucra.
2 Ezil..8.3p-r1c, op. cit. [ed. II 1928], p. 76th.
3 IlpcumnaLpx... etc., titlul complet in E. Picot, Les roumains de la
Macedoine, Paris 1875, p. 42; in G. Mayer, Albanische Studien, Wien 1895,
IV, p. 3 *i in Pericle Papahagi, Scriitori aromani in secolul XVIII, Bucure§ti,
1909, p. 38. Pagina de titlu a fost reprodusg pentru reclamA §i in Catalogul
nr. 579 al anticarului Ioseph Baer din Frankfurt-pe-Mein sub titlul Die Pro-
topeiria des Kavalliotis, Venedig, 1770. Subtitlu : Ein Unicum.
4 E. Picot, Op. cit., pag. 43.
5 Frantz Mildosich, Rumunische Untersuchungen. Istro-und macedo-ru-
munische Sprachdenkmahler, Zweite Abteilung, Wien, 1882, I, 2.

www.dacoromanica.ro
 387

Thunmann. Treisprezece ani mai tarziu, C. Mayer 1 descoperind

un exemplar al vocabularului, 11 reediteaza in intregime, soco-
tindu-1 alaturi de lucrarea lui Daniil cele mai importante din
veacul XVIII entru cunoasterea si studiul limbei albaneze si a
dialectului sud-romein. La noi, interesului §tiintific i s'a adaugat,
cum era §i firesc, multa simpatie. Un entuziast scriitor al vea-
cului trecut a declarat pur §.1 simplu ca ilptvconecpta este primul
dicfionar romdnesc 2. Astfel ajunse cunoscut Teodor A. Cavalioti.

TREI MANUSCRISE MOSCOPOLENE INEDITE.

1. Deseriere a manuseriselor.Invätatul Iohann Thunmann 3,

profesor la universitatea din Halle in a doua jumatate a seco-
lului XVIII, primul care a comunicat la 1774 in lumea
§tiintifica apuseana llporconap(a lui Cavalioti, i§i inchee una din
notele sale biografice cu informatiunea pretioasa ca, in afara de
lucrdrile cunoscute, Teodor Cavalioti a scris aproape despre
toate stiinfele filozolice, din care insd nu s'a tipdrit nimic. Thun-
mann a fost bine informat. Inteadevar, la biblioteca Academiei
Romane sectia msse se gäsesc trei manuscrise grece§ti 4,
cuprinzand trei lucrari inedite cu continut filosofic §i §tiin-
tific ale lui Teodor A. Cavalioti. Aceste manuscrise au fäcut
odata parte din biblioteca colegiului grecesc dela Sf. Sava. Cum
au ajuns aceste manuscrise pana la noi, vom cauta sa la-
murim intr'unul din capitolele viitoare. Iata titlurile celor trei
lucräri :
1. caPve. 'AvOrarripaiwo; 7.4.7z-vri p.scroov-cog, )oytxt T[pczyprtata
auvapp.oAoy-Oerua TCOLpeG TOO Eapocopo),oycco-rdccou Tcpco-conarcel ilIcaxotO-
XECO; xal ScSaaxcaou xupiou OsoUpou 'Avactactou Ka660,A-cou xai
nap' aljt06 bta00EraCC iv It tirlg BC.; na-cp(&); vEcoati iSpuOdali axo)st
[1755 luna Anthesterion in 5 Februarie. Tratat de logica compus
de sfintit prea invatatul proteiereu al Moscopolei si profesor, domnul
1 G. Mayer, op. cit., V, pag. 13.
2 Vasile Gr. Pop, Conspect asupra literaturii romdnesti si literalilor ei
dela inceput si panci astazi, in ordine cronologicd, Bucuresti 7875, I, p. 6o.
3 Iohann Thunmann, Untersuchungen über die Geschichte der östlichen
europdischen Völher, I, p. 178, Leipzig, 1774 Er hat über fast alle philosophische
Wissenschaften geschrieben, wo von aber nichts gedruckt worden".
4 S. msse Nr. 70(210) si 203(383). Vezi Constantin Litzica, Catalogul
manuscriptelor grecesti, Bucuresti, 1909, p. 50 si 99. N. Iorga deasemenea in-
registreaza Fizica i Metafizica lui Teodor Cavalioti, inteo lista de manuale ane-
xata la Istoria invcilcimantului romdnesc, Bucuresti, 1928, p. 349, Adaus.

www.dacoromanica.ro
388

Teodor Anastasie Cavalioti §i dat la lumina de cdtre el, in §coala

de curând infiintata in propria-i patrie].

2. (Puacxt npay[tatEla cuvceOercra nap& Top crocpoorinc'uou ac-

eiauxcaou xuptou Oeoyou 'Avacrcacsiou Ka65aXccinou TV.) Ex MOGX0-
7C6XECOg, xa nap' akor.) izaoozEo-a iv -ct tg
etzg natpit3o; moot !
iaptAafc-ri axoil [Tratat de fisicA compus de intelept prea inva
tatul dascdl, domnul Teodor Anastasie Cavalioti din Moscopole §i
dat la lumina de el in §coala de curând infiintata a patriei lui].

3. .111E-cxyucrith auvrE0araz rcap& toO Oto0 EseoxiIpuxoc xal npw-

-conan5: (-)Eoac'opo'J 'Avacrcaufou Kx66a)dotou. [Metafizic6 alcauitä
de acela§ predicator §.1 protoiereu Teodor Anastasie Cavalioti].
Primul caet cuprinde tratatul de logicd. Este un volum
legat in carton §i pânza, cu aspect vetust ; scoarta aproape
ruinata ; roo fil ; 28+20 cm. Pe fil. I Citeva notite gramaticale
fara valoare, câteva invataturi cre§tine§ti §.1 pecetia muzeului
de antichitati in biblioteca caruia a stat inainte de a trece in co-
lectiile Academiei Române. Pe fil. iv tabla de materii [cap.
IXX] sub urmatorul titlu :
IIIvaZ rgic napoóari; XoycxirN npayilaTE(ag too Esp000cpo)xycoyci-cou
ataacrx&Aou xal npurconani 03466you 'Avzatacou Koc66IXE6.nou.
Sub tabla de materii aceea§ mâna a addogat urmatoarea
insemnare : 'Ex Teo,/ toO 'Av zatactou [uc.r.)0) EapoacactaxiXou npoyconvroz
Moaxorthi,awg xti(ot.) (-)zoE-6.)pou 'Avocczaufou lia.66x),L6yrou, Top xcd
T2t)T71; covapp.outoO. [Din cdrtile lui Anastasie [I int] invdtatorului
de religie, protoiereului Moscopolei, d-lui Teodor Anastasie Ca-
valioti, alcdtuitondui ei].
Iar sub aceasta, o altà mând a caligrafiat : 'Ex T6A0 TOO Eapo&-
aaax&Xou iepoxilpuxoc xal npo.)-conand. [Din cdrtile invdtdtorului de
religie, predicatorului ci protoiereului].
Pe fol. 2 r. este scris cu cerneald ro§ie titlul lucrarii. Cuvin-
tele pe care le-am subliniat in traducerea titlului [v. mai sus],
au fost adaugate de autor mai tarziu, cu cerneald neagra, dupa
ce a devenit protoiereu. Aläturi de titlu, este aplicata pecetea
bibliotecii Colegiului Sf. Sava, caruia a apartinut acest manuscris
inainte de a trece la biblioteca muzeului de antichitäti. Urmeaza
prefata, care ocupa tot restul paginei §i 2/3 din fol. 2 v. Sub pre-
fata imediat, incepe textul lucrarii. Din loc in loc textul a primit,
dupa redactare, adaugiri §1 note marginale ; pe alocurea sunt
capitole sau rânduri §terse [vezi de expl. : fol. 89 v, go r., go v.,

www.dacoromanica.ro
 389

etc.] In adaugiri se recunoaste scrisul autorului ; vezi : fol. 3 r.,

4 r., 5 v., 6 v., 7 r., 9 v., 10 r., sau fol. 55 v., 56 v., 57 etc. Pe .
fol. 63 r., citim : Sfarsitul tratatului de logicd i lui Dunznezeu
slavd. Urmeaza un capitol de anexe, cuprinzand un numhr de
36 de propuneri (Oiccc) dupd care la fol. 99 o ultima incheere :
Slarsit i lui Dunznezeu slava si putere.
Sub aceastä incheere, o altà mâna aceeasi care a scris
tabla de materii si prima nota de pe fol. iva adaugat :
iyisdcri 6c' Z.3(7; xEcpb; cci.)Too Too cctriccep.oi,orlicacv-cog [S'a scris prin
propria mcind a insusi celui ce a compus].
Pe ultima pagind a acestui manuscris [fol. wo v.] se mai
gaseste o insemnare in versuri, deosebit de importanta dar ceva
mai greu de descifrat.
p. 'AvactcclEou EZp.: OUtou (-)EoaW;.cou
A. yvrdcrEou tiV.4 xXwo,,,6p.ou 6i Tricyrig
p. 'Li); 7Cap colic; lac at'ycof.), ac intirlpxev cipyciip
A. pto--co; TCthltalv, Cp.p.ovoc c;`) Xaalvotg
-7; p. cpocw* ctexcoo Tcc'cv-cag yip6Ec Urcip cc tC7210
X. cpcXorccMc,c yezp xcci Ezpor.; xucifioc; [A preotalui
Ana-
stasie, /iu legitim al lui Teodor i nzostenitor al intregii averi [rd-
mase] dela el, carele a trait ca cel mai bun preot dintre bi, si
cu sfanta curninicdturd i cu sfantul yin a impart4it pe top;
studen0i sdi, cu o iubire de nzuncd drd seaindnl.
Asupra continutului acestei insemndri in versuri revenim
in capitolele urmatoare ale prezentului articol.

Al doilea volum cuprinde dupa cum s'a spus mai sus : un

tratat de fizicd i altul de metalizicd legate.
Format mare (32+21) ; 228 pagini scrise, la care se mai
adauga 5 fol. la inceput, albe i nenumerotate ; legatura in piele
maron. Desi are copertele mancate de carii, totusi este intr'o
stare mult mai bunà decat volumul care cuprinde Logica. Aci
nu mai scrie Cavalioti, ci un copist care a depus o muncd
foarte atentd, fdcand lucrul cu rabdare i multd grijä pentru
forma exterioara. Spatiile marginale i dintre randuri, liniatura
de presa, alternanta de cerneala neagra i rosie la subtitluri,
initialele bogat inflorite toate amintesc tehnica" timpului
§.1 eleganta manuscriselor lui Dionisie Fotino. Pe pag. I sus, citim
titlul. Urmeaza prefata care se continua i pe o treime din pag.
2. Tot pe prima paging., jos, se and urmatoarea insemnare : 'Ex
c6)1/ TOO clxov6p,ou xupEou Accvci3X Tcaec lj 7capoOacc at5vocpcg tç cpuontfic

www.dacoromanica.ro
390

r.cd RETacpucocii; 7rpaii.tcecEtag, :6-ccg Etuzev aircOv Tq) 8NTE sip,cov xo-
X4t6r1ri5v. 1800, 4a 6p. 9 p.aciou, [Din cdrtile econonzului domnului
Daniil este acest rezumat al tratatului de fizicd >ci metafizicd, care
l-a nimerit pe el, 'in adevdr ca pe un scufunddtor (inotdtor) din
insula Delos. i800 Februarie 9, Iasi.]
Si acest manuscris a trecut prin maim fiului lui Cavalioti,
caci sub insemnarea de mai sus, citim : yA) 'Avaarac(ou EEpLOq
TOD ouv TENacerrog yActog 1;.6g. ' Mama preotului Anastasie, celui
ce a cornpus-o fiu legitirn.'
La pagina 122 gäsim obicinuita incheere : Sfar§it i lui
Dumnezeu slava. Paginile 123-124 sunt albe. La pagina 125
citim titlul Tratatului de metafizica. Sub titlu urmeaza prefata,
care ocupa restul paginei. Dela pagina 126 incepe tratatul"
propriu zis, care se inchee la pagina 228 cu formula obicinuita.
si cu o notita de trei randuri tdiate cu cerneall rosie, in care
descoperim pe copist : TDo xl tt6wp Orrp 6gqc xpoitoç. 'E.
ypalm 'exec xsteog . . . . . tc5 007,EU Mu iv cuaxoXczu-ccag xcci cpoctrIteg
[Loc076.w iepo6caccux1Xou Kupiou (7)EoUvou Ka62X),cdrcou rot-) ix Mocr-
xorcaao.);. Naihp 'AvactauCou NSCiTC4q. 1 [spirit i numai lui Durn-
nezeu mdrire, putere. S'a scris de 'mina . . . . celui mai mic
dintre elevii i frecventatorii sfinfitului profesor, domnul Teodor
Cavallioti din. Moscopole, Naum Anastasie Data.]
Urmeazà pecetea colegiului Slantul Sava si alte dou5 foi albe.
2. Logiea este un autograf. Dintre cele trei lucrdri comu-
nicate mai sus, si al caror autor este scriitorul Teodor Anas-
tasie Cavalioti, numai Logica reprezinta un autograf. Dovada
pentru aceasta este insemnarea aflata pe fol. 99 : s'a scris chiar
de mdna alcdtuitorului ftrpc'ccer) It' 13Coz; zEcpbg arco to ouvapRoAo-
y-i,an.vtogl. Ca exemplarul acesta este chiar cel scris de autor se
poate vedea i din multimea de adaugiri i tersaturi facute in
textul Logicei, i pe care le-am mentionat la descrierea manus-
crisului. In slova completarilor marginale se vede mama celui care
a scris intregul tratat mana autorului. Stersaturi i completari
in continut nu si-a putut permite un copist.
Al doilea volum manuscris, cuprinzAnd Fizica i Metafizica,
este o copie, dupa cum se poate vedea din insdsi marturia copistu-
ui, cel mai mic dintre elevii lui Cavalioti, Naum Anastasie Data.
1 Citirea acestei insemnari asa cum o dau mai sus, o datoresc d-lui D.
Russo, profesor de Filologie bizantina' la Universitatea din Bucuresti ; tot astfel
ultimile trei versuri din insemnarea anterioard. Tin s5 aduc j aci multumiri
d-lui D. Russo pentru bunavointa sa.

www.dacoromanica.ro
 391

Acest gen de manuscrise, cOpii confinand tratate" sau

cursuri" de-ale diferifilor profesori vestifi, era foarte rdspandit
in Sud-Estul Europei, chiar in sec. XVIII. Bibliotecile din
Atena si Constantinopol, ca si Biblioteca Academiei Romane,
sunt pline de manuscrise de felul acesta. Lucrul se explica prin
numdrul mic si capacitatea redusa a imprimeriilor. Caracteristica
in sensul acesta a fost intrebarea pusa de Academia Ionicä in
chestionarul din 1812 : Oare nuntai tipografiile Moscopolei, Ia-
ilor si Bucurqtilor se afld in Ellada? este adevdrat oare, cd exista
tipografie la Fanar, in Constantinopol, pe vrentea rdzboiului dintre
Franca ,,i Turcia? 1. Adevarul este cä nici aceste trei impri-
merii n'au lucrat incontinuu ; iar când lucrau erau departe de
a putea face f at a unor cereri atat de mari. Din aceastä cauzà
multe manuscrise grecesti de valoare luau drumul imprimeriilor
din Apus. Unele au fost imprimate in Venetia 2, altele la Viena,
la Halle si chiar la Londra 3. In aceste condifii autorii erau
silifi foarte adesea sä dea in circulafie côpii de pe manuscrisul
operii lor ; aceste côpii se rdspandeau apoi prin elevi si admira-
tori pe toata supraf at a de dominafiune a limbii si culturii grecesti,
fiecare dupa puterea de inraurire pe care o avea. Cum Elenismul
domina intreg Sud-Estul Europei, manuscrisele strabateau dis-
tante mari. Unele din ele, cu deosebire acelea care serveau ca
manuale, sufereau multe modificari in lunga lor ratacire. Multe
erau adaptate, altele rezumate ori simplificate de profesorii cari
le utilizau. Chiar Fizica si Metafizica lui Cavalioti par a fi su-
ferit transformari 4.
3. Cand au fost serise. Tratatul de Logica confine chiar
in titlu data la care a fost intocmit : 5 Februarie 1755. Daca
luam de buna informafia transmisa de Thunmann, cal Teodor
A. Cavalioti s'a näscut in anul 1728, rezultä ca la data cand a
lucrat Logica avea 27 ani. Este deci printre cele mai vechi lu-
el-61-i ale lui Cavalioti ; s'ar putea spune : o lucrare de tinerefe.
Se pare cà a avut intenfia sá o publice. Este dupa cum s'a

1 EclOcic, op. cit., pag. x.

2 Venetia a fost sute de ani adApostul tiparului grec. A avut intre sec.
XVXVIII peste zoo de tipografi greci. Vezi pentru tipografiile din Venetia
Itocivvori Bo6iiou, 'Envjvaiv 'Opflo;36.;cov ehlrocy.icc, iv lizvatich pag. 127-141.
3 Coridaleu publica atat la Halle cat§i. la Londra
4 Din insemnarea iconomului Daniil, pe prima pagina a volumului care
cuprinde Fizica §i Metalizica, ax rezulta cá originalele acestor tratate au fost
mai dezvoltate.

www.dacoromanica.ro
392

vazut o lucrare datatd, corectatd, completatd, prefatata. Poate

chiar expresia din titlu si dat la lumina..." v.a.1 nap' cdrcoO ix-
6o0eiact iv" sa arate intentia autorului de a-0 publich lucrarea.
Cat priveste celelalte cloud Fizica i Metafizica se poate
afirma cd au fost intocmite de autor tot in jurul anului 1755,
adicd in anii cand a funcponat ca director si profesor al Aca-
demiei din Moscopole 1 In sprijinul acestei ipoteze vine si faptul
cä atat in titlul Tratatului de Logica scris in 1755., cat si in titlul
celui de fizicd, spune cd a predat aceste cursuri la coala de cu-
rand intemeiatd in ropria sa patrie. Dach ambele lucrdri au
fost intocmite curand dupd intemeerea Academiei rezultà ca
au fost scrise la scurt interval una dupa alta sau poate chiar con-
comitent ; pe masurã ce executa programa cursurilor respective,
Cavalioti redacta materialul lectiilor ; iar data uneia apartine
celorlalte.
Judecand dupa numeroasele stersdturi i cornplectdri, dupa
starea de uzura a legaturii si mai ales a foilor, se vede Ca' ma-
nuscrisul care cuprinde Logica a servit multa vreme lui Cavalioti,
apoi fiului sdu Anastasie iar mai tarziu poate chiar vreunuia
dintre profesorii Colegiului Sfeintul Sava, care va fi apreciat
spiritul i metoda de predare a scriitorului moscopolean.
4. Valoarea acestor manuscrise. Aceste trei tratate, jude-
cate astazi, n'au fireste o valoare intrinseca considerabila. Nu
sunt scrieri originale in care sá descoperim un creiator, fie pe
taramul filosofiei fie pe cel al fizicei.
Sunt mai de graba manuale, sau pentru a indica exact ni-
velul, vom zice : cursurile" pe care Cavalioti le-a tinut la Noua
Academic din Moscopole. Au deci in primul rand, o valoare do-
cumentara, istorica i desigur una didactica ; ele aduc oarecare
lumina asupra organizdrii i nivelului intelectual al Academiei
moscopolene, capitol prea sumar cunoscut pand in prezent. Vor-
1 Data aceasta 1755 aflatà in titlul Logicei lui Cavalioti este o
pretioasa informatie. 7,,Airehc spune in Me 'nark, Atena 1872, ca Teodor Ca-
valioti a functionat la Noua A cademie timp de trei ani", Ecifiag in NEokRipax?)
qvloloyla Atena 1868, p. 495, (Id acela* interval. Dintr'un fragment al Cronicei
mandstirei Prodrom din Moscopole pe anul 1750, fragment publicat de
K wvar. Ey.ivaip-ric in ' knopla de, clpyalac ;ea) avyypdvov .11looyondhu,g, Atena,
1906 ed. I si 1928 ed. II, pag. 17 18, reese ca la 1750 Cavalioti era deja prolesor
conducdtor al Academiei, iar din titlul Logicei rezult4 c5, la 1755 continua
sA-si facá cursurile. Deci informatiunea transmisA de ZeAipric i LtOa trebue
inteleasa in sensul cii, primul interval al carierii sale didactice, inainte de cci-
satorie si hirotonire a fost de trei ani fvezi §i cap. despre autor).

www.dacoromanica.ro
 393

bind despre aceasta §coalä, Pericle Papahagi 1 spune : Felul

cum era intocmita nu ne este cunoscut. Foarte probabil
tinand seama de spiritul timpului, ea nu se deosebea mult
de academiile grecesti ce infloreau in alte parti pe vremea
aceea. Va fi fost la fel cu academiile din Bucure§ti i Ia§i,
cu cele din Ianina i Aminciu (Metova), in care se predau,
pe langa, studiile elementare, filosofia, limba i literatura
Elinh, Matematica i altele".
Buna opinie despre Nova Academie din Moscopole a mai
fost categoric afirmath *i de catre alii, din nefericire insà cu
acee4 lipsa de documentare. Astfel Skenderi 2 spune ea pentru
marele proms i faima acestei scoli, in anul 1744 s' a nuniit Noua
Academie, revendicdnd locul cel dintdi in rdndul coalelor din Turcia
Europeand. P. Lambru 4 confirmase §i el faima acestei insti-
tutii i prezenta bdrbatilor insemnati ai timpului" in cadrele
ei didactice. Chassiotis 5, istoric de data mai recenta al invata-
mântului grec, a afirmat de asemenea ca. Noua Academie era
renumitd i cci a exercitat o mare inraurire ampra regiunilor in-
vecinate. Am putea continua cu astfel de citate, dar in toate
aflam acelea§i ipoteze, acelea0 generalitati lipsite de informatie.
Aceasta este deci in primul rand valoarea tratatelor de logica,
fizica j metafizicd ale lui Cavalioti ; ele stria primele documente
care oglindesc nivelul intelectual superior pentru acea vreme
si acele locuri al programei dela Noua Academie. Este in afard
de orice indoiald ea avem a face cu un ciclu universitar", su-
prapus celui elementar 6 Rezulta din aceste trei manuscrise cà
1 op cit., p. 10.
2 Ezivaepri, op. cit., ed. I, pag. 9.
3 Cu privire la scoalele moscopolite nu stim nimic precis pana la 1700.
Pe cartiere sau bresle, vor fi existat si mai inainte, desigur, scoli elementare.
Pe la 1700 exista la Moscopole o scoala de cultura mai inalta, un colegiu in
felul obisnuitelor colegii grecesti din vremea aceea, condus de Hrisant din Zila,
bun cunoscator al clasicisinului greco-roman. In 1724 tinea cursuri la Moscopole,
gramaticul Nicolae Stigne din Ianina. Dupa 1738, conducatorul scoalei din Moscopole
este Sevast s Leontiades, om de cultura occidentala studiase la Padova
si orator distins ; la cursurile elementare gasim pe Grigorie Moscopolitul. Sub
conducerea acestor doi invatati, scoala cea mare a Moscopolei a luat un mare
avant. La 1744, vechiul colegiu este reorganizat i ia numele de Noua Academie.
4 Vezi Er.Men, op. cit., ed. II, p. 15.
5 Chassiotis, L'instruction publique chez les Grecs . Paris 1881, P. 91.
. .

6 Lucrul acesta rezultd i din prefata Logicei. Cavalioti, adresandu-se

tinerilor care incepeau cursul de Logica, le spune : -sisayi it:pl. Tip iptó-
x).iov Tcat.Steav Taiollvaattivot» f... destul afi f.st exercitafi pdnd acuma asupra

www.dacoromanica.ro
394

ytiintele abstracte, mandria veacului cum s'a zis au avut la Mos-

copole o parte foarte importanta.
Faptul ca, se gasesc la Iayi, civil depe Fizica §i. Metafizica
lui Cavalioti, ne arata cä mi§carea intelectuala dela Moscopole si
activitatea didactica a scriitorului nostru au avut o sferd intinsd
de inraurire. Va fi ajutat la aceasta, desigur, i reputatia de elev si
prieten al lui Evghenie Vulgaris dupa cum aratam mai jos
intr'o vreme in care influenta scriitorului corfiot se resimtia deja,
atat in cercurile intelectuale moldovene*ti cat §i in cele ruse§ti.
Nu mai putin Umbel in care scrie Cavalioti invedereaza
dupa cum vom arata intr'un capitol urmdtor cä la Noua Aca-
demie din Moscopole se respira un clasicism superior.
Dar aceste scrieri mai au o insemnatate. Ele intdiyeavi
fi pe autor, pe T. A. Cavalioti atat de putin cunoscut pand astdzi.

ltiintei enciclopedice]. La majoritatea colegiilor grecWi din secolul XVIII, la

ciclul elementar se fAceau cursuri de culturà genera15, cu deosebire extrase
din autori. Mune', vreme, cartea fundamentala a ciclului elementar a fost :
'E(Yur.),o;:at8zia cp:Ao),o-fts.41 ei; reosapag cbp.o irp6; xpiiscv Tay) pcXoXierop.,
za1 tpao[Lariiiiv ri); iXiii7,cvric a lui loan Patusa, directorul muzeului
elenic din Venetia. Tiparit5, la Venetia in 3 editii : 1710-1758-1780, aceastà
Fnciclopedie a circulat pand in vremea revolutiei din 1821.
1 Cu privire la Teodor Anastas Cavalioti vezi : Iohann Thunmann, Un-
tersuchungen fiber die Geschichte der östlichen europaischen V ölker ; Erster Teil,
Leipzig 1774, la capitolul : Uber die Geschichte und Sprache der Albaner und
der Walachen, pp. 171 366 ; vocabular la 18i 238 ; despre Cavalioti la p.
176-178. George Constantin Roza, Untersuchungen iiber die Romanier oder so-
genannten Wlachen, Pesta, 18oS, cap. 16 privitor la Cavalioti pag. 66-67.
I I ocrici;iwcoli),(4 Bpitoc, Nfofthilit 0.01uyia, Atena, 1854, II pag. 57 §i 269. Io-
hann Georg von Hahn, Albanesische Studien, Iena, 1854, I, cap. Heimath der
Alphabetes, pag. 296. T. Cipariu. Principia de limbd 0 de scripturd, Blaj,
1866, ed. II pag. 88-89. Sergiu Hagiadi, Cercetdri despre Romdnii de dincolo
de Dundre (Trad. din I. greac6), Craiova, 1867, pag. 58-59. ZoiIipac, Nci `EAXerc
O `.E,12zivzzav aiaTerw, Atena, 5872. Y.hOar; [K. N.1, Nsosvtxli ipaol.oyla etc.
Atena, 1868. Papiu Ilarian, Viefra, operele a ideile lui Georgiu Sincai din
Sinc'a, Bucure.ti, 1869, pag. so. E. Picot, Les Roumains de la Macgdoine,
Paris, 1875, pag. 42-43. Vasile Gr. Popu, Conspect asupra literaturii romdne
si litera/ilor ei dela inceput fi panci astdzi..., Bucure§ti, 1875, pag. 6o. Dr. Franz
Miklosich, Runzunische Untersuclzungen. I. Istro-und IVlacedo-rumunische Sprach-
denlimiller, Zweite Abtheilung, Wien, 1882. Aron Densu§ianu, Istoria limbei si
literaturii romdne, Ia4i, 1885, pag. 278-279 ; ed. II 1894, pag. 332. I. Fradejde,
Istoria limbei cj literaturii ran/line, Ia§i, 1886, pag. 97. I. Bianu, Texte Macedo-
Romdne [Introducerea la colectia lui M. S. Obedeanu], Bucureti, 5891, pag.
VII. G. Meyer, Albanische Studien, IV, Wien, 1895. G. Alexici, Geschichte der
rum. litteratur, Leipzig 5906, pag. 54. G. Alexici, Macedo-romdnii, in Cony. Li-
terare, anul XXXVIII, pag. 936. Kwsat. Exivaspy, 'lirroetu T;;; ducitas xal crvy-

www.dacoromanica.ro
 395

Din desenul ingrijit si elegant al literilor, din randuiala disci-

plinata a sirelor in pagina, din numeroasele notite, insemnari
si indicii biografice i genealogice ce rasar la tot locul, ca si din
continutul filosofic al prefetelor si in genere al tratatelor, din
isvoarele preferate de autordin toate se proecteaza cate o raza.
in lumina careia intrezarim figura acoperitä de vreme a lui Teodor
Cava lioti.

DESPRE AUTOR.
i. Cele mai sigure informatiuni asupra lui Cavalioti se da-
torese lui Johann Thunmann. Viata lui Teodor Anastasie Cava-
lioti, protoereu al Moscopolei, predicator la tronul Primei iusti-
niene, profesor si director la Nowt Acadentie, filolog, gramatic
si po,t, nu a fost cercetatà indeajuns. Pretioase dar incom-
plete informatiuni biografice ne-au transmis scriitorul german
Iohann Thunmann i istoricii greci Zaviras, Sathas i Vretos in
lucrarile citate mai sus.
Figura lui Cavalioti a facut o puternicà impresie asupra
contemporanilor 1 j asupra celor cari au cercetat cat de putin
amintirea lui. Meritele sale intelectuale au facut din el seful
ctrii culturale dela Moscopole dupà 1750. Thunmann vor-

zeovov MovomilEw, Atena, ed. 1906 0 1928 pag. 9--xr. I. Bianu, An.
A cad. Rorndne, .seria II, torn. XXX, 1907-1908, pag. 6-7. Bianu §i Hodo§,
Bibliograjie romdneascel veche, tom. II [1716-1808] pag. 194-195. Per. Pa-
pahagi, Scriitori aromdni in sec X VIII, Bucure*ti, r9o9 pag. 31-40. Const.
Noe, Les Roumains Kout-o-V alaques, Bucure0i, 1909, pag. 33. T. Papahagi,
Aromdnii din punct de vedere istoric, cultural fi politic, Bucure§ti, 1915, pag.
14-15. Constantin Litzica, Catalogul manuscriptelor grece§ti, Bucure§ti, 1909,
pag. 50 0 99. Dem. Abeleauu, Neamul aromdnesc din Macedonia, Bucureti,
1916, pag. 54-55. N. Iorga, Istoria literaturii romdne, sec. XVIII pag. 297 §i
310. N. Iorga, Istoria Inviildmantului romdnesc, pag. 349, Bueure0i, 1928. T.
Capidan, Daniil Moscopoleanul [in omagiul lui N. Iorga pentru 6o de ani] Cluj,
1931, pag. 1-2. T. Capidan, F dr ferofii, Bucure§ti, 1931, pag. 30. BeolloyeaTta
' Hiteleov xrd :116certa; de E Koopag., in II7,-.E.tpwtyth. Xpovixez, iro Tpit., 1928,
pag. 68 69 0 iroc birov, 1931, pag. 94, pag. 68-69. Legrand, Bibl. Alban.
In. 435 0 588, 0 Bibl. hellinique, nr. 550, p. 510 511.
1. Vezi pentru felul cum 1-au privit conternporanii i acele 'Ent1p44.1.ata
pe care i le inchinli fo7tii sal elevi : Terpu Macu, Vretos preot i Nomofilax,
Nicolae Samsala, Naum Gu,a, Sava Ieromonahul, Gheorghe Nicolaide Turta,
Naum Nicolau Turta, A mbrosie lel omonahul, T oma Anastasiade, I oan Po-
sama in Mom-for/4i Tputirtriwil; [gramatica lui Cavalioti tiparith la Moscopole
in 176o].

www.dacoromanica.ro
396

be§te cu vadita admiratie pentru cultura lui Cavalioti 1, pentru

aptitudinele sale filologice i pentru talentul dovedit ca orator
religios 2 ; Zaviras 3 11 socoate deadreptul genial", iar Sathas 4
ni-1 arata plin de avant §i iubire pentru o culturd mai larga"
in intelesul de mai noud §i Ii pune in rândul celor mai de
seamd profesori pe cari i-a avut neamul grecesc 5. Vretos are
informatiuni sumare 6. Am vazut cum, dintre toti ace§ti infor-
matori singur Thunmann §tia i afirmase Inca dela 1774, ca Teodor
Cavalioti a mai scris, in afara de lucrarile cunoscute, aproape
despre toate §tiintele filosofice". El a §tiut de asemenea ca, din
operile filosofice ale lui Cavalioti nu s'a publicat nimic". Ca
Thunmann a fost bine informat asupra lui Cavalioti nu este de
mirare ; informatorul sdu, dupa cum singur ne spune este
chiar fostul elev al lui Cavalioti, cunoscutul scriitor moscopo-
lean, Constantin Hagi Ceagani , a carui viata, in treacat fie
zis, valoreaza cat un puternic roman. Acesta a §i procurat lui
Thunmann exemplarul din Hecuroimeix de care s'a folosit inva-
tatul german. Pentru aceste motive, ne vom servi cu mai multa
incredere de unele §tiri biografice transmise de Thunmann ; sursa
'ui de informatiuni este cea mai aproape de adevar.
2 . Untie s'a niiseut Cavalioti.Un prim fapt asupra caruia
avem §tiri contradictorii este locul unde s'a näscut Teodor Cava-
lioti. Astfel Thunmann spune cà s'a nciscut in Moscopole 8, pe
1 Er ist ein gelehrt r Mann, der gelehrteste unter seinem Volke, der
Sprachen, Philosophie und Mathematik mit Nutzen studiert hat". Iohann
Thunmann, op. cit., p. 178.
2 Ibid. intre altele : vornehmste Prediger".
3 Za;:rzc, O. cit., p. 319 20. Cp. Itiriag, Op. cit., p. 439, uncle citeaza
calificativul lui '&6:pug.
4 Ecirja;, ibidem.
5 Ibidem.
6 uncAonotiko; Bpitv,, Op. cit., II, p. 269.
7 Pentru viata plina de interesante i miscatoare peripetii a lui Cea-
gani vezi : Thunmann, op. cit., pag. 179, nota k. Thunmann datoreste mune
din cunostintele lui asupra Macedoromanilor i Albanezilor acestui invatat mos-
copolean. Tot pentru viata lui, vezi mai ales ZaEipug, op. cit., p. 396-397, 1:202g,
p. cit., p. 498 499. Dintre numeroasele lucrari ale lui Ceagani, mentionam
Elegia eroicd cdtre Ecaterina a II-a, interesanta fandca confirma convingerea
noastra, cà agenta acestei impardtese au avut legaturi cu fruntasii i conduck-
torii Moscopolei dupa cum vom arata mai pe larg intr'un articol viitor.
Aceste legaturi au sfarsit prin a compromite in ochii Turcilor pe Moscopoleni
mai ales in timpul expeditiei navale a faimosului Or/o/f si au grabit distru-
gerea Moscopolei.
8 ,Er ist aus Moschopolis gebartig", pag. 178, nota g.

www.dacoromanica.ro
 397

cand Zaviras i dupd acesta i Sathas dau ca loc de nastere

Cavalla 1. Parerile scriitorilor moderni s'au impartit dupb: aceste
doua versiuni. Problema se complica insa, prin faptul cà atat
scriitorul german, cat i cel grec, constituesc doua isvoare serioase ;
atat Thunmann cat i Zaviras stint contemporani cu Teodor
Cavalioti, iar dacd Thunmann a putut fi informat bine prin Ceagani,
fostul elev al lui Cavalioti, se poate prezuma ca i Zaviras, in calitatea
lui de Grec, era si el bine informat. La noi, d-1 P. Papahagi au-
torul pretiosului studiu asupra scriitorilor aromani, citat mai
sus, socoate eronata versiunea Zaviras :
Presupunerea cal s'ar fi nascut la Cavala, trebue inlatu-
rata" zice d-sa Numele acesta este insä patronimic si nu
apartine lui Teodor, ci tat.lui acestuia, lui Anastas, care
nu stiu prin ce imprejurare i 1-a capatat. E cu putinta ca
acesta tralind la Cavala, conationalii sai sa-1 fi poreclit
Anastas Cavalioti. Lucrul se petrece des la Aromani. In
Avela existal familia Colucuri, poreclita asa pentru faptul
cà in toti anii familia aceasta Ii petrece iarna [.---arneadza]
in satul Colucuri, din cazaua Caterina, Vilaetul Salonic.
Astfel de nume se dau la Aromani i celor cari se inde-
letnicesc cu negotul sau cu industria in anumite localitäti,
la inceput simple porecle, devin cu timpul nume de familii".
Pe de altal parte, cercetatorul grec Skenderi 2 care s'a
ocupat de aproape de Moscopole, strangand numeroase informa-
tiuni biografice cu privire la bdrbatii de cultural pe care i-a dat
acest oras, aderd la versiunea Zaviras ; nu stiu daca a mai avut
alte isvoare, care sa-i intalreasca informatiunea transmisa de
Zaviras, fiindca nu spune.
Sufletul Academiei" [din Moscopole] spune Skenderi, a
fost Cavalioti, incetatenit in acest oras pe care l'a socotit
ca a doua sa patrie, inchinandu-0 toata viata pentru
conducerea Academiei. El era originar din Cavalla..."
D-1 N. Iorga 3 accepta deasemenea, aceastä parere. Scriind
Protopopul i ierochirixul Teodor Cavalioti" adauga in parentez
[din Cavala]. Incontestabil, numele este o indicatiune serioasa
pentru stabilirea Iocalitàii. Totusi in cazul lui Cavalioti, mar-
turia lui Iohann Thunmann este prea puternic sprijinita pe in-
formatiunile lui Ceagani pentru a o putea inlatura. Iar Ceagani
1 zcAiri-, op. cit., p. 269 ; YhOug, Op. cit., p. 495.
2 )...xill6;sel, op. cit., pag. 18.
3 N. Iorga, Istoria Romdnilor din Peninsula Balcanicd, pag. 43.

www.dacoromanica.ro
398

n'a putut avea nici un motiv care sa.-1 facd sa ascunda a-

devarul.
Mara de aceasta mai avem insa cateva indicatiuni demne
de luat in seama.
In cloud din lucrarile sale, Cavalioti semneaza : eeo8Wpou
'Avao-cacEou K a66aiatkou Mocry.o7coVtou 1 [Teodor Anastasie Cava-
lioti Moscopolitul]. Deasemenea in titlul Tratatului de fizica descris
mai sus el scrie : Oioi-kou 'Avaaraotou Ka66catiotou coo ix Moczo-
icOacog [Teodor Anastas Cavalioti cel din Moscopole]. Deasemenea,
copistul tratatelor de fizica i metafizica Nauni Anastasie Data,
fostul elev al lui Cavalioti, scriind numele profesorului sau,
adaogd : Top ix MocxorcOXecoç. Pe lânga aceasta, in titlul Trata-
tului de Logica Cavalioti scrie : [...xxl nap' aka!, ixSoOsicsa iv T.171

T.ig Cala; ica-cpt6o; vewoti EapuOitari axoI. [si dat la lumina in

scoala de curand infiintata n propria-i patrie]; la fel in titlul
Fizicei : ...dat la lumina in scoala de curând infiintata a patriei
lui." Ilarpig in limba greaca din oricare epoca a insemnat locul
pdrintesc, locul natal [la inceput acest cuvânt avea valoare de
adjectiv si se intrebuinta alaturea de cuvantul pamant: Tcatpic:
yata] apoi, substantivizat, patrie. In titlul lucrarilor lui Cavalioti
acesta este sensul cuvântului patrie: localitatea din care i0 trage
obeir0a.
Nu fail insemnatate in favoarea versiunei Thunmann este
gi faptul cá Teodor Cavalioti a cunoscut la perfectie greaca, ma-
cedo-romo.na i albaneza. 2 Un epirot un moscopolean putea
cunoaste aceste trei limbi, iar ca om de cultura sà le i inregis-
treze vocabularele ; pentru un cavalliot, era mult mai greu iar
in ceeace priveste albaneza, aproape imposibil. Exactitatea voca-
bularelor i gradul de cunoastere a celor trei limbi sunt o indi-
catiune cà Teodor Cavalioti a avut de mic copil, exerc4iul acestor
trei limbi. Doar Thunmann ne spune Ca autorul Protopiriei
vorbea greaca, aromana i albaneza ca limbi materne. Nu la Cavala,
ci la Moscopole a putut el auzi din frageda vArsta cele trei limbi.
Dealtfel tot din mediul poliglot al Moscopolei trebuia sa apara
la 24 ani dupa vocabularul in trei limbi al lui Cavalioti, alt vo-
1 In titlui gramaticei [Eicor1um31 Trzp.p.atotilq...]; la fel in fliantorcupia.
2 infelege i vorb-§te limba greacd, romdnd i albanezci ca limbi materne",
p. 178. P. Papahagi in op. cit., p. 32, traduce: pricepe i vorbe*te limba
greack aromanä 0: albanezd ca limbd maternd" este desigur o eroare tipo-
grafic&
3 Thunmann, ibidem (nota g).

www.dacoromanica.ro
 399

cabular, in patru limbi, al preotului iconom Daniil Moscopolitul.

Nu mai poate fi deci indoiala Teodor Cavalioti s'a ndscut la
Moscopole. In ceeace priveste numele Cavalioti, scriitorul 1-a
mostenit 1. Sau tatal lui Cavalioti va fi locuit cum presupune
Pericle Papahagi vreme indelungata la Cavalla, cu indelet-
niciri negutatoresti si de aci porecla ; sau, va trebui sh admitem
lucru mai putin probabil ea' vreunul dintre ascendenIii in
lithe barbateasca ai lui Teodor Cavalioti a fost chiar originar din
Cavalla. In aceeas notita biografica, Thunmann spune Ca' scriitorul
moscopolean s'a nascut... acum aproape 46 ani". Cum el comu-
nica. Ilpananetpice la 1774, rezulta ca autorul tratatelor de logica,
fizic i metafizicl s'a näscut la anul 1728.
3. Primele inrcturiri apusene asupra lui Cavalioti. Evghenie
Vulgaris i Cavalioti.---Tot din Thunmann aflam ca Teodor Ca-
valioti si-a facut primele stuclii la colegiul elen din orasul säu
natal". A studiat disciplinele umaniste, având profesor pe Ioan
Chalkeus 2 si pe Sevastos Leontiades din Castoria 3. Prin acesta
din urmä a putut primi Cavalioti cele dintai influente de culturä
apuseand. Sevastos, fost elev al lui Metodius Antrakites 4 §1 al
Academiei din Padova fusese pregatit de dascalul sdu in
spiritul cel nou al invatamantului filosofic apusean, in care siste-
mele lui Descartes §i Malebranche aveau un loc de frunte. Pe când
Cavalioti sfarsea studiile umaniste" la Colegiul din Moscopole,
in lumea balcanica incepuse a face valvä prin ideile sale
1 Nu este cu totul fara importanta i faptul ca singura semna-
tura autografa in titlul Logicei este scrisa cu un singur k [kaC/Oaktjyrou]
iar nu cu 1s [KarAokkco;too] cum ar fi fost consecveut ortografiei nu-
melui 1(a66kka. Numai in lucrarile tiparite Cavalioti a mai pastrat ortografia
aceasta.
2 5 Chalkeus fusese elev al scoalei din Moscopole mai tarziu el a de-
venit profesor la Vene/ia.
3 Pentru Sevastos vezi Bpkoc, op. cit., pag. 49 ; Za6ipec, p. 530 531 ; faa5.
op. cit., 482. Sevastos se nascuse la Castoria in anul 1690. Pe la 1740 el este
directorul Colegiului. Sub directoratul liii Sevastos, la 1744, scoala se reorgani-
zeazá j ia numele de Noua Academie.
4 Chassiotis, op. cit., pag. 91. Gh. Sugduris in 1683 si urmasul sáu
Metodie Antraleites in 1715, au fost cei dintai cari au introdus sistemele lui Des-
cartes §i Malebranche. Ibidem, un scurt capitol privitor la Noua Academie. Pentru
pataniile lui Antrakites i persecutiile indurate din cauza modernismului"
sau, cum si pentru activitatea sa in domeniul matematicilor si mai ales a geo-
metriei care lipsea de mult din Grecia", vezi Ko6p.ac, `lotopiat cdno &vepwitivous
ispciiewy. Venetia 1831, tom. XII, 558 si 560.

www.dacoromanica.ro
400

indrasnete i prin elocventa sa, invatatul grec Evghenie Vul-

garis1.
Cine va vroi sà cerceteze originele culturii moderne in sud-
estul Europei i sa urmareascà in secolul XVIII circulatia ideilor
noui cu deosebire la popoarele supuse imperiului otoman
va trebui sa consacre un capitol personalitatii i operii lui Evghenie
Vulgaris. El este pentru Räsarit precursorul in gesturile
in gandul caruia apar si se descifreaza printr'o ciudatä antici-
patie, sufletul i aspiratiunile generatiilor urmatoare. Este destul
sä amintim cd a tradus din Voltaire §i. cä i-a insusit in activi-
tatea sa filosofica i didactica, in afard de Leibniz i Wolf (1679
1754), pe Locke parintele enciclopedistilor, teorcticianul secu-
larizärii, al tolerantei si al dreptului la insurectiune pentru
ca sa recunoasca oricine Ca revoligia in Rasarit datoreste ceva
lui Evghenie Vulgaris 2. Cursurile sale trezeau un ecou puternic,
cartile sale se raspandeau pretutindeni in manuscrise, in tot Ori-
entul tinerimea era sub influenta lui. i in Principate inrAurirea
lui a fost puternica 3. Cavalioti, pe care 1-am vazut, la Academia
din Moscopole sub o influenta carteziana emancipat deci intr'o
insemnata masurd de sub rigorile scolasticei era unul dintre
cei pregatiti pentru a-I intelege pe invatatul Evghenie. Cand
faima despre cursurile lui Vulgaris ajunse la Moscopole, Cava-
lioti asupra caruia se pare ca erau indreptate deja sperantele
profesorilor i concetatenilor sai fu trimis la Ianina, la Cole-
giul Marigian 4. Fiind insd lipsit de mijloace, el nu putu pleca
1 Kw8[1,1c, ibidem. Dela Ianina i Cojani s'a facut vestit Evghenie in
toatal Grecia ca un intelept si cult, ca cel dintdi intre toti cei ce an lumina in-
vdtatura in timpul robiei".
2 Pentru activitatea i peregrinarile lui Evghenie Vulgaris vezi Kwitta;
op. cit., tom. X, p. 399 i torn. XII, p. 559-564 ; pentru opera filosofic5
D. Russo, 0 scrisoare a ha Evghenie Vulgaris tradusd in limba romdnd Extras
din Revista Istoricci Romdnd, I (1931), Bucuresti ; G. Chassiotis, op. cii, p. 98 -
99 pentru activitatea pedagogica si didactical.
3 Pentru intluenta lui Vulgaris in Principate vezi D. Russo, Studii i
Critice, Bucuresti, 1910, pag. 103-104 i articolul citat mai sus.
4 Sustinut de bogata familie Maruti. Vezi pentru aceasta scoa15. si
C. Erbiceanu, Cronicarii Greci, pag. XXIX. Maruti [ilicem1r011, veche farniie
epirotd. Strdmosul acestei familii a fost chiragiu vestit, adica proprietar de
caravane de catari, cu care facea o intins5. cardusie. Imbogalindu-se, Maruti
se asezara. la Ianina de unde, din cauza persecutiilor turcesti ernigrara la Ve-
netia. Erau de aproape inruditi cu Caraianii. Vezi pentru Maruti 'Apailuvrtv6;,
op. cit., pag. 265-266 si nota 5. G. loan Caraiani, Studii istorice asupra
romdnilor din Peninsula Balcanicd, pag. 58-59 si Itacivt000 13eko0h0, op, cit.,
pag. 122 51 176 178.

www.dacoromanica.ro
 401

cleat in urma unei colecte cetatene§ti, care Ii asigura intreti-

nerea in timpul studiilor ce urma s5. faca
La Ianina, la data cand sose§te Cavalioti, erau douà §coale
mai importante, cunoscute in tot Epirul, fiindca vreme indelungata
§i-au disputat heghemonia intelectuala. Colegiul Ghiuma condus
de Balanos 2 j Colegiul Marui condus de Evghenie Vulgaris.
Cavalioti studie aci, sub ingrijirea lui Evghenie, §tiintele mate-
matice i cele filosofice. Intre timp, intre cele cloud §coli, con-
flictul deveni acut. Discipolii §coalei Balanos, aparatori ai tra-
ditiei, fie din ravna adevaratä, fie din invidie" atacau pe Vul-
garis fiindca introducea la cursul sau de filosofie i comentarii
asupra filosofilor moderni, cu toate ea" spune Cumas Evghenie
scria i predica i teologia scolasticd". Tutu§ indrasnetul pro-
fesor nu reu§i sa-§i potoleasca adversarii. Pentru ace§tia afard
de filosofia aristotelicd orice altd filosolie era socotitd contra bi-
sericei" 3. In aceste imprejurari §i in mijlocul acestor dispute s'a
inchegat personalitatea intelectualä a lui Teodor Cavalioti iar in
lupta ce s'a desfd§urat in urma cu zgomot mare, el s'a ata§at
din ce in ce mai mult de maestrul sau.
Intoleranta i obscurantismul traditionali§tilor dela Ianina
s'a vazut §.1 din vehementa atacurilor date lui Metodie Antrakites,
care cu toata evlavia lui catre Dumnezeu" n'a fost iertat
nici pentru incercarea de a introduce pe Malebranche, filosof
spiritualist §i teist. Conflictele necontenite intre cele doug cu-
rente au facut ca pana in cele din urma, mi§carea culturala a Ia-
ninei sa decadd 4. Hartuit necontenit de adversarii sai, pdrasit ft
terorizat, Evghenie Vulgaris a fost nevoit s5.-0 caute lini§tea
in alta parte".
Un fapt important care ne aratä cat erau de stranse lega-
turile dintre Cavalioti i profesorul säu .1 puternica impresie pe care

1 ZceE;pc Op. cit., p. 329-320. Bursa lui Cavalioti a fost sustinuta de

breasla aramarilor. Se pare c5. aceastd corporatie era printre cele mai bogate.
La anul 1752 tot afamarii au zidit biserica Apostoli. In inscriptia ase-
zatà deasupra uii, scrie : S'a ridicat si s'a piclat aceastd, dumnezeiascd si prea
mart& bisericd a Slinfilor Apostoli, cu donalia comund, cu cheltuiala ci cu oste-
neala a celor mari si a celor nzici, cari se gdsiau aici §i aparlineau corporaliei
ardmarilor..." Vezi EzivSepyr, op. cit., p. 25.
2 Vezi; .11.11mX,ivoc[A. B.1. Oi IVIncacivoc Stadaxa)..or. Tot) yivoug, Ircetpurroca
X powdc, V, p. 229 235. Vezi caracterul conservator al acestei famird.
3 Koirig, op. cit., p. 560. $i pentru citatele urmfitoare.
4 Pentru lupta intre cele doua." curente, vezi i 1-10prcoa EuvoStvoi),
renyoezos 1 I alcovpirnc in -.111cz:cpuntth X posixci, 11-1927, Tan.ina, p. 372-181.

www.dacoromanica.ro
402

acesta o facuse asupra tandrului moscopolean, este plecarea lui Ca-

valioti dela Colegiul Marutian odatd cu Vulgaris 1. Chemat de ce-
atenii iubitori de frumos" ai ora§ului macedonean Cojani, Vul-
garis veni la §coala lor in 1750 ; Cavalioti il insoti §i la Cojani.
Dar aci deceptia lor fu in curand §i mai mare. Cu ironie
amar5. i§i rosti Vulgaris dezamAgirea sa : Am sdrit de pe cal pe
mdgar !
(Va urma)
Bncure§ti, 1931. VICTOR PAPACOSTEA

1 Zagipag, Ofo. cit., p. 319-320. CP. si Eiflac, Of,. cit., p. 495. La Colegiul
Marufi din Ianina, Evghenie Vulgaris a lasat in locul sãu pe Triton din Me/ova,
colegul i prietenul sau". Despre Trifon, Cumas spune c6 era cunoscdtor al st--
infelor modcrne", de unde rezultà ea. la §coala Maruti s'a mentinut spiritul inau-
gurat prin activitatea lui Vulgaris. Succesor vrednic" al lui Trifon a fost ne-
potul sdu, Dumitru Bardaca, pe care 11 slim functionand o bucatá de vreme si
la Metova. Ambii au fost Aromani. Vezi pentru cultura epirota a acestui
timp 'ApcAantvOc, op. cit., cap. Ilzpi oz.oXzicuv zoci i,v ir Travielc.< avi.rcpr,prIvuov,
pag. 275-284, tom. If. Tot acolo i o listá a invatatilor timpului.

www.dacoromanica.ro
 A PROPOS DE LA PEINTURE DE QUELQUES
VASES DE GUMELNITA

Parmi les vases decouverts a Gumelnita soit dans les

fouilles entreprises par M. Barbu Ionescu 1, soit dans celles que
nous avons nous-memes dirigees 2
un bon nombre etaient re-
converts d'une epaisse crofite calcaire, que nous avons déjà men-
tionnee 5, et qui apparaissait dans nos fouilles uniquement
sur les vases et fragments de poterie de la couche recente, B 4.
Evidemment, avant meme de publier ces vases, nous avons
essaye d'enlever cette crofite calcaire, pour connaitre l'aspect
reel de la surface des vases ; mais comme nous avons en cela
evite l'usage des produits chimiques, pour ne pas endommager
la surface des vases, le resultat a ete le plus souvent negatif.
D'ailleurs, les vases sur lesquels la cioilte calcaire s'ecaillait
de sorte qu'on a pu l'enlever grace a un raclage soigne ne
presentaient aucune espece d'ornements peints. Cette remarque,
et le fait que les fragments peints etaient excessivement rares
dans la couche B de Gumelnita, nous ont donne la conviction
que la peinture au graphite ou en couleur etait caracteris-
tique seulement pour la couche ancienne, A 5.
Notre opinion venait d'ailleurs d'être confirmee par les
constatations faites par M. le professeur I. Andrieescu a propos
de la ceramique de Sultana 6, et par celles de M. G. Stefan,
concernant la ceramique de Cascioarele, stations dans lesquelles

1 Vladimir Dumitrescu, Découvertes de Gumelnifa, dans la Dacia, I (1924),

P. 325-342-
2 Vladimir Dumitrescu, Fouilles de Gumelnifa, dans la Dacia, II (1925),
P. 29-102.
5 Dacia, I, p. 33o ; Dacia, II, p. 55.
Ibidem, II, p. 55.
5 Ibidem, p. 72, etc.
6 Ibidem, I, p. 95.

www.dacoromanica.ro
404

la ceramique peinte apparaissait en abondance surtout dans la

couche inferieure 1
D'autre part, les stations similaires de Bulgarie, dont la
stratigraphie n'est pas encore bien determinee, pas plus que
celle de la station de Cernavoda (oir C. Schuchhardt aurait con-
state une situation tout a fait differente, en ce qui concerne la
peinture des vases 2) ne saurait prouver de fawn certaine, le
contraire. Pour cette raison, lorsque nous avons essaye d'etablir
d'apres toutes les donnees dont nous disposions a ce moment
la chronologie de la ceramique peinte de l'Europe orientale 3,
nous avons surtout tenu compte de nos premieres conclusions de
Gumelnita ; et nous avons affirmE que seule la couche A de la
civilisation de Gumelnita pouvait offrir des ornements peints
analogues a ceux qui appartiennent a la civilisation de Tripolje
Cucuteni 4.
On a recemment entrepris de reconstituer tous les vases
prehistoriques appartenant aux collections acquises par le Musee
National d'Antiquites de Bucarest dans les fouilles des ces der-
nières annees ; nous avons donc saisi l'occasion pour essayer a
nouveau de nettoyer a l'acide chlorhydrique les vases recouverts
de crolite calcaire 5. L'operation a parfois echoue, soit parce-que
la croate n'a pu etre entierement enlevee, soit qu'ailleurs le vernis
du vase (et avec lui les ornements peints qui auraient pu s'y
trouver) ait disparu en meme temps que la croirte calcaire. Nean-
moins sur quelques vases de Gumelnita, la oir la croilte calcaire
a ete presque completement enlevee, on voit paraitre soit en
entier soit par endroits un decor peint. Le plus souvent cette
peinture est faite au graphite. Ce n'est pas le moment de dis-
cuter ici s'il s'agit reellement d'un decor execute au graphite
metallique, ou seulement comme le veulent certains erudits
d'un brillant metallique que les ornements ont acquis a la cuisson 6
1 G. Stefan, Fouilles de Cdscioarele, dans la Dacia, II, p. 175.
2 C. Schuchhardt, Cernavoda, eine Steinzeitsiedlung in Thralden, dans la
Prahistorische Zeitschrift, XV (1924), p. 9 et suiv.
3 Vladimir Dumitrescu, La cronologia della creanzica dipinta dell'Europa
orientate, dans l'Ephemeris Dacoromana, IV, p. 257-308.
4 Ibidem, p. 272-274.
5 Nous reconnaissons volontiers que c'est M. I. Nestor qui, le premier,
a eu l'id6e de nettoyer les vases a l'acide chlorhydrique.
6 Cette hypothese a été emise pour la premiere fois nous semble-t-il
par Seure et Degrand, cf. Bull. corresp. hell., 1906, p. 359-432 : Exploration
de quelques tells de la Thrace.

www.dacoromanica.ro
 405

A cet egard seule une analyse chimique faite sur un grand nombre
de ces vases pourrait apporter des resultats decisifs. Nous esti-
mons cependant tout en donnant cette opinion sous toutes
reserves que, si l'aspect metallique etait reellement obtenu
par la cuisson, certains vases n'auraient pu conserver a la fois,
alternant sur le rebord, des lignes et des triangles peints au gra-
phite et des lignes et des triangles peints au vermillon ; et ce-
pendant c'est ce qu'on constate sur certains vases provenant de
la couche A de cette civilisation l.
Nous etudierons donc a present cinq vases, parmi ceux
dont les ornements peints ont ete mis a nu par le nettoyage
chimique. Ils proviennent tous de Gumelnita, mais pas un seul
n'a ete decouvert dans nos fouilles ; ils ont éte tous trouves par
M. B. Ionescu 2 Ce n'est peut-etre qu'un effet du hasard le
fait que tous les vases decouverts dans la couche superieure des
fouilles que nous avons dirigees a Gumelnita, vases qui ont ete
soigneusement nettoyes, sont totalement depourvus de peinture ;
tout au plus la surface exterieure en est-elle parfois recouverte
d'un vernis brun ou noir-grisatre, procede deja connu 3. On ne
peut done pas affirmer de fawn absolument certaine que les
vases en question proviennent uniquement de la couche B de
Gumelnita. Deux circonstances semblent cependant plaider en
faveur de cette hypothese : d'abord ces vases etaient comme
nous l'avons fait remarquer recouverts d'une crofite calcaire
assez epaisse ; et puisque dans nos fouilles nous avons releve cette
crofite calcaire uniquement sur la ceramique de la couche su-
perieure, ii s'ensuit que ces vases devraient egalement appar-
tenir a cette couche plus recente. En second lieu, les sondages
faits par M. Ionescu dans ses recherches n'ont jamais depasse
I m. de profondeur ; ils ne pouvaient done normalement atteindre
la couche inferieure de Gumelnita, qui apparait seulement is
r.So m. de profondeur 4. Aussi ces vases peuvent-ils etre regar-

1 Cf. entre autres, le vase de Gumelnita, Dacia, II, p. 56, fig. 23, no.
3; il est impossible, evidemment, de distinguer dans la photographie les diffe-
rences des couleurs.
2 Ce sont les vases que nous avons décrits dans notre article Découvertes
de Gumelnija, Dacia, I, p. 325-342 ; fig. 3, no. To et fig. 6, no. 14; fig. 5, no.
4 et fig. 6, no. 12 ; fig. 6, no. 17 ; fig. 6, no. 14 et fig. 7 no. 4 ; fig. 6, no. To
et fig. 7, no. 2.
3 Fouilles de Gumelnifa, p. 55.
O
Ibidem, p. 30-39.

www.dacoromanica.ro
406

des comme ayant appartenu a la couche plus recente. Si certains

de ces sondages faits en pente avaient pu atteindre la couche
plus ancienne, A, alors seulement les vases mentionnes ci-dessus
pourraient, a la rigueur, provenir de cette couche. II est cepen-
dant peu probable que les cinq vases en question aient tous ete
decouverts dans ces puits obliques, de sorte que l'hypothese la
plus vraisemblable est qu'ils proviennent de la couche plus re-
cente B de Gumelnita.
*

Nous allons proceder maintenant a la description de chacun

de ces vases :
I. Vase-ecuelle, de petites dimensions 1. On remarquera
(fig. 1 a-b) que les ornements se trouvent uniquement sur le

ii; I _.. ..". . . .e."- 44 -11...,.?"- _ole, ./

\Fig. 1, ab.
_y
bord exterieur. Il y a cinq groupes composes chacun de cinq
traits obliques et paralleles ; entre ces groupes se trouvent deux
chevrons egalement obliques, mais plus courts et plus epais
que les traits,qui commencent a droit du dernier trait de
chaque groupe. Cet ornement, a present fres decolore par
les produits chimiques, sans doute est d'une teinte rougedtre.
II est d'ailleurs inutile d'insister sur ce système d'ornementation,
puisque ce decor qui recouvre le bord exterieur des ecuelles est
tres usite, non seulement dans toute la civilisation eneolithique
balkano-danubienne, mais aussi dans la ceramique peinte de
style Cucuteni B (mais la il est seulement un peu plus corn-
plique).

1 Dacia, I. p. 325-342, fig. 3, no. ro et fig. 6, no. 24.

www.dacoromanica.ro
 407

II. Vase en forme de double tronc de cone, dont le bord

est casse (fig. 2) ; sur la ligne tres accentuee de soudure des
deux troncs de cone, on remarque deux petites proeminences .1
L'ornement n'a pu etre releve que sur une petite partie du vase ;
c'est ce qui fait qu'il n'est pas developpe dans le dessin. D'ail-
leurs la partie superieure du vase a ete seule decoree : au-dessus
de la ligne qui marque le plus grand diametre, ii y a trois traits
qui courent horizontalement, en le soulignant, tout autour du
vase. De ces traits se detache obliquement une bande composee
de quatre traits paralleles, qui devait selon toute vraisem-
blance remonter primitivernent jusqu'à proximite du bord.
Cette bande coupe un autre groupe de cinq traits paralleles et
horizontaux, un peu plus espaces. Tous ces ornements sont main-
tenant d'une teinte rose-pale. La forme du vase, de merne
clue le decor en bandes forrnees
de traits paralleles, rappellent .....
le style Cucuteni B, caracte-
rise surtout par les vases bi-
tronccôniques et les ornements
peints lineaires, soit isoles soit
en bande.

III. Vase de la meme forme t

que le precedent 2 ; la partie
Fig. 2.
centrale cependant, en est plus
large (fig. 3 a) et ne presente
pas de saillie mediane. La partie inferieure a pour tout orne-
ment un seul trait horizontal, circulaire ; en revanche, le tronc
de cOne superieur est orne (fig. 3 b) de toute une serie de
bandes obliques, composee chacune de 6-9 traits plus ou moins
paralleles. Ces bandes sont un peu arquees pour epouser le pro-
file du vase. Deux taches de couleur, en forme de losange irre-
gulier, dont un des angles et beaucoup plus aigu, apparaissent
entre les groupes de traits. Tout ce decor lineaire est execute
au graphite, qui est par endroits partiellement decolore et garde
une teinte blanchatre. Pour ce vase encore, la forme et le decor
en bandes lineaires indiquent des analogies avec le style de Cu-
cuteni B.

1 Ibidem, fig. 5, no. 4, et fig. 6, no. 12.

2 Ibidem, fig. 6, no. 17.

www.dacoromanica.ro
40ti

IV. Autre vase de la meme forme que les num eros II et

III ; il est muni de deux petites anses, simples saillies triangu-

'1'\\

Fig. 3, ab.

laires, plates et relevees (fig. 4). Le bord n'en est pas rond, mais
ovale. On n'a pas pu enlever en entier la croirte calcaire, fres
adherente ; aussi est-il impossible
de reproduire l'ornement deve-
loppe. A en juger d'apres ce
qui est visible, il n'y avait sur
la partie inferieure du vase,
qu'un trait horizontal qui courait
autour du vase. La partie cen-
trale est soulignee par deux traits
paralleles coupes seulement par
Pig. 4. les petites anses 2. Au-dessus,
deux groupes obliques de 5-6
traits remontent jusque sous le bord qui est souligne par quatre
traits horizontaux et paralleles. Entre ces bandes lineaires appa-
1 Ibidem, fig. 6, no. 14 et fig. 7, no. 4.
2 Comme nous l'avons de% fait remarquer en publiant pour la premiere
ois ce vase (Dacia, I, p. 335), ces petites anses rappellent les anses en guise
de mains des Gesichtsvasen de Troie (cf. Schliemann, Antiq. troyennes, pl. I30,
110 2297, etc.).

www.dacoromanica.ro
 409

raissent des losanges et des triangles de couleur, pareils a ceux

qu'on a remarques sur le vase no. III. Tout ce decor lineaire,
mais group& en bandes, est execute au graphite. Meme re-
marque que pour les vases decrits sous les nos. II et III : la
forme et l'ornementation'sont
A
de style Cucuteni B.

V. Enfin, le cinquieme et dernier vase dont nous nous oc-

cuperons ici (fig. 5 ab) est touj ours de la meme forme que
les nos. IIIV ; seulement la partie centrale en est fortement

Fig. 5, a b.

accentuee et la base a un diametre tres reduit par rapport aux

autres diametres du vase 1. La partie inferieure du vase est de-
pourvue d'ornements ; la partie centrale est soulignee par 6 traits
horizontaux et paralleles. Le bord est egalement marque par 4
traits similaires ; entre ces deux groupes de traits horizontaux,
la surface tout entiere du tronc superieur est decoree : trois
groupes de 6-7 traits obliques formant des bandes lineaires, sont
reunis par trois autres groupes pareils, mais presque horizontaux.
Entre ces groupes de traits paralleles, la surface du vase a et&
egalement peinte au graphite, comme les traits eux-mêmes ; seuls

1 Dacia, I, p. 325-342, fig. 6, no. jo et fig. 7, no. 2.

www.dacoromanica.ro
410

cinq pastilles ovales et six crochets qui entourent chacun un triangle

de couleur n'ont pas ete peints. Ii y a done aussi, stir ce vase,
a cote des ornements positits, d'autres negatifs ; cependant ces
derniers ne sont pas mats, mais reconverts d'un vernis brunatre
qui est celui du vase tout entier, et sur lequel on a ensuite
execute les peintures. Ii faut d'ailleurs noter que tous les vases
decrits ci-dessus sont reconverts de ce vernis, ce qui constitue un
autre trait commun avec beaucoup des vases du style Cucuteni B.
La forme du vase fait egalement penser au style de Cu-
cuteni B. Cependant, ii faut remarquer que, pour les ornements,
on constate a côte des analogies avec ceux de style de Cucuteni
B, d'autres avec ceux de style A. En effet, les ornements ii-
néaires groupes en bandes encadrent notre vase exactement comme
on le voit sur les vases de forme similaire de style Cucuteni B:
une serie de traits horizontaux souligne le rebord, une autre mar-
que le plus grand diametre du vase ; entre les deux, des groupes
de traits obliques et d'autres groupes presque horizontaux rap-
pellent beaucoup d'ornements ressemblants, du style Cucuteni B,
sans qu'il y ait, naturellement, identite parfaite a. Les triangles
et les autres taches de couleur entourees par les ornements ne-
gatifs, sont egalement tres frequents dans le style Cucuteni B;
ii n'y a pas lieu d'insister n-dessus 2. Quant aux pastilles oblon-
gues, on les a relevees tant sur des vases de style Cucuteni A,
que sur des vases de style B 3. L'unique element qu'on ne ren-
contre que sur les vases peints de style Cucuteni A sont les six
crochets laisses du fond (negatifs"), que nous avons mentionnes
et qui donnent au vase l'aspect d'un vase peint de style Cu-
cuteni A. Nous avons vu cependant, en etudiant separement
chaque element du decor, qu'il n'en etait rien, et cela d'autant
plus qu'il y a, sur les vases de style Cucuteni B, d'autres or-
nements negatifs 4.

La description des vases une fois achevee, il nous reste

encore quelques remarques a faire.
Si les vases decrits ci-dessus proviennent reellement de la
couche superieure de Gumelnita, il s'ensuit qu'on a fait usage
1 Cf. par ex. Petreni, Trudy, XIII, I, pl. IV, no. 4, etc.
2 Ibidem, pl. XII, no. 5.
3 Ibidem, pl. X, no. ro, etc. C. Schuchhardt, Alleuropa, 1926, p. 158,
fig. 83 b.
4 C. Schuchhardt, Alleuropa, p. 158, fig. 83 a.

www.dacoromanica.ro
 411

de la peinture dans la decoration des vases, non seulement pen-

dant la phase A, mais aussi pendant la phase B de la civilisa-
tion eneolithique balkano-danubienne, de type Gumelnita. En
ce cas les opinions que nous avons exposees ailleurs ' doivent
etre modifiees en ces sens, mais uniquement en ce qui concerne
la peinture car il n'y a pas de doute que la stratigraphie de
Gumelnita ait ete exactement etablie. D'autre part cette nou-
velle conclusion qui semble s'imposer a plesent, devrait etre
verifiee par d'autres decouvertes, justement parce-qu'il y a
des doutes sur la couche d'ou proviennent les vases decrits.
Nous avons fait remarquer plus haut que les quatre pre-
miers vases decrits presentent des elements decoratifs qui ressem-
blent uniquement a ceux qu'on rencontre dans le style de Cu-
cuteni B ; de même, la forme des vases IIV est caracteristique
pour la même periode de la ceramique peinte de l'Europe orien-
tale. De sorte que ces vases ne sont pas en opposition avec la
chronologie que nous avons etablie 2, dans la quelle la phase B
de Gumelnita est consideree comme contemporaine seulement
du style Cucuteni B. Cependant les elements de style de Cucuteni
A, qu'on a releves sur le vase no. V, sembleraient imposer une
date plus reculee de 350-400 ans pout les debuts de Gumelnita,
ce qui placerait ces debuts a une époque qui ccinciderait avcc
la fin du style de Cucuteni A, auquel les lements en question
paraissent etre empruntes. Ce serait done modifier la datation
etablie par nous ; mais nous ne pensons pas qu'il y ait lieu de
le faire, et voici pour quelles raisons. Si l'on faisait reculer les
debuts de la phase Gumelnita B, ii faudrait necessairement faire
reculer aussi les dates de la phase A de cette merne civilisa-
tion qui ne saurait ainsi se prolonger en-deca de l'an 2200 ay.
J.-Ch., et qui serait ainsi contemporaine, presque exclusivement
de la phase Cucuteni A. Mais cela n'est pas possible, puisque
de nombreux temoignages que rien n'est venu infirmer jus-
qu'ici nous ont permis de dernontrer que, a côte des analo-
gies de Gumelnita A avec Cucuteni A, il y en a d'autres entre
Gumelnita A et Cucuteni B 3. II est done impossible de faire
reculer les dates que nous avons proposees, bien que les cro-
chets negatifs" du vase no. V sembleraient l'exiger. Mais il y
1 Fouilles de Gumelnifa, p. 72, et La cronologia della ceramica dipinta, etc.,
p. 272-274.
2 La cronologia, etc., p. 207.
3 Ibidem, p. 274-286.

www.dacoromanica.ro
412

a encore d'autres elernents absolument certains au point de vue

de la stratigraphie et de la typologie, qui plaident en faveur de
la chronologie que nous avons auparavant proposee, et qui ne
nous permettent pas de la modifier. Naturellement, ce n'est pas
le moment de les examiner tous ici ; nous avons l'intention de
le faire au chapitre sur la chronologie dans une etude de synthese
que nous preparons sur la civilisation eneolithique balkano-danubi-
enne de type Gumelnita. Pour l'instant, un seul exemple suffira.
On sait que dans la station prehistorique voisine de la vile
de Rusciuk on a decouvert une epingle en cuiv re,
a la tete plate et bilobee 1; si on avait pu pre-
ciser a quelle couche elle appartenait, elle pour-
rait nous etre tres utile au point de vue de
la chronologie. Mais, si cet element reste encore
inutilisable, nous avons en revanche, a l'appui
de notre these, trois autres epingles en os (nous
reproduisons a la fig. 6 celle qui est la mieux
conservee) ; elles ont ete decouvertes a Atma-
geaua-Tat'areasa., dans les couches les plus pro-
fondes de la station, couches qui correspondent
tout a fait a la periode de Gumelnita A. Ces exem-
plaires en os derivent certainement des epingles
en bronze a double spirale plate (car on sait
bien que non seulement on a reproduit en metal
des anciens types d'instruments en pierre, en os
et en terre-glaise, mais on a reproduit en os
et en d'autres matières les types metalliques,
Fig. 6. dans les regions oa le metal n'etait pas trop a-
bondant ; et c'est bien le cas de la region qui
nous interesse, pendant l'epoque eneolithique). Les deux lobes plats
et presque circulaires representent ici les lobes en spirales des
exemplaires en bronze. Les epingles en bronze, de ce type, sont
frequents en Europe, des le debut de l'epoque du bronze 2,
mais on les retrouve egalement a Troie, dans les villes IIV 3
et jusque dans la ville no. VII 4, c'est a dire, dans les deux
1 D. Kostoff, Le tumulus préhistorique pres de Roussi, Sofia, 1926, p.
62, fig. 1o8 A.
2 M. Ebert, Reallexikon d. Vorg., IX, art. Nadel p. 399-401 et pl. 132 d.
3 H. Schmidt, Schliemanns Sammlung, nO. 6401, p. 254, villes IIV ;
W. Dorpfeld, Troia u. Ilion. I, fig. 249 h.
4 W. Dorpfeld, op. oiL p. 357.

www.dacoromanica.ro
 413

cas, apres 2000 ay. 3.-Ch. Les plus anciens, parmi les exemplaires
europeens qui ont servi de modele a notre avis aux
epingles en os dont nous nous occupons, doivent etre dates de
la fin de la premiere phase de rage du bronze ; aussi la date
de i800 ay. J.-Ch., que nous avons proposee pour la fin de la
phase Gumelnita A, peut-elle 'etre maintenue.
La conclusion qui s'impose, en ce qui concerne la peinture
du vase no. V. est que les ornements peints qui font penser
des elements analogues du style de Cucuteni A, doivent etre
consideres comme de simples reminiscences et non pas des imi-
tations reelles. D'ailleurs aucun des ornements peints, decrits
plus haut, ne petit etre une imitation directe : ii faut voir la
le resultat de certaines influences, modifiees par 1 apport per-
sonnel de l'artisan indigene.

Puisque nous avons suitout insiste sur la chronologie de

la civilisation de type Gumelnita, qu'il nous soit permis d'ajouter
encore quelques mots a ce sujet, avant de finir. Dans notre etude
sur la chronologie de la ceramiqu-2 peinte de l'Europe orientale,
nous avons propcse avec un point d'interrogation cependant 1,
comme date initiale de la phase Gumelnita A, l'an 2 vo ay.
J.-Ch. Nous savions cependant que C. Schuchhardt le premier 2,

1 La cronologia, etc., p. 307.

2 Cernavoda, etc., P. Z., 1924, p. 9 et suiv., et Alteuropa, 2926, p. 204.
Nous profitons de l'occasion pour noter que lors de la redaction de notre article,
Notes concernant l'ornementation peinte zoomorphe et humaine dans les civilisations
a ceramique peinte de la Roumania et de Susiane, Bucarest, 1931, nous avions
perdu de vue le fait que C. Schuchhardt aussi (Alteuropa, 1926, p. 269) rap-
proche les representations peintes humaines de la civilisation de Tripolje avec
celles de Suse. Cepenclant au sujet de ces analogies il cite seulement un cylindre
de Suse (v. p. ix6, fig. 95) sur lequel est peinte une succession horizontale de
triangles pourvus de bras. Pour C. S. les representations zoomorpaes deri vent
dans les deux regions, des elements geonadtriques des deux civilisations mention-
/lees (p. 156 et fig. 82, pour les representations zoomorphes de Petreni ; p. 168
i69 et fig. 97 pour celles de Moussian). Evidemment, si on considere sans rap-
ports ces representations zoomorphes, ce sont C. Schuchhardt (p. 156) et L.
bkalenko (Etude sur ('evolution de la ceramique peinte ukrainienne, dans Obzor
Prehistorichy, Prague, VVI, p. 31 ; Die Bedeutung der Schypenitzer Ansiedlung
/fir das Verstandnis der Entivicklung der Ukrainischen bernalten Keramih, dans
Ksicga Parniqthowa ku czci prof. Dr. W. Demetr, kiewi,..za, Poznan 1930 ; cf.
p. 133) qui sont dans le vrai de voir dans les animaux peints de Petreni le
résultat des elements geometriques de ce meme style, contre G. Childe, qui

www.dacoromanica.ro
414

M. M. I. Andrie§escu 1 et I. Nestor 2 ensuite, ont parle de cer-

taffies analogies de la civilisation eneolithique halkano-danuhienne
avec celle de la I-eie vile de Troie. Elks existent, sans doute 3,
mais elles se rapportent a des foimes et des types tout a fait
primitifs qui auraient pu, apres tout, apparaitre independamment
dans les deux regions. Mais comme la I-ere vile de Troie finit
vers 2400 environ 4, si on admet que les Clemmts analogues de
la phase Gumelnita A, sont derives de ceux de Troie I, ii n'est
pas necessaire de remonter jusqL'a la fin du IV-e millenaire
pour trouver la date de ces analogies. Et cela d'autant plus
que, dans la phase de Gumelnita A, on rencontre surtout des
elements analogues a ceux de Troie II 5. D'autre part notre
opinion est que, pour les rapports entre Troie et l'Egee, d'un

soutient le contraire (East European relations of the Dimini culture, J. H. S., 1922,
p. 259-260). Nous avons d'ailleurs, de notre cote, combattu l'opinion de l'ar-
chéologue anglais, dans une etude &rite déja depuis quelque temps (comme
nous l'avons fait remarquer dans Notes, etc., p. 7, note 25) qui paraitra bientot
dans la Dacia, Par contre, si le rapport entre ces elements apparte-
nant aux civilisations de Cucuteni et de Suse est admis (et d'ailleurs, s'il y
a des doutes pour les motifs zoomorphes, ii n'y en a point pour les dessins
anthropomorphes), des considerations d'ordre chronologique indiquent comme
point de depart Suse et non pas Cucuteni, comme le veut C. Schuchhardt (A lt-
europa, 1926, p. 163-170). En effet, comme nous l'avons fait remarquer dans
l'étude citée plus Laid (Notes, etc., p. 14-19), les representations humaines dans
la peinture des vases de Suse datent d'environ 3000-2800 ay. J.-Ch., et les
vases de type Tripolje-Cucuteni B, presentant ce decor, ne peuvent en aucune
lafon etre anterieurs a 2200 ay. J.-Ch C'est a dire que meme si les deux sys-
themes chronologiques sont établis ur des données differentes, de sorte que les
synchrcnismes pourraient etre assez Botts, il est tout a fait impossible que
les elements de style Cucuteni B (Petreni) soient plus anciens que ceux de Suse-
Moussian. D'ailleurs l'absence de tcute trace de peinture authropo-zoomorphe
dans la ceramique de style Cucuteni A plaide également en faveur de notre
these.
1 Archeologia 0 istoria veche a Dobrogei, Bucuresti, 1928, p. 8.
2 A. Langsdorff und I. Nestor, Nachtrag zu Cernavoda, dans Prahist.
Zeitschrilt, XX (1929) p. 200 et suiv. ; cf. p. 228--229.
3 H. Schmidt, op. cit., p. i et suiv., nos. 13, 14, 15, 24, 33, to6, 1o8
109, 112, 254, etc., etc., avec des analogies nombreuses dans la plupart des sta-
tions énéolithiques balkano-danubiennes.
4 Nous préferons les dates admises par G. Childe, The Damn of Europ.
civilization, p. 61.
5 Nous espérons preciser cette question dans un autre article. MM
Langsdorf et 1. Nestor, Op. cit., p. 228, parlent aussi de ces analogies avec
Troie II.

www.dacoromanica.ro
 415

côte, et la region balkano-danubienne, de l'autre a cette epo-

que lointaine le point de depart devait etre le Sud. Par con-
sequent, nous sommes d'avis que les elements en question
peuvent tres bien etre contemporaines a la fin de Troie I, et qu'i1
n'est pas necessaire de faire remonter la date initiale de Gu-
melnita A au-dela de l'an 2500 ay. J.-Ch.

Bucarest, avril 1931. VLADIMIR DTJMITRESCU

CONSERVATEUR AU MTISItE NATIONAL D'ANTIQUITIIII

www.dacoromanica.ro
 RECENZII
Paul Henry, Les eglises de la Moldavie du Nord des origines
a la fin du XVI-e siecle. Architecture et peinture. Contribution a
l'étude de la civilisation moldave, Paris, Leroux, 1930, Texte et
Album in 4°, IV -,-32o -I-3 pl. (I) ; 68 pl. +X (II), s. pr., dans
Monuments de l'art by:antin, VI.
L'histoire de l'art roumain est sortie de l'ere d'indetermi-
nation, de considerations fortuites et d'opinions arbitraires avec
Georges Bals. Je ne parlerai pas des considerations desobligeantes
de Xenopol au sujet de notre art religieux, ni des innombrables
petits essais romantiques que firent divers amateurs sur des mo-
nasteres ou des eglises. Seuls les ecrits du Professeur N. Iorga,
qui sont plutôt des notations et des opinions personnelles d'un
touriste eclaire, ont ouvert la question d'un art autochtone en
tracant quelques grandes voies d'investigtaion, et surtout en
attirant l'attention du public sur cet heritage artistique, que
six siecles de vie roumaine nous avaient legue. L'enthousiasme
aidant, la Commission des Monuments Histoliques se creea. C'est
comme membre de cette Commission que M. Bals commenca son long
travail d'investigation, dressant patiemment un inventaire de
cet heritage, en limitant, toutefois, pour le moment du moins,
son activite a la Moldavie. Il mit dans ce travail toute la minutie
d'un botaniste et toute la methode d'un esprit scientifique. On
ne peut done rien entreprendre sans lui dans le domaine de l'art
moldave. Il fut un guide serieux et indispensable a M. Paul Henry,
dont l'oeuvre de synthese manquait jusqu'à present.
Dans la preface que M. Charles Diehl a bien voulu faire a
M. Henry, preface dans laquelle le grand byzantinologue loue
les qualites du livre en revelant tout ce qu'il apporte de neuf
au cycle des travaux concernant l'art roumain, on touve nean-
moins les traces d'une imperceptible ironie pour les quelques
exces d'enthousiasme et de bienveillance" auxquels l'auteur se

www.dacoromanica.ro
 417

serait laisse aller. Mais la sympathie est aussi un element d'in-

vestigation, et des plus puissants. Dans un livre oi le sens
artistique est aussi developpe que celui dont nous parlons,
ofi la sensibilite garde tous ses droits, oil l'amour du sujet
guide l'auteur sans jamais le perdre dans de vaines conside-
rations sentimentales, le repproche, aussi leger firt-il, nous semble
injuste. Monsieur Charles Diehl, trop habitue a considerer les
chefs-d'oeuvres, regarde cet art moldave, si modeste, avec une
bienveillance protectrice, gardant toute la distance que devait
avoir un patricien de Constantinople pour les marches eloignes
de l'Empire.
D'une maniere generale, en comparant l'oeuvre de M. Henry
a celle de M. Ba4, qu'il prit comme guide, on peut dire qu'en
restant l'un et l'autre sur le terrain d'une methode scientifique
rigoureuse, le premier penche vers la critique et le second vers
l'archeologie, l'un analyse les elements de l'art moldave en fonc-
tion de leur valeur artistique et l'autre de leur interet documen-
taire. Par ce fait, ces deux ouvrages se completent. Il y a pour-
tant quelque chose de fondamental qui les distingue : c'est le
point de vue general. M. Paul Henry est le premier qui, par le
titre méme de son ouvrage, affirme l'existence d'une civilisation
moldave qui, malgre la rapidite de son evolution et sa courte
duree, forme un cycle complet et des plus homogenes. Tout au
debut de son travail, le savant français constate la parfaite iden-
tite architecturale ou ornementale entre Part religieux primitif
et Part populaire. La est l'une des clefs du mystere de la genese
moldave, l'un des secrets de sa reussite, l'un de ses points de
coincidence avec la civilisation du Moyen Age. Car s'il est vrai
que tout au debut, les paysans batissaient leur eglise comme
leur maison, nous voyons deja sous Alexandre le Bon un type
architectural religieux qui n'a plus rien de commun avec une
demeure rustique. Si la sensibilite et la verve populaire doivent
se manifester tout au long de l'histoire de l'art roumain en ge-
neral, il n'en est pas moins vrai que les eglises d'Etienne le Grand
et de Pierre Rare§ sont executees en vertu d'une harmonie et
d'une discipline superieures. Comment cette discipline s'est-elle
introduite, comment a-t-elle pris racine ? La chose est dite claire-
ment dans l'ouvrage : l'influence gothique intervient. Quelle est
la nature de son intervention ? Nous oserions ici completer l'ar-
gumentation de l'auteur qui parle des elements ainsi que de l'es-
, prit gothique de ces edifices.

www.dacoromanica.ro
1.
418

La principaute moldave, h l'aube de son histoire, n'avait

probablement pas de personnel technique et artistique. Ii va
de soi que les princes, preoccupes d'affermir leur trône par la
foi, firent appel h des etrangers, maitres et ouvriers. Connaissant
la structure de la societe du Moyen Age, il est facile de deduire
que ce n'est pas h des individus epars, mais h des corporations
qu'ils firent appel. Ces corporations deleguèrent des equipes qui,
h leur tour, firent du proselitisme dans les masses paysannes ou dans
le monde monacal, mettant ainsi h contribution toutes les facultes
et toutes les forces vives du jeune etat. La fantaisie populaire,
encadree dans la merveilleuse methode de travail des corpora-
tions du Moyen Age, aurait donne ainsi l'art moldave.
On ne pourrait s'expliquer autrement cette rigueur des
proportions, cette connaissance de la construction, cette liar-
monie des masses qui n'a rien de rustique, rien d'archaique, rien
d'hesitant.
Au Chapitre II, M. Henry remarque judicieusement qu'il
ne suffit pas de signaler des rapports et des influences possibles.
Pendant toute son etude, il aura la preoccupation de degager h
travers les multiples influences venant tantôt de l'Orient, tantôt
de l'Occiclent, l'originalite de l'art moldave et le proces speci-
fique de son developpement. Il aura eu le grand merite d'avoir
pleinement reussi. Ayant divise son travail en deux parties, l'une
traitant de l'architecture, l'autre de la peinture, pour mieux
analyser les sources et se concentrer sur un seul sujet h la fois,
il donne au lecteur la possibilite de le suivre dans les plus savantes
argumentations iconographiques ou architecturales, grace h une
maniere claire, simple et spirituelle d'enoncer les choses.
Quelques contradictions pourtant nous ont frappe. Tou-
j ours dans le chapitre II, l'auteur dit, h propos des tours de cer-
taines eglises d'Etienne le Grand : De dehors, la tour est trop
grele et brise assez desagreablement l'harmonie de l'edifice ;
et du dedans, cette succession d'arcs de formes peu elegantes
et quelque peu grossieres a quelque chose de deconcertant." Un
peu plus loin, nous lisons : Du point de vue du metier, au con-
traire, c'est une des solutions les plus ingenieuses qui aient ete
apportees au probleme de la coupole... et l'on reconnaitra qu'il
etait difficile de donner une solution plus simple". Premiere-
ment, nous ne sommes pas d'accord avec M. Henry sur ses
appreciations au sujet de la plastique des eglises d'Rtienne le
Grand, et croyons que la brisure dont il parle provient d'une

www.dacoromanica.ro
 419

maladresse des restaurateurs et non d'une faute initiale des cons-

tructeurs, car une tour svelte et pointue encadree par des toits
h. forte pente donnait a l'édifice une silhouette qui ne devait pas
etre necessairement desagreable. Ensuite, de deux choses l'une :
ou c'est une solution ingenieuse du point de vue metier, et alors
elle ne peut etre grossiere comme effet, ou elle est grossiere et
d'un vilain aspect, et exclut une virtuosite quelconque d'exe-
cution. Car une virtuosite de metier peut produire quelquefois
des discordances, non des effets grossiers. En evoquant du reste
les tours moldaves, nous surprenons chez l'auteur la même con-
tradiction. Apres avoir ete emu par certaines similitudes avec
les clochers de France, M. Henry les compare h des cheminees
d'usine.
L'auteur semble aussi etre choque de la non-concordance
de la structure interieure des edifices et de l'exterieur, h un cer-
tain moment de leur evolution. Ceci arrive avec beaucoup d'ar-
chitectures, et l'art byzantin n'y a pas echappe. Cette non-con-
cordance de la structure de l'edifice et de sa silhouette, a son
origine dans la preoccupation de l'architecte h creer une harmonie
de plein air ayant ses lois et ses exigences qui ne coincident pas
touj ours avec celles des voirtes et des volumes intradosses. Lorsque
les architectures evoluent, ces lois semblent même s'eloigner,
et nous arrivons h la decadence d'un art lorsqu'elles se contredisent.
M. Henry reconnait en dernière instance que l'ecole mol-
dave a atteint au maximum d'originalite dans ses effets exte-
rieurs et que c'est par ces effets-là qu'elle s'ecarte le plus apparem-
ment de ses modeles."
L'ouvrage est parserne de phrases lumineuses qui font
comprendre d'un seul coup tout ce que l'auteur essaiera de com-
pleter par une argumentation serree. Au sujet de ces tours qui
semblent h juste titre l'avoir tant preoccupe, il arrivera h cette
conclusion qui synthetise pent-etre tout l'art moldave, byzantin
comme base et comme elements constitutifs, gothique comme
esprit : La vieille coupole constantinopolitaine, par son amincis-
sement et son elancernent progressif a peu a peu rejoint les fleches
des clochers occidentaux dont peut- etre la silhouette a &a hanter
parfois les architectes moldaves."
Apres avoir constate le point culminant de l'architecture
du regne d'Etienne le Grand a la suite de dix ans d'evolution,
dans l'eglise du monastere de Neanit, avec la suite complete de
compartiments de l'interieur de l'eglise : exonarthex, narthex,

www.dacoromanica.ro
420

chambre mortuaire, nef et sanctuaire, l'auteur constate judi-

cieusement que le dernier groupe d'eglises du grand regne sem-
blent, par leur aspect et leur clochers accoles, avoir une origine
romane. Revenant, h la fin du chapitre, sur l'art durant le regne
d'Etienne le Grand, il conclut en ce qui concerne sa formation,
de la maniere suivante : Trois elements fondamentaux ont con-
tribue a cette synthese si rapide : la tradition donnee par By-
zance, la technique et les elements de cette technique, apport
des maitres etrangers, et enfin le genie local avec ses procedes
de construction et sa fantaisie".
Du regne d'Etienne le Grand jusqu'à celui des Movila, M.
Henry nous montre comment l'art, non entraine encore vers
la decadence par la politique, evolue, apres avoir passe, avec
Rare§, par une augmentation de sveltesse et d'elegance, vers
un style plus ou moins unitaire et cemmun avec la Valachie,
dont Galata serait le premier avertissement.
En ce qui concerne la peinture, fickle au principe de M. Diehl,
l'auteur analyse les fresques des eglises moldaves avec une pro-
fonde connaissance iconographique, guide, comme pour l'archi-
tecture, par un oeil fin et un gout silr. Il reconnait h travers les
formules et les canons le grand artiste ou l'artisan routinier, trouve
son chemin dans la multitude d'exemples, et arrive, a force d'e-
rudition, h etablir un classement dans l'ordre des valeurs. Mais
dans le domaine de la fresque, aucun travail serieux ne l'avait
precede. Il etait le premier a poser le probleme avec toute la pro-
bite que savent mettre les savants francais aux tâches gulls
assument. Une fois le chemin parcouru, regardant en arriere,
M. Henry dit melancoliquement, au debut de sa conclusion :
Au cours de cette longue excursion parmi les sanctuaires de la
Moldavie du Nord au XV-e at au XVI-e siecles, nous avons vu
se poser bien des points d'interrogations auxquels nous n'avons
pu donner de reponse satisfaisante"... et un peu plus loin, a la
même page : Aussi la premiere vertu dont il nous a paru indis-
pensable de nous armer, c'est la modestie".
C'est bien dommage que ces mêmes principes n'aient pas
guide M. I. D. Stefanesco dans son ouvrage L'Evolution de la
peinture religieuse en Bukovine et en Moldavie depuis les origines
jusqu'au XI X-e siecle et qu'il n'ait pas daigne suivre le chemin
de M. Ba4. Le titre est déj a, a notre avis, une erreur. On n'ecrit
pas un travail de synthese s'echelonnant sur presque cinq sle-
eks, avant d'avoir scrupuleusement analyse et classe les elements

www.dacoromanica.ro
 421

memes de r etude. Le titre de l'ouvrage de M. Henry est une re-

ponse a cette erreur. Il a borne son etude a une époque limitee
dans l'espace. Ii n'y a pas eu d'ecrivain traitant de l'histoire de
l'art qui n'ait pousse la synthese plus loin qu'Emile Male dans
ses nombreux ouvrages. Et pourtant, quelle prudence, quelle
méthode rigoureuse dans l'analyse des faits et des elements. Nous
reviendrons du reste sur l'ouvrage de M. Stefanesco. C'est dom-
mage qu'ayant une place a prendre et un travail a faire, le pro-
fesseur roumain, dans la hate de trop etreindre, ait doublement
manqué son but.
La description precise et exacte des monuments princi-
paux, mise au point, qui n'a jamais ete tentee, a ete notre
premiere tache", nous dit plus loin M. Henry. Mais a chaque
instant l'auteur s'arrete au milieu de ces descriptions, constate
des analogies, marque des influences, souligne des similitudes,
note des oppositions, decouvre des particularites, et arrive enfin
au terme de son travail dans un tres beau chapitre de conclu-
sion, a etablir la courbe generale de revolution de l'art moldave.
Chose curieuse a noter : il arrive pour la peinture aux mêmes
conclusions que pour l'architecture, c'est-h-dire que l'aspect ex-
terieur des edifices, dans la peinture comme dans l'architecture,
constitue ce que la Moldavie a produit de plus personnel et de
plus original. D'une maniere generale, apres avoir enregistre les
influences serbo-bulgares ainsi que des traditions plus anciennes,
rappelant le psautier de Chludov, une crucifixion de Threne,
des icônes russes et des sensibilites franciscaines, avec une am-
pleur digne de Ravenne, M. Henry arrive a cette conclusion
ultime : que la peinture moldave forme un ensemble tres par-
ticulier et qui merite une place a part dans l'histoire de l'art by-
zantin. C'est-h-dire qu'une fois de plus il arrive a une conclu-
sion similaire pour l'architecture et la peinture, arts qui, a toute
grande époque, ont eu des evolutions paralleles.
G. M. Cantacu.ino

Basile Badu, Voyage du patriarche Macaire d' Antioche, etude

préliminaire, valeur des nianuscrits et des traductions. I. Voyage
en Orient, en Moldavie et en Valachie, Paris, 1927, p. 99 + 9
plan§e, s. pr.
Basile Radu, Voyage du patriarche Macaire d' Antioche, texte
arabe et traduction francaise, Paris, Firmin Didot, 1930, 200 p.,

www.dacoromanica.ro
 422

32 fr., in R. Graffin F. Nau, Patrologia orientalis, tome XXII,

fasc. I.
Descrierile calatorilor care au trecut prin tarile noastre
constituie adesea izvoare de mama intai pentru studiul istoriei
romane§ti. In special pentru istoria interna, administratie, mo-
ravuri, viata de curte, viata bisericeascA aflam §tiri pe care le-am
(luta in zadar in documentele oficiale ale cancelariei domne§ti
sau in zapisele particularilor 1.
Intre aceste descrieri sunt cateva de o importanta excep-
tionalä. A§a e, de pilda, relatia calatoriei patriarhului Macarie,
scris5 de fiul i insotitorul sau, arhidiaconul Paul de Alep. Ea
constituie o adevarata descriere a Moldovei 0 a Tarii Romane§ti
din timpul lui Matei Basarab i Vasile Lupu. tirile cu privire
la viata de curte, la conflictul dintre cei doi voevozi, la ora§ele,
bisericile i manastirile noastre, la moravuri, fac din aceasta re-
latie o adevArata mina de informatli. Nu e de mirare deci daca
ea a fost tradusa i publicata pana acum de patru ori in ro-
mane§te. Primele trei traduceri, acelea ale lui C. Negruzzi 2,
Ha§deu i Emilia Cioran 4 au fost facute, direct sau indirect,
dupa traducerea engleza a lui F. C. Belfour, The travels of Ma-
carius, Patriarch of Antioch, London, 1836, 2 vol. in 40. A patra
traducere, a lui Gh. Popescu-Ciocanel, a fost facuta dupa manus-
scrisul arab al Bibliotecei Nationale din Paris 5. Cate i patru
sunt insa gre§ite. Lipsesc pasagii din textul arab, intelesul e a-
desea schimbat, numele proprii sunt schimonosite. 0 noua tradu-
. cere se impunea a§adar. 0 face, in conditii superioare, preotul
Vasile Radu, profesor la Facultatea de Teologie din Chi§inau.
El publicA in acela§ timp i pentru prima data textul arab al
relatiei lui Paul de Alep. Lucrarea apare "n pretioasa colectie

1 lin corpus" care s4 cuprindá toate descrierile cAl6torilor ce-au stfabAtut

pámântul nostru, cu indicatia precisA a depozitelor §i a editiilor, ar fi de un real
folos iF toriografiei române§ti.
2 Sub titlul : Cdldtoria Arabului Patriarh Macarie de la Alep la Moscva,
prin Moldova §i Tara Romdneasal, in Arhiva Romdneascd, ed. a II-a, Ia§i, 1862,
vol. II, p. 140-164.
3 Sub titlul : Cdldtoria archidiaconului Paul de Alep Prin Moldova fi Tara
I?omdneascd, intovcird,sind pe Macarie, patriarcul de Antiohia, in Arhiva istoricd
a Rorndniei, Bucure§ti, 1864, tomul I, 2, p. 59IIT.
4 Sub titlul : Cdldtorille Patriarhului Macarie de Antiochia fn Tdrile Ro-
mane x651-165S, Bucure§ti. I9oo.
5 Sub titlul : Cdldtoriile Patriarhului Macarie in Valahia, Moldova, Tara
Cazacilor i la Moscova intre anii 1652-1659, Bucure§ti, 1909.

www.dacoromanica.ro
 423

Patrologia Orientalis a Monseniorului Graffin, profesor de limba

siriaca la Institutul Cato lic din Paris.
Preotul Radu descrie intfii in mod amanuntit manuscrisele
cuprizfind acest text §i ajunge la concluzia ca mai insenmate
sunt urmdtoarele trei : ms. dela Biblioteca Nationala din Paris
(no. 6016), datfind probabil dela finele secolului al XVII-lea, ms.
dela British Museum (no. 802-805 sau add. 18427-18430) §i ms.
dela Leningrad, din anul 1700, din care deriva o serie de alte
msse afldtoare in Rusia. Din aceste trei manuscrise cel mai
bun este manuscrisul dela Paris. Nu se poate §ti insä dacd el
reprezintà chiar autograful lui Paul de Alep sau vreo copie dupa
acesta (p. 1-32, cf. p. 99).
Se analizeaza apoi alcatuirea relatiei §i. importanta ei".
CAlatoria patriarhului Macarie a tinut apte ani, dela 9 Iulie
1652 i Iulie 1659. Prin tarile noastre, patriarhul a trecut in
doug rfinduri, odata dela 17 Ianuarie 1653 6 Iunie 1654 §i a
doua oara dela 23 August 1656 13 Octomvrie 1658. In tot
timpul calatoriei, Paul de Alep a luat note §.1 dupá aceste note
§i-a redactat el apoi descrierea.
Importanta lucrarii spune preotul Radu stä in faptul
c. autorul poveste§te cu exactitate ceeace a vazut... Descrierea
evenimentelor istorice, a tatilor, regiunilor, ora§elor, satelor, pa-
latelor, bisericilor, caselor, costumelor, obiceiurilor, este facutd
cu o grijà minutioasa". Relatia lui Paul de Alep constitue deci
un document de o foarte mare valoare" pentru studiul istoric
al epocei amintite (p. 32-36).
In capitolul al II-lea (p. 38-98), se cerceteazd valoarea
traducerilor existente ale relatiei lui Paul de Alep. Se arata
lipsurile traducerii engleze a lui Belfour §.1 ale aceleia ruse a lui
Mourkos. Cu acest prilej, preotul Radu traduce in frantuze§te
un lung pasagiu, tradus lacunar de Mourkos privitor la vizita-
rea diocezei sale de catre Macarie §i la proiectul i preparativele
de calatorie (p. 41-50). Se reproduc deasemenea §i se traduc in
frantuze§te o serie de pasagii privitoare la istoria, lexicul i dife-
ritele parti ale liturghiei orientale, pasagii omise de Belfour §i
Mourkos (p. 56-75). Paul de Alep face in aceste pasagii §i. cateva
mentiuni despre liturgbia in 'raffle Ronifine§ti. Urmeaza critica
traducerilor calatoriei in Moldova §i Muntenia. Se arata greelile
pe care le-au facut atat Belfour i Mourkos cat i cei patru
traducatori romfini : pasagii sarite, traduceri inexacte, nume
proprii citite gre§it, etc.

www.dacoromanica.ro
424

In cea de a doua lucrare, preotul Radu public5. o parte

din textul arab al relatiei lui Paul de Alep i anurne partea dela
inceput cuprinzand expunerea motivelor calatoriei, pregatirile de
plecare, calatoria in Siria si Asia Mica, oprirea la Constantinopol,
calatoria pe Marea Neagra i prin Dobrogea i calatoria prin Mol-
dova spre Iai. Dupa ce trece Dunarea, Macarie urmeaza. drumul
Tecuci, Bar lad, Vaslui, Scanteia, Iasi. Se descriu am5.-
nuntit manastirile Sf. Sava din Iasi, Galata, Golia, Barnova
biserica Trei Ierarhi. Ni se infatiseazd intalnirea patriarhului cu
Vasile Lupu, darurile fdcute acestuia, sotiei i fiului sari, se vor-
beste de tainul acordat patriarhului i suitei sale. Ultimul para-
graf cuprinde nigaciunea care se spune la fiecare masà pentru
voevod". Restul textului arab, cuprinzand calatoria in Muntenia
si cea de a doua calatorie in tank noastre, va apare in fascicola
a II-a pe care o asteptam cu nerabdare.
Pentru alcatuirea acestei ediii, preotul Radu s'a folosit
de cele trei manuscrise pomenite mai sus. Textul publicat este
acela al manuscrisului din Paris, colationat cu cel din Londra
si cu eel din 1700" (p. 18). 0 traducere in limba franceza si
note explicative insotesc textul arab.
Amandoua lucrarile preotului Radu dovalesc o indelun-
gata i staruitoare munca. Acei care stiu ce inseamnd o editie
a unui text, facuta pe baza mai multor manuscrise, vor inte-
lege meritul acestui cercetdtor. Iar cei cari nu cunosc dificultatile
ce se leaga de o asemenea lucrare, o vor putea aprecia mai bine,
afland cà cele doua studii ale preotului Radu au fost prerniate.
de Academia Romand cu premiul Statului Gh. Asachi, de 50.000 lei.
In ce ne prive,te, salutam apar4ia lor cu o indoità satis-
factie. Intai, pentruc5. se pune la indernana cercetatorilor istoriei
Romanilor un important document intr'o editie definitiva, lipsita
de greselile editiilor precedente. In al doilea rand, pentruca speram
ca preotul Radu, cunoscator al limbilor araba i turca, sa ne dea,
cat de curand, in editii tiintifice, o parte macar din materialul
istoric privitor la noi i scris in aceste limbi, material care n'a
putut fi utilizat pana acum, asa cum trebuia, de istoriografia
romana.
C. C. Giurescu

Condeeseu N. N., Istoria lui A4idalis i a Zelidiei. Until

din primele romane franceze 'in Umbel noastrd, in Acad. Rom., Mon.
Sec. Lit. S. III, t. V, m. 3, Bucuresti, 1931, 43 p.

www.dacoromanica.ro
 425

A doua jumatate a veacului al XVIII-lea infatiseaza in

literatura noastra o epoch' de transitie dela cultura Orientului
bizantino-slav i neogrec care marile literaturi ale Occidentului.
0 sumedenie de povestiri eroice i sentimentale ii fac aparitia
in Principatele romane, traduse dupà modele occidentale, fie
pun intermediare neogrecesti, fie, in ultimele decenii, direct
din limba franceza.
Pentru istoric, aceasta literaturd de imaginatie, desi alc5.-
tuità din traduceri, ii are importanta ei, fiindca pe deoparte
ea este oglinda credincioasa a cultur i timpului i ne dä o indicatie
pretioasä despre preferintele literare ale strabunilor, pe de alta
parte ea infatiseaza inceputul unei epoci de framantare a limbei,
de adaptarea ei la stari culturale noi, de pregatire pentru bo-
gata eflorescenta literard a veacului urmator. Istoria lui Allidalis
si a Zelidiei, de care se ocupd d-1 N. N. Condeescu, face parte din
ciclul primelor povestiri romantioase, care au patruns in lite-
ratuta noastra direct din limba franceza Gaster in a sa Ge-
schichte der rum. Litteratur" semnalase traducerea romaneasca
fdra insa sa-i fi putut identifica originalul. D-1 N. Condeescu,
in memoriul prezentat Academiei Rontane, a isbutit sa descopere
originalul francez i sa reconstituie, dupa texte din sec. al XVII-lea
si dupa material francez, in parte inedit, genesa acestui interesant
produs al mediului rafinat din salonul doamnei de Rambouillet.
Intriga romanului a fost plasmuitá pe la inceputul anului 1630
de Julie d'Angennes, fica mai mare a celebrei marchize, spre a
satisface gustul pentru aventuri eroice i sentimentale al rnicei
principese sau de sange regal Ana Genoveva de Bourbon, sora lui
Conde. Poetul sarbatorit al cenaclului, Vincent Voitu re a luat asupt a
lui sarcina de a-I redacta, dar nu si-a putut indeplini promisiunea
decat in 1634 i nici atunci complet, fiindca romanul a lamas
neterminat. Printr'o fantezie §agalnica a spiritualului poet, po-
vestirea se opreste brusc tocmai atunci cand Altidalis, fiul regelui
din Aragon, despartit de iubita sa Zelidia, isbuteste sä fie introdus
in iatacul ducesei de Tarente, pe care dupa informatiuni inte-
resate, o credea ca este Zelidia. Romanul a fost publicat dupà
moartea lui Vorture, in 1658. Zece ani mai tarziu, un scriitor ma-
runt, Des Barres, a incercat o incheere, aducand eroii pana in
tinuturile Scitilor, dar aceasta continuare nu a rasbatut paha
la noi.
0 editie franceld a romanului a patruns in Moldova in a doua
jumatate a sec. al XVIII-lea si a fost tradusa in ultimele decenii

www.dacoromanica.ro
426

ale veacului XVIII, din initiativa ispravnicului de Neamt, Darie

Darmänescu, un suflet de boier ve§nic rasvratit.
Traducerea romaneasca a fost facutd direct de pe origi-
nalul francez, färä ajutorul vreunui intermediar grec, dupà cum
o dovede§te aceasta cu prisosinta d-1 C. Versiunea rornaneasca
are insä o incheere caie se deosebe§te de aceea a lui Des Barres.
Dupà d-1 C. aceasta incheere care se leaga in chip armonic de
restul lucrarii §i care poveste§te intalnirea eroilor, intoarcerea
in patrie i casatoria lor la Saragosa intrucat este necunoscuta
in literatura franceza §.1 greaca ar apartine traducatorului
roman. Acest aspect al problemei literare traducatorul roman
colaborator al lui Voiture este destul de interesant ; este unicul
caz, cunoscut pana acum, i merita sä atraga cevh mai mult
atentia d-lui Condeescu, care dovede§te totu0 in acest studiu
cuno§tinte serioase §i metodd sigura..
N. Cartojan

Ial orskii Iu(lian) A., 3uagenie ii then 3aisapnanm BE o6u_tea

exert pycmcon IIIIMMeHHOCTII (Importanfa §i locul Transcarpatiei In

-
schema generaloi a Rusiei, Praha 1930, 20 p., f. pr.
HOBLD1 pyRonneima aa2co,1um.n1 o61aeTa eTapaaaoll Kap-
naTopycerwit 1111CbMeHHOCTFI (=Noile descoperiri de manuscrise ale
vechei literaturi a Rusiei subcarpatice in veacurile XVI
XVIII-lea) Praha, 1931, 136 p.+5 plan§e, 55 leo. in Knihovna
Sborn pro vyz kum slovenska a Podkarpatské Rusi pri slovan-
skem ustavn z Praze Cislo 2 (Biblioteca Comisiunei pentru
studiul §tiintific al Slovaciei §i. al Rusiei subcarpatice de pe
langa Institutul slay din Praga. Numärul 2).
Ru§ii subcarpatici, desfacuti de tulpina cea mare a rassei
lor, au suferit, sub raportul culturii, influenta popoarelor inve-
cinate. Literatura lor, de§i se leaga direct de nucleul literaturii
ruse comune, a primit totu§i atatea influente laterale i hetero-
gene (maghiara, iugoslava, cehà, polona, romehui) incat infati-
eazä o deviatie a parte §i alcatu§te un tip distinct cu caracterele
sale proprii.
Pentru noi, literatura rusa subcarpatica infati§eaza un in-
teres firesc, deoarece ea a stat in legaturà cu mi§carea cultmalä
a Rornanilor din Nordul Ardealului.
D-1 Javorskii imparte, in primul studiu amintit mai sus,
litFratura rusa subcarpatica in 4 perioade : 1) perioada veche, care
se intinde pand in secolul al XVI-lea §i care se desvoltà pe baza

www.dacoromanica.ro
 427

aceleia§i limbi vechi slavone§ti care era raspandita pe timpul

acela §i in tärile noastre ; 2) epoca medie, care cuprinde veaeurile
al XVII-1ea si al XVIII-lea si se caracterizeaza prin predominarea
limbei populate §i prin tendinta didactica i edificatoare a ope-
relor de polemica indreptate impotriva protestantismului §i a
catolicismului, 3) perioada latino-ungard, care merge pana la
jumatatea secolului al XIX §i in sfar§it 4) perioada rena§terii.
In al doilea studiu mentionat mai sus, d-1 Javorskii pleaca
dela constatarea ea, in afard de Crestomatia arida i mediocra
a lui E. I. Salov (1893) si de cateva articole, vechea literatura
rusä subcarpatica a trecut nebagata in seama i cà cea mai mare
parte din vechile msse zac impr4tiate in bisericile din sate sau
in case particulare unde sunt expuse pieirei. In lucrarea sa d-1 J.,
care a descoperit in anii din urrna o intreagh serie de msse, dá
descrierea a 7 codice din veacurile XVIXVII-lea, insotindu-le
de extrase. Uncle din textele descrise au circulat §i in literatura
noasträ veche (de ex. Fisiologul v. extrasul dela p. 120-121
Coliadnicul pag. 113). Interesante i facsimilele, adaogate la sfar§it,
care prezinta o asemanare isbitoare, din punct de vedere pa-
leografic, cu textele copiate la noi, in Nordul Ardealului, in se-
colul al XVII-lea. N. Cartojan

J. Byck, Texte romdne,sti vechi, Bucuresti, Socec, 1930,

32 p., f. pr. (Introducere n studiul limbei romane, 1).
Brosura aceasta este destinata studentilor universitari de la
limbo romada, din anul pregatitor ; ea are de scop sã le puie
la indemana o serie de texte, pentru lucrarile de seminar. Brotn a
contine textele urmatoare : scrisoarea lui Neacsu (1521) ; cap.
20 (fragmentar) din Faptele Apostolilor, in patru redactiuni
diferite : Cod. Voronetean, Coresi, Noul Testament (1648) si
Biblia (1688) ; Psalmii 19, 65, 83 si 85 in redactiile Psalt. Scheiene,
Psalt. Hurmuzaki, Psalt. slavo-romane a lui Coresi (1577) si a
lui Dosoftei (168o) ; i ase scrisori romanesti din arhivele Bis-
tritei, dela sfarsitul secolului al XVI-lea i inceputul secolului al
XVII-lea. Textele sunt redate in transcriere latinà, dupà sistemul
de corespondenta dintre literele aflabetului latin i slovele alfa-
betului cirilic, stabilit de Asociatia pentru editarea textelor
romane vechi" 1. Editiile Asociatiei" vor cuprinde reproducerea
fotografica a textului cirilic (pagina din stanga) i, totdeodata,

1 V. An. Acad. Rom., Desbaleri, XLIX, 193-194.

www.dacoromanica.ro
428

transcrierea textului respectiv, in litere latine (pagina din dreapta).

Pentru textele reunite in bro§ura de fata, exista editii fotografice
ale fiecarui text in parte, la care interesatii se pot adresa, fie
pentru control, fie, in cazul incepatorilor, pentru descifrarea al-
fabetului cirilic. Intr'o lucrare care urrnare§te, in primul rand,
scopuri lingvistice, transcrierea adoptata e binevenità : stu-
dentul e pus, in felul acesta , in contact direct cu materialul de
limba ce-1 are de interpretat.
Unii lingvi§ti pretind ca transcrierea cu litere latine a al-
fabetului cirilic e grea de interpretat. Aducand principiului tians-
crierei cu litere latine aceasta invinuire, ei nu tin seama insa de faptul
ca nu exista scriere care sä n'aiba nevoie de interpretare. Dar,
de cele mai dese ori, invinuirea aceasta plead de la o confuzie
intre notiunile de transcriere, care, in cazul de fata, este o trans-
literafie, §i de interpretare. 0 transliteratie, ca acea adoptata de
Asociatia" arnintita, trebue interpretata : a§a dar, ea ins4i nu
e, in nici o masura. o interpretare. Pästrarea ca atare a catorva
slove cirilice indica, de altfel, clar, aceasta ; iar intrebuintarea
unor semne diacritice speciale n'are alt scop decat redarea cu
minutiozitate a tuturor particularitatilor grafiei cirilice.
Interpretarea scrierei cirilice nu prive§te, deci, pe editor :
rolul sau se màrgine§te in a transpune exact §i in mod mecanic,
in litere latine, originalul cirilic.
Avantajul pe care il prezinta transcrierea cu litere latine
a textului cirilic consistd in faptul ea cetitorul, obi§nuit cu alfa-
betul latin, poate percurge pagina scrisa sau tiparita cu litere
latine dintr'o singurà privire, §i cite§te cu u§urinta randurile,
fara a silabisi fiecare cuvant in parte. In comparatie cu o paginä
scrisä sau tiparita cu litere latine, o pagina scrisa sau tiparità
cu litere cirilice este oarba. Hasdeu, cel mai bun editor de texte
vechi romane§ti, a inteles aceasta, cand a transcris cu litere latine
textele cirilice pe care le-a publicat.
Bro§ura lui Byck gasindu-§i imediat folosul, ilustreaza, deci,
un principiu de editare a textelor noastre vechi care ar trebui
generalizat.
Semnalez aci, in vederea unei editii a doua, cateva omisiuni
§i erori de tipar :
P. 8, r. 5 : spritsu (1. 1. de spritnsu) ; p. ro, r. ro : a J3 e
(i. 1 de : e'ë e) ; p. 18, r. 5 : .1% sus e ;p. 19, r. 19 : naltul e ; p. 2o, r. 15 :
4lierbdntatu ; r. 27 : rugiei ; p. 22, r. 23 : plangeriei ; p. 26, r. II : tine
(i. 1. de mine). Al. Rosetti

www.dacoromanica.ro
 NOTITE BIBLIOGRAFICE
I. BIBLIOGRAFIE

1. Diann Ion 0 Nieolaiasa G., Catalogul manuscriptelor romdne§ti, tomul III,

numerele 729-1061, Craiova, publicat de Academia Romana, 7931, 658 p.,
f. pr.Cuprinde descrierea detaliata a 333 volume manuscrise. Adaogand
pe cele din tomurile I si II cunoastem deci in amanuntimi cam a cincea parte
din manuscrisele romanesti ale Academiei Romane (in numar de peste cinci
mii 1) Dupa descrierea manuscriselor, urmeaza r. Lista cronologica de regeste
a documentelor cuprinse in aceste manuscrise i anume intai cele privitoare
la Tara Romaneasca si Moldova dintre Nistlu i Ceremus (anii 1238-1896),
apoi cele privitoare la Transilvania i celelalte tinuturi romanesti de peste Car-
pati (anii 1457-1894). 2. Indicele alfabetic al autorilor, traducatorilor si co-
pistilor. 3. Indicele de persoane, locuri, lucruri. Aceasta publicatie a Academiei
Romane, alcatui a cu rabdare i ravna de benedictin, e indispensabila tuturor
cercetatorilor trecutului nostru. Asteptam cu nerabdare tomurile urmatoare.
C. C. G.
2. Lasearis Michel, La littirature historique grecque, Compte-rendu, 1928
1930, in Bulletin d'inlormation des sciences historiques en Europe Orientale, Var-
sovie, IV (1931), p. 5-12 I tiraj aparte. Multe indicatii folositoare 3i pentru
istoricii cari se ocupa cu istoria noastra. P. P. P.
3. Veress Andrei, Bibliogralia ronthnd-ungard, vol. 1 Romdnii in litera-
tura ungard i Ungurii in literatura romdnd (1473-1780), Bucuresti, sub aus-
piciile si in editura Fundatiunii Regele Ferdinand I", 1931, XXXII+ 367 p.
si 27 reproduceri, lei 400. Lucrare de o importanta deosebita pentru istoria
relatiilor dintre noi i Unguri. Cuprinde descrierea a 614 opere tiparite ; se in-
dica i uneori se reproduc partile privitoare la trecutul nostru. La sfarsit un
indice al autorilor si al tipariturilor fara autor, un altul al editorilor, tipogra-
filor i gravorilor, o lista a bibliografiflor i operelor citate i un indice general
de nume. Pundatiunea Regele Ferdinand I" are un nou drept la recunostinta
din partea istoriografiei romane. Vezi i recenzia lui N. Georgescu-Tistu in
Drumul nou (Cluj) I, no. 121, 20 OCt0Invrie 1931. C. C. G

III. PREISTORIA
4. Childe Gordon V., New views on the relations of the Aegean and the
North Balkans, in Journal ol Hellenic Studies, 193o, Part. I (veza notita din
Alio, XXIV (1931), p. 525).

www.dacoromanica.ro
430

5 Ferenezi Sandor, Roska Mdrton. A szekelyhidi Oskori aranylelet. Der Gold-

fund von Szekelyhid, in Erdelyi Mvizeum, XXXVI, p. 113-115. Dare de seamh
despre shpaturile arheologice ale lui Roska MArton.
6. Kazarow G., Thrace, (Extras din Cambridge Ancient History, VIII,
p. 534-783, cu o harth).
7. Mulonas E. G., Descoperirile preistorice de la Olynthus, in ApzutoXoitznv
...12).Tiov T1.
8. Przeworski Stefan, Znalezisko Kruchowickie. Nafstarsze glady handlu
wschodniego na zemiach polshich (Descoperirea de la Kruchowicze. Cele mai vechi
urme de comert oriental in Polonia), cu rezumat german, in Swiatowid, 1929 30,
XIII, 32-69, p. 67-69.
9. Robinson M. D., Exacavation,s at Olynthus, IV, the terra-cottas of Olyn-
thus found in 1928, XII+105 p., 63 plan§e. Baltimore §i. London, 1931.
to. *Itoska Marton, Asatdsok az ottomdnyi Vdrhegyen és Fdldvdrban.
Grabungen am Vdrhegy und Fdldvdr von Ottomdny. Extras din Dolgozatok a m.
kir. Ferenc Jdzsef Tudomdny-Egyetem Archaeologiai Intizetiböl, VI, Szeged.
Vezi i Cercetdri la Cetatuia dela Otomani, in Anuar. Comisiunii Monumentelor
Istorice pentru Transilvania, 1926-1928, p. 192-205. A. P. Todor
1. Seure Georges, A la recherche d'Ithaque et de Troie, in Journal des
Savants, 1931, février.

IV.. ISTORIA ANTICA

12. Avakian Gr., 5.tiri nouci din Tyras, I. Toarte de amf ore i figle cu #am-
pile, II. Gralite, Chi§inhu, 1931, 52 p. f. pr. (extras din Buletinul Comisiunii Mo-
numentelor Istorice, sect. Basarabia, vol. III).
13. I:Otzsebke Rudolf, Die Wenden. Forschungen zur Geschichte und V olkstum
der Wenden, Langesalza-Berlin-Leipzig, I. Beltz, 1930.
14. Lambrino S., Histria romaine a la lumiere des f ouilles, Paris, 1931,
7 p , f pr, (extras din Revue des etudes latines).
15. Lanibrino S., Observations Sur un nouveau diplome rnilitaire de l'em-
pereur Claude, in Revue de Philologie, de littérature et d'histoire anciennes, III-e
serie, V (ig3t), p. 251-267.
16. Bendel Harris, Egypt and the Volga (Sunset Essays, No. 9), Cam-
bridge, Heffer, 1931, 23 p., 2 §ilingi. Lucrare de toponimie.

V. ISTORIA ROMANILOR PANA LA INTEMEIEREA

PRINCIPATELOR
17. C. C. Giureseu, Despre Vlahia Asane,stilor, in Luc, drile Institutului de
Geogralie al Universitdfii din Cluj, vol. IV (1928-1929), p. 109-124. Recenzie
de C. Brhtescu in Analele Dobrogei, XII (5931), p. 302-304. Recenzentul
crede cil ajunsese inaintea noastrd la acelea§i concluzii, intr'un articol intitulat :
Nume vechi ale Dobrogii : Vlahia lui Asan, Vlahia Albd §.1 publicat in Arhiva
Dobrogei, II (1919), p. 18-31. De aceia revendich paternitatea concluziilor stu-
diului nostru, spunhnd : tema d-lui C. C. Giurescu a mai fost tratath cu exact
ace1ea0 douh concluzii §i cu acelea§i izvoare principale" de d-sa, cu 12 ani
mai inainte. Rezultatele la care a ajuns n'au fost luate in seamk insh, pro-
habil fiindch se datoresc unui geograf, nu unui istoric. Afirmatia recenzentului

www.dacoromanica.ro
 431

e grava. ; ea incearca sà arunce discreditul asupra lucrarii noastre, dand im-

presia ca ne-am fi insusit concluziile d-sale fará s'o spunem. Pentru prestigiul
vietii universitare i pentru educatia tineretului e necesar ca aceastã chestiune
sa fie lamurità. Iar vinovatul cel care-si insuseste fàrà s'o spuie, munca al-
tuia sau cel care calomniaza sa traga consecintele.
Mai intai o constatare : Oricine trateaza in disciplina noastra o pro-
blema, este dator sä faca in prealabil un istoric al ei spre a vedea daeil nu cumva
alti cercetatori ajunsesera, inaintea sa la aceleasi concluzii. E ceeace am facut
noi, aratand in chestia speciala de care ne ocupam asezarea Vlahiei Asa-
nestilor opiniile lui Onciul, Xenopol, Iorga, Philippide i Bratescu. La pa-
gina 6 a lucrarii noastre se poate citi urmatorul pasagiu : (De Vlahia Asanes-
tilor s'a mai ocupat i C. Bratescu in studiul : Name vechi ale Dobrogii : Vlahia
lui Asan, Vlahia Alba (II86 sec. XIII) in Arhiva Dobrogei, vol. II, no. 1,
1919, p. 18-31. El ajunge la urmatoarele concluzii : Pe la anul 1188... Petru,
Roman de neam, stapanea tinutul dintre Balcani i Dunare ; acest tinut
mai spre apus se numea Bulgaria, dar mai spre Rashrit, chtre Marea Neagra,
era un teritoriu deosebit" purtand numele de Vlahia lui Asan". Asa ne spune
ealugarul francez Rubriiq la 1253. Grosul Valahilor lui Petru i Asan il formau
Romanii din Dobrogea, rasaritul Bulgariei si dela clisurile Balcanilor ; caci de
n'ar fi locuit aci o massa compacta de Romani, nu s'ar fi numit Valahia lui
Asan" sau mai simplu Valahia". Asadar, concluziile d-lui Bratescu, cu pri-
vire la problema de care ne ocupam asezarea Vlahiei Asanestilor sunt re-
produse in intregime. Un prim punct este deci ehicidat : N'am trecut cu ve-
derea studiul d-lui Bratescu, ci dimpotriva l'am citat ii i-am reprodus concluziile.
Intentia prin urmare de a-i ignora activitatea nu existh, cum nu existh nici do-
rinta de a ne insusi rezultatele d-sale, de vreme ce i le reproducem cu pro-
priile-i cuvinte. Pe de alth parte, dach totusi, dupa ce am facut istoricul ches-
tiunei reproducand in extenso concluziile cercetatorilor anteriori, indiferent de
specialitatea lor : istorici (Onciul, Xenopol, Iorga), filologi (Philippide) sau geo-
grafi (Bratescu), continuant expunerea, aceasta inseamna ca zisele concluzii nu
sunt exacte sau nu sunt complete 0 cá deci problema comporta i merith o noua
cercetare. E ceeace am facut in studiul Despre Vlahia Asanestilor". Afirmatia
d-lui Bratescu, eh tema noastra a mai fost tratata cu exact aceleasi doua
concluzii" de d-sa, este deci principial un regretabil neadev S'o demonstram
acum si in fapt.
In stucliul amintit noi am chutat sa stabilim : in primul rand, locul sau
regiunea de unde a pornit migarea 0 in al doilea rand dach Vlahia din izvoa-
rele privitoare la statul Asanestilor reprezinta o realitate geografica i etno-
grafica ; in cazul din urma, ce intindere avea aceasta Vlahie i ce stim asupra
populatiei ei" (p. 6). La prima chestiune, raspunsul nostru in studiul amintit
este urmatorul : Din cercetarea izvoarelor contemporane, scrise, parte din
ele, de martori oculari, rezulta Ca rascoala Asanestilor a pornit din muntele
Haemus (Balcan), iar nu din Pind" (p. 16). Recenzentul spusese in Arhiva
Dobrogei, in 1919 : Trebuie sh stabilitn ch semnalul rascoalei itnpotriva Bi-
zantinilor n'a pornit din Rhodope ca sa se intinda si in nordul Balcanilor, ci
a pornit din partile romanesti ale Bulgarici rasaritene ca sh se intinda mai tarziu
si la Romanii dela Strumita si Rhodope" (p. 26).
Aceste cloud concluzii nu sunt exact aceleasi" cum afirmh d. Bratescu.
Concluzia noastra este precisa rniscarea a pornit din muntele Haemus, pe cand

www.dacoromanica.ro
432

a d-sale e vaga : miscarea a pornit din partile românesti ale Bulgariei rasa-
ritene". Dar aceste parti puteau fi i in Moesia, in podisul dintre Haemus
§i Dunare precum si in Dobrogea, unde, dupa insäi afirmatia autorului, lo-
cuiau masse puternice de Romani" (p. 31). De cand in stiinta, precizia este tot
una cu aproximatia ?
Dar mai e o deosebire foarte insemnata. In concluzia noastra afirmdm
ca rascoala a pornit din Haemus, iar nu din Find". Acest adaos ii are insem-
natatea i explicatia lui. Caci el anuleaza concluzia gresita a profesorului Iorga,
care intr'o serie intreaga de lucrari, apárute in intervalul 1903-1919, a afirmat
ca miscarea Asanestilor a inceput in Find. Prestigiul de care se bucura d. N.
Iorga, autoritatea de care sunt inconjurate lucrarile sale in ochii multor spe-
cities. cat si a marelui public impuneau aceasta precizare. Calci a nu aminti
concluzia d-lui Iorga insemna sà lasi in mintea viitorilor cercetatori putinta
unei indoeli. Nu cumva autorul a uitat sà consulte lucrarile d-lui Iorga ? Nu
cumva, din eine stie ce motive, a facut abstractie de rezultatele acestuia ?
Dintr'o data, increderea in temeinicia concluziilor noa,stre, care n'au tinut seama
de intreaga bibliografie a chestiunii, se clatina, obligand la o confruntare cu
argumentarea i concluziile d-lui Iorga si la refacerea unei intregi cercetari.
De aceia noi in studiul Despre Vlahia Asaneftilor am citat in extenso pa-
rerile d-lui Iorga, ca si de altfel, ale tuturor celor care se ocupasera de aceastä
problema mai inainte, si am luat atitudine fata de ele.
Cum procedeaza in schimb d. Bratescu ? Inaintea d-sale tratasera aceias
chestiune fflologul Al. Philippide i istoricii Xenopol i Iorga. Pe cel dintai
d. Bratescu nu-1 citeaza de loc, desi lucrarea aparuse in 1916, deci cu trei ani
mai inainte de studiul d-sale si intr'o publicatie raspandita ca Viafa Romdneascd.
De ce oare nu-1 citeaza. ? Se pot face doua. ipoteze : 1) Sau nu l'a cunoscut,
ceeace ni se pare surprinzator deoarece articolul aparuse intr'o revista roma-
neasca, de larga raspandire, i cu trei ani mai inainte. In cazul acesta, felul
de a lucra si de a se informa al d-lui Bratescu se califica singur ; 2) Sau l'a
cunoscut, dar n'a voit sa-1 citeze, fiindca, lucru interesant, concluziile d-lui Phi-
lippide suns aproaPe identice cu ale lui Brdtescu (vezi-le reproduse in lucrarea
noastra, p. 6, nota 2). In cazul acesta, procedeul se chiama altfel. Pe care din
aceste doua explicatii si-o alege recenzentul ?
Dar daca atitudinea fata de Philippide e caracteristica, aceea fata de
Xenopol i Iorga nu-i nici ea mai putin interesanta. Xenopol, preocupat de pro-
blema continuitatii Romfinilor in Dacia Traiana, afirmase ca in evul mediu
nu se aminteste niciodata o populatie latina in Moesia, adica in tinutul dintre
Dunare i Balcani. Aceasta afirmare este inexacta, dup5. cum am dovedit in
studiul nostru. Nu-i mai putin adevarat ca ea trebuia amintita de d. Bratescu,
ale carui concluzii contrazic total afirmatia lui Xenopol. Caci atunci cand un
specialist si Inca unul recunoscut cum era profesorul dela Iasi are o parere
precisa. intr'o anumita chestiune, nu-i permis unui nespecialist, cand trateazd
aceiasi chestiune, sa-1 ignore. Cad risca sa trezeasca in mintea cititorilor nein-
crederea in temeinicia concluziilor sale. Aceiasi atitudine adopta d. Bratescu
si fat:a de d. Iorga, a cdrui opinie, cum cá riiscoala ar fi pornit din Pind, nu e
amintita nicaieri. Cum se explica acest procedeu curios fata de doi specialisti
care se pronuntasera lamurit in chestiunea respectiva ? Se pot face doua ipo-
teze : i) D. Bratescu n'a cunoscut opinffle celor doi invatati, ceeace ni se pare
putin probabil. Intr'adevar, atit Istoria Ronilinilor din Dacia Traiand a lui

www.dacoromanica.ro
 433

Xenopol cat si Geschichte des rumanzschen Volkes a lui Iorga sunt opere de largd
raspandire, la indemana tuturor incepatorilor. Pe de alta parte, d. Bratescu
citeaza chiar lucrarea d-lui Iorga (vezi Arhiva Dobrogei, II, p. 24), asa incit
ar fi extraordinar sa nu fi citit tocmai pasagiul care il interesa atat de aproape.
Sá admitem insa ca n'a cunoscut cele cloud opere. In cazul acesta, recenzentul
se face vinovat de ceeace ne imputa noua : nu tine searna de munca predece-
sorilor, iar metoda sa de lucru se califica singura, chip& cum spuneam si mai
sus, referitor la citarea lucrarii lui Philippide. 2) D. Bratescu a cunoscut cele
clonal opere, dar le-a trecut sub tacere. In acest caz, sunt posibile iarasi cloud
ipoteze : A tacut din dispret pentru eroarea istoricilor sau dintr'o prudentd abi-
litate practica fata de vreunul din ei. Ipoteza intai se inlatura dela sine fiindca
revista Analele Dobrogei in care se cuprinde recenzia, Ii impodobeste coperta
cu aceste cuvinte : Lui Nicolae Iorga omagiu. Omagiu pentru un om pe care-I
dispretuesti ? Greu de admis. Tartufferia recenzentului ar fi superlativa. 12a-
mane asadar o singura alternativa : abilitatea practica. i atunci iarasi doua
ipoteze sunt posibile : A talent de teama sau de interes. Prea timid nu pare
a fi d. Bratescu. D-sa cauth adversari. Dovada ca chiar in acelas numar de re-
vista il zadara i pe d. Vhlsan... Ithrahne prin urmare interesul practic. Ceea
ce, universitar vorbind, nu-i spre lauda recenzentului care vrea sa fie sever
lath de altii, lash sa fi fost mai intaiu scrupulos fata de propria sa constiinta
Sh ne explichm. Citand parerile celor doi invatati, d. Brdtescu ar fi trebuit fatal
sa le combata. Dar d. lorga e profesor universitar, membru al Academiei, om
cu suprafath i cu vazh ; te poate ajuta, daca vrea, dar poate sa-ti faca. i mult
tau. Cand esti profesor secundar i aspiri sa ajungi la Universitate (cazul lui
Bratescu in r9r9), nu e prudent lucru sh ataci pe d. Iorga. Deaceia nu-1 po-
menesti decht atunci cfind poti sa confirmi sau sa aprobi cele spuse de el (vezi
Arhiva Dobrogei, II, p. 24), altfel taci din gurh, acoperind prudent greselile.
Tot asa i cu Xenopol, e profesor universitar, membru al Academiei, perso-
nalitate de primul rang. Nu-i citezi deci i nu-i combati parerile gresite. E si
aceasta o atitudine, dar nu asa se face stiinta. Caci indiferent de explieatia pe
care o dam ignoranta sau abilitate faptul ramane : In chestia pe care o
cerceteaza si care e in primul rand o chestie de istorie, d. I3ratescu, profesor
de geografie, nu citeaza si nu combate parerile contrare ale specialistilor lorga
si Xenopol, oficial calificati si public recunoscuti, i nici parerea lui Philippide,
nespecialist, e drept, dar avand cercetari in aceasta directie de aceiasi valoare
ca si a specialistilor. In schimb combate o parere pe care nu stim s'o fi exprimat
vreunul dintre cercethtorii nostri, i anume aceia Ca rascoala ar fi pornit din
Rodope. eine a afirmat in istoriografia romanh ca rascoala a pornit din acest
loc ? In rezumat deci, d. Bratescu nu citeaza si nu ia atitudiue fata' de opi-
tulle maim de trei reprezentanti calificati i recunoscuti ai istoriografiei noastre
in chestia pe care o cerceteaza, dar combate in schimb o parere a chrei pater
nitate u'o arata. i atunci intrebam : Exact aceiasi" ca valoarea i autoritatea
e concluzia dumisale, obtinuta in asemenea coudi1ii, cu concluzia noastra precisa,
care tine seam& de intreaga discutie anterioara, care citeaza opiniile tuturor
invatatilor mai de seama cu privire la problema cercetata i ia atitudine ho
thrith lath de ele ? Lasam pe cititorul impartial sh judece i sa hothrasca.
Path de un astfel de recenzent, care ignoreaza regula clementara de a
line socoteald de munca predecesorilor, am avea dreptul sh eurmam aci orice dis-
cutie, sh renuntam la scrutarea constiintei sau semi-comtiintei profesionale pi
A

www.dacoromanica.ro
434

a metodei de lucru a aceluia care uneste omagiul adus persoanei cu tacerea

asupra erorii operei. Totusi, pentru cititorii care vor sa cunoasca adevarul,
continuam. Sa examindm deci cea de a doua concluzie a noastru in compa-
ratie cu a d-lui Bratescu. In studiul amintit, cautasem sal rdspundem la intre-
barea unde a fost Vlahia Asanestilor, tara amintita in titlul lui Ionita cel in-
coronat de Papa ca rage al Bulgariei si al Vlahiei". Pe baza izvoarelor con-
temporane, ajunsesem la concluzia ca prin Vlahia Asanestilor trebuie sa inte-
legem muntele Balcan dela Marea Neagra pana in Serbia. Valahii locuiau
amandoua versanturile acestei munte, intinzandu-se spre miaza noapte pana
la Duniire. Este inexacta deci afirmatia cd. in Moesia n'ar fi locuit niciodata
Romanii in evul medin, dupa cum tot inexacta e afirmatia ea prin Valahia
lui Asan trebuie sä intelegem tinutul din stanga Dundrii adicd Tara Roma-
neasca" (p. 16). D-1 Bratescu afirmase ca prin Vlahia Asanestilor trebuie sà
intelegem partea rasáriteand a teritoriului cuprins intre Dunare i muntele
Haemus (Balcan), care se mai numea si Zagora. 0 spune in mai multe randuri
Astfel, la p. 22-23 citim urmatoarele : Pe la anul z88... Petru, Roman de
neam, stapanea tinutul dintre Balcani i Dundre ;... acest tinut mai spre apus
se numea Bulgaria, dar mai spre rdsdrit, care Marea Neagra, era un teritoriu
deosebit" purtand numele de \labia lui Asan". La p. 27 gasim : Tara Asa-
nizilor... mai e numita i Zagora prin care trebuie sa intelegem numai partea
rasariteana a Bulgariei nordice de astazi" La pag. 38 : Asanizii, stdpani peste
Vlaltia lor dintre Dundre, Mare si Balcanii rdsariteni". Iar la pag. 30 : Astazi
in partile de rasdrit ale Bulgariei nu mai gasim Romani. Ce s'a facut oare
massa aceasta de Vlahi, dupd, care si tara lor, dintre Balcani i gurile Dundrii,
s'a numit Vlahia ?" Mai tarziu numai, stapanirea Asanestilor s'a intins i peste
partile apusene ale Bulgariei, adica cele dinspre Sofia precum i pcste partile
mai naeridionale, spre Macedonia" (p. 28). Ramane deci bine stabilit cà prin
Vlahia Asanestilor, d. Bratescu intelege partea rdsdriteand a teritoriului cuprins
fntre Dundre j muntele Haernus (Balcan). Chiar in recenzia pe care o face stu-
dinini nostru el repeta aceasta concluzie, interpretand afirmdrile lui Rubrouck,
Nicetas Clioniates Akominatos si ale cronicei atribuite lui Ansbertus.
Deosebirea intre cele douá concluzii este evidentd pentru oricine : Una
e muntele Haemus dela Marea Neagrd pana in Serbia si alta partea rasariteana
a lui si a teritoriului cuprins 1ntre Dundre i zisul munte. A confunda aceste
doua delimitari de teritoriu, a afirma cà rezultatul la care am ajuns noi este
exact acelasi" cu al dumisale, aceasta inseamna una din cloud : sau a fi de
rea credinta, sau a considera delimitárile geografice ca o bagatela nevrednica
de precizarea stiintifica. Ce prefera recenzentul ? Deosebirea intre concluzia noastra
aceia a d-lui Bratescu este vadita. D-sa nu vrea sa inglobeze in Vlahia Asa-
nestilor i partea de apus a muntelui Haemus care apartine in conceptia
dumisale Bulgariei i pe care Asanestii numai mai tarziu au ocupat-o. Noi cre-
dem, pe baza izvoarelor istorice si a márturiilor toponimice ca Vlahia se intindea
si in partea de A pus a zisului munte, pana in Serbia, cuprinzand deci i regiunea
Sofiei unde gasim chiar in ziva de azi o bggata toponimie romaneasca, recu-
noscuta de insdsi invatatii slavi. Dacd. d. Bratescu ar fi consultat lucrarea lui
Weigand, Rutritnen und A toinunen in Bulgarien, aparuta in r9o8, deci cu 1
ani inaintea articolului d-sale, ar fi vazut cat era de romaneasca aceasta re-
giune din jurul Sof iei. i i-ar fi dat poate seama ca nu e nici o ratiune sa afirmi
ca Vlahia cuprindea numai partea de rasarit a muntelui Haemus si a tinutului

www.dacoromanica.ro
 435

dintre Dun 5re §i acest munte, mai ales ca din izvoarele istorice nu rezulta a-
ceasth delimitare. Dupa Insài marturisirea dumisale, (Analele Dobrogei, XII,
p. 303-304), Rubrouck i Geoffroy de Villehardouin nu precizeath intinderea
Vlahiei spre Vest ; pe de aka parte cronica atribuità lui Ansbertus nu vorbe§te
de intinderea Vlahiei, nici nu intrebuinteaza macar aceasta denumire.
Mai e §i o alta deosebire intre concluzia noastra §i aceia a d-lui Brdtescu.
Intocmai cum am procedat cand a fost vorba sa fix5m locul de unde a pornit
mi§carea Asane§tilor, §i aci, noi Main atidudine fatá de opiniile eronate ale prede-
cesorilor Xenopol §i Onciu. D. Bratescu nu aminte§te decal pe acesta din urma,
parerea lui Xenopol fiind trecuta sub aceia§i prudenta tacere.
Si acum, dupa ce am aratat cat sunt de exact acelea.,i." concluziile noastre
cu ale recenzatului, sa lamurim pe cititor i asupra catorva chestiuni de importanta
secundara. x) D-1 Bratescu, reproducand concluzia noastra despre izbucnirea
rdscoalei Asane§tilor, in care spuneam ca ea a pornit din muntele Haemus
(Balcan)" pune un sic ! in paranteth dupà cuvantul muntele. Cu alte cuvinte,
lasa sa se creada cá expresia noastra ar fi gre§ita sau improprie. De fapt expresia
din muntele Haemus (Balcan)" este cea corecta deoarece a§a s'a numit in anti-
chitate §i evul mediu acest munte, la singular (mons Haemus), nu la plural. Si
in zilele noastre, o suma de cercetatori intrebuinteath =east& forma, la singular.
Printre ei, citez pe unul a ascii autoritate cel putin a acestuia cred ca d.
Bratescu n'o va contesta. Este d C. Bratescu, una §i aceia§i persoana cu rccen-
zentul, care in studiul publicat in Arhiva Dobrogei intrebuinteaza exact aceia§i"
ca sa intrebuintam expresia dumisale favorith denurnire : ,.Vlahii din
muntele Hemului" (p. 24) *i el, Romanul fard stramo§i ilutri, din muntele He-
mului" (p. 30). A§adar paranteza cu sic n'are ce cduta. Inainte de a invata pe
altii, recenzentul ar face bine sa aplice propriilor sale lucrari observatii nejustificate,
de felul celei de mai sus. 2) Pentru a stabili unde era situat muntele Vlahiei",
citam in studiul nostru un pasagiu din Geoffroy de Villehardouin, in care se vor-
be.,te de cetatea Eului, la poalele acestui munte. D-1 Brdtescu crede ca am
redat gresit" numirea Eului in loc de Elin. In realitate n'am redat" nitnic, ci am
reprodus exact textul cronicei lui Geoffroy de Villehardouin, dupä edi(ia criticd
a lui Natalis de Wailly, din 1874. In aceasta editie critica, alcatuità pe baza a
6 msse., se adopta in text ca fiMd cea corecta lectura Eului adith aceia repro-
dusa de noi §i de Phillipide, iar in aparat sunt date celelalte 4 lecturi ale mann-
scriselor : Enlin, Aulin, Alin, Eulin. D-1 Bratescu in studiul publicat in Arhiva
Dobrogei nu s'a folosit de editia criticd din 1874, ci de editia veche a lui J. A.
Buchon, din 1828, care are numai forma Elin. A§a se explica observatia dumisale.
Inainte de a indrepta pe altii, recenzentul facea mai bine daca intrebuinta editia
critica, noua, iar nu pc cea necritica veche. Sau daca exactitatea §tiintifica in
determinarea geografica i se pare dumisale o bagateld, vrea oare sa aplice acela5i
principiu i cand e vorba de editarea textelor ? 3) Aratand urmele pe care
le-a lasat in toponimie populatia romaneasca din vestul Bulgariei, din regiunea
ora*elor Sofia, Kiistendil i Teteven, adaogam in noth urmatoarea fraza : Din
faptul ca in vestul Bulgariei s'a pastrat o bogata toponimie iomaneasca, rezulta
ca. Bratescu n'are dreptate cand limiteaza Valahia lui Asan la partea rathriteana
a Moesiei, in spre Marea Neagra sau cand spune ca grosul Valahilor lui Ionita
formau Romanii din Dobrogea" (A). Si trimeteam in acela timp inddrat, la p.
6 (cifra 4 in loc de 6 e o grqeala de tipar !) uncle reprodusesem un alt pasagiu
din lucrarea lui Bratescu in care se afirma ca grosul Valahilor lui Petru §i Asan

www.dacoromanica.ro
436

il formau Romanii din Dobrogea, rasaritul Bulgariei si dela clisurile Balcanilor,

cfici de n'ar fi locuit aci o massa compacta de Romani, nu s'ar fi numit Valahia
lui Asan sau mai simplu Valahia". (B). D-1 Bratescu reproduce numai partea
dela urma a primului citat (A) si adauga urmiltonil comentariu : Invinuirea d-lui
C. C. Giurescu ca Bratescu n'are dreptate cand spune ca grosul Valahilor lui
Ionita ii formau Romanii din Dobrogea" este pur i simplu gratuita, caci Bra-
tescu n'a afirmat nicaeri acest lucru (am dori sa ni se dea pasagiul !)" Satisfacem
dorinta d-lui Britescu : Pasajul este cel reprodus de noi in lucrare la p. 6 si redat
mai sus in extenso (B). Pentru orice om de bun& crediffra e clar ca in pasagiul A
noi puncm in opozitie prezenta R omanilor i intinderea Vlahiei In partea de vest
a ntuntelui Haemus cu afirmatia d-lui Britescu cii ea ar fi cuprins numai partea
de risarit a lui si a regiunii dintre Dunare i zisul munte. De aceia n'am mai re-
produs in zisul citat cuvintele risaritul Bulgariei si dela clisurile Balcanilor",
trimitind in schimb imediat la citatul al doilea unde aceste cuvinte exista. Daca
am fi vrut sa ne atribuim vreun merit, prezentand trunchiat o afirmare din lu-
crarea dumisale, asa cum crede recenzentul, mai trimeteam noi oare irnediat, (in
aceiasi nota) la locul din lucrarea noastrd unde zisa afirmare se afla In intregtme?
Inca odata, pentru noi, esentialul era sa dovedim cii Vlahia cuprindea i partea
de vest a muntelui Haemus, nu numai cea de risarit cum afirmase Bratescu ;
deaceia am reprodus in forma prescurtata afirmarca dumisale, omitand cuvintele
rasitritul Bulgariei §i dela clisurile Balcanilor" care nu faceau sa dispara deose-
birea ce voiam noi sa aratam intre concluzia noastra i aceia a mi Bratescu. In-
tr'adevür, 4-4,daugand zisele cuvinte, concluziile nu riman tot fundamental diferite?
De altfel in\fraza anterioara, aceia pe care recenzentul se fere5te s'o reproduca,
noi spusesem ca Britescu n'are dreptate cand limiteaza Valahia lui Asan la partea
rdsdritcand a Moesiei, aceia dinspre Marea Neagrd, deci aritasem cii nu e vorba
numai de Dobrogea.
In rezumat deci : Afirmarea recenzentului cii am fi ajuns in lucrarea Despre
Vlaliia Asanegilor" la exact aceleasi concluzii ca cele din studiul publicat sub
seninatura sa in 1919, constituie un neadevdr patent. Ea nu se poate explica decat
printr'o dispozitie sufleteasca particulara a recenzentului amintit, care vede in
orice lucrare ce trateaza aceleasi chestiuni, o tentativa de a-si insusi rezultatele
la care ajunsese el si in orice cercetator din aceias specialitate sau din una
inrudita, un reprezentant al vastei conspiratii pe care lumea noastra universi-
tari ispravindu-si toate ale sale -- a indreptat-o impotriva d-lui Britescu. Ea
dovedeste in acelas timp calitatea onestitatii profesionale a celui ce a formulat-o,
calitate ce reise si din atitudinea adoptata de recenzent fata de invatatii care
tratasera inaintea lui aceiasi problema.
E regretabil ca suntem obligati a arata acest aspect al unui profesor a carui
activitate §tiintifica a format, dupd cite ne amintim, i obiectul unei polemici de
gazeti. Era necesar insi s'o facem pentru prestigiul vietii universitare i pentru
educatia tineretului care trebuie sa vadi la profesorii sal numai activitate cu ade-
varat stiintifica, lipsiti de orice coloratura subiectivi, oricare i-ar fi substratul.
C. G G.
18. lotov Boris, IImun, Avem, 11 MIRO o6paav Fut nainuoia.-mo rhammte npe3'1,
Hpeve 115 pa6cruoTo (Ioan Asan al II-lea ca figura a conitiintei nationale in vremea
robiei), in Biarapelia neropnwcua 6a6.moreRa, Mi. III, No. 3, 1930, p. 187-227.
19. Laehr Gerhard, Die Artrange des russischen Reiches, Politische Ge-
schichte im 9 und ro Jahrhundert, Berlin, 1930, 147 p. 6.40 inirci, (in colectia His-

www.dacoromanica.ro
 437

torische Studien, Nr. T89). Interesant i foarte clar studiu de sinteza asupra
fundarii Rusiei din Kiev si a legaturilor cu Bizantul, bazat pe o sever'i critica
a isvoarelor. Multe concluzii pot destepta sugestii asupra cadrului de formatie
a poporului romanesc. P. P. P.
20. *Maeartney A., The Magyars in the ninth century, Cambridge, Uni-
versity Press, 1930, 242 p.
21. Maeurek Josit, Vlivy byzantsko-slovanske v d"jindch rumunsheho nd-
rode (Influente bizantino-slave in istoria poporului roman), conferinta de abi-
litare ca docent la Universitatea din Praha, in Nsopis Ndrodniho Musea,
Praha, 1930, p. 177-190. Studiu bine informat, in care autorul urtnäreste in-
fluentele exercitate de lumea slavo-bizantina asupra Romanilor in veacurile
VIIIX, influente intensificate la sfarsitul veacului al XIV-lea prin refugiatii
sarbi i bulgari din sudul Dunarii. Se urrnareste pe scurt felul cum s'au mani-
festat aceste influente in organizarea statului, in biserica, in legislatie, in arta,
literatura. i limba. V. P. Arhore
22. Musruov N. A., Monemum1; Fia Hawn, ArenH II u Ha Haeoaomo ce.Areticmao
(Monetele lui loan Asan al II-lea si ale familiei sale), in Maeapelce uemapusecHa
6u6.zunmena, MI. III, No. 4, 2930, p. 81-93.
23. Nikov Petre, ihimormrma na.Aumulza Ha Hannz Aceds II, (Politica bi-
sericeasca a lan Ioan Asan al II-lea), in Ea.rearKa ucmopuvacma 6116.Auomeica,
MR. III, No. 3, p. 65-111.
24. Protlel Andrei, ..K0a2vermoes11ni1.; /111.71e minum Ha Hawn AcesA 11
(Monumentele artistice ale lui Ioan Asan al II-lea), in Es.reapeica acmapuseeHa
6uGAuomexa, r0.2. III, No. 3, 1930, p. 149-186.
25. Stolanov Ivan, Aciarb at Hero, (Asan i Petru), Sofia, 1930, 71 p.
26. Zlatarski N. V., Milani, Ac-ein, II (1218-1241) (Ioan Asan al II-lea),
In Iii,:napena neminvierna 61I6anorena, roA. III, No. 3, 1930, p. 1 55.
27. Zlatarski N. V., T-hintonvennrb purinci, na lliaaiii, Acenn II (Inscriptia
dela Tarnova a lui Ioan Asan II), in Rtorapena ituropinteena 6116anoretta, ru/k.
III, No. 3, p. 56 64.

VI. ISTORIA ROMANILOR DUPA INTEMEIEREA

PRINCIPATELOR
1. 1 ZVOARE
Texte
28. Glanola Albert, Marsili Alajos Ferdindnd es Erdély (A. Ferdinand
Marsili i Ardealul), in Erdelyi Szemle, XXXVI, p. 156-169. Importanta scrie-
rilor lui Marsigli despre Ardeal i lista manuscriselor lui referitoare la Ardeal
pastrate la Bologna. A. P. Todor
29. Romanskl St., B-harapirrh in, Bannon-) ii Mollotta-Joicymelmi, (Bulgarii
In Tara-Romaneasca i Moldova-Documente), Sofia, 1930, VII+685 p., 380 leva,
(Ynnityprirreena 6116allorena, Nr. 20). Bogata colectie de documente in numar
de 399 dintre 1792 1838, extrase din Arhivele Statului din Bucuresti Ii
Academia Romanh. Documentele, cele mai multe in limba romana, arunca o
lumina non& asupra asezarilor bulgare in Principate si a actiunii lor politice si
economice. Semnaltim intre documentele mai interesante : Catagrafia eparhiei

www.dacoromanica.ro
438

Ungrovlahiei la 18to (p. 4 14) ; Oeritul negustorilor din Sistov (ifirr), p. 20-21 ;
Memoriul Bulgarilor pentru autonomic politicb. la 1328, adresat armatei rusesti din
Principate (p. 36-40) ; Scrisoarea in frantuzeste a episcopului catolic Giuseppe
Molajoni din Cioplea la 1832 c6tre Kiselev pentru colonizarea Bulgarilor
catolici (P. 344-45)- P. P. P.
30. Sava V. Aurel, Documente putnene II Vrancea Irepi-Cdmpuri, pu-
blicate cu un studiu introductiv despre Proprietatea colectivd vrdnceand, Chisindu,
tipbrita' cu ajutorul Fundatiunei Ferdinand I, 1931, XLV+256 p., lei 200.-
Foarte bund publicatie documentarai, cuprinzand acte din rastimpul 1520-1857.
Note bogate i indice complect de mime proprii, lucruri i cuvinte. Studiul
introductiv, temeinic documentat, l'amureste in chip luminos, proprietatea co-
lectivá vrinceneasa, aratfind tedsáturile ei caracteristice fatà de proprietatea
in devAlmAsie. Intr'un cuvânt, o publicatie care poate servi de model cercet'd-
torilor din celelalte judete ale t'arii, Fundatia Ferdinand I, inlesnind tiparirea
acestei lucrari a domnului Sava, a adus un real serviciu istoriografiei românesti.
C. C. G.
31. Veress Andrea DAL Ii conte Marsili in Ungheria, conlerenza tenuta
alla societa Mattia Corvino di Budapest, Budapest, 1931, 39 p., f. pr. (Extras
din Corvina, vol. XIXXX (1930). Cuprinde i un raport din 28 Iunie
1684, Venetia, al lui Marsigli adresat impAratului Leopold asupra rAzboiului
impotriva Turcilor. Se laudá calitatea cailor românesti, p. 23. Ajutorul militar
dat de Principate Turcilor, p. 35, cf. p. 28. Despre Morlachi, p. 33-4. C. C. G.
Stuaii
32. 13n1agatv D. G., 0 abvixpeatu? NExccip.. b Ila)ato).OTog Ica: TO iiiparThy
,c+,9 &mai, ?yeti, ,o5 Ebizivoa
tj) aavapout oilyro6 xpc'roq .1610 '0 jog'iov rcapet
Sofia, 1930, 26 p.
33- Karadja C., Incunabulele povestind despre cruzimile lui Vlad Tepq,
Cluj, Cartea Ronidneasa 1931, 11 p., f. pr. (extras din Inchinare lui N. large).
Autorul d. o list a'. a diferitelor editii ale povestirilor germane despre cruzimile
lui Vlad Tepes, unele necunoscute lui I. Bogdan in lucrarea sa din 1396 despre
Vlad Tepes. Cea mai veche editie este probabil din 1480 fall loc. Editia lui
Mathias Hupfuff din Strassburg, 1500, necunoscuth panh acum, cuprinde trei
anecdote in plus despre domnul muntean, care nu se afld in cele cunoscute ante-
rior (Negustorii din Tara Blirsei, cdrora domnul le cumpar'd el toatà marfa la
larmaroc, pentru ch se plang de lipsh de afaceri, dar apoi sunt ucii, ascunderea
comorilor domnului i uciderea lucrbtorilor cari lucraserd la acest lucru etc.).
Textul acestei ediil e dat In intregime ; se dau i cinci figuri din incunabulele
mentionate. P. P. P.
2. DISCIPLINE AUXILIARE
34. Druby Vaclay, fivod do archivni teorie i prahse (Introducere in teoria
si practica arhivisticei), Praha, 1930, 324 p., 14 tablouri.

3. BIOGRAFII
35. Iorga N., Les grandes families byzantines et l' idle byzantine en .Rou-
manie, Communication laite au congrês d'etudes byzantines a Athenes, in Acad.
Roum., Bull. de la Sect. Hist., XVIII (i931), p. 1-21.

www.dacoromanica.ro
 439

4. ISTORIE POLITICA l DIPLOMATICA

36. Benderer Atanase, IIrmopup Ha ris.zeapciconm omayeutte u ocaorwic()Psuemo

Ha Thampu a 1977-15'7S (Istoria militiei bulgaresti i eliberarea Bulgariei
1877-1878), Sofia, 1930, 11+431 p.
37. MIMI P., Rptimmara (aarognara) Bothia 18.53 1456. [Rasboiul Cri-
meei (oriental)], in liharapvica nclopirierica 6116:mor roa, III, No. 4, 1930,
p. 145-164.
38. Bobulesen C., Fostul palat doinnesc din Iasi al lui Mihai Vodd Sturm,
Iasi, 1931, 44 P. Note istorice asupra vietii de curte la Iasi sub Mihai Sturza.
Palatul lui este actualul seminar Veniamin Costache. P. P. P.
39. G(lannini) A(medeo), Rumania, in L'EuroPa Orientate, XI (1931), p.
74. Stiri politice : moartea lui V. Bratianu, remanieri in guvernul nat.-tar.
si acordul polono-român. Dan Simonescu
40. Goga Octavian, . . . . aceia5i luptd : BudapestaBucureVi, Bucuresti,
1930, 386 p., lei 200.
41. Iorga N., Un pact de familie §i o nuntd domneascd in 1587, in Acad. Rom.,
Mem. Sec. 1st., s. III, tom. XII (1931), p. 27-33. -- Fusese prigonire la Poarta
intre oamenii fratelui lui Petru Schiopul i oamenii Chiajnei. Ca sá se curme pri-
gonirea, s'a pus la cale casatoria intre V1ad-Vod i o nepoat& a Chiajnei, fiica
lui Ivan logofatul. Nunta a avut loc, cu fast deosebit, Ia Tecuci. Nistor Ureche
clucerul a avut un rol deosebit cu acest prilej. Asupra cronicei lui Ureche-Simion
Dacalul d. Iorga spune : Inainte de Petru Schiopu1 totul e povestire pur lite-
rara i imprumut din cronicele polone" (p. 33). C. Grecescu
42. Jakabffy Elemér, Adatok a romdnsdg történetéhez a magyar uralom alatt
(Date privitoare la istoria Romanilor sub dominatiunea maghiara), Lugo,
I930, 216 p. Cuprinde articole din presa romaneascä transilvaneana si din
Romania din anii 1910-1913. A. P. Todor
43. Sz 'sz Zsombor, A romdn politikai élet ittjai (Calle vieii politice ro-
mane), in Magyar Szemle, XII, p. 288-296. Schita despre geneza vietii par-
lamentare i viata politic& actuala din Romania. A. P. Todor
44. Theodorian-Carada M., Elimeridele, insemnari i amintiri, Bucuresti
I930, 206 p., lei 200.
45. Wedel 0. II., A ustro-hungarian diplomatic documents, 1908-1914, in
Journal ot modern history, 1931. Notità in Revue historique, 1931, mai-juin,
p. 201 Montre l'intdra pour l'histoire des huit premiers volumes de ce
grand recueil; ils s'aratent au I-er =It 1914. La question des Slaves du
Sud y occupe une grande place".

5. ISTORIE SOC1ALA

46. Iorga N., Le caractire commun des institutions du Sud Est de l'Europe,
Paris, Gamber, 1929, 139 p. (Recenzie defavorabila in limba germana de K.
S[chiinemann] in Ungarische .1 ahrbacher, XI (1931), P. 313-314).
47. Literat Valeria, Un proces de recunoaterea boieriei" in Tara Ottutui,
in Rev. Ist., XVII (1931), p. 208-212. - Ion Breazul, la 1793, ii sustine nobi-
litatea in fata justitiei impotriva comunitatii Luta, spre a scapa de ri, cu
o diploma de nobilitare dela Gh. Rákóczy, din 1637. C. Orece3M

www.dacoromanica.ro
446

48. Saeazov Ivan, Oriutecinneno u (17103311C1:0 21138117721te 113 Eiamputi vpti

Accnenaulla (Desvoltarea propietAtii publice in Bulgaria in epoca Asanestilor),
In Ik...vapcga ucaopumectca 6eKatuomega, roll. III, No. 3, 1930, p. 172-148,

6. ISTORIE ECONOMICA

49. Pivee-Stele Melltta, Sources de l'histoire économique des Provinces

illyriennes, 1809-1813. Bibliographic critique, Paris, 1930, LXVII p.
50. Ilinluleseu N. Al., Tdrgurile anuale din finutul Putnei, in Milcovia,
II (1931), p. 144-152. Thrgurile ascute din nevoia naturalá a schimbului de
produse sunt i cele mai importante ; tArgurile infiintate pe cale administrativä
vegeteazà. Multe din vechile targuri anuale au devenit orbsele, pierzkicl ins6
din farmecul de alai data. Astki tfirgurile cele mai insemnate din jud. Putna
sunt cele dela Vidra si Vulcaneasa. C. Grecescu

7. ISTORIA DREPTULUI SI ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA

51. Berechet 5t., Un document de la Eremia Movilcf, in Milcovia, II (1931),

p. 203-207. Un document dela Eremia Movilà prin care intkeste hotarnicia
fkuta' de vel vornicul Urechi pentru satul Sinopenii. Pentru stabilirea hota-
rului spune : si. de acolo land brazda in cap Ion Borozeall din Pgincesti, ra.-
dicata cu manele tuturor". C. Grecescu
52. Spulber C. A., Cea mai veche pravild romdneascd, Cernhuti, 1930.
(Recenzie favorabilà in limba germand de E. Biedrzycki in Przewodnik historyczno-
prawny, II (193x), p. 218-219.

8. 1STORIA MIL1TARA

53. lama N., Note de istorie mai noud a Romdnilor, in Rev. IV., XVII
(1931), p. 300-301. Se atrage atentia asupra doa. chrti : Eugene Woestyn, Guerre
d'Orient. Victoires et conquites des armies alliies, Paris, 1856, 2 vol. ; i Jules
Ladimir, La guerre, histoire complite des operations militaires en Orient pendant
les années 1853, 1854, 1855, 2 vol., Paris, 1855, care desi n'au o valoare do-
cumentara evidentä, dar sunt ckti de compilatie, contemporane i aduc intre-
giri neasteptate cAnd e vorba de luptele purtate pe pkantul romanesc. C . Grecescu
54. Macurek I., Cehovi v polskem vojsku v PodOsth v letech 1531-1538
(Cehii in armata poloa in regiunea Nistrului in anii 1531-1538), Brno, 1931,
16 p., f. pr. (extras din asopis matice Moravshi LV, 1931),Autoru1 public&
cu o introducere, lista ostasilor cehi cari luptarti sub conducerea lui Tarnowski
in oastea poloa impotriva lui Petre Rares. P. P. P
9. ISTORIA BISERICII

55. Nandrig Gr., Un document privitor la imparlirea mitropoliei Tdrii

Romdne,sti, 1372 (1373), Cluj, 1931, 7 p., f. pr, (extras din Inchinare lui N. Iorga).
Document slay nedatat dela manastirea Cutlumus (Athos). Inca' in timpul vietii
primului mitropolit al Ungro-Vlahiei, Iachint, dioceza lui se impktise in douà
numindu-i-se un coleg, Antim, peste o juratate a thrii. Dupal moartea lui Iachint,
e numit in locul lui de patriarh, prin acest act, Hariton, ctitor al unei manktiri

www.dacoromanica.ro
 441

dela Athos. Patriarhul concede insa in Tara Romaneasca oarecari drepturi de

phstorie §i mitropolitului Vidinului refugiat de peste Dunare. Pasajul dela randul
9 (al textului slay) (p. 3) : Xvi,rk rkiTprainua roc,0:ruRaIS nu trebue tradus [chir
Iachint] de mult fiind pe moarte, sfar§ise slujba", caci Anir I este substantivul
datorie. Avem deci traducerea exacta Mi implinise datoria de muritor" (adica
murise). Conform acestei interpretari documentul trebue datat ca posterior anului
1372 (1373), data admisa pentru moartea lui Iachint. P. P. P.

10. ISTORIA ARTELOR

56. Bal3 ti., Etat actuel des etudes sur Part ancien roumain, Communication
Mite au Congrés d'histoire de Part de Bruxelles, in Acad. Roum., Bull. de la
Sect. Hist., XVIII (1931), p. 22-31. Cuprinde i o interesanta clasificare in
perioade a vechii arte romane§ti. P. P. P.
57. Protiteli André, Le mont Athos et Part bulgare; I, L'inlluence du mont
Athos, Sofia, 1930 (Extras din Revue bulgare, II, No. 3, 16 p., 3 fig).
58. Stefuneseu I. D., La peinture religieuse en Valachie et Transylvanie
depuis les origines jusqu'au XIX siecle-Album, Paris, Geuthner, 193o, 8 p.+99
plame (3 in culori) f. pr, (in colectia Orient et Byzance, VIII). Acest nou
album face parte dintr'o serie de luxoase publicatii ale aceluia* autor asupra
picturii biserice§ti romane§ti, pe cari le-am semnalat la vreme in bibliografia
noastra. Prezentul album contine reproduceri fotografice dupa pictura biseri-
cilor ardelene i muntene, pretios material pentru istoria artei noastre, adunat
cu rabdare §i gust ales. Executia tehnica este superioara tuturor publicatiilor
aparute pana acum asupra artei romanesti. P. P. P.

11. ISTORIA LITERATURII

Texte
59. Constandneseu-Ial P., Tipdrituri vechi romtinqti necunoscute. Extras
din Arhiva, vol. XXXVIII (i931), p. 26.D. P. Constantinescu-I4, profesor de
istoria artei la Facultatea de Teologie din Chi§inau, descoperind cateva càri
romane*ti vechi nementionate in Bibliogralia romdneascd veche a d-lui I. Bianu
§i N. Hodoq, se grabeSe sa ni le prezinte ca necunoscute. Necunoscute numai
d-sale, caci in realitate cele cateva tiparituri vechi descrise in aceasta bro§ura
sunt de mult cunoscute bibliografilor. Din cele cinci carti studiate amanuntit"
nici una nu este necunoscuta. Meritul d-lui P. Constantinescu-I4 este acela
de a fi descris complet doug din ele care sunt numai mentionate de bibliografi :

Invdidturile preofe0i despre taine ale mitropolitului Antonie, Ia.i, 1732 (in I.
Bianu *i N. Hodc:1, Bibl. rom. veche, II, p. 48 i Dacoromania, III p. 8o1) Si
Molebnicul tiparit la Ch4inciu in 1815 (in St. Ciobanu, Cultura romdneascd in
Basarabia sub stdpdnirea rusd, Ch4inau, 1923, p. 45-46). Antologhionul din 1766,
Bucure*ti, este descris amanuntit de A. Filimon, in Dacoromania, V, p. 612-613 ;
Deasemenea Ceaslovul i Rdnduiala Panihidei, tiparite la Chi§inau in 1817, de
care d. Constantinescu-I4 este sigur cá nu sunt mentionate nicairea (p. 4) sunt
descrise de d. Ciobanu in o. c., p. 46-49. Al. David

www.dacoromanica.ro
442

Studit
6o. Cartojan N., Cdrfile populare in literatura roindnd. Vol. I. Epoca in-
luenfei sud-slave, Bucuresti, Casa Scoalelor, 1929, p. VIII+271+15 planse.
(Cf. recenzia favorabild actin de S. Puscariu in Dacoromania, VI (1931), p. 422
424). Al. David
61. Torouilu I. E., Iendchild Vdcdrescu i Goethe, in Fdt-Frumos, VI (1931),
p. zoo-2d4. Dovedeste cat de eronata a fost parerea ca poezioara lui I. Aided"-
carescu Intr'o grddind ar fi imitata dupl Gefunden a lui Goethe. Gelunden a
fost scrisä la 26 Aug. 1813 si publicata la 1815, iar I. Vacarescu murise in preajma
lui x800, asa ca n'a putut-o cunoaste. Al. David

12. CULTURALE VARIA

Scoald, presd, retail culturale

62. Conte de Saint-Aulaire, Paroles Franco-Roumaines, Bucuresti, Socec,

1930, 124 p., f. pr.
63. Hristo( Gy., Tiz Iv az erdelyi magyarsag irodalmi eletba, (Zece ani
din viata literara a Inaghiarimii ardelene) in Irodalomrdrtenet, XIX, p. 78-90,
145-158, 235-247. Cuprinde : a) Puncte de vedere generale ; b) Desvoltarea
cantitativd ; c) Critica ; d) Romanul; e) Lira ; /) Drama ; g) Legaturi culturale
romano-maghiare ; h) Literatura. A. P. Todor
64. Kerner I. Robert, Social Sciences in the Balcans and in Turkey,
California-Berkeley, University Press, 1930. Este o culegere de informatii
asupra scoalelor superioare i asupra miscarii vietii stiintifice i spirituale din
Jugoslavia, Romania, Bulgaria, Grecia i Turcia, in care autorul caracterizeaza
in.stitutiile culturale reprezentative si face cunoscut cele mai insemnate reviste
de specialitate. V. P. Arbore
65. Popeseu-Spineni M., Primele manuale de geogralie in fcoala ronidneascd.
Cdrfi, hdrfi ci atlase publicate pdnd la 1864 Trei hdrli ale Romdniei din 1816,
Bucuresti, 2931, 24 p. + 3 planse, f. pret (extras din Revista generald a find-
fdmdntului, 2932).

13. ISTORIA LIMBII

66. &wield Kr., Linguistique balkanique, problemes et résultats, Paris,

Champion, 1930, 242 p. (Recenzie critica de A. Vaillant, in Revue critique
d'histoire et de litterature, LXV (1931), p. 133-137).
67. Skok P., La terminologie chretienne en slave : le parrain, la marraine
et le filleul, in Revue des etudes slaves, X (1930), (aparuta in 1931), p. 186-204.
S'il etait encore besoin d'une preuve plus decisive que celles que j'ai apportees
jusqu'ici pour etablir qu'une partie de l'ancienne terminologie chrdtienne en
slave remonte a la latinité balkanique, la terminologie slave de la parente spi-
rituelle (cognatio spiritualis) pourrait a elle seule la fournir et écarter la possi-
bilitd d'un doute" (p. 186). Numeroase comparatii cu limba romana. Or, ce
qui importe pour notre etude, c'est de noter tout de suite que les langues slaves
dans leur ensamble, refletent fidelement non pas la terminologie chrdtienne de
la Romania occidentale , mais celle de la latinitb balkanique". P. P. P.

www.dacoromanica.ro
 443

68. Treml Luigi Dr., Di un probabile calco linguistico della Palia di

Ordflie, in Studi rumeni, IV (1929-1930), p. 105-107. Examenul cuvantului
bundlate, care in Pa lie are sensul abstract de bunatate, dar si pe cel de avere ;
e o imitatie a lexicului unguresc. Dan Simonescu

14. DEMOGRAPIE, ETNOGRAFIE, FOLICLOR

69. * Gesemann Gerhard, Studien zur siidslavischen Volksepik, in Verollent-

lichungen der Slavistichen Arbeitsgemeinschall, Heft 3.
70. Oriel, 0 190sITO.16110e111 Alia/IA.31M H.iyu C.,10:in Ciiwiciciix CmulaalleTaneemix
Peeny6anu3a 1929 dinumrpa 1930. Ton I (Dare de seama despre activitatea
Academiei de stiinte a U. R. S. S. pe anul 1929, Leningrad, 1930, Tomul II)
305 p.A. M. Ivanov a cercetat graiul rusesc in douà sate din Moldova : Slo-
bozia i Plosca. Al. David
Papahagl T., Images d'éthnographie roumaine. Tome II. Bucuresti,
7- .
1930, 230 p. (Recenzie in limba german& de F. Kruger, in Vollestum und Kultur
der Romanen, VI (1931), p. 194-196). Recenzie favorabila. Se indica paralele
etnografice cu alte popoare. P. P. P.
72. Polivka Jill Dr., Supis slovenskich rozpravole (Collection de contes
slovaques populaires), Szvazok IV, Vydala matica slovenska, v Tur6ianskom
sv. Martine, I930, 566 p., 75 k6. Cunoscutul folklorist cehoslovac publica
in acest al II-lea volum al colectiei sale un numar insemnat de legende si
povestiri legendare privitoare la cosmogonie, la Vechiul si la Noul Testament,
la originea diferitelor localitati i popoare (etiologice); parabole etc. N. C.
73. *Basica llarton, Néprajzi leladatok Erdilyben, (Probleme etnografice
in Ardeal), ed. II. Cluj, (1930), 82 p.
74. Stoilov Anton, Emrapcnu, apo.aronceu li a.thanerru ffia,inAopi, (Folclor
bulgar, aronaiin i albanez), In CL. Hop. 7j.,monui. U HopoLunurb, XXXVI (1926),
344P. (Vezi recenzia din Yva.leteue lIpeegeaz, XXV, p. 623-624).

16. ROMANII DE PESTE HOTARE

75. Chrlstu Vasile N., Aromdnii din Bulgaria, in Graiul Romdnesc, V

(1931), p. 81-88.
76. Christu Vasile N., Romdnii din Jugoslavia din punct de vedere cul-
tural, in Grand Romdnesc, V (1930, p. 56-62.
77. Ioraa N., Une ville romane devenue slave : Raguse, in AcacUmie Rou-
maine Bulletin de la section histolique, XVIII (1931), p. 32-100. Cuprinde
consideratii asupra Vlahilor din Croatia si asupra legaturilor Raguzei cu Prin-
cipatele romalle. P. P. P.
78. Mandreseu Simian C., Biserica romdnd din Corija, In Graiul I?o-
tndnesc, V (1931), p. 51-56.
79. Timulu Ta.eu, Comuna Livezi (Meglenia), in Graiul Ronzdnesc, V
(1931), p. 40-42, 88-92. Datini caracteristice la nunti i cateva jocuri de copii.
Dan Simonescu

www.dacoromanica.ro
 CR 0 NIC A
Servleiul Istorie al Marelui Stat Major. Considerdm cd prezintA in-
teres pentru istoricii nostri, a cunoaste cd pe terenul istoric national se mun-
ceste zilnic i metodic si de care organul suprem de Comandament militar
roman : Marele Stat Major, prin Serviciul sat lstoric.
Acest Serviciu nu-si rezumd atributiunile numai ha redactarea of iciald a
operatiunilor noastre militare mai recente, ci I.i intinde campul situ de activitate
si asupra tuturor evenimentelor de interes istoric si national petrecnte in trecutul
mai apropiat sau mal indepatat al neamului romduesc de pretutindeni.
Acest domeniu de activitate interesdnd pe cercetiltorii nostri ietoSci,
credem cd ar fi de mare importanta luarea i pdstrarea unei cat mai strânse
legaturi intre Serviciul Istoric al Marelui Stat Major si celelalte institutiuni
ale noastre de stiintd istoricd i culturd nationald, astfel cum exista in alte
tan, d. ex. in Pranta, unde insemnaatea cbestiunei s'a inteles mai de mult
titnp i nude astai o strfinsd cclaborare dã celc mai frumoase rezultate.
In afard de activitatea zilnicd a Serviziului Istoric -- care este studiul
redactarea oficialo, a raboiului nostru national 1916-1920 ne facem o da-
torie in a releva, intre diversele cercetai si studii de documente interesdnd tre-
cutul neamului nostru, pe cele efectuate in arhiva PaLtului Cultural" din
Arad. Acolo se gdseste, pe langa vasta bibliotecd de brosuri, ziare i reviste re-
feritoare la operatiuuile care au avut loc in timpul revolutiei dela 18.18 49 din
Transilvania i Ungarig i uu numa de peste zece nii de documente originale,
chiar din timpul acelei revolutii, scrise de mind, in liniba maghiard, germand si
romdnd. 0 build parte din aceste documente intereseazd direct actiunea Ro-
mdnilor in zisa revolutie, astfel cd studiul lor prezinta o deosebitd importanp
pentru cercetdtori.
In acest Palat Cultural" din Arad au straits Maghiarii, in perioada de
timp dela 1848 si paid la raboiul mondial, tot ceeace s'a referit, ca material
documentar acte i obiecte la actiunile militare, politice si administrative
care au avut loc in timpul revolutiei din anii 1848 si 1849. Orasul Arad a fost
considerat de care Maghiari ca localitatea cea mai in mbsurd din vechea Un-
garie, de a avea cinstea sá cuprindd inteinsa dovezile acelei epoci, deoareee
in acest oras au fost judecati, condamnati i executati prin spânzurdtoare ii
glont, 13 generali asa zi.ii cei 13 martini" ai lor de care autoritaile
militare austriace, iu ziva de 6 Octomvrie 1849, dupd infrdngerea Maghiarilor.
In Palatul Cultural" din Arad se alit:
a) Muzeul, care redd o imagine vie a actiunilor si evenimentelor petre-
cute in revolutia dela 1848-49 i cuprinde un numa insemnat de obiecte isto-

www.dacoromanica.ro
 445

rice, in cifra rotunda : patru mii. Sunt diverse obiecte de arta i relicvii pri-
vind pe generalii comandanti maghiari i in special pe cei 13 generali mar-
tiri" precum l pe ali ofiteri maghiari, deasemenea diverse obiecte, docu-
mente, ziare, ordine, proclamatiuni, etc., in legatura cu actiunile militare, poli-
tice si administrative, maghiare, austriace i rusesti, din timpul revolutiei dela
1848-49. Nmnai cateva obiecte se refera la actiunea Romanilor din acea epoca.
b) Biblioteca, cu un numar mare de carti, maghiare, germane, romane
si franceze, dintre care o bung parte sunt de o deosebitil valoare din punct
de vedere al cuprinsului istoric.
c) Documentele, in numar de peste zece mii, toate acte originale, scrise
de mana, de Care diferiti autori din anii 1848-1849 ; cea mai mare parte din ele
sunt in limba inaghiara, o parte in limba germana. 0 altd parte sunt in limba
romana : unele scrise cu litere latine, insa in limba din epoca respectiva, cu
multi termeni technici straini, deasemenea cu un accentuat caracter latinizant,
consecinta a scolii ardelene ; altele numai cu litere chirilice sau cu litere chirilice
amestecate cu latine.
Toate aceste documente se refera la faptele revolutiei dela 1848-1849
din Transilvania i Ungaria, unele din punct de vedere operativ militar, altele
din punct de vedere politic, administrativ sau particular. Sunt de o deose-
bita importanta pentru intocmirea istoriei oficiale a acelei epoci.
Documentele maghiare fac parte din asa numita arhiva Csanyi", iar o
parte din arhiva Szentivanyi" dupa numele guvernatorilor Ardealului din acea
perioadd de timp. 0 parte din aceste acte au fost adresate, ca rapoarte, de
Care diferiii comandanti de unitati maghiare, care au operat pe teritoriul Ar-
dealului, de care autoritatile administrative si tribunalele civile i militare
aflate aub ordinele acestor guvernatori cu depline puteri", de care diferiti
particulari. Alta parte din aceste documente maghiare sunt ordine primite
de guvernatorul Ardealului dela guvernul maghiar din Pesta (in anul 1848) §1
din Debretin (in anul 1849) ; rapoarte inaintate de guvernatorul Ardealului
care guvernul maghiar ; ordine, instructiuni, proclamatiuni, etc., date de gu-
vernator &Ire cei in subordine. Alte documente (cele aflatoare in muzeu) sunt :
ordine, instructiuni, proclamatiuni, etc., date de catre diferiti generali si per-
soane politice si administrative de pe intreg teritoriul fostei Ungarii. Documen-
tele rnaghiarr din acest Palat Cultural provin din arhiva judetului Arad, unde
fusesera stranse, din diferite regiuni ale Ardealului i Ungariei, de catre Maghiari.
Documentele romdnegi sunt : ordine §i instructiuni date catre Prefectii
de legiuni romane de catre organul de Comandament, civil si militar in acelas
timp, al Romanilor din Ardeal, asa numit Comitetul Natiunii Romane", cu
sediul in Sibiu, avand ca prerdinte pe Simion Barnutiu ; rapoarte ale Prefec-
tilor de legiuni care Comitetul Natiunii Romane ordinele Prefectilor de le-
giuni catre Tribuni i Centurioni, sau rapoarte ale acestoi a catre P:efecti alte
documente sunt ordine i instructiuni date de care Comandamentul militar
austriac care Comitetul Natiunii Romane, pe care acesta le comunica apoi
Prefectilor de legiuni, in limba romana, complectandu-le cu ordinele i lamuri-
rile necesare.
Documentele germane sunt : ordine i rapoarte ale Comandantilor de uni-
tati austriace, care au operat pe teritoriul Ardealului.
Documentele romanesti si germane provin tot din arhiva judetului Arad.
Sunt acte, care fie cà au fost capturate de care trupele maghiare in decursul

www.dacoromanica.ro
446

actiunilor militate, fie ca le-au procurat Maghiarii in decursul timpului pan a

la rasboiul mondial.
Palatul Cultural i cu tot ce se afla inteinsul, constitue proprietatea
Pritnariei Arad.
Fiind vosba de un schimb de documente §i obiecte de artd intre Guvernul
Roman ci Guvernul din Budapesta, Serviciul Istoric al M. St. M., dupa ce a
trimis pe Maiorul Mutiu la fata locului §i a studiat intreaga chestiune
stabilind importanta acestor documente pentru istoria neamului nostru, a propus
Guvernului Roman oprirea acestor documente de a e0 din Tara, pentru a fi
la indemana cercetatorilor ncltri istorici 0 a incuno0iin1at in acela* timp, de-
taliat, despre importanta lor, Academia Romana, Ministerul de Instructie Pu-
blicd, Ministerul de Interne §i Ministerul Armatei.
Din aceasta scurta dare de seamd, asupra unei chestiuni cercetate si
studiate de Care Serviciul Istoric al M. St. M., din complexul de chestiuni
istorico-nationale pe care le imbrati§eaza in activitatea sa acest Serviciu, re-
zulta ca ar fi de dorit, ca acest Serviciu sa aiba contact cat mai de aproape cu
intreaga mi§care cultural& a Tarei noastre 0 in special cu cercetatorii istorici.
General Grigore Constandache
Seful Serviciului isloric al M. St. M.
Institutul de limb& romfina de pe langa Universitatea din Lipsca (Institut
Jar rumiznische Sprache zu Leipzig), intemeiat de regretatul G. Weigand in
1893, a publicat un Anuar (20 de volume, 1894-1921), continuat de Balkan-
Archiv (4 volume, 1925-1928), consacrat limbilor balcanice §i in special ro-
manei. Pe laugd biblioteca rontaneasc51, Institutul poseda o biblioteca albanesä
una bulgareasca. Dup5. pensionarea Prof. Weigand (1929), institutele de limba
a lbanesa i bulgara s'au desfiintat ; biblioteca albanesa a fost vandutá in Al-
bania, cea bulgareasca restituita Societatei studentilor bulgari din Lipsca, iar
biblioteca romaneasca incorporata bibliotecei Institutului de fiologie romanica.
Institutul de limbd romdnd Ida continuat, ins& activitatea, sub directia d-lui
Dr. Heinrich Kuen, un distins romanist, bun cunoscator al limbei noastre. D-1
Kuen a tinut, in anii §colari 1929-1930 §i 1930-1931, un curs de introdu-
cere in studiul limbei romane, un altul consacrat textelor vechi romane0i si
o serie de prelegeri asupra vocabularului limbei romane. Lectiile practice sant
incredintate d-lui Martin Block, care a petrecut to ani in Romania. A. R.
Asoeialla pentru editarea textelor routine veelli a fost intemeiatá in Mai
1929. In prima rdinta a Asociatiei", au fost proclamati membri fundatori
d-nii : J. Byck, N. Cartojan, D. Mazilu, T. Papahagi, Al. Rosetti, D. Simonescu
§i E. Vartosu.
Scopul Asociatiei" este :
a) editarea textelor romane inedite 0 a textelor editate in mod im-
perfect sau in edi(ii epuisate astazi, incepand cu cele mai vec:ii texte, pani
la inceputul sec. al XIX-lea,
b) elaborarea glosarului litnbei romane din sec. al XVI-lea §i al XVII-lea,
c) publicarea de studii privitoare la textele din sec. al XVIXVIII-lea
sau publicarea de glosare ale acestor texte.
Pentru realisarea acestui program, Asociatia" s'a adresat, printr'o seri-
soare din I z Mai 1929, Academiei Romane, propunandu-i sa publice textele
qi studiile pregatite de dansa. Academia Romana a delegat pe d. Sextil Pu--
cariu sa discute chestiunea in amanunte cu d-nii N. Cartojan §i Al. Rosetti,

www.dacoromanica.ro
 447

delegati ai Asociatiei". Scctiunea literal-6 a Ac. Rom., examinand resultatul

acestor discutiuni in edintele din 23 §i 27 Mai 1929, a primit sd-§i ia asupra
publicarea textelor ingrijite de Asociatie" (adresa Ac. Rom. Nr. 1312, din
I /v1 1929 : Sectiunea literarä a hotdrit sà inceapa editarea de texte
vechi romfineti sub ingrijirea Asociatiei" D-voastre §i s'o continue in marginea
posibilitatilor budgetare" ; v. Analele Ac. Rom., Desbateri, t. XLIX, p. 193
194). La adresa Ac. Rom., Asociatia" a raspuns printeo scrisoare din zo/vii
1929, in care s'au dat noui amanunte asupra metodei de editare §i s'a anuntat
apropiata predare a lucfarei d-lui J. Byck asupra Cazaniei lui Varlaam (stu-
diu i glosar). Putin timp dupd aceasta, delegatii Asociatiei" luara contact
cu d. Secretar-general al Ac. Rom., in vederea stabilirei definitive a progra-
mului de lucru. Printre textele a caror editare se impunea, s'a inscris in primul
rand Cazania I-a a lui Coresi (1564). Asupra editdrei acestui text, delegatii Aso-
ciatiei" n'au putut cklea ins& de acord cu d. Secretar-general al Ac. Rom., care a
ridicat obiectiuni neprevAzute §i a refuzat, in cele din urma, concursul Ac. Rom.
Din lipsd de fonduri, putlicarea editiilor de texte ingrijite de membrii
Asociatiei" nu s'a putut face ; roadele activitatei Asociatiei" se vor vedea
deci mai tarziu.
Caracteristicile editiilor Asociafiei pentru editarea textelor romdne vechi
sant urmdtoarele
o introducere, redusa la strictul necesar (descriptia i istoria textului),
edifia criticd a textului respectiv i glosarul, cuprinzand toate cuvintele din
text. Studii asupra limbei textelor nu se vor da in introducere, iar editiile car-
tilor lui Coresi nu vor cuprinde glosare, Asociatia" rezervandu-*i sa publice
ulterior, in baza editiilor sale, un glosar coresian.
Pentru tiparituri i manuscrise din sec. al XVI-lea §i al XVII-lea, se
adoptà reproducerea textului in galvanoplastie, negru pe alb (pagina din stânga), II
transcrierea latinã a textului reprodus pe pagina din stanga, pe pagina din dreapta.
Modul de presentare a textului §i aparatului critic este acel adoptat de Co-
misia istorica a Romaniei" §i de L. Havet (Regles pour les editions critiques, Paris, f. d).
Textul ales va fi reprodus in intregimea lui, far& schimbare ; dacd textul
e isolat §i nu existd alte copii, atunci se vor trece in aparat numai erorile
din text 0 notele editorului. Dacà exista mai multe copii care provin dintr'un
original comun, atunci divergenfele fatal de textul ales se vor trece in aparat ;
a§a dar, nu se va reconstitui un text ipotetic, pe basa copiior existente.
In privinta transcrierei alfabetului cirilic, s'au fixat urmatoarele regule
de corespondenki intre slovele alfabetului cirilic §i. literele alfabetului latin, po-
trivit principiului cã fiecarei slove cirilice i se substitue o Medi si
aceasta in mod constant §i fArã nici o excepfie : 11 a, h =b, K v, l'=g
(+a, o, u, d, i) §i gh (+e, i), =gg, A d, E=e, 6 71: j, :.) dz, B z,
11,I=i, 1 1, K c (+a, o, u, d, 1) §i ch (+e, i), 41=1, illrn, II n, 0 o,
11=p, P=r, cr.= O=s, 111, T=t, 0 ü, y=y, x=u, (1) f, X- h, CB 5,
111§t, ti, f, tl= e, ll1=f, '13=d §i 'h (când nu are nici o valoare fonetica sau
cand valoarea foneticd a acestei slove nu e sigurd), h h, hly, Ii t, 10-1u,
11. =la, le=fe, i /A, d i il (când nu are nici o valoare foneticá sau
cfind valoarea fonetieä a acestei slove nu e sigura), Mi ix, x,
iP=ps, IJ , t t. I' o, .t 4' al'h, P1=1 k , r6 .
Cifrele cirilice se transcriu in cifre arabe. Accentele se reproduc numai
atunci &and accentuarea se deosebe§te de aceea actuald a limbei literare (un

www.dacoromanica.ro
448

punct sub vocala accentuata, de ex. acolp); spiritele nu se reproduc. Toate

literele aruncate deasupra randului sant transcrise in rand, cu caractere cursive
(1, 5i b se vor transcrie, in acest cas, cu semnele respective din alfabetul bul-
giiresc care, spre deosebire de 'b i r, ciriici, au trasaturi subtiri ce se acorda
cu caracterele cursive) ; paiericul e redat prin semnul (apostrof a intoarsa).
Cuvintele sau frasele in slavà se redau in alfabetul original.
0 aplicare a normelor de transcriere descrise aci se poate vedea in J .
Byck, Texte romeinesti vechi, Bucuresti, Socec, 1930.
Asociatia" va edita in primul rand textele urmatoare documente ro-
:

iuuineti inedite din sec. al XVI XVII-lea, Psaltirea Hurmuzahi, Evangheliarul

lui Coresi (1561), textul slavonesc al Psallirei slavo-rom. a lui Coresi (1577),
Cazania I-a a lui Coresi (1564), Albinwa §i Floarea darurilor (1620 §i 1700),
Cazania lui Varlaam (1643)-
Sediul Asociatier" se afla, pentru moment, la Seminarul de istorie a litera-
turei romane al Facultätei de litere din Bucuresti (Palatul Universitatei). A. R .
Muzeul Elnoorafie de sub directia d-lui Alex. Tzigara-Samurcas, s'a des-
chis partial. Trei sali au fost puse la dispozitia publicului.
In prima sala sunt expuse obiecte de olarie i faiantil, in a doua obiecte
de lemn sculptat (intre care 5i casa mesterului Mogos din Ceauru-Gorj i por-
tretul ctitoresc, reprezentand chipul lui Tudor Vladimirescu, din biserica dela
Prejna-Mehedinti), in a treia cusaturi i covoare. Pentru prima oara o parte
din colectiile de arta populara, de o nepretuita importanta artistica, ale mu-
zeului etnografic, este pusa in adevarata ei valoare printr'o admirabila amena-
jare a salilor i o chibzuita repartitie a luminei. Cand marea cladire a muzeului
dela soseaua Kisselef, inceputa inainte de rázboi, va fi terminata, vom avea
in adevdr motiv pentru o legitima rndndrie nationall P. P. P.
Institutul de Arheolooie Olteand. A luat flint& la Craiova In 1930.
Initiatorii lui au cautat s raspundg necesitatii care se face tot mai mult
simtita in Oltenia, de a cunoa§te cat mai desgvar*it rarn4itele civilizatiei ro-
m ne din aceastg regiune. Fondatorii Institutului care sunt chiar membrii
comitetului muzeului regional din Craiova, au facut apel la speciali§ti pentru
executarea sapaturilor arheologice. Pang in present au räspuns la acest apel :
Gr. Florescu, C. S. Nicolgescu-Plopsor, I. Nestor precum i doi tineri, fo§ti
elevi ai d-lor profesori universitari i arheologi S. Lambrino §i I. Andrie§escu :
D. Tudor §i D. Berciu. Pang la o organizare definitivg, in dependenta de directia
sapaturilor arheologice din Romania, Institutul subventionat numai de auto-
ritatile locale judetene i comunale a dat conducerea lucrgrilor de arheologie
clasicg d-lui Gr. Florescu, iar pe a celor de arheologie preistoricg d-lui C.
S. Nicolgescu-PloNor.
Programul activitatii Institutului este urmgtorul : r. Cercetgri pe teren
in vederea stabilirii hartii arheologice a Olteniei ; z. Desgroparea i consoli-
darea centrelor antice mai importante ; 3. Colectionarea i sistematizarea o
biectelor descoperite in muzee regionale ; 4. Publicarea de studii asupra cerce-
tdrilor pe teren i in Muzee in Mernoriile Institutului. Din acest program pang
in present s'au infaptuit uringtoarele : r. Cercetari pe teren la Racari-Dolj, T .
Severin §i. Romula (Re§ca) (arheologie romana) §i la Plenita i Vartopu (arheo-
logie preistorica) ; 2. Sistematizarea obiectelor din Muzeul Palatului Cultural
(Col. Maria Istrate Came) din T. Severin ; 3. Publicarea urmatoarelor studii :
a) Gr. Florescu, Castrul roman de la Rdcari-Dolj; b) D. Tudor, Podul lui
Traian de la Drobeta; c) D. Berciu, Burii. Rev. Ist. Rom.

www.dacoromanica.ro
 IND ICF,1
Aachen, 51. Ahmed Urrahman seref, cronicar, zbo.
Aarnes Autti, 312. Ahmed Wasif, cronicar, r67, 169
apa, apa=tata, bunic, (turc-tatar), Akominatos, 382.
238. Alamannia, 70.
Abeleanu D., 395 n. Alani, 342.
Abclulbaqi Sadi, 162. Alba Iulia, 1 x ; Alba, 132.
Abdulhamid I, 167. Albania, 78, 223, 224, 383, 395.
Abd Ulqadir, 165. Albert loan, rege polon, 116.
Abd Urrahman Abdi Pasa, cronicar, Alep, 422 -424.
168. Alexandri V., 81.
Abd Urrahman eref, cronicar, 168. Alexandria, oras in Romania, 358 ;
abiturient=bacalaureat, 129. orasul din Egipt ; patriarhul, 293,
Academia Mihaileana, 8. 294.
Academia Romana, 446. Alexandra \Tod& Aldea, 380.
Adamescu Gh., to, II, 25. Alexandra cel Bun, 86, 115, 153, 156,
Adjud, 325. 237, 333, 341, 417.
Aegyssus, 87, 367. Alexandra I, tar, 185.
Afganistan, 185. Alexandra, viata sfantului, 267 n.
Africa, 70. Alexandrescu, jurist, 36.
Agapia, 293. Alexe Mihailovici, mare duce, 222.
Agatirsli, 344. Ali, cronicar turC, 162, 165.
Agehi Mansur Celebi, cronicar, 163. Ali-Bei, comandant tare, 162.
Aghioritul Nicodim, 255. Ali Dede, cronicar, 165.
Agrafa, localitate, 21-22. Ali Sewgi Effendi, continua opera lui
Agura D., 76. Chejrullah, 168.
Ai Burnus Major, forma gresita pentru Alpii Transilvaniei, 142.
Alburnus M., 87. Alpii, legatura cu Carpatii, 145.
Alli le, 25. Altstadt, Brasovul vechi, 129.
Ahillas, 291. Altidalis, crou de roman, 424. 425
Ahmed Asim, cronicar, 168, 169. Amid, oras, 57.
Ahmed Gewdet Pasa, cronicar, 168, Aminciu, (=Metova) academia din
169. 393.
Ahmed Hafis, cronicar, 167. Amlasul, 235.
Ahmed Lufti, cronicar, r68, 169. Amurat al II-lea, 249.
Ahmed Resthi, cronicar, 167. Ana de Savoia, 57.
Ahmed Sarihulmanarzade, cronicar, Ana Genoveva de Bourbon, 425.
166. Anania, legistul, 129, 131.

I Nu cuprinde Notilele bibiogra lice nude orientarea e foarte usoara.

www.dacoromanica.ro
4N
Anastasius, consul, 72.
Anastasia, preot, 389, 390, 392.
Andreias, 314.
Andriesescu I., 224, 403, 414, 448-
Andron[icj, 299.
Andronic al II-lea, imparat bizantin,
57 ; al III-lea, impgrat bizantin, 57.
Angennes Julie d', 425.
Angevinii, armele lor, 227.
Anghelichi Jancu, stolnic, 173, 174.
Anghelina, mama mitropolitului Maxim,
247, 250.
Anglia, 57, 233, 301, 302, 304.
Anhialos, port, 381.
Anjou, casa, 50, 53, 54, 58, 59, 61,
232, 237, 240.
Antiohia, 422.
Antoninus Pius, 73.
Antivari, 384.
Antrakites Metodie, 399, 401.
Apaff Mihal, principe al Transilvaniei,
133, 134.
Apamia, 22.
Apollo, pe o frizá de marmurá dela
Histria, 223.
Apolodor din Damasc, 367.
Arabia de Egipt, 87.
Arad, oras, 444 ; documentele dela Pa-
latul Cultural din, 444-446 ; arhiva
judetului, 445.
Aranita, v. Arianiti.
Aravantinos, 383, 385, 400, 402.
Arbore Al., la).
Arcadius, impáratul roman, 70, 71.
Ardeal, 6o, 79, 110 116, 118, 134, 223,
224, 226, 227 ; 236, 280, 317, 345,
346, 355, 363, 365, 372, 373, 377,
426, 427, 444-446.
Ardeleriii, 1r6, 341.
Arezzo, localitate in Italia, 67,
Argens, marchiz d', 9, 12, 27.
Arges, m'anAstirea, 246 ; Curtea de, 319 ;
raid, 359.
Arhivele Basarabiei, Itch
Arianiti George, 249.
Arianiti Mara, Maria, 25o ; V. Anghe-
lina.
Arie, 252, 283, 286, 290.
.Arion Dinu, 305-310.
www.dacoromanica.ro
Aristotel, 15, 22, 24, 25, 30, 35.
Armiisesti, sat, 358, 359.
Armenia, 139, 234, 238, 240.
Armenopol, 36, 42, 130.
Aromani, 147, 222, 385, 395, 397.
402.
Aron Tiranul, 137, 313, 315.
Arpadieni, 232.
Arta, localitate in Epir, 44.
Artemis, pe o frizii de marmor6 dela
Histria, 223.
Asaski G., 36, 81, 131, 424-
Asan, conducatorul rniscarii dela 1185,
379, 381, 382.
Asànetii, origina numelui, 238 ; 344
dinastia, 349, 379 n. 4 ; 381, 382 n. 2.
Asia, 68, 229, 385 n. 4 ; A. mica, 37,
424-
Asii Caucasici, v. Alanii.
Asim Ahmet, istoric tura, 168.
Asiq Mehmed Celebi ben Ali, istoric
turc, 163.
Asirienii, 335.
Asociatia pentru editarea textelor vechi.
intemeierea, scopul, sediul, 446
447, publicaii1e ei, 447.
Asiqpasazade, cronicar turc, 162.
Atanaric, 372.
Atanasie, ieromonah la Agapia, 293.
Ataulah Mehmed anizade, cronicar
turc, 169.
Atena, 16, 33 si passim.
Athos, muntele, 153, 188, 244, 253,
254, 296.
Atmageaua Tatifireasca, 412.
August, impiiratul, 73, 288.
Austria, 8, 15, 16, 45, 184, 304 ; COS&
de, 346 ; Austro-Ungaria, 112.
Austriacii, 8x.
Avachian Gr., 224.
Avarii, 344, 349.
Azizis, 368.
Babinger Franz, 16/, 163, 164, 166,
168, 169.
Bacilli, 141, 231, 352.
Bacovium, v. Paean.
Baia, Ix5, 157.
Baiazid I, Ilderim, 162 ; al II-lea, 162.
 451

Baku, centra petrolifer, 184- Belfour C. P., 422. 423.

BMan T., 224. Belgrad, 242, 247, 248, 302.
Balanos, 401. Bellio Gheorghe, avocat, T6
Balaur D., rro. Bem, generalul ungur, 80.
Balbia, 284. Bémont Ch., 301, 302.
Balcani, 223, 336, 366, 367, 379, 380, Bentham, 48.
381, 386. Berciu D., 448.
Balcic, 366. Berge C. de la, 368 n. 3.
Bal§ Gheorghie, mare spatar, 19. Berislavich Ivanis, despot sArb, 246-
Bal§ George, 54, 112, 416, 417, 420. Berlad, v. BArlad.
Bal§ Teodor, 177. Berlin, 12, 17, 27, 83, r67, 185, 333.
Baltica, 235. si passim.
Balvia, v. Balbia. Berr H., 302 U. 2.
Banat, 84, 342, 373, 378. Berteg, v. 13irtoc.
Ba.nnockburn, 304. Berteld T. V., 58 n. 4.
Basarabia, 44, 45, 47, 8o, 124, r28, Berzobis, 368.
184, 185, 303, 371. Besna, munte, 317.
Basarabii, dinastia, 50, 51, 52, 55, 303, Besztercze, oras, 229.
340, 342, 356, 368, 378, 380, 381 ; Bianu I., I I, 20, 58, passim.
blazonul 10T, 228, 237, 238 ; curtea Biblioteca National5. dela Atena, 28 .
Wr, 6o, 225 ; numele, 239, 240 ; Bielski Martin, 121.
originea, 229, 230, 231. Birtoc, voevodul Ardealului, 116.
Basarab Alexandru, 6o, 235. Birtog, v. Birtoc
Basarab cel Baran (Laiot5.), 159, 319. Biserica Domneasck 50.
Basarab eel Mare, intemeetorul, 59, Bissenii, 363, 377, 378.
234, 236. Bistrita, pomelnicul dela, 76 ; cronies
Basarab eel Tânr (Mladi, Tepelus), 159, dela, 157, 159 ; orasul, 298,
319. 299, 313, 315, 318, râul, 359.
Bastarnii, 367. Bizantinii, 56, 57, 59, 78, 382.
Basturescu Cornelia, ii,. Bizantia, v. Bizant.
Bazaran ban, V. Basarabii. Bizant, 57, 62, 73, 283, 285, 292, 293.
BAjesti, sat, 247. 420.
13M5.ceanu Ioan, 222. Birlea I., no.
Walcescu N., 76 IL 2, 78, 31 r. Blaj, 271.
Bánescu N., 273, 343- Blaremberg N., 36.
Banda, afluent al Siretului, 141. Block M., 446.
BarAgan, 367. Bobeev, 188.
Bdrbulescu Ilie, 112, 146-1'50 boeril, proprietari de pknant, dregs-
152. tori, 305, 308.
Warnutiu S., 445. Bogdan cel Chior, 157, 345.
Barlad, principatul, 85 ; râul, 141 ; Bogdan, fiul lui tefan cel Mare
orasul, 158, 313, 378. t 1479, 54.
BarlAdet, p'Sr5u, 141. Bogdan Intemeetorul, 86, 236, 237.
Bdrnova, 424. Bogdan Ion, 113 -119, 121-123, pasSim.
Beam Hector de, 361. Bogrea V., 85, 135, 142, 378.
Beccaria, 35. Boiow, in We de Baia, 115.
Bees, 37. Bojinca, 36.
Bela, rege ungur, 230, 281. Boldur Al., no.
Beldiman, postelnic, 38 ; spCitar, 176. Bolgrad, 185.

www.dacoromanica.ro
432

Bolte J., 312. Bucurestii, 110, 124, 163, 167, 186,

Bortz, principe cuman, 378. 178, 223, 224 ; B. vechi, societate,
Bosnia, 81, 82, 165. 110, 271 ; passim.
Botosani, 8o, 87 ; biserica Elenei Rare§ Buda, 172, 286, 297.
dela, 245, 261, 341. Buerebista, 223, 366.
Boulogne, comitele de, 55. Buhus Ion, z75.
Bourgogne, 304. Bulgaria, 76, 166, 185, 382, 404 ; B.
Bourosesti, =sift, 180, i8i. apuseaná, 79 ; B. ducat, 78.
Boutiere J., 310-312. Bulgarii, 79, 84, 188, 224, 344, 349, 379.
Bozul, munte, 183. Burcea, 306.
Brodnicii, 181. Burgunzii, 342, 371, 374.
Branistea Urasiei, 306. Buxii, 367, 448.
Brankovici, familie domnitoare ,241, Buzau, 85, 87 ; 267-270, 275, 286,
243. 296, 297, 359, 378.
Brankovici Gheorghe, 241, 245, 249 ; Byck J. 428, 446 446.
Gheorghe Despot, 75, 77, 224. Bylygerey, 159.
Brankovici Grigore, 249. Bystrzykoss ski, 17.
Brankovici Elena, 246, 247, 248.
Brankovici Ioan, 242, 243, 245, 246, Cadrilater, 360.
248, 250. Caffa, 56, 159.
Brankovici Lazar, 241, 242. Cahul, i85.
Brankovid Maxim, 241, 246. Cairo, 162, 165.
Brankovici Stefan, 249, 250. Caldeeni, 335.
Brankovici Vuk, 245, 249. Calian, 306.
Brasov, 130, 131, 360 ; Br. vechi, 129, Calimah, 33, 34, 37, 39, 42, 43, 45,
131, 313-317. 46, 47, 49 ; codicele, 32, 36, 130, 131.
Braila, 16, 87, 378. Calimah Voda Alex 34, 182.
Brailoiu C., 223, 224. Calimah Scarlat, 34, 38, 48.
Bratescu C., 360, 361. Calinic, episcop al Ramnicului, 277 .
Bratianu, Asezamintele, 110 ; fratii, 8o ; Callatis, 87, 336.
Dimitrie, 8o ; Gheorghe, 112, 225, Camenita, 165, 166.
229, 231 ; Ionel, 185 ; Vintilà, 185. Cantacuzino Irena, 249.
Brancoveanu Constantin, 346, 354. Cantacuzino Sabina, tn.
Brancoveanu Grigorie, 17-18, 28. Cantemir Constantin, 133, 134
Brancoveanu St., 294. Cantemir Dimitrie, 289 n. I.
Breslau, 163. Capidan Th., 87, 150, 395.
Bresnita de jos, sat 186 ; de sus, 186. Carabat, 116.
Britania, 283. Caraiani, familia, 400 11. 4-
Brockelman C., 161. Caraiani I., 400 n. 4.
Brosian Marcus, 163. Carasu, 360, 361.
Bruce Bosvc ell R., 237. Carcopino J., 361.
Bruce Robert, 304. Carin, 274, 286.
Brunnow, baron, 44. Carinie, v. Carin.
Bruxelles, 252. Carol I, 347.
Brzeski N., 114-120, 123. Carol al II-lea, 112, 335, 341 ; print,
B11C017, 247. 185.
Bucovina, 155, 184, 135, 299, 420. Carpatii, 59, 6o, 85, 144, 145, 231 ,
Budapesta, 446. 735, 304, 360, 363, 365, 367, 372,
Bugeac, 371. 373 ; slavi, 145.

www.dacoromanica.ro
 453

Carsiutn, oras antic, 87. Chilimite, 174.

Cartojan N., 312, 446. China, 185.
Caspica, Mares, 59, 230. Chiojd, 352.
Castoria, 386, 399. Chios, 48.
Castra Traiana, 368. Chisindu, 124, 128, 141, 422.
Casovia, 229. Chloru, v. Constantin.
Caterina, cazaua, 397. Chludov, 421.
Caterina a II-a impargteasa Rusiei, 29. Choniates Nicetas Akominatos, 381.
Caucaz, 184, 185. Chyaky Mihai, 132.
Caudir-Spiegel, 163. Cigala Matei, 265, 294-
Causin de Perceval P. A., 167. Cilicia, 238.
Cavaignac, 301-302. Cilly Caterina, 249.
Cavallo., 397, 398, 399. Ciobanu St., 124.
Cavalioti Teodor An., 386-402 ; Ana- Cionescu N. Steriu, 291, 294, 297.
stasie, 397. Cioran Emilia, 422.
Cazacii, 236. Ciornei, 86.
Cazaclii, 174. Cioroiu Leon, 175.
lariti, 384. Cirimusul, 141.
Caldarusani, 271. Cisterna, 278.
Ullman, 174. Citera, 253, 256.
Cárkenii, 307. CinbAr Vocia, 116.
Ca'scioarele, 403. Ciuc5. Panaete, colnis, 174.
Cfimpineanu loan, 79. Claudie i Clavdie, 270, 274, 283.
Cimpulung, 85, 141, 299, 313. Clisura, 384.
Ceagani C. Hagi Gh., 386, 396. Clocotnita, lupta dela, 188.
Ceaur, comung, in Gorj, 448. Clos, 373.
Cedren, 147- Closca, 346.
Celei, 84, 87. Cluj, 7, Ill, 142, 143.
Celtii, 134. Cnejii, 305, 308.
centurion la 1848, 445. Cobadinul, sat in Dobrogea, 360.
CepeneaguI, lac, 378, Cojanii, 402.
Cerchez Isac, 178. Coldciu Anghel, 177.
Cerchez Neculai, 178. Colin Armand, casa de editurà, 146.
Cernavodk 360, 361, 404- Colson Felix, 79.
Certauti, 142. Colucuri, 397.
Cetatea Alba, 53, 61, 87, 158, 159, Coman, 174.
224, 236, 237. Comana, 230.
Cetatea de Flote, in loc : de Floci, 87. Comani, v Cumanii.
Cezar, 223. Comanul, Selistea, 231.
Chaldia, tem& bizantimI, 37. Comidava, 87.
Chalil Nuri, cronicar, 168, 169. Comitetul Natiunii Romane, coman-
Chalkeus I., 399. dament civil si militar al Românilor
Chassiotis G., 393. din Ardeal la 1848, 445.
Cheile Bicului, 141. Comnenii din Trapezunt, 57, 250.
Chejrullah, cronicar, 168. Condé, 425.
Cherson, 18. Condeescu N. N. 425, 426.
Chiev, 345. Consta, 262.
Chilia, 87, 141, 159, 236. Constandache Gr., general, III, 446.
Chiianu, 174. Constangalia, 8o, 81.

www.dacoromanica.ro
464

Constantin Ieromonah, 386. Crisana, 373.

Constantin cel Mare, imparat, 69, 251, Croatia, 82.
252-254, 256-261, 265, 266-268, Croia, 78.
270-275, 277, 278, 280, 283-286, Crulova, 291, 297.
288-297. Crusedol, 248.
Constantin Monomacul, 36. Cucuteni, 404, 406, 407, 4°9-4.1.3
Constantinescu N. A., III, 234, 235. 413, 414.
333, 334- Cuejd, 352.
Constantinescu D. C., 169, 178, x 8o, Cumanii, 229, 230-232, 237, 238, 241
282. 349, 342-344, 377-3 80, 382.
Constantinescu-Iasi P., ro, II, 25. Curuanii, sat, 380.
Constantinopol, 12, 24, 36, 42, 78, 81, Cumas, 401.
117, 118, 137, 138, 163, 164, 166- Cuni, v. Cumani.
168, 244, 252, 253-256, 273, 275 - Curila, 307.
278, 286, 290, 295-297, 346, 360, Curtea de Arges, 52, 61, 81, 85, 143,
391, 417, 424. 244, 248, 277, 340.
Constantinovici Mihail, 114, 115-116. Cutlumus, manastire dela Athos, 256.
Constanta, 243, 366. Cuza Vocla, 8o, 311, 347.
Constantin, 277, 278, 287, 290. Cythera, 296
Coray, 33, 35. Czajkowski M., 81.
Coresi, tipariturile lui, 7, 346, 427, Czanyi, archiva, 445.
447, 448. Czartoryski, 79.
Corfu, 17.
Corod, paean, 141. Dacia literara, 311.
Coromila Andrei, tipografia, 254. Dacia, provincia, 77, 84, 85, 87, x38,
Corvin loan, 317. 247, 292, 336, 342, 344, 365, 369-373.
Corvin Matei, regele Ungariei, 259, Dacii, 38, 138, 344, 365, 366, 377 ;
236-237. Daco-Getii, 223 ; Daco-Romanii, 147,
Cosovo i Cossovo, 161, 244, 249. 349.
Costa, 289. Dalmatia, 82.
Costachi Veniamin, mitropolit, x8, 19, Damase, 367.
29, 287. Damaschin, episcop al Ramnicului,
Costachescu M., xio, Jil, 152-154, 270, 284, 294, 296, 297.
156, 158. Dan I, 318, 319.
Costin Miron, 120. Dan al II-lea, 226, 318, 319.
Cotmeana, manastirea, 306. Daniil, 386, 387, 389.
Cotnari, 112. Daniil, ieromonahul din Milies, 22.
Coulanges Fustel de, 337. Daniil Moscopolitul, 386, 399.
Cozia, manastirea, 85, 306. Daphne, castel, 372.
Cracovia, 79, 112, 115. Daponte Chesarie, Constantin, in TA-
Craiova, 186, 359, 448. rile Romanesti, 254, 255, 296.
Craiovestii, boerii olteni, 86, 243, Dariu, 84, 363.
244, 247. Data Anastasie Naum, copist, 300,
Creanga I., 310-312. 398.
Crimeea, 6o, 87, 235, 236 ; razboiul, 8o, David, diacul din Bistrita, 314.
III, 166, 185, Darmanescu Dade, 426.
Cristarl Mihail, 16, 27, 28. Dambovita, 85, 359.
Crisan, eroul roman, 346. Decebal, 84, 138, 367, 368, 369.
Criton, 369. Déchelette J., 67, 68, 69, 73, 74.

www.dacoromanica.ro

Delahaye, 253.
Deliorrnan, 363.
Delos, insula, 390.
Demostene, 35.
Densusianu Ovid, 151, 223, 238, 240,
376, 377, 394-
Des Barres, 425, 426.
Descartes, 24, 399-
Despina, sotia lui Neagoe Basarab,
241, 250.
Diaconescu Em., 83, 84, 85, 86, 222.
Diculescu C., 342, 373, 374.
Didier, editor, 223.
Diehl Ch, 416, 417, 420.
Diez P. H. von, 167.
Dimachi Manolachi, 176 ; D. Neculai,
176.
Dimini, 414.
Dimitrie, Mitropolit al Rostovului, 277,
285, 286, 287, 294, 295, 297 ;
Dinogetia, 367.
Diocletian, 283, 286, 290 ; D. Erculie,
262.
Dionisie al Heracleii, 254.
Dionisie Manduca, mitropolitul Cas-
toriei, 386.
Dionysopolis, 87, 366.
Dniester, v. Nis:ru.
Doboczky, colectia, 229.
Dobrotici 241,.
Dobrogea, 87, 165, 166, 185, 223, 360,
363, 366, 367, 424.
Domaschke Walter, 342.
Don, 365.
Donau, 364.
Dorohoi, 313.
Dorotei din Lesbos, profesor, 23 25,
30, 3 I .
Dorotei al Monembaziei, 265, 294-
Dositei dela Ohrida, 76.
Dosoftei, 260-269, 277, 296, 427-
Doucet, 302, 303.
Dragomirescu M., 7 9, I I, 25,
29, 31.
Dragos Vodà, 56 ; Dragosestii, 225.
Drava, 361.
DrAzilnestii, 134.
DrAgAsani, 85.
DrAghiceanu Virgil, 54, 224.
www.dacoromanica.ro
.1.55
Dromichaites, 223, 366, 367, 369.
Drubetis, 367, 368, 448.
Duca-Vodg, 262.
Du Cange, 241.
Dulcigno, 384.
Dumitrescu Vladimir, 4r5.
Duna, 364.
Dui:area, 6o, 73, 74, 79, 84, 144, 224,
230, 234, 238, 239, 242, 245-247,
285, 290, 302-304, 336, 341, 344,
348, 359 361, 363, 365 368, 372
373, 379, 380, 382, 394, 424 ; D. de
jos, 343 ; gurile, 145 ; origina 00-
melui, 364 ; D. panonicil, 362.
Dunga St., 22.
Durazzo, 384.
Dusan Stefan, Voevod sarb, 303.
Eachid, 25.
Ebu Ishaq, cronicar turc, 162, 165.
Ecaterina a II-a, v. Catherina a II-a.
Economu Sofode, 16.
Edesimos, 291.
Edib, cronicar turc, 168.
Edouard al II-lea, 304.
Egeea, marea, 336, 414.
Egipt, 87, 237, 385 ; Egiptenii, 335.
Elena, fiica lui I. Brancovici, 242 ; sotia
lui I. B., 249 ; Rares, 245-246, 250.
Elena, imparAteasa Bizantului, 252,
273, 274 ; sfanta, 254, 257, 258, 260,
267, 268, 270, 272, 285, 286, 288.
289, 290, 291.
Elinii, 225, 251.
Ellada, 391.
Eminescu M., 3I0.
Engel, 242, 242, 245.
Enlart Camille, 55.
Enweri, cronicar turc, 168
Epir, 44, 383, 384,
Erbiceanu C., 279, 294.
Erculie, 283, 291.
26, Erivan Kiosk, in Constantinopol, 163.
Esad, cronicar turc, 268.
Etienne Henry, 21-22.
Eteria, 82, 346.
Europa, 9-22, 52, 55-57, 59, 60, 74,
87, 142, I6o, 232, 240, 357, 385,
392. 400, 422 ; E. centralA, 243, 246 ;
456

E. orientala, 222, 302 304, 404, 411) Frumentios, 291.

413 ; E. sud-orientalà, 243, 342. Frunzescu D., 187.
Eutropius, 372. Furnl, munte, 179.
Eusebiu, Vita Constantini, 285.
Evdochia de Kiev, 157. Galata, 420, 424.
Evlija Celebi, cronicar turc, 166. Galati, 360, 424.
Evreii, 335. Galland, 166 ; Antoine, 164-165.
Evsignios i Efsignios, 291. Galerie, 283, 290, 291.
Galia, 68, 73, 74, 337.
Fabrot, 35. Galilei, 24.
Fanar, 23, 24, 30, 391. Galitia, 236.
Faraon, 141. Galoromanii, 349.
Farcas, 350. Ganshof, 301.
Farinaccius Prosper, 333. Garibaldi, 80.
Fausta, 71. Gassauer, 225.
Fagaras, tars., 231, 235. Gassendi, 24.
Falticeui, 80. Gaster M., 425.
Fedeleseni, 224. Gavril, arhiepiscop de Ohrida, 78.
Feidi Suleiman Pasa, cronicar turc, 167. Gavril Protul, 78.
Fenicienii, 335. Gardanovatul, sat, 307.
Ferdi, cronicar turc, 164. Geabarti, istoric arab, 168.
Ferdinand I, 341, 347, 354. Geanetu Ioan, v. Gianet.
Feridum Ahmed, 164. Gegestii, neamul, 182.
Feridum beg, 163. Gelalzade Mustafa, cronicar turc, 165.
Filaret al II-lea, mitropolit, 17. Gemal Eddin Mehmed, cronicar turc,
II lip, imparat, 371. 169.
Filitti I., 225, 243. Genova, 56.
Flechtenmacher Chr., 32, 36, 37, 38, 44, Genukla, 366.
45, 130 ; data nasterii, 129 ; 131 ; Georgia, 234.
F. Adolf, iso ; F. Carol, 131. Gepidia, intinderea, 373.
Florenta, 78. Gepizii, 342, 371, 372, 373.
Florescu Gr., II I, 448. Germania, 12, 17, 83, 146.
Florov, D-na, iii. Gerul, parau, 141.
Flor i Hloru, 277. Getii, 344, 363, 367, 377.
Floru I., iii. Gewdet, cronicar turc, 168.
Flutausis, 373. Gheba Nastase, 178.
Flügel, 165. Ghenadie al Ramnicului, 50, 187, 294.
Focsani, 333 ; complot polonez la, 80. Gheorghe, 124.
Focillon H., 110. Gheorghe din Creta, profesor, 22.
Forrer Ludwig, 164. Gheorghe Despot, 76.
Fotino Dionisie, 247, 389 ; Gheorghe I, Terterii, 57.
Francia, v. Franta. Gherashn, arhiepiscop al Alexandriei,
Francii, 371, 374. 293.
Frangipani, 246. Gherasim Pitesteanu, 279.
Frangipani Ferdinand, 245. Gherghita, 85.
Frangipani Maria, 242, 245, 250. Ghib anescu Gh., 342.
Frankfurt, 163 ; Fr. pe Main, 163. Ghibu 0., 7.
Franta, II, 55, 57, 67, 70, 304, 337, Ghica Voda Grigore, 182, 183.
342, 391, 419. Ghica Voda Grigorie A., 18.

www.dacoromanica.ro
 457

Ghidionescu V., 7. Habsburgii, 56.

Ghionoiu D., vornic de Vrancea, 174. Hadidi Mehmed Zaim, cronicar turc,
Ghiura, 250. 165.
Ghiurghia Despot, 249. Haemus, 379, 381 ; rascoala Asane-
Gianibek, 59, 234. stilor, 382.
Gianet loan, 8, 10Il, 13, r5, 16, 17, Hagi Ali, cronicar turc, 165, 166.
19, 21, 24, 25. Hagi Halifa, cronicar ture, 166.
Gibert, editor, 20. Halcheu loan, 386.
Giese P., 163. Halippa I., 124.
Gilpil, 371. Halis, 341.
Girault, arheolog, 67. Halkedon, 254.
Giurescu C., 308, 309. Halle, 167, 387, 391.
Giurescu C. C., 86, 87, III, 128, 142, Haller Petru, 132.
310, 333, 336, 382, 421. Halmyris, 366.
Giurgiu, 87. Halphen L., 302.
Gligorcea, vornic de Dorohoi, 313. Hamburg, 162.
Glizunios, 24. Handelsman M., 302.
Glotz, 301. Hanover, 161.
Gliick dr., 80. haraghia de bani, 226.
Glykys Nicolae, 257, 262, 271, 296. Harbuz Nichita, 315.
Goian Isac, 299. Harlei, v. HarlAu.
Golescu, fratii, 79, 80. Harley v. Harlau.
Golia, familia, 112 ; Golia, 424. Hasan Pasa, guvernator al Bosniei,
Golovatkij, 153. 165.
Gorecki L., 121. Hasanbegzade, cronicar turc, 165.
Górka Olgierd, 112, 156, 157, 158, Hasdeu Al., 311.
160. Hasdeu B. P., 51, 113, 114, 144, 154.
Gotia, 373. 225, 229, 247, 306, 308, 311, 373,
Gotii, 74, 371, 372, 373, 374- 375, 422, 428. -
Govora, pomelnicul ruanastirii, 244. Hateg, 378.
Graffin R., 423. Havet L., 447-
Gramostea, centru macedo-rom., 384. Haga Porcului, vfirf de deal, 18o, 181.
Grecia, 16, 17, 28, 48, 49, 68, 382, Harlau, 54, 112, 141, 352.
383, 385. Hebru, 336.
Grecianu R., 267, 268, 277, 284, 294, Hedviga, regina Poloniei, 303.
296. Heisenberg, 56.
Grecii, 37, 74, 79, 188, 223, 335, 364. Helis, 367.
Grecu V., 112. Helsinski, 312.
Grigoras Ern., despre Stamatiad, 2, Henry Paul, 416-419, 421.
II, 12, 14, 15, 21-31. Heracleea, 254.
Grigore, biraul Bistritei, 313. Heraclide Ion Despotul, 242, 245.
Grigorovici, istoric Ills, 75, 76, Herlea, soltuz de Barlad, 313.
Grimm, fratil, 312. Hermann Lucius, parcalab, 158, 159.
Grinski I., 120. Hertzevovitch Matia, 249.
Grisia, 371. Hertegovina, 81, 82.
Gumelnita, 403.406, 411, 415. Hilandar, mana.stire, 249.
Gusitch Nicolae, 246. Hillbricht Dr., 130, 131.
Gusti D., no, III. Hippocrate, 35.
Guzii, 230. Histria, 63, 69, 70, 74, 87, 222, 223.

www.dacoromanica.ro
458

Hloru, 274, 291. lerotei al Troadei, 254.

liodos N., II, 20, 135.
Homer, 82.
Honorius, 70, 71.
Hopf, 245.
Horia, 346.
Hotin, 165.
Hotnog T., 85.
Hrisant din Zita, 393 n. 3
Hronoda Petre, pretendent la domnie
in Moldova (1486), 159, x6o.
Huditg. I., iio.
Hurezi, mAnastirea, 270, 294-
Humulestii, 310.
Hungaria, v. Ungaria.
Hunil, 344, 349, 372.
Hurmuzaki, 84, 226, 356, 427-
Husein Hezarfen, istoric turc, 166.
Husein aidr, cronicar turc, 168.
Husein Weghihi, istoric turc, 165, 166.
Iacov, 175.
Iagellonii, x 6o, 236, 303.
Iaksici familia, 248.
laksici Dimitrie, 247, 248-
Iaksici Elena, 250.
Iaksici Stefan, 249.
Ialomita, 87, 307, 359.
Ianina, 393, 400-401.
Ianus al II-lea, principele Ardealului,
I 7.
Iasi, 18, 19, 29 ; mitropolia din, 20 ;
21, 22, 25, 34, 37, 38, 44, 45, 85, 86,
112, 114, 117, 119, 120, 129, 131,
135, 142, 143, 146, 153, 167, 179 ;
judetul, 231 ; 26o, 270, 271, 272,
274, 275, 276, 294, 296, 333, 358,
391, 393, 394, 424-
latcu, 158.
Iatimirski, 76.
Iazygii, 365.
Ibrahim I., 165.
Ibrahim Mülhemi, cronicar turc, 165,
i68.
Ibrahim Pecevi, cronicar turc, 165.
Ibrahim, Sultanul, 165.
Ical, 77.
Idris, cronicar turc, 162.
Ierotei al Halkedonului, 254-
lerusalim, 28, 252, z68, 269, 276, 286,
290.
Iftimie Ion, 177.
Iliada, 82.
Ilia§i, 153.
Ilinskij, 188.
Ilion si Iliia, 274, 286.
Iliria, 336.
Iliric, 336.
Illvrii, 3, 344.
Ilva, 314.
India, 185.
Inochentie Ploesteanu, 279.
Institutul de Arheologie Olteand., In-
temeierea, scopul, activitatea, spri-
jinul material, 448.
Institutul de istorie nationals din Bu-
cure§ti, 3, 8, i5x 7, 22, 27, 76-
79, 85 ; 128, 184, 185, 242, 247, 297.
Institutul de limbd roinâml dela Lipsca,
intemeierea, activitatea, desfiintarea
bibliotecii, cursurile, 446.
Ioachim, mitropolit al Moldovei, 75.
Ioan, boier, 306,
loan, cnez la 1247, 350
loan Vodà cel Cumplit, 121, 354.
loan din Agrafa, profesor, 21-22.
loan Despot, (Io van) , 247 9
Ioan Boatel, 311.
loan Staretul, 287.
Ioanitii, diploma, 85, 345.
Ioasaf, Patriarh de Ohrida, 386.
Iohan, 141.
Ionas, rege cuman, 378.
Iona§ Ion din Ullman, 174.
Iona§cu, 177.
lonescu Barbu, 403, 405.
Ionia, 68.
IoniL imparatul, 84, 380.
Ionita polcovnic, 179.
Ionnescu-Gion, 243 §i n. I.
Iordan Iorgu, 378 n. 2 §I 3.
Iordanes, 371 si n. 2, 372 §i 11. I , 373.
Iorga N., II, 17, 21, 29, 110-412,
159, 161, 163-165, 168-169, 181
182, 234-235, 237, 240, 243, 266
270, 302, 303, 307, 314, 315, 333,
337-339, 340, 342, 344. 348 n. 1,

www.dacoromanica.ro

349, 351, 353? 356 11- 2. 357-359,
si fl 1, 3, 360-365, 367-371,
373-381, 387, 416, passim.
losif, episcop de Arges, 273, 274-
Ipec, 75, 76, 77.
Irestii de sub MAguras, 178.
Irinapoleos, 175-177.
Isac Anghel, 381.
Isaccea, 372.
Isaia vornic, 259.
Islam, 234-
Ismail Asim, cronicar, 166, 169.
Ismail, 185.
Istrate-Capsa Maria, colectie de an-
tichitilti, 448.
Istria, 364, 366, 391.
Italia, 17, 57, 67, 239, 301, 341-
Italienii, 346, 349, 359.
Iuga Vodä, 153, 351.
Iustinian, Imparatul, 42, 48, 130.
Iustiniana mare, 78 ; prima, 77, 78.
lusuf Nabi, cronicar, 166.
Ivan cel groaznic, 245.
Ivanco, 342 U.
Ivitch, 243, 246, 248.
InfrAtire pe mosie, 305.
davorski, 426.
J iblea, 306.
Jina, sat, 223.
Jirecek C., 188, 189, 243, 245, 248-
Jiul, 85, 367, 368.
J onescu Take, 185.
Junimea, societate literarl, 310.
Jurj, proprietar 155.
Justinian, v. Iustinian.
Kaceanovskij V., 153.
Kaindl Anton, no.
Kallatis, v. Callatis.
Karabacek J. von, 164.
Kara Celebizade, cronicar, i66.
Karadlid Vuk, 82.
Kaser, istoric german, 30x.
Kazan, 153.
Kdzai, cronicar ungur, 230.
Kiepert, 372.
Kiev, 157.
www.dacoromanica.ro
459
Kilia, 141.
Kinam, cronicar bizantin, 79,
Kipciak, 59, 234, 239.
Kirsch, 230.
Kinsterna lui Vis, mlngstirea, 259,
269, 276, 288.
Kisinãu, 141.
Kjeistut, 56.
Kladovo, 368.
Kleofas, 117.
Kochanowski loan, 112.
KogMniceanu M., 311.
Kollar Fr., 164.
Koriatovici Jurg, 154, 340, 343-
Kosovo, 83.
Kuma K., 17 U. 3, 399 n. 4, 400,
401.
Kouzanos Ananias, 32, 36, 37, 39 -
41-
Kozak E., 312.
Kiipriilfizade Ahmed Pass, mare vizir,
166.
Krizek, 242, 245.
Kronstadt, v. Brasov.
Kuen H., director al Institut. de
limba româng. dela Lipsca, cursurile,
446.
Kim Geza, 379.
Kiiciik Celebizade, cronicar, 166.
Kiiciik Qainarge, sat In Dobrogea.
167.
Kynsterna, v. Kinsterna.
Ladislau, Cumanul, 379.
Ladislau, sfantul, patronul Ardealului.
227; 228, 235.
Laiotá, v. Basarab cel Balran.
Lalande, 20, 21, 22, 29.
Lambru P., 393.
Lambrino Scarlat, III, 222, 223, 448.
Landos Ag., calugar, 289-291, 297.
Lapedatu Alex., 50 11. 3, 77 n. I, 186,
245 U. I, 247-249, 270 II. 5, 319.
Lascaris M., 75, 76, 77, 187, 189, 340.
Lascdr, fratii, 129, I 31.
Lasicki B., 121.
Lavrentie, ieromonah la Hurezi, 270.
Lavisse, 30z.
Lazar I-iul, 244, 249-50.
460

Lazar al III-lea, 242, 243, 244, 249- Luxemburg, 160 ; casa, 236.
Lazar Georgevici, 241. Lwow, 112, 156.
Lazar, Banu, 177. Lydus Johannes, 369.
Lazar Gh., 18 ; Liceul, II I. Lysimach, 367, 369.
Lapusna, 141. Lytuon, 85.
Lapusneanu Alexandru, 54, 114, 118,
120, / 21. Macarie, patriarh, 422-244.
Lederata, 368. Macedonia 76, 83, 222, 223, 335, 369.
Lefcanos, v. Ocellus. Madan Gh., rro.
Legrand E., 12, 256-257. Maftei, 175.
Leibnitz, 17, 24, 400. Magdalena, despotovna, 246.
Leipzig ri, 12, 14, 18 n. 3, 24, 26, Magheru, general, 80.
27, 28, 37, 44, 164, 222, 342 385. Maghiarii, 345.
Lemberg, 153. Mahruud al III-lea, 168.
Leningrad, 423. Mahmud Sabit, cronicar, 166.
Leunclavius, 35, 42. Malcoci Oglu Bali Beg, 162.
Leon cel Intelept, 42. Male Emile, 421.
Leon al III-lea Isaurul, 48. Malebranche, 399, 401.
Leontiades Sevastos, 399. Malva, 84, 87.
Leontie, profesor, 254. Manegas P., 44, 45, 46.
Leopold al Austriei, 304. Mangalia, 360. 366.
Lepanto, 384. Manuel Comnen, 79.
Leresti, munte, 306. Manuel Paleologul, 57.
Lesbos, 24, 25 IL 2, 30. Manta Dascalu, 174.
Leszczynski, 120. Mara, 244, 249.
Liciniu, 290. Maramures, 58, 116, 236, 299.
Lingenthal Zachariae von, 32-34. Marburg, 72 11. 3.
Lion, gresit in loc de Lyon, 87. Marcellinus Ammianus, 372.
Lipan, familia, r8r. Marcu Aureliu, 84.
Lipsca, v. Leipzig. Marcul Chicu, 175.
Litovoi, 85, 350, 367. Marea Neagra, 79, 87, 144, 145, 185,
Lituania, 56-57, 6, 62, 235. 236, 302, 304, 360, 361, 366, 368,
Ljubitch, 242, 245. 424.
Locke, 400. Marele Stat Major, v. Serviciul Istoric.
Londra, 391, 424. Margunios Maximos, 253, 256, 257,
Longinescu G. St., opera lui, moartea, 262-265, 267, 269-271, 294, 296,
333. Maria, fiica lui Flechtemnacher, 130.
Longobarzii, 374. Maria, 249
Lós I., 115. 117. Maria, regina Romaniei, parintii Ei.
Loserth, 301. Maria, Rica Elenei Brancovici, 246.
Löwenklau Hans, 163. Marinescu C., 112.
Lucania, 13, /6. Marisia, 371, 372.
Luculet, 175. Maro, Virgiiu, 12, 27.
Ludovic I de Anjou, 51, 53, 60-62, Martonne Em. de, 142, 143, 145, 146,
225-227, 234-235, 237, 240, 244, 361.
302, 303. MarutL colegiu, 400, 401.
Lufti Pasa, 164. Matei Basarab, domn, 186, 422.
Lupas I., rio, III, 132. Matei buluc-bas, 177.
Lupuceasa, 174. Mateias Vistiernicul, 315.

www.dacoromanica.ro

Matia, Corvin, regele Ungariei, 226.
Mavrocordat Nicolae, domn, 16.
Mavrocordatii, 386.
Mavrogheni Nicolae, 13.
Maxentie, 265, 266, 285, 289-291,
293.
Maxim, mitropolit, 242, 243, 247-249.
Maximianus, impArat roman, 291.
Maximin Erculiu, impArat roman, 290.
Mayer G., 387.
Mazilu D , 446.
MAcin, muntii, 360.
MArcule§tii, sat, 358.
Medgidia, 360, 361.
Mediterana, 68.
Mehadia, 378.
Mehmed Abdulah, cronicar turc, 169.
Mehmed ben Ahmed, cronicar turc,
168.
Mehmed Ernin Edib, cronicar turc,
167, 169.
Mehmed Esad, cronicar turc, 169.
Mehmed Hakim, cronicar turc, 169.
Mehmed Nadiri, cronicar Lure, 165.
Mehmed Ne§ri, cronicar turc, 162.
Mehmed Pa§a, cronicar turc, 165.
Mehmed Pertew, cronicar turc, 169.
Mehmed Ra41d, cronicar turc, 166, 168.
Mehmecl Subhi, cronicar turc, 166,
169.
Mehmed Sefig, cronicar turc, 169.
Mehedinti, judetul, 237.
Meropiu, 291.
Mesiodax Josif, profesor, 21-22.
Metafrastul Simeon, 290, 295, 297.
Met OVID, 22, 384, 393.
Mexic, 185.
Miclescu Vasile, 177.
Mickiewicz Adam, 80.
Mickiewicz Wlaclislav, despre RomAni,
80.
Micleu§evetul, sat, 307.
Micul, 306.
Migue, patrologia, 285.
Mihai I, 175, 185, 341.
Mihai Viteazul, 186, 333, 345, 354-
Mihail arhistratigul, 27.
Mihail I Voevod, 228.
MihAileni, sat, 8o, 8z.
www.dacoromanica.ro
461
Mihnea cel Rijn, 248, 343-
Mihnea Turcitul, 313.
Mihul Hatman, 315.
Mihul, logof5t, 158.
Miklosich, 147, 150, 386.
Milcov, ran, 141.
Milet, 222.
Miletie C., 76, 314.
Miliare, rAu, 371.
Milies, 22.
Milizza, doamna Despina, 240-242,
244-246-
Milkowski Sigismund, 8o, Sr.
Minea I., 133, 134, 235.
Ministerul Armatei, 448.
Ministerul Instructiunii, 448-
Ministerul de Interne, 448.
Mira, manastirea, 175.
Mircea Voevod, I I 8, 167, 224, 227,
228, 235, 302, 305-308, 310, 319,
367.
Mircea-Petru, 117.
Mircea Ciobanul, 228.
Mistra, 112.
Mitilene, 23.
Mladenov St., 150.
Mochnacki, scriitor polonez, 79.
Modest, sfintul, 290.
Moesia, 336, 373 ; inferior, 368 ; su-
perior, 367.
Mohamed al II-lea, 16i, 162.
Mohamed al Ill-lea, 165.
Mohamed al IV-lea, 165.
MOM. C., 50, 109, III, 228, 233, 236.
Moldavia, tara, 29, 32, 34, 37, 38, 48
49, 50, 52-53, 58-59, 61, 75, 123,
135, 142, 257, 184, 185, 231, 237,
239-240, 242, 244, 246-249, 302
304, 416, 420, 426 ; rAul, 141, 152,
156, 158, 160-161, 163, 164, 166,
274, 275, passim.
Molnita, 141.
Mommsen, 87, 373.
Monembazia, 265, 294-
Mongoli, 62.
Monod, 301.
Morariu Leca, ho.
Morgarten, 304.
Moruzi, cod., 44-
462
Moscopole, 384, 387, 388, 390, 392,
394, 395, 397, 398. 400 ; colegiul din,
399 ; Noua Academie, 386, 391-394 ;
Intemeetorii localitArii, 385.
MOSCOWL, 157, 285, 286, 341, 422.
Mostar, seminarul din, 82.
Mostistea, valea, 340.
Mourkos, 423.
Movila, familie de domni, 420.
Mozoczestii, 142.
M03/8 Mihail, 224.
Muhi Eddin, cronicar turc, 163.
Munegim-basi, cronicar turc, 162.
Muntenegru, 82.
Muntenia, 30-52, 61, 78, 85, 87, 161,
162, 165, 223, 234, 237, 345, 350,
357, 358, 359, 361, 371, 372, 374,
423, V. Tara Româneascd.
Muntenii, 159.
Murad I, 164.
Murad al III-lea, 165.
Murad al IV-lea, 165, 166.
Mures, 85, 117, 223.
Murgoci G., 360, 361.
Murko, 81, 82, 83.
Murnu G., 381 n. 1, passim.
Musaki, famllie, 250.
Muscel, 223, 378.
Muslit Eddin, cronicar turc, 164.
Mustaca Serghie, profesor, 22.
Mustafa al III-lea, sultan, 167.
Mustafa Naina, cronicar turc, 166,
168.
Mustafa Rahmi, cronica turc, x68.
Mustafa Sami, cronicar turc, 168.
Musata, 345-
Mutafciev, 188.
Muriu, maior, 446.
Muzeul etnografic, deschiderea a 3 sali,
448.
Miikrimin Chalil Bej, istoric
164.
Miillenhoff V011, 373.
Miinchen, 112, 156.
Napoleon, 334.
Nariot de Toucy, 378.
Naruszewicz, 114, III, 122.
Nasub Matraqci, cronicar turc, 162.
www.dacoromanica.ro
Ngruja, 170, 176, 177, 179, 182, 183 ;
locuitorii din, 176, 178, 179, 182 ;
Nárujili, 172,
Neacsu, scrisoarea lui, 427.
Neagoe Basarab, 242, 243, 247-250,
319 ; pseudo N. 293, 294., 319.
Neamr, 142, 223, 274, 276, 277, 278,
279, 281, 283, 284, 287 ; 289, 294,
295, 419, 426 ; N. man5stirea, 9,
273, 274, 297.
Neonil, starer la Neamrul i Secul,
273.
Neculce Ioan, 159.
Negris Teodor, grec, 48, 49-
Negruzzi, 81, 422.
Neigebauer, 36, 129.
Neoptolem, 25.
Nerulos Rizo Iacovaky, 16.
Nestor I., 414, 448-
Newton, 24.
Nichifor Corcarul, 311.
Niceea, Nikeea, 56, 252 ; 283, 284, 286,
290.
Nichipercea, gazetá, 81.
Nicodim, 76, 77 ; N. dela Atos, 296.
Nicodim, patriarh sarbesc, 75.
Nicolaescu-Plopsor, 448.
Nicolaescu Stoics, 312, 314, 318, 319.
Nicolae, prinrul, 185.
Nicomidia, 283, 288.
Niesiecki, 246.
Nifon Patriarhul, 78, 244.
Nifon, Mitropolit al Ungrovlahiei, 278.
Nipru, 365.
Nistru, 60, 185, 304, 359, 363.
Nizza, 222.
Noviodunum 372.
Novi Pazar, 81.
Nowicki, 80.
Nucet, m6nastirea Cozia, 307.
turc, Nürnberg, 156,
Ocellistii, sistemul lor filozofic, 7, io,
15, 26, 29, 31.
Ocel, I I , 13, 15-16, 23, 26-28.
Odiseia, 82.
Odoabd, 341.
Odobesti, 124.
Oeconomu Sophocles, 28.

Ognzii, 230.
ohabA, mosie scutitA de clan, 305, 309.
Ohrida, 75, 76. 340, 386.
Olah Niculae, episcop, x32.
Olt, 85, 367, 373 ; judet, 380 ; valea
231 ; rani, 368.
Oltenia, 8o, 85, 147, 224, 340, 358,
359, 371, 373, 380.
Oltenita, 372.
Omer Amir, cronicar turc, 169.
Onciul D., 248, 307.
Opreanu Sabin, ho.
Orate, in Ardeal, 317.
OrAs, hatmanul Sucevii, 313.
Oriltii, in Prahova, 317.
Orbini, 241.
Orhei, 111.
Orlesti, 306.
Orole, rege get., 366, 367.
Orsova, 368.
Osman al II-lea, 165.
Ostrogati, 73.
Ostrovita, 114, 115-116.
Ostrovul, 360.
Otel Mihail, pisarul, 158.
Padova, academia, 399.
Paisie, mitropolit al Apamiei, 22.
Palatul cultural din Arad, 444 ; bi-
blioteca, 445 ; doe, din arhiva Czanyi
Szentivanyi. 445 ; doc. germane,
445-446, doc. rnaghiare, 445, doc.
române, 445.
Paleologii, 56.
Paleologu Hlena, 249.
Pamperi D., 386.
Panaete, vornicul Vrancii, 174.
Panaitescu Hm., no.
Panaitescu P. P., II 1, 112, 122, 156,
160, 224, 319, 448.
Panonia centrald, 371.
Papahagi T., 446.
Pecenegii, 337, 379.
Pecenicica, 378.
Pelionul, rnuntele, 22.
Peninsula BalcanicA, 147, 344..
357, 384, 385.
Perecop, 117.
Peretz I., 333.
www.dacoromanica.ro
483
Pernot H., 223.
Perroy, 302.
Persia, 234-
Persian M., 30,
Persii, 252, 264, 288, 290, 292, 335,
363.
Pertrew, cronicar turc, 168.
Petersburg, 12, 17, 18, 29, 44, 114.
154.
Petit L.. 35.
Petrodava, 87.
Petru, 228 ; fiu al lui Stefan cel mare,
54.
Petru Asan, 379, 381-382.
Petre cel TAnar, x 18.
Petru Musatin, 116, 245, 351.
Petru Schiopul, 54.
Petrus, legendA monetarl, 228.
Philippe le Bon, 304.
Philippide, 86, Iro, 380.
Photiadi Lambro, 28.
Piceganii, mosia, 378.
Picineagul, 378.
Picot Em., 242, 245, 386.
Pietroasa, 87.
Pind, 381, 382.
Piotrokow, 117, 118.
Pirenne, 302, 304.
Pirum, asezare dacl, 87.
Pilineaga, 378.
Pitesti, 85, 87.
Platon, 22, 23, 30.
Platonida, 245, 249, 259.
Plenita, oras, 448.
Plutarc, 35.
Pocitan B Arlildeanu Veniamin, 187.
Pocutia, 159.
Podolia, 117, 166.
Poenita, 176.
Pogan Isac, vornic de gloatil, 298, 299 ;
Poiana, 183.
Polonia, 56, 60, 79, 8o, 112, 113, 117,
118, 119, 121, 158, 159, 160, 165,
235, 236, 302-304, 308, 351.
Popa 1., III.
349, Popescu-Ciociinel Gh., 422.
Popescu-Spineni I., 112.
Porphyrogenet C., 37-
Portile de Fier, 367, 368.
46,1

l'osada, batalia, 234, 304, 345. Radauti, S.

Prahova, 317, 359, Radulescu A., 36, 40, 46,
Pres lava, 381. Ram, 271, 288.
Principatele romane, 6o, 61, 160, Ramnic,Episcopia, 50, 186-187, 271--
232, 233, 237, 340, 345, 346, 347 ; 273, 277, 279, 286-287, 294, 290-
intemeerea, 350 ; 352, 354, 400, 297, 315, 368.
452- amnicul Sarat, 85 ; rau, 359.
Proclu, 15. Ranghilestii> Ringala, 341.
Procopie ieromonah, profesor, 21-22. Rebricea, 141.
Protesilau, 15. Reghiul, 176.
l'rut, 85, 230, 359, 360. Rally Ladislau, 227, 229, 230.
Pseudo-Ocel, v. Ocel. Revista Istorica Romana, programul,
Ptolerneu, 87. 3-6-
Pulcoutii, 309. Rilo, rnanastirea, 76.
Purytz, Purice, boer, 159. Rin, 371.
Puscariu Sextil, 446. Rivière, 285.
Putila, parau, 242. Robert Carol, regele Ungariei, 51, 59,
Putna, manastire, 54, 113, 158, 315 ; 229, 302, 303, 304, 234, 342.
cronica, 75, 77 ; judet, 224, 170 ; Robert Henri, 185.
rau, 242, 359; tinut, 141, 179 ; Robul, 175.
tribunal, I70. Rocques Sieur, 161.
Papauti, biserica, 53. Rogerius, 341.
Pdtrascu, fiul lui Mircea Ciobanul, 228. Rohatin, 1,6.
Parvan V., 84, 87, 222 ; 342, 365, 377. Roma, 73, 271, 274, 283, 239, 335-
Parvu de Bajesti i de Bucov, boier, Roman, judet., 223, 224 ; targ, 155,
247- 279.
Roman Diogene, 79.
Qara-Boghdan, Moldova 162. Romanii, 45, 73, 79, 84, 238, 283,
Qaramani Mehmed Pass., cronicar 335, 362, 367, 369, 371, 373, 378.
turc, 261. Romanovii, 56.
Quintus din Smirna, 25. Romeii, 382, 382.
Romula, 371, 448.
llacova, lupta, 343. Romania, 33. 36, 45, 52, 59, 76, 79-
Racovita Constantin Vod5., 12. 81, 112, 142, 143, 145, 184, 185,
Radu Voda, I Basarab, 228 ; 229, 229, 231, 247, 307, 310, 312 ; china,
235, 318, 341, 247. 358.
Radu Palsie, 77, 345. Romanii, 8o, 85, I 0, 144, 145, 147,
Radu Vasile Pr., 422, 423, 424- 153, 156, 259, 163, 181, 187, 224,
Radzivil loan, 120. 239, 303, 311, 334, 335, 342, 343,
Raitch I., 240. 344, 345, 346 349, 35o, 351, 352,
Rambouillet, doamna de, 425. 364, 373, 375, 376, 377, 379, 381.
Rambaud, 39. 426, passim,
Ramidava, 87. Romanul, ziar, 81.
Rares Petru, 77, 87, 226 , 247, 246, Rogues Mario, 3I0.
250, 417. Roset, 183.
Ravens, 422. Rosetti AL, 252, 223, 446.
Racari, com. in Dolj, 448. Rosetti C. A., 80.
Racatau, parau, .141, 175. Rosetti R., 309, 343- .

Rachitoasa, manastirea, 22. Rostov, 277, 285, 294, 297.

www.dacoromanica.ro
 -165

Roxolanii, -365. SCOtia, 304,

Rumelia, 166. Se ui 85 345.
Rusciuk, 412. Secul, man5stirea, 273, 277, 287.
Rusia, 18, 58, 59, 76, 78, 79, 8o, 118, Secundos, 291.
285, 423 ; meridionalà, 145, 185, Seid Loqman, istoric turc, 165.
231, 249. Selim I, 162.
Rusiecki Iosif, 215, 116, 117. Selim al III-lea, 167.
Russo Alecu, 311. Semalto, sat in tinutul Seres, 188
Russo D., 25, 322. Seminarul Central din Bucuresti, 291
Rusii, 81, 153, 166, 167, 298 ; din 296, 324, 315, 391, 393, 395.
Chiev, 345 ; subcarpatici, 426. Seneslav, 350.
Rustem Pa5a, cronicar turc, 164- Serbia, 75, 83, 242, 302, 308.
Rutcnii, 298. Seres, tinut, 188.
Ruvaratz, 242. Sergescu P., III.
Serviciul istoric al M. St. Major, ac-
Saad Eddin, 162, 164, 165, 166. tivitatea istorico-militarg. *i cult u-
Saccea, 341. ra15, 444-446-
SaceN at, 141. Sestlav, 342.
Sadi ben Abd Ul-Mfiteal, 162. Severin, teritoriul, 235.
Sadi Efendi, 162. Sfântagora, scoala dela, 24.
Sadullah Enweri, 167, 169. Sfilntul Dumitru, biserica din Suceava,
Sakdzov, 189. 54.
Saloy E., 427. Sfantul Ilie, 386 n.
Salczberg, 157. Sf. Sava, colegiul grecesc, 387, 388,
Salih, crollicar turc, 165. 390, 392 ; man6stirea, 424.
Salonic, 112, 293, 340. Sibiu, Congresul prof. de istorie dela,
Salsovia, 87. 3, 11r, 132, 223, 323, 324 ; ora§ul,
Samuil, 79 ; S. Micu-Klein, 311. 445.
Samureanu, 312. Siculii, 134.
Saragosa, 426. Sieniawski Nicolae, T18.
Sarmatii, 365, 366 ; S. Iazygi, 368 ; Sighet, 58, 163.
S. Roxolani, 368. Sigismund August, 118.
Sarmisagethusa, 366, 367, 368, 369. Sigismund de Luxemburg, 16o ; S. al
Sasca Vasile, 229. rngariei, 226, 227, 236 ; rege, 237 ;
Sasellt, 352. impdrat, 235.
Sa§i.i., 131, 346, 363. Sigismund Zapolya, 118.
Satllas C., 395, 396. Silistra, 78, 70, 166, 167.
Sava Aurel, 110, 270, 179, 183, 361. Silvestru, sfantul, 286.
SAliste, III. Simonescu D., 446.
Sdrund, Thesalonic, 292. Sinadele, 254,
Siinzorz, 314. Sinaia, 143.
sarbii, 59, 75, 76, 224. Sinaiticum, Ps., 151.
Scinteia, 424. Singidunum, 374.
Schedel Hartman, 156. ginoe, lacul, 361.
Scheia, Psaltirea, 427. Siracu, 384.
Schuchardt C., 373. Siret, 141, 230, 359, 360, 373 ; S. mic,
Schullerus Adolf, 311-312. 141 ; 141.
Scitia minorg, 87, 223. Siria, 424. eel,
Scitii, 58, 285, 364, 365, 425. Sitalkes, 366, 367.

www.dacoromanica.ro
42iti

Sirghie iconomu, 177. andru Al., 223.

Skanderbeg, 78. Sanizade, 168.
Skenderis C., 395, 397. SArban, pArintele, 173.
Slavii, 147, 344, 349, 365, 375, 376. cheia, 159.
Smirna, 25, 34. Seineanu L., 31r.
Snagov, 85. Serban, iconom, 179.
Sniegarov, 75, 77. *erbanescu T., 170.
Soczave, 115. Sindrilarii, sat, 174, 182.
Sofia, 314. Sistov, 168.
Sofia, monahia, 249. Somuzul mic, 141 ; mare, 141.
Sohului, t4i. Spantov, sat, 372.
Soliman, 117, 163 ; Magnificul, 162, Stefan cel Mare, 53, 54, 6,, 76, 77,
163, 164 165. 110,112, 116, 152, 153, 156, 157,
Solagzade, cronica turc, 162. 158,159, 160, 236, 237, 302, 345,
Sorbona, 81, T12, 223, 310, 369. 351, 352, 417-420.
SOTOCa, 224. Stefan Craiul, 118 ; despot, 248, 249.
Soronius, cApetenie cumand, 378. Stefan G., 403-
Sozomen, 285. Stefan Ierodiacou, la Neamt., 287.
Sperantà D. Th., 310. Stefan Porocineh, 177.
Stahl H. H., 169, 182. Stefan cel Sf Ant al Ungariei, 237.
Starnatiadi P., 7, 8, 10-12, zo 31. Stefan Radu, 341.
Stana, 244, 249. § tefan Rdzvan, origina lui, 341.
Stanhope, colonel englez, 48. Stef Anes:u Iulian, 295.
St Anescul Petre, 175. Stef Anescu I. D., II% 112, 420, 421.
Stoia, 306. Stef Anescu M., 7.
Stratimir, 313. Stef tulip Vodd, 244. 249.
Strehaia, bánia, biserica, episcopia, St efulescu , 319.
186 ; locuitorii, 187.
Stroici Luca, logofat, 120. Tafrali 0., II 1.
Strugalea, mAnAstirea, 309. Tagliavini C., 222.
Sturdza Scarl at, autor al Scrisorii, Taifalii, 371, 372, 373-
I I, 25, 26, 31. TalabA, 341, 380.
Sturza Grigore, 8o, 129, 131. Taligizade Mehmed, cronicar tur c,
Sturza M., Vornic, 31 ; Gr. M., 129. 165.
Stuttgart, 365. Tanoviceanu, 84.
Suceava, 54, 87, 115. Tarent, 425.
Sucidava, 87. Tatos, 340, 341, 345, 350.
Suciu Coriolan, ii,. Tataria de Nord, 6o.
Suleiman Izzi, 168-169. TazlAu, 141.
Suliman Omerzade, 169. Tatarii, 59 6o, 61, 1,6, xi8, 137, 155,
Sulina, 85. 159, 165, 229, 230, 235, 236, 31)5,
Sultana, 403. 341, 350, 379, 380 ; mánastiresti,
Sutzu C., 222. 155.
Svilokossitch, consul sArb, 242, 243, TAutul, r 15.
245, 246, 248. TAncabA, 341, 380.
Syria, 185. TArgoviste, 85, 319.
Széchenyi Stefan, 131. Targul de jos, 155.
Szentivanyi, arhiva, 445. Tecuci, 424.
SzilAgyi Alex., J33, 134. Teleorman, 363, 378, 380.

www.dacoromanica.ro
 467

Teleki, 80. Triandafil din Metovo, 21-22.

Telinesti, sat, 222. Trianon, 184.
Tell, general, 80. Triest, 385.
Teodosie, fiul Despinei, 242, 249- Trifonov, 75-77.
Tetokis Nichifor, 21-22. Triphulum, 87.
Teoctist, 75, 77, 78. Troia, 15, 84, 254, 264, 412, 124 .115.
Tervingii, 372. Troianii, 259, 275, 283.
Teutonii, cavaleri, 345. Trojanka, 115.
Theodosie al II-lea, 7o, 72, 244, 250. Tsanetos V. Gianet.
Theofil, 42, 35. Tudor D., 448.
Thesalonic, 292. Tuptalo Dimitrie, Daniil, mitrop. al
Thoma, logofat, 29. Rostovului, 285.
Threne, 421. Turcia, 217, 119, 223, 185, 391,
Thunmann Iohann, 387, 391, 395- 393.
399. Turcii, 83, 87, 114, 116, 220, 137,
Thury Thsef, orientalist ungur, 230. 138, 140, 159, 160, 262, 164, 167,
Tibru, 265, 269, 279, 283. 286., 229, 236, 302, 316, 345, 350,
Tighina, 87. 351, 352, 364, 391.
Tisa, 87, 144, 361, 368, 373. Turcul Constantin, rotmistru, 313.
Tismana, manastirea, 319, 358. Turnul, raia, 87.
Tocilescu Gr., 84, 312, 313, 315-319, Turnu-Magurele, 358.
324, 372- Turnu-Severin, 85, 186, 368 ; antichi-
Tocco Leonard, dupa unii casátorit cu 85111e, muzeul Palatului Cultural,
Milizza fiica lui Laz5.r al III-lea Bran- 148.
covici, 242. Turul 1111gUresC, 230, 232.
Tocsaba, 237, 341. Turie, 232.
Tracia, 336. Turlui, 232.
Tracii, 3, 223, 335, 336, 364, 365, 379. Turluianul Sima, 231,
Transilvania revolutia dela 1848, Tyras, 236.
444, 445.
Troesmis, 367. Tara de sus, in Moldova, 175.
Tocsobië, 237, 380. Tara Moldovlaha, 256.
Toma, vtori logof at, 18. Tara Romaneasca, 12, 52, 53, 55, 58
Tomi, 87, 366. 6o, 76, 110, 218, 176, /86, 224, 225,
Totrus, v. Trotus. 226, 229, 230, 233, 234 ; Orientarea
Toucy, 378. sa in sec. XIV ; 235. 236, 239 ,
Tazlev, 142. 258, 295, 308, 309, 314-316, 341,
Towtula, v. Muth" 345, 350, 351, 422, passim.
Toxobici, v. Tocsaba Tara Ungureasca, v. Ungaria.
Traian, 138, 241, 367, 368, 369, 372. Tarigrad, 78, 251, 269, 276, 288
Transilvania, 133, 234, 242, 166, 284, Taranita, 279.
247, 345, 351, 352. 365, 366, 373. 'retina, 155, 224.
Trei Ierarhi, biserica, 424. Tifestii, 241.
Tropaeutn Traiani, 87, 360. Timiskes loan, 78.
Tripolje, 404. Titeica Gh., 222.
Troths, 141, 157, 352.
Trapezunt, 37, 57 ; imparatia greceaSca, inmetum, 87.
234, 250- Ulpia Traiana, 369,
Troada, 25, 84, 254. Ulrich, 156.

www.dacoromanica.ro
468

Ungaria, 50, 51, 52, 54, 55, 58, 59, Veress Andrei, I10, 233, 235, 236,
6o, 166, 225,
117, 134, 160, 165, 237, 239, 240.
226, 227, 228, 229, 230, 233, 234, Veresti, 175.
235, 236, 237, 239, 308, 314, 317, Victoalii, Victohalii, 372.
345, 350, 351, 444, 445- Vidin, 79, 185, 313.
Ungurii, 79, 259, 186, 229, 230 ; U. Viena, 8, II, 13, 15, 16, 21, 30, 34,
mahomedani, 349, 352, 379. 37, 38, 81, 129, 131, 165, 166, 391.
Irralii, 229, 237. Vilaetul Salonic, 397.
Urugi ben Adil, cronicar turc, 16r. Vilna, 112, 139, 141.
Uzbek, 59. Viminacium, 368.
Vincke von, 361.
Vadul Cumanilor, 380. Virgil, 18 ; ed. Vulgaris, 12, 13, IS.
Vadul Sercaiei, 306. Vis, 276.
Valachia, 13, 61, 142, 228, 231, 240- Vizantia Vezantie, 271.
243, 246 248, 250, 296, 302, 303, Vizaut, 352.
420. Vlad Dracul, 226.
Valahii, 79, 84, 120, 238, 363, 377, Vlad Tepes, 345.
379, 381-382. Vladimirski Teodor, 81, 246, 448.
Valea alba, 159. Vladislav 1, 51, 52, 227, 235, 236, 245.
Valea neagra, 141. Vlastares Matei, 77.
Valens, 372, 374. via§0a, 340, 345, 349, 363.
Vandalii, 371, 373. Vldsia, 363.
Varegii, 239. Voineasa, 358.
Valm?).. Sz. . Voiture, Vincent, 425, 426.
Var laam,
. ,
447, 448. Volpe, Il medio evo, 301.
Varna,' 160, 161. Voltaire, 17, 400.
Varsovia, 114. Vornicu Gh., iio.
Vaslui, 87, 159, 313, 424. Voronet, cod., 427.
N'asile al II-lea, 79. Vrancea, 140, 171, 174, 176, 177, 179-
Vasile Lupu, 333, 422, 42 4. 182 ; anaforaua V., 183 ; muntii, 141 ;
Vassarat- am, nume armean, 238. vornicia, 178 ;.
Vassits, 73. Vrancici, cronica, 163.
Vatopedi, manastirea, 188. Vrancenii, 173, 178, 18o, 183.
Valenii de Munte, 340. Vretania, v. Britania.
Valcanii, 176. Vuëia T., 83.
Valcea, 294. Vulgaris, profesor i filosof, 13 20,
VaII0p1.1, COM. in Dolj, 448. 23-31, 35, 394, 400-402.
Vartosu E., 446. Vulpe Radu, III, 336.
Vedea, 359. Vyzantia, 275, 292 ; V. si Vizantia.
Velicicovski Paisie, staret la Neamt,
287. Wasif, 168.
Veliscu Costin, 175. Weigand G., intemeietorul Institut. de
Veludi I., 391, 400. limbà romilna la Lipsca, activitatea
Venetia, 16, 252, 253, 257, 258, 265, publicistica, pensionarea lui, moartea,
270, 271, 275, 276, 286, 289, 296, 222, 446.
297, 385, 386, 391, 394. Wenceslaus Agrippa, 120.
Venetienii, 159. Wien, v. Viena.
Veniamin al Sinadelor, 254- Wilna, 303.
Veniamin, seminarul, 129. Wisigotii, 73.

www.dacoromanica.ro
 .169

Wiszniewski M., 120. Zagreb, 82.

Wisuiewiecki loan 246. Zaluski, biblioteca, 114, 116, 137,
Wittek P. 162. 121 ; ms. 122.
Wojcicki, 114. Zamojski, 8o, 120.
Wolf Christian, 17, 21- 22, 24, 400. Zanetti Ion, Clucer, 13, 28. 29 ; ori-
Wolhinia, 117. gina lui, 30.
Wussiech, Husi, 115. Zaviras G. I., 395 397.
Z.alarul Voruicu, 177.
Xanthopulos Callistos Nicefor, 285. Zeletin, 141.
Xenopol A. D., 84, 85, 144, 307, 339, Zelidia, 425.
374, 368, 375. Zeus, 223.
Xiphilinos Jean, 36. Zienowicz, familia, 242.
Zimnicea, 358.
) asili Kaya, 56. Zlatarski, 78, 79.
Y11101-,fdius Molday (1286), 239. Zotta Sever, 112.
Young, NopVle lui, 7. Zyraxes, 366, 367.
Ysaiya, y Saiya, '15, 116.

www.dacoromanica.ro
 1

. ' t ' 4 e

te, ,
: 1.

I t

L
1!

(. ,
; I
El

4'ft? Se,

4.

.1( c ';'
+.

.
r " 'I.,
f-
t 31 A, li 1'
.

t.
rLr
. kt-,

'. 4 t.

0,1
4 to . .-Lpr

..
1 r I L";

"
>

. 10:-.
.
e
e"'

?'
I

at
+W.

CARTEA ROMAN AS .49.987

www.dacoromanica.ro