Sunteți pe pagina 1din 23

PATRIARHIA ROMÂNĂ UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Anuarul
Facultăţii de Teologie Ortodoxă
„Patriarhul Justinian”

anul universitar 2006-2007

Tipărit cu binecuvântarea
Prea Fericitului Părinte DANIEL,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Decan – Pr. Prof. Dr. Nicolae NECULA


Prodecan – Pr. Prof. Dr. Vasile RĂDUCĂ

EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN BUCUREŞTI


(Anul VII) 2007
lect. dr. Adrian MARINESCU

LEGĂTURI ALE DOMNITORILOR ROMÂNI


CU SINAIUL

Ultimii ani au adus o seamă de clarificări privitoare la legăturile pe care


le-au avut Ţările Române cu Locurile Sfinte, mai ales în ceea ce priveşte
Athosul, Ierusalimul şi Alexandria. Mult mai puţin au fost însă cercetate şi
aduse la cunoştinţa publicului relaţiile românilor cu Sinaiul, şi aceasta în
ciuda existenţei unui bogat material informativ. O atentă şi amănunţită
cercetare a mărturiilor păstrate până astăzi, însoţită de o pertinentă evaluare a
lor ar pune bine în lumină nivelul desfăşurării acestor relaţii. În tot cazul,
este impresionantă dărnicia cu care românii închină, de exemplu, schituri şi
mânăstiri la Sinai.

Bibliografia folosită de noi pentru realizarea acestui studiu este diversă.


Un loc central l-au avut în atenţia noastră arhivele şi colecţiile de documente.
De asemenea, documentele şi diversele obiecte aflate astăzi la Sinai
mărturisesc amploarea relaţiilor româno-sinaite. Precizăm că în studiul de
faţă nu sunt expuse decât tangenţial informaţii în legătură cu subiecte ce
constituie teme aparte în cercetarea întreprinsă de noi, cum ar fi: metocurile
sinaite din Ţările Române, pelerini români la Sinai etc. Iată bibliografia mai
importantă folosită aici:
Catalogul documentelor moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a
Statului, vol. I, 1387-1620, Bucureşti, 1957; Catalogul documentelor
moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a Statului, vol. II, 1621-
1652, Bucureşti, 1959; Catalogul documentelor moldoveneşti din
Arhiva Centrală a Statului, vol. III, 1653-1675, Bucureşti, 1968;
Catalogul documentelor Ţării Româneşti din Arhivele Statului, vol. V
(1640-1644), întocmit de: Marcel Dumitru Ciucă, Doina Duca-
Tinculescu, Silvia Vătafu-Găitan, Direcţia Generală a Arhivelor
Statului din Republica Socialistă România, Bucureşti, 1985;
Documente privitoare la istoria românilor. Vol. XIV al Colecţiei
Hurmuzaki, Documente greceşti privitoare la istoria românilor
publicate după originale, copiile Academiei Române şi tipărituri de N.
Iorga. Sub auspiciile Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunii, şi ale
Academiei Române. Partea I, 1320-1716, Bucureşti, 1915; Documente
224 lect. dr. Adrian MARINESCU

privitoare la istoria românilor. Volumul XIV al Colecţiei Hurmuzaki.


Documente greceşti privitoare la istoria românilor publicate după
originale, copiile Academiei Române şi tipărituri de N. Iorga. Sub
auspiciile Ministerului Cultelor şi al Instrucţiunii şi ale Academiei
Române. Partea II, 1716-1777, Bucureşti, 1917; Documente
privitoare la istoria românilor. Volumul XIV al Colecţiei Hurmuzaki.
Documente greceşti privitoare la istoria românilor publicate după
originale, copiile Academiei Române şi tipărituri de N. Iorga. Sub
auspiciile Academiei Române. Partea III, c.1560-c.1820, Bucureşti,
1936; Îndrumător în Arhivele Centrale, vol. I, partea I, ediţia a II-a,
Bucureşti, 1972; Perigrafh. tou/ Qeobadi,stou :Orouj Sina/)
Perie,cousa ta.j VAkolouqi,aj Mwu?se,wj tou/ Qeo,ptou kai. th/j
Parqenoma,rturoj kai. panso,fou Aivkateri,nhj) ~Epome,nwj de.
evxistorou/sa sunto,mwj kai. perilhptikw/j ta. tou/ Qeobadi,stou tou,tou
o;rouj kai. tou evkei/se perikallesta,tou Monasthri,ou) Ta, te e;ndon kai.
pe,rix auvtou/ i`era. proskunh,mata) Ta. kata. kairou.j sumba,nta eivj th.n
i`era.n tau,thn Monh.n qauma,sia) :Eti de. kai. sunaxa,ria( katalo,gouj
poiki,louj kai. VAkolouqi,aj tw/n evn auvth/| o`si,wj hv ai[mati teleiwqe,ntwn)
VEpanekdi,detai dapa,nh| me.n th/j ~Iera/j Monh/j tou/ Qeobadi,stou :Orouj
Sina/, VEn VAqh,naij A¬OH , (=1978) (retipărire anastatică la Atena, a
ediţiei de la Veneţia din anul 1768); K) AMANTOU( Sinai?tika. mnhmei/a
avne,kdota, VAqh/nai (retipărire din periodicul Ellinhka,, vol. 1, 1928),
I)N) Side,rij, 1928; M. BEZA, „Biblioteci mânăstireşti în Palestina,
Cipru şi Muntele Sinai”, în: ARMSL, 1932, Seria II, Tomul VI, Mem.
7, pp. 207-215; M. BEZA, Urme româneşti în Răsăritul ortodox, ediţia
a II-a, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria
Naţională, Bucureşti, 1937; M. BEZA, Pe tărâmuri biblice. Palestina,
Siria, Chipru şi Muntele Sinai, Ed. Ziarului Universul, Bucureşti,
1937; J. BIELTZ, L’Art des orfèvres saxons de Transylvanie, Bucureşti,
1957; C. BOBULESCU, Cronica Sf. Ecaterina din Bucureşti, 1577-1 oct.
1924, Institutul de Arte Grafice Convorbiri Literare, Bucureşti, 1927;
C. CANTACUZINO, Istoria Ţării Româneşti. Cronicari munteni, 1, col.
BPT, ediţie îngrijită de Mihail Gregorian, prefaţă, tabel cronologic de
Dan Horia Mazilu, Ed. Minerva, Bucureşti, 1984; V. CÂNDEA,
Mărturii româneşti peste hotare. Mică enciclopedie, vol. I, Ed.
Enciclopedică, Bucureşti, 1991; V. CÂNDEA, Mărturii româneşti peste
hotare. Mică enciclopedie de creaţii româneşti şi de izvoare despre
români în colecţii din străinătate, vol. II, India-Olanda, Supliment:
Albania-Grecia, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1998; V. CÂNDEA, C.
SIMIONESCU, Prezenţe culturale româneşti, Istambul, Ierusalim,
Paros, Patmos, Sinai, Alep, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1982; C.C.
GIURESCU, Istoria românilor, II, partea I, Ed. IV, Bucureşti, 1943; I.
ENE, Biserici, Schituri şi Mânăstiri din Moldova secolelor XV-XVI.
Contribuţii la un atlas geografic, lucrare de doctorat susţinută la
Catedra de Teologie Istorică, disciplina Istoria Bisericii Ortodoxe
Române, sub îndrumarea prof. dr. Emilian Popescu, Universitatea
Bucureşti, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Bucureşti, 1998; J.G.
HERZOG ZU SACHSEN, Das Katharinenkloster am Sinai, Leipzig-
Berlin, 1912; D.G. IONESCU, Relaţiile Ţărilor Române cu Patriarhia
de Alexandria, Bucureşti, 1935; N. IORGA, Dezvoltarea politicii
externe a poporului românesc, Bucureşti, 1920; N. IORGA, Istoria
Bisericii Româneşti, I, Bucureşti, 1925; N. IORGA, „Noi obiecte de artă
găsite la Ierusalim, la Mânăstirea Sf. Sava şi la Muntele Sinai”, în:
Legături ale domnitorilor români cu Sinaiul 225

BCMI 24/1931, pp. 181-183; N. IORGA, „Două hrisoave domneşti


pentru Mânăstirea Mărgineni, închinată Muntelui Sinai”, în: ARMSI,
1935, Seria III, Tomul XVII, Mem. 1, pp. 2-10; N. IORGA, Bizanţ după
Bizanţ, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972; I.-V. LEB,
„Legăturile românilor cu Mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai”, în:
StTeol, 4/1987, pp. 97-106; Ierom. NIFON, Preumblările la Sinaia,
Ploesci, 1885; N. IORGA, „Legăturile româneşti cu Muntele Sinai.
Observaţii la comunicare d-lui Marcu Beza”, în: ARMSI, Seria III,
Tomul 13, 1932-1933, pp. 335-346; K) MANAFIS, Sina/) Oi` qhsauroi.
th/j Monh/j( VEkdotikh. VAqhnw/n( 1990; J.G. NANDRIŞ, „The Role of
„Vlah” and its Rulers on Athos and Sinai. Reflections on a portrait of
Constantin Brâncoveanu, Prince of Wallachia, at St. Katherine’
Monastery on Mt. Sinai”, în: RESEE, 1981, pp. 605-610; P.Ş.
NĂSTUREL, Le Mont Athos et les Roumains. Recherches sur leurs
relations du milieu du XIVe siècle à 1654, Orientalia Christiana
Analecta, nr. 227, Pont. Institutum Studiorum Orientalium, Roma,
1986; C. NICOLESCU, Argintăria laică şi religioasă în Ţările Române
(sec. XIV-XIX), Bucureşti, 1968; C. NICOLESCU, Arta metalelor
preţioase în România, Bucureşti, 1973; K)N) PAPAMICALOPOULOS, ~H
Monh. tou/ {Orouj Sina/( VAqh/nai( 1932; D) PAPASTRATOS, Ο σιναίτης
Χατσηκιριακής εκ Χώρας Βου,ρλα, γραµµατα-ξυλογραφίες, 1688-1709,
Atena, 1981; M. POPESCU-SPINENI, Procesul mânăstirilor închinate.
Contribuţii la istoria socială românească, Bucureşti, 1936; M.H.L.
RABINO, Le Monastère de Sainte Cathérine (Mount Sinai), Souvenirs
épigraphiques des anciens pélerins, Le Caire, 1935; D.D. RUSSO,
Studii istorice greco-române, I, Bucureşti, 1939; SERAFIM
MITROPOLITUL, Isihasmul. Tradiţie şi cultură românească, Anastasia,
1994; N. STOICESCU, Bibliografia localităţilor şi monumentelor
feudale din România. I - Ţara Românească (Muntenia, Oltenia şi
Dobrogea), Vol. 2: M-Z, indici, Mitropolia Olteniei, Craiova, 1970; N.
STOICESCU, Dicţionar al Marilor Dregători din Ţara Românească şi
Moldova, sec. XIV-XVII, Bucureşti, 1971; Them.V. VOLIDOU,
~Istorika. e;ggrafa tou/ Sina/ peri. th/j evn Ouvggroblaci,a Monh/j tou/
Martzinani,ou, Athena, 1906.

Legăturile românilor cu Muntele Sinai nu s-au desfăşurat la întâmplare,


şi au constituit o permanenţă cel puţin între sec. XV-XIX. Cercetarea
amănunţită a izvoarelor descoperă o realitate complexă, cu implicaţii
importante în sfera politică şi bisericească a timpului, atât în Ţările Române
şi la Sinai, cât şi în arealul social, politic şi religios răsăritean. Pentru
consistenţa relaţiilor româno-sinaite avem un întreg catalog ce dezvoltă o
cronologie neîntreruptă a acestora în perioada amintită mai sus, dar şi o
seamă de implicaţii ce decurg din acestea. Primele contacte ale românilor cu
Sinaiul se situează probabil în momentul în care sinaiţii au venit, după
căderea Bizanţului sau mai înainte, la noi, în trecere spre ţarii Rusiei, pentru
a cere ajutoare şi sprijin politic şi bisericesc. În condiţiile politice de atunci
numai aici puteau găsi un sprijin consistent, din partea unor principi creştini
226 lect. dr. Adrian MARINESCU

ce stăpâneau provincii în care conducerea mahomedană nu avea putere1.

Sec. al XV-lea
Radu cel Mare (iul. 1495-sept. 15082), domnitorul Ţării Româneşti,
începând cu anul 1497, a acordat o subvenţie anuală Sinaiului3. De acum,
„mulţumită politicii de protecţie dusă de pricipii provinciilor dunărene”, se
stabileşte „un climat de relaţii permanente”4.

Sec. al XVI-lea
Neagoe Basarab (febr. 1512-sept. 1521), este menţionat ca binefăcător
al Sinaiului5. El a ctitorit multe din aşezămintele creştine ale Orientului
creştin, dând şi Sinaiului „podoabe de biserică şi «mertic»”6. Din această
perioadă găsim la Sinai un Miscelaneu muzical din Moldova (sec. XVI-
XVII), scris de arhimandritul Calist Nikaias, cu text în limba greacă (ms.
1265)7 şi un Panaghiar (cca. 1500), tot din Moldova, despre care nu se ştie
în ce condiţii au ajuns în colecţia renumitei M-ri; probabil cumpărate sau
primite ca dar din Ţările Române8. După 1530, stareţul sinait Ioachim din
Ţara Românească (cca. 1510-1540), cel ce fusese ajutat şi de Neagoe
Basarab, este ocrotit de domnitorul Petru Rareş al Moldovei (ian. 1527-sept.

1
Nu deţinem până acum decât informaţii sumare referitoare la relaţiile Sinaiului cu Rusia.
Cert este că nu există, după ştiinţa noastră, încă publicată o prezentare a relaţiilor ruso-sinaite
care, deşi abundente într-o anumită perioadă, după părerea noastră nu au avut dezvoltarea
celor româno-sinaite.
2
Anii de domnie la care facem trimitere în studiul de faţă i-am preluat după Istoria
Românilor, editată de Secţia de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Române, Ed.
Enciclopedică, vol. IV-V-VI-VII, Bucureşti, 2001-2003-2002.
3
SERAFIM MITROPOLITUL, Isihasmul..., p. 96. Vezi şi M. PĂCURARIU, Istoria Bisericii
Ortodoxe Române, vol. II, EIBMBOR, Bucureşti, 1994, p. 602.
4
K) MANAFIS( Sina/))), p. 268. Autorul ne spune că această „evidenţă” a relaţiilor româno-
sinaite poate fi dovedită încă din anul 1500, printr-un panaghiarion, lucrat într-un atelier din
Moldova, şi trimite la alte două panaghiare asemănătoare în lucrarea: C. NICOLESCU,
Argintăria..., p. 216, n. 215 (K) MANAFIS( Sina/))), p. 391, n. 73).
5
N. IORGA, „Două hrisoave domneşti pentru Mânăstirea Mărgineni, închinată Muntelui
Sinai”, în: ARMSI, 1935, Seria III, Tomul XVII, Mem. 1, p. 1.
6
N. IORGA, Istoria Bisericii Româneşti, I, p. 133; «Şi sfântul munte al Sinaei cu toate vasile
bisericii şi cu alte daruri multe din destul au îmbogăţit şi i-au făcut mertic mare. Iar sfânta
cetate a Ierusalimului, Sionul, care iaste muma Bisericii, aşijderea o au dăruit şi o au
îmbogăţit dimpreună cu toate bisericile dimprejurul ei. Şi alte mânăstiri de la Răsărit toate»
(C. CANTACUZINO, Istoria Ţării Româneşti. Cronicari munteni, 1, col. BPT, ediţie îngrijită de
Mihail Gregorian, prefaţă tabel cronologic de Dan Horia Mazilu, Ed. Minerva, Bucureşti,
1984, p. 100).
7
V. CÂNDEA, Mărturii..., p. 65, nr. 2.
8
C. NICOLESCU, Argintăria…, pp. 215-216; K) MANAFIS( Sina/))), pp. 268, 391, nr. 73; V.
CÂNDEA, Mărturii…, II, p. 65, nr. 9.
Legături ale domnitorilor români cu Sinaiul 227

1538)9. În 1545 domnitorul român Radu Paisie al Ţării Româneşti (iun.


1535-ian. 1545) a fost chemat de turci la Constantinopol, aceştia din urmă
temându-se să nu treacă de partea imperialilor în timpul războiului turco-
austriac (1540-1547), după care a fost trimis de aici «la Eghipet». Se
socoteşte că de fapt a ajuns la Sinai unde ar fi şi murit, fiind după cronicari
cel dintâi domnitor român ajuns aici10. Vedem de aici cum relaţia româno-
sinaită se sprijină pe conlucrarea atât a Ţării Româneşti cât şi a Moldovei, şi
menţionăm că la sfârşitul sec. al XIX-lea, stareţul M-rii Sinaia din România
descoperea cu uimire existenţa la Sinai a unei hărţi „vechi”, ce cuprindea
figura unui domnitor alături de reprezentarea comună a celor două provincii
româneşti amintite mai sus. În aceeaşi perioadă amintită mai înainte,
domnitorul Ţării Româneşti, Mihnea Turcitul (1530-1532) fixează o dare
anuală către M-rea Sf. Ecaterina de la Sinai de 15.000 de aspri11.
În 1540, Radu Paisie (iun. 1535-ian. 1545), domnitorul Ţării
Româneşti, acordase deja printr-un hrisov M-rii Sinai, 10.000 de aspri
anual12. Prin 1542-1545, de această dată vornicul Ţării Româneşti, jupânul
Coadă, împreună cu fii săi, Teodosie şi Staicu, dăruiesc un chivot, prelucrat
într-un atelier din Transilvania (inscripţie în limba slavonă) în formă de
biserică cu ornamente gotice târzii13, iar în 1560 «toţi cei ce se întâmplă a fi

9
I.-V. LEB, „Legăturile românilor cu Mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai”, în: StTeol,
4/1987, p. 100; M. BEZA, Urme româneşti în Răsăritul ortodox, ediţia a II-a, Monitorul
Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1937, p. 8.
10
I.-V. LEB, Legăturile…, p. 100; C. BOTORAN, Relaţiile româno-egiptene în epoca modernă
şi contemporană, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1974 , p. 200; C.C. GIURESCU, Istoria românilor,
II, partea I, ed. IV, Bucureşti, 1943, p. 169.
11
DRH, Ţara Românească, III, pp. 102-106 (text slav şi traducere românească), nr. 102, act
din 25 oct. 1530; P.Ş. NĂSTUREL, Le Mont Athos et les roumains. Recherches sur leurs
relations du milieu du XIVe siècle à 1654, col. Orientalia Christiana Analecta, nr. 227, Pont.
Institutum Studiorum Orientalium, Roma, 1986, p. 281.
12
K) MANAFIS( Sina/))), p. 268; DRH, Ţara Românească, IV, pp. 114-115, nr. 89; K)
MANAFIS( Sina/))), p. 391, n. 74.
13
K) MANAFIS( Sina/))), pp. 268, 285, fig. 10; p. 391, nr. 77, 75, 78, 79, 81; V. CÂNDEA,
Mărturii…, II, pp. 65, 10. „Its figurative decoration includes prophets, bishops, soldier saints
and heremits, ranged side by side in rectangular panels, a characteristic of the Wallachian
workshops of the period. The iconographic programme continues with the Sinaitic subject of
the Transfiguration, the Deisis, the pillars of the Church, Peter, Pavel and Andrew, other
Apostles and seraphim. The decoration is completed by the interlacing, with Ottoman subjects
and Late Gothic embellishments, which penetrated from the Dalmatian coast to the
workshops of Herzegovina and from Transylvania to the Danubian provinces and remained in
the Balkans until approximately the middle of the 18th century, together with other styles,
sometimes employed side by side on the same object, as here. This casket shows great
similarities with the work of Dmitar from Lipova in the Sišatovac Monasteri (1550-1551).
Attribution to him would, however, be improbable, since the execution differs in the detail and
the quality is inferior, particularly in the supplementary decoration. Nevertheless, both
kibotia are modelled on works belonging to the beginning of the 16th century” (K) MANAFIS(
Sina/))), pp. 268-269). Jupan Coadă a fost mare vornic al lui Radu Paisie, între 10 ian. 1542 şi
28 febr. 1548 (N. STOICESCU, Dicţionar al Marilor Dregători din Ţara Românească şi
228 lect. dr. Adrian MARINESCU

călugări ai dumnezeieştii şi Sfintei Mânăstiri a Preasfintei Născătoare de


Dumnezeu <…>, categumenul şi ieromonahii şi bătrânii şi ceilalţi în
Hristos fraţi» mulţumesc domniţei Ruxandra pentru ajutorul acordat14. Spun
ei mai departe: «îţi aducem rugăciune şi binecuvântare şi rugăm pe
Dumnezeu ca să fii sănătoasă cu sufletul şi cu trupul, împreună cu Domnul
Domn Alexandru şi cu iubiţii voştri copii, domnul Bogdan, domnul Mi<…>
şi doamnele Anastasia, Anisia şi Marica». Ruxandra a fost o sârguincioasă
sprijinitoare a Răsăritului despre care sinaiţii deja auziseră şi pe care o
aseamănă cu Sf. Elena, mama Sf. Constantin cel Mare15.
În 1569 sunt donate un chivot, danie a episcopului Gheorghe de
Rădăuţi, lucrat în argint aurit într-un atelier din Transilvania (înălţime:
27,2cm; inscripţie în limba slavonă; ornamente gotice târzii)16 şi o cădelniţă,
dar al doamnei Ruxandra, văduva lui Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561,
1564-1568)17 şi mama lui Bogdan (1568-1572), pentru paraclisul Sf. Ioan
Botezătorul de la Sinai, lucrată şi aceasta în argint aurit tot într-un atelier din
Transilvania (inscripţie în slavonă)18. De acum înainte se observă o

Moldova, sec. XIV-XVII, Bucureşti, 1971, p. 79). Autorul ne spune că inscripţia se referă de
asemenea la Marele Comis, comes stabuli, al cărui nume nu i s-a păstrat şi nici nu ar fi
încăput întreg în spaţiul rămas. Badea Zălbău a ţinut această funcţie între 10 sept. 1539-apr.
1545 (N. STOICESCU, Dicţionar…, p. 30). Arta cu care a fost prelucrat şi împodobit chivotul
românesc este superioară şcolii lui Dmitar din Lipova, ale cărui lucrări sunt mai puţin
înzestrate decorativ şi artistic şi mai puţin şlefuite. Vezi şi B. RADOJKOVIC, D. MILOVANOVIC,
Masterpieces of Serbian Goldsmiths' Work. 13th-18th century, exhibition catalogue, Victoria
and Albert Museum, London, 1981, pp. 10, 12, 62-63; B. RADOJKOVIC, Srpsko Zlatarstvo XVI
i XVII veka, Novi Sad, 1966, pp. 115-117, fig. 52, 53 (K) MANAFIS( Sina/))), p. 391, n. 79). În
ceea ce priveşte datarea chivotului, autorul ne trimite la un alt chivot, de la M-rea Bistriţa,
datând din cca. 1500 (C. NICOLESCU, Arta metalelor preţioase în România, Bucureşti, 1973,
fig. 89) şi relicvariul Sf. Nifon de la M-rea Dionisiu din Muntele Athos (M. BEZA, Urme…, p.
52; U) SMIRNAKIS( To. {Agion :Oroj Sina/( Atena, 1988, p. 509). (K) MANAFIS( Sina/))), p.
391, n. 81).
14
Hurmuzaki, XIV-III, I, pp. 1-2.
15
«Am auzit, prea-strălucită doamnă a noastră, iubitoarea de virtute pornire şi mărinimia ce
ai astfel către sfintele şi de Dumnezeu călcatele locuri pe care Domnul nostru Iisus Hristos
le-a călcat cu sfinţii săi ucenici şi apostoli şi cu preasfânta stăpâna noastră Născătoare de
Dumnezeu pentru mântuirea lumii şi <…> doreşti înoirea sfintelor biserici, ca şi cea de
Dumnezeu încununată şi asemenea cu apostolii Împărăteasă Sfânta Elena...».
16
J.G. HERZOG ZU SACHSEN, Das Katharinenkloster am Sinai, Leipzig-Berlin, 1912, p. 19,
fig. 24; K) MANAFIS( Sina/))), pp. 269-270, 289, fig. 15; p. 391, n. 91-92; V. CÂNDEA,
Mărturii…, II, p. 66, nr. 11. „The sides have cast plant decoration and, in two bands, the
Greek dedicatory inscription. Three turrets with complex cast pierced Gothic architectural
elements culminating in a plain finial topped with a cross rise from the cover. The edge of the
cover has plant decoration with Gothic crochets” (K) MANAFIS( Sina/))), pp. 269-270).
17
A închinat Sinaiului m-rile Sf. Paraschiva şi Frumoasa din Iaşi (N. IORGA, Bizanţ după
Bizanţ, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972, p. 163; K) MANAFIS( Sina/))), p. 391, n.
87).
18
„The censer rests on a cylindrical foot on a six-lobed base. On the shallow hemispherical
bowl virtually the sole decoration is the dedicatory inscription in Slavonic. In contrast with
the austere lower section is the high cast cover, on three levels, in the form of a church with
Legături ale domnitorilor români cu Sinaiul 229

intensificare a donaţiilor. În 1568-1569 Alexandru II Mircea (iun. 1568-apr.


1577), doamna Ecaterina şi fiul lor, Mihnea, ctitoriseră deja la Sinai
paraclisul Sf. Ioan Botezătorul, dăruindu-i totodată, aşa cum precizează o
inscripţie grecească «sate, pământ şi venituri din Valahia»19. Tot atunci este
posibil să fi donat şi Evanghelia ce poartă inscripţia: «Muntelui Sinai, din
partea mult evlaviosului Domn, Io Alexandru Voevod a toată Ungrovlahia şi
a Doamnei Ecaterina»20.
Între 1577-1583 găsim închinată Sinaiului M-rea Sf. Ecaterina din
Bucureşti, iar spre sfârşitul secolului Petru Şchiopul al Moldovei (oct. 1582-
aug. 1591: a treia oară) depune la Sinai o mare sumă de bani, ca să-şi asigure
retragerea la timpuri grele21. Din sec. al XVI-lea (1583-1584) există un
Tetraevanghel cu ferecătură de argint, danie a lui Mihail, mare vornic al
Ţării Româneşti şi a soţiei sale Marina (inscripţie slavonă, sept. 1583 - mart.
1584)22. Un uric din 10 apr. 1587 atestă că:

«Petru vv. Moldovei întăreşte Mânăstirii de la muntele Sinai, 6 fălci


de vie în Dealul Porcului, cu crame, pivniţă de piatră, teasc şi case,

its complex pierced Gothic architectural decoration. The plain multi-faced finial at the top
serves to create a balance between the impressions given by the decorated and undecorated
surfaces. The four-sided part of the handle, in contrast to the whole, has fine Ottoman flower
ornaments” (K) MANAFIS( Sina/))), p. 269).
19
V. CÂNDEA, Mărturii..., p. 242; M. BEZA, Urme…, pp. 8, 104, 107; I.-V. LEB.,
Legăturile…, p. 100; K) MANAFIS( Sina/))), pp. 269, 391 n. 82; N. IORGA, „Evangheliarul lui
Alexandru Vodă Mircea la Muntele Sinai”, în: BCMI, 27/1934, p. 85, fig. 1; V. CÂNDEA, C.
SIMIONESCU, Prezenţe culturale româneşti, Istambul, Ierusalim, Paros, Patmos, Sinai, Alep,
Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1982, p. 115. În K) MANAFIS( Sina/))), p. 391, n. 82, se arată ca
greşită data întemeierii paraclisului în anul 1576 aşa cum susţin M. BEZA, Urme..., p. 8 şi
Perigrafh. tou/ Qeobadi,stou :Orouj Sina/…, Veneţia, 1817, (retipărire Atena 1978), p. 135.
Faptul donaţiei domniţei Ruxandra a unei cădelniţe pentru acest paraclis vine în susţinerea
zidirii acestuia între 1568-1569.
20
I.-V. LEB., Legăturile…, p. 100; M. BEZA, Urme…, pp. 103-106; M.H.L. RABINO, Le
Monastère de Sainte Cathérine (Mount Sinai), Souvenirs épigraphiques des anciens pélerins,
Le Caire, 1935, p. 46; C. NICOLESCU, Arta…, fig. 66. K) MANAFIS( Sina/))), p. 269, 391, n. 83.
O altă îmbrăcăminte de Evanghelie a fost donată de marele dvornic Mihail din Ţara
Românească (sept. 1583-mart. 1584) şi de soţia lui Maria (K) MANAFIS( Sina/))), p. 391, n.
84). Nu se ştie precis însă dacă voievodul român a donat în acelaşi timp îmbrăcămintea
Evangheliei cu preţiosul manuscris grecesc al ei, ce datează din sec. al XI-lea. În ceea ce
priveşte descrierea îmbrăcăminţii: „The Crucifixion and the Transfiguration, with its
connection with Sinai, are the principal scenes on the boards; these are framed by
rectangular panels containing busts of prophets, Evangelists, saints and anchorites. This
cover, which is not the only one of its kind preserved in the Monastery, has the characteristics
of a group of works from Wallachian workshops of the 16th century: the lining up of the
severe, inflexible, schematic forms, without mass, around the central scene, and low relief on
the ring-punched background, which is decorated with schematic plant forms, to a greater or
lesser degree influenced by Ottoman models” (K) MANAFIS( Sina/))), p. 269).
21
I.-V. LEB, Legăturile…, p. 100; N. IORGA, Oameni şi fapte din trecutul românesc,
Bucureşti, 1935, p. 23.
22
K) MANAFIS( Sina/))), pp. 269, 391, n. 84; V. CÂNDEA, Mărturii…, II, p. 64.
230 lect. dr. Adrian MARINESCU

pentru pomenirea domnului, a doamnei, a copiilor lui, a părinţilor lui,


a tuturor domnilor dinainte, a hatmanului Balica şi a soţiei sale Ana.
Aceste vii fuseseră dăruite lui Balica numit Melentie, hatman, care a
zidit biserica Mihail şi Gavril în Galatia şi a închinat-o metoh
Mânăstirii Sinai. Credinţa voevodului şi a fiilor săi Vlad şi Ştefan vv».

Găseşte cu cale să închine şi aceste vii tot M-rii Sinai, la care avea atâta
evlavie credinciosul hatman, «spre pomenirea răposaţilor pan Balica şi Ana
şi pentru pomenirea acelor care de la început au agonisit şi făcut aceste
vii»23.
Alexandru Vodă cel Rău (aug. 1592-sept. 1593), domnul Ţării
Româneşti dă şi el un hrisov (1592) prin care închină «averi şi venituri» din
Ţara Românească paraclisului Sf. Ioan Botezătorul de la Sinai24. La 10 apr.
1593, şi domnitorul Aron Vodă Tiranul (sept. 1591-iun. 1592) închină
Sinaiului satul «Turtuleşti, la gura Prutului, în ţinutul Ghigheciului». Tot
spre sfârşitul sec. al XVI-lea şi începutul sec. al XVII-lea, a avut loc un
schimb de corespondenţă între patriarhul Meletie Pigas şi Ieremia Movilă
(aug. 1595-mai 1600), ca de altfel şi cu alţi mitropoliţi din Ţările Române,
scrisori care au ajuns în biblioteca mânăstirească de la Sinai25. Ar fi
interesant de aflat modalitatea şi pricina pentru care au ajuns acestea acolo.
În 1593,

«Aron vv. Moldovei întăreşte Mânăstirii de la muntele Sinai, pentru


pomenirea înaintaşilor săi şi pentru sănătatea şi mântuirea sa, a
doamnei şi copiilor săi, satul Giurgiuleşti, la gura Prutului, ţinutul
Ghigheciului, dăruit starostelui de Petru vv. cel Bătrân»26,

iar în 2 aug. 1597 Ieremia Movilă

«împreună cu Gheorghie Movilă mitropolitul Sucevei, Agafton


episcopul Romanului şi Amfilohie episcopul Rădăuţului, întăreşte
metohului sinaiţilor, satul Ulmi cu iaz şi mori pe Bahlui, fost domnesc,
ascultător de ocolul Cotnarilor. Credinţa voievodului, a fiului
Constantin vv. şi a fiicelor Erina, Maria şi Ecaterina»27.

Tot Ieremia Movilă donează Sinaiului în 1598 o Evanghelie cu coperţi


în aramă bătută:

23
DIR, Moldova, III, pp. 348-349, nr. 425.
24
Hurmuzaki, XIV-I, CLXIII, p. 93.
25
I.-V. LEB, Legăturile…, p. 101; D.G. IONESCU, Relaţiile Ţărilor Române cu Patriarhia de
Alexandria, Bucureşti, 1935, p. 4, nr. 1.
26
DIR, Moldova, IV, pp. 78-79, nr. 97 (cu data: 10 apr.; Catalogul…, Moldova, I, p. 226, nr.
928).
27
DIR, Moldova, IV, p. 176, nr. 233.
Legături ale domnitorilor români cu Sinaiul 231

«Ruga robului lui Dumnezeu Ioan Ieremia Moghilă Voievod, a


doamnei şi a fiilor săi. Anul 1592. S-a împodobit această Evanghelie
cu cheltuiala prea cuviosului şi prea înălţatului Domn Ioan Ieremia
Voevod a toată Ungrovlahia şi a prea cuvioasei doamne Elisaveta şi a
fiului său Ioan Constantin Voevod. Într-anul 7106 luna mart.».

Evanghelia poartă stema Moldovei şi are text capital grecesc28.


Vedem deci cum cel puţin de la începutul celei de a doua jumătăţi a sec.
al XVI-lea putem vorbi de o consistenţă a relaţiilor româno-sinaite. Chiar
dacă la această dată nu avem prea multe mânăstiri, schituri sau averi
româneşti închinate la Sinai, aşa cum vor exista în prima jumătate a sec. al
XVII-lea, totuşi închegarea relaţiilor dintre aceşti doi poli ai creştinismului
oriental se realizase deja. Documentele pe care le avem justifică aceasta.
Menţiunile documentare de mai sus nu reprezintă decât o parte a raporturilor
ce s-au succedat în sec. al XVI-lea între români şi sinaiţi. Sigur este că cel
mai mult au avut de câştigat, din punct de vedere material călugării din
Sinai. Pentru români a fost mai important câştigul duhovnicesc, precum şi o
anumită implicare în politica răsăriteană.

Sec. al XVII-lea
La începutul acestui secol (1601-1602), Sinaxa sinaită a trimis în Ţara
Românească «un călugăr al lor bătrân, anume Luchian, aici în ţară la
metohul lor din Bucureşti, la Maxim egumenul şi la Vasile vistiernicul,
ginerele lui Pană vistiernicul, care era ctitor în locul lui Pană vistiernicul,
socrul său» în rezolvarea vânzării moşiei de la Bereşti29. În această perioadă,
în anul 1606, Simion Movilă al Moldovei (iul. 1606-sept. 1607) «dăruieşte
lui Necula dascăl un loc de casă cu dugheană în oraşul Iaşi lângă dughenile
călugărilor de la Sinai»30, dovadă a aşezării lor în Ţările Române timp în
care, tot la Iaşi, biserica Sf. Paraschiva este închinată ca metoh la Sinai (21
dec. 1610) de către Constantin Movilă (dec. 1607-dec. 1611: a doua oară),
domnul Moldovei. Închinarea s-a făcut cu încuviinţarea mitropolitului
Anastasie Crimca (1608-1629), a lui Mitrofan al Romanului, Efrem al

28
†DEISIS TOU DOULOU TOU QU IWANNOU IEREMIOU MWGILA BOEBODA AMA
SUMBIOU K) TWN TEKNOU AUTOU ETOS a)f)y)H) VEkosmh,qh to.n paro.n Euvagge,lion
diV evxo,dwn tou/ euvsebesta,tou kai. e`ndoxwta,tou Auvqe,ntoj VIwa,nnou VIeremi,ou Boebo,da pa,shj
Moldoblaci,aj kai. th/j euvsebesta,thj Do,mna auvtou/ VElhsa,bra kai. tou/ ui`ou/ VIwa,nnou
Kwnstanti,nou Boebo,da( evn e;tei 7106 mhni. Marti,w (M. BEZA, „Urme româneşti la Atena şi
Ierusalim”, în: ARMSL, Seria III, Tomul IX, 1938-1940, p. 214; I.-V. LEB, Legăturile…, p.
101). Vezi şi M. BEZA, Urme..., fig. p. 7 şi 12; N. IORGA, „Noi obiecte de artă găsite la
Ierusalim, la mânăstirea Sf. Sava şi la Muntele Sinai”, în: BCMI 24/1931, pp. 184-185; D.
PAPASTRATOS, O σιναίτης Χατσηκιριακής..., p. 43, 135.
29
C. BOBULESCU, Cronica..., 1927, p. 12.
30
DIR, Moldova, II, p. 71, nr. 79.
232 lect. dr. Adrian MARINESCU

Rădăuţilor şi Iosif al Huşilor31.


În 1628, mart. 28, Miron Barnovschi Movilă (ian. 1626-aug. 1629)
«scuteşte satul Ulmi, ţinutul Hârlău, al Mânăstirii Sf. Vineri, de orice dare
către domnie şi, chiar de s-ar întâmpla şi moarte în acest sat, să nu aibă aici
nici o treabă vornicii cei mari şi toate dările să fie date egumenului
Mânăstirii, care va trimite toţi banii adunaţi Mânăstirii Sinai, unde este
închinată numita Mânăstire»32. La 22 febr. 1633 Alexandru Iliaş (dec. 1631-
apr. 1633: a doua oară), împreună cu Varlaam, mitropolitul Sucevei,
Dionisie, episcopul Romanului, Evloghie, episcopul Rădăuţilor şi Mitrofan,
episcopul Huşilor, întăreşte M-rii Sfânta Paraschiva din Iaşi, metoh la Sinai,
scutirea satului Ulmi, ţinutul Hârlău, de darea mare şi de cea mică, de zloţi,
de casă, de lei, iliş, sulgiu, oaste, lucru domnesc; globnicii, marii vornici,
duşugubinarii să nu intre în sat, iar egumenul să ia acele dări şi să trimită
banii M-rii Sinai33. Matei Basarab (sept. 1632-apr. 1654) «dăruieşte
Mânăstirii de la Muntele Sinai, obroc, 30 galbeni anual, şi călugărilor care
vin 6 galbeni aspri, să-i fie de întărire şi călugărilor de hrană, iar lui şi
părinţilor lui pomenire (7 mart. 1641)»34.
Implicarea domnitorului Vasile Lupu (apr. 1634-apr. 1653) în „disputa
sinaită” începe în urma unei scrisori35 a sinodului patriarhal din Alexandria,
trimisă din Memfis (Egipt) domnitorului român, în iun. 1648, în care i se
face această adresare, unică spaţiului în care românii erau prezenţi:
«Prea evlavioase, prea creştine, de Dumnezeu cununate, de
Dumnezeu păzite, prea înţelepte, cu prea înaltă minte, cu de la
Dumnezeu mare har, de Dumnezeu cinstite, de Dumnezeu slăvite, de
Dumnezeu apărate, prea drepte, prea ascultate, prea vestite, divine,
prea slăvite, prea strălucite, prea drepte, prea milostive, de trei ori
fericite, prea credinciosule în Dumnezeu, mare Domn a toată
Moldovlahia, doamne, doamne Io Vasile Voevod, nu vom înceta pe
cea de Dumnezeu încununată frunte a ta, dreapta izvorâtoare de har,
şi frumoasele picioare ale seninătăţii Tale cu mare poftă şi cu sufletul
aprins în gând şi cu inima, noi, toţi smeriţii şi nevrednicii robi ai
evlaviei tale, ieromonahi, preoţi, ierodiaconi şi monahi şi tot celălalt
popor creştin al Domnului din prea sfântul apostolicesc şi
patriarhicesc Scaun al Alexandriei, care ne aflăm în Egipt, şi rugăm
neîncetat, zi şi noapte, pe de viaţă dătătorul şi atotputernicul Domn
să-ţi dea sănătate întru mulţi ani, fericire fără necaz, mântuire
statornică, gloria cea mai minunată, biruinţă asupra duşmanilor
văzuţi şi nevăzuţi şi orice altă fericire şi mulţămire, pe pământ şi în
cer, şi să-ţi hărăzească şi să-ţi crească pre de Dumnezeu păzitele tale
beizadele ca să-ţi împodobească prea înălţatul scaun neam de neam

31
I.-V. LEB, Legăturile…, p. 101; V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 242; M. BEZA, Biblioteci…, p.
213; N. IORGA, Două hrisoave…, pp. 2-10; DIR, Moldova, II, pp. 336-339.
32
Catalogul…, Moldova, II, p. 98, nr. 412.
33
Catalogul…, Moldova, II, p. 184, nr. 858.
34
Catalogul…, Ţara Românească, V, p. 153, nr. 327.
35
Hurmuzaki, XIV-III, X, pp. 16-21.
Legături ale domnitorilor români cu Sinaiul 233

până la împlinirea veacului şi să te învrednicească după o bătrâneţe


foarte adâncă şi senină în corul cel veşnic al prea evlavioşilor, prea
ortodocşilor şi asemenea cu apostolii Sfinţi Împăraţi Constantin şi
Elena, deoarece Domnul cel prea bun te-a arătat ca pre un alt crainic
şi moştenitor purtător de lumină în aceste veacuri de pe urmă, ca să
ridici şi să sprijini tot neamul prea nenorocit al grecilor şi toate, pe
rând, sfintele Biserici ecumenice, cum ai făcut cu ale tale nesfârşite şi
îmbelşugate eleimosine, precum şi cu ale tale plăcute lui Dumnezeu
sfaturi şi înalte virtuţi care au strălucit în toată lumea de subt soare,
precum a înviat şi a înălţat şi a ridicat sus acest prea sfânt Scaun
apostolicesc şi patriarhicesc al evanghelistului Marcu din Alexandria
prin aceea că te-a călăuzit şi te-a luminat Domnul tuturor bunurilor
să ajuţi şi să te lupţi mult prin vorbe, fapte şi nemăsurate cheltuieli...».

Sinaiţii scriseseră înainte de 10 aug. 1645 domnitorului român,


menţionând că sub patriarhii Alexandriei Ioachim, Silvestru şi Meletie au
liturghisit neîmpiedicaţi, fără contrazicere, cu tot felul de drept în «acel
metoh» (= din Cairo) şi numai «bătrânul patriarh Chiril» a fost împotrivă.
Totodată, au trimis pe Teofan, egumen de Sinai, şi pe mitropolitul Averchie,
fost de Beroe, să explice că au liturghisit acolo de la început. Vasile Lupu,
cunoscând acestea şi că drepturile sinaiţilor proveneau «de la împăratul
Justinian», a socotit că este bine ca sinaiţii să nu fie împiedicaţi.
Nichifor al Alexandriei (1639-1645), vine atunci la Iaşi şi spune
domnitorului că «va fi distrus» scaunul patriarhal şi că niciodată «n-a fost
dat şi îngăduit de cineva a se face acolo [= metocul sinait din Cairo]
liturghie». Vasile Lupu hotărăşte să trimită un reprezentant al său care să
cerceteze problema la faţa locului, însă renunţă deoarece Nichifor moare
între timp în Moldova. Este înlocuit de Ioanichie (1645-1657) cunoscut de
altfel bine de domnitorul moldovean. Acesta, ucenic al lui Chiril Lukaris,
recunoscuse mai înainte, înaintea domnitorului, drepturile sinaiţilor. Acum
însă, vine şi se contrazice, arătând tomos-urile a 3 patriarhi – Timotei
Ecumenic, Sofronie de Ierusalim şi Ioachim de Antiohia –, care hotărau să
nu se săvârşească slujbă acolo. Totodată, prezintă şi actul semnat de stareţul
Ioasaf al Sinaiului, prin care, la 18 mai 1622, se supunea afuriseniei şi
anatemei dacă va sluji acolo. În acest moment patriarhii ceilalţi reacţionează,
la cererea sinaiţilor bineînţeles, care vor fi sprijiniţi de Ierusalim şi de
Constantinopol, acesta din urmă obligat fiind, Antiohia făcând front comun
cu Alexandria. Atunci are loc următorul schimb de scrisori:
- 10 aug. 1645, scrisoare a lui Vasile Lupu către sinaiţi, în privinţa
disputei sinaiţilor cu Gherasim, patriarhul Alexandriei (1620-1636)36;
- 17 ian. 1646 scrisoare a sinodului patriarhal din Constantinopol către
Vasile Vodă Lupu, în problema metohului sinait din Cairo37;
- iun. 1648, Cairo, scrisoare sinodală trimisă lui Vasile Lupu38;

36
Hurmuzaki, XIV-III, IX, pp. 12-15.
37
Hurmuzaki, XIV-I, pp. 181-182.
38
Hurmuzaki, XIV-III, X, pp. 16-21.
234 lect. dr. Adrian MARINESCU

- 8 aug. 1651, Vasile Lupu scrie patriarhului ecumenic, explicând


neînţelegerile M-rii Sinai cu patriarhul Ioanichie al Alexandriei39;
- 8 aug. 1651, domnitorul român adresează o scrisoare şi patriarhului
Alexandriei, Ioanichie40;
- după 8 aug. 1651, mărturisire a lui Ioanichie al Alexandriei, faţă de
învinuirile lui Vasile Lupu41.

La 9 apr. 1652, aducându-se tomos-ul sinodal, o scrisoare pecetluită de


la episcopul Sinaiului şi o alta de la domnitorul român, a urmat o brutală
intervenţie a turcilor în Patriarhia Alexandriei.
Înainte de 1660, găsim la Sinai o cruce cu ceas, din argint aurit, cu
sculpturi în lemn încastrate şi ornamentate în email, provenind dintr-un
atelier din Transilvania, lucrată de meşterul Michael Renner (iniţialele T.M.
sunt însemnate pe cutia de metal). Este o donaţie a stareţului Ioasaf42. În ziua
de 28/29 aug. 1657, avem însă o menţiune interesantă a lui Paul de Alep,
care arată că, în momentul în care patriarhul Macarie vizitează M-rea Sf.
Ecaterina din Bucureşti, acolo erau «un egumen şi călugării de la muntele
Sinai»43. La 15 apr. 1662 (7170), Eustratie Dabija Voevod (sept. 1661-sept.
1665), întregind lista predecesorilor săi, întăreşte M-rii Sf. Paraschiva din
Iaşi, «metoh al Mânăstirii Sf. Ecaterina de la muntele Sinai», «stăpânirea
asupra satului Ulmi, scutit de darea mică şi mare, zloţi de casă, lei, iliş,
sulgiu, unt, ceară, de lucru». Globnicii şi deşugubinarii să nu intre în sat. Să
dea numai haraciu o dată pe an fără pecetluit44. Acelaşi voievod, anul
următor, în ziua de 20 febr.,

«împreună cu Sava, mitropolitul Sucevei, Dositei episcop de Roman,


Teofan episcop de Rădăuţi şi cu Serafim episcop de Huşi, întăreşte
uric Mânăstirii Galata de Jos, din târgul Iaşi, metoh la muntele Sinai,
stăpânirea peste satul Ulmii, cu iaz şi cu mori pe Bahlui, 20 de liude
scutiţi de lucru, de dări, de 200 de orţi pentru gorştina din venitul
domnesc; scuteşte 500 de stupi, 500 de porci ţărăneşti de gorştină;
satul a fost dăruit Mânăstirii cu uric de Petru vv., şi întărit de Ieremia
vv., Simion vv., Gaşpar vv., Moise vv., Barnovschi vv., Ştefan Vasile
vv., pentru pomenirea şi sănătatea domnului, a doamnei sale
Ecaterina şi a copilei lui Maria»45.

Tot în anul 1663, la 17 apr., acelaşi domnitor dă Sinaiului un hrisov,

39
Hurmuzaki, XIV-III, XI, pp. 21-25.
40
Hurmuzaki, XIV-III, XII, pp. 25-28.
41
Hurmuzaki, XIV-III, XIII, pp. 28-30.
42
K) MANAFIS( Sina/))), pp. 276-277, 298, fig. 27, 29; p. 393, n. 169-170; V. CÂNDEA,
Mărturii…, II, p. 66.
43
C. BOBULESCU, Cronica…, p. 18; „Călătoria lui Paul de Alep”, în: Călători străini despre
Ţările Române, vol. VI, p. 228.
44
Catalogul…, Moldova, III, p. 182, nr. 797.
45
Catalogul…, Moldova, III, p. 210, nr. 935.
Legături ale domnitorilor români cu Sinaiul 235

socotit „perla hrisoavelor” (ma,na tw/n crusobou,llwn) pentru modul în care


este împodobit46. Şi Radu Leon (febr. 1664-mart. 1669) înzestrează în 1667
renumita M-re cu unele bunuri47, iar la data de 8 ian. 1668, Alexandru Iliaş
(mai 1666-nov. 1668)

«împreună cu arhiepiscopul Atanasie de la Muntele Sinai, Ghedeon,


mitropolitul Sucevii, Dosoftei episcopul Romanului, Serafim episcopul
de Rădăuţi şi Ioan episcop de Huşi, dăruieşte Mânăstirii de la Sinai
cu hramul Schimbarea la Faţă, venitul din satul Gligheni, ţinutul Iaşi,
pe care îl scuteşte de: dare, zloţi, lei, taleri, ughi, iliş, sulgiu, unt,
ceară, camănă, bezmăn; porunceşte globnicilor, deşugubinarilor,
olăcarilor şi podvodarilor, dăbilarilor, gorştinarilor şi deseatnicilor
să nu intre în acel sat, satul să dea însă haraciu o dată pe an.
Călugării de la Mânăstirea Sf. Vineri să ia deseatina şi gorştina de la
numitul sat pentru 100 de oi, 100 de stupi şi 500 de porci ţărăneşti.
Satul a fost dania lui Bârlădeanul, mare logofăt şi a soţiei lui Ana,
pentru pomenire»48.

În 6 mart. 1669, Gheorghe Duca Voievod (dec. 1668-dec. 1671: a doua


oară)

«împreună cu Ghedeon mitropolitul Sucevei, Dosoftei episcop de


Roman, Serafim episcop de Rădăuţi şi cu Ioan episcop de Huşi,
întăresc Mânăstirii Galata de Jos, metoh la muntele Sinai, stăpânirea
asupra satelor Verejeni şi Heciul din ţinutul Soroca, scutite de: dare,
zloţi, lei, ughi, iliş, sulgiu, unt, camănă, bezmăn; călugării să ia
gorştina de la 100 de oi domneşti şi 500 de porci ţărăneşti, precum şi
deseatina de la 100 de stupi; globnicii, deşugubinarii, olăcarii,
podvodarii să nu intre în aceste sate; să dea numai haraciul o dată pe
an. Domnul şi familia lui să fie pomeniţi. Din venitul satelor să trimită
călugării o parte la Muntele Sinai, pentru tămâie şi făclii» 49.

La 8 apr. 1669, marele logofăt Solomon Bârlădeanu împreună cu


jupâneasa lui Ana donează M-rii Sinai satul Gligheni, de pe Prut, ţinutul Iaşi,
«cumpărătura lor de la Ciogoleşti»50. Gheorghe Duca (1668-1678; 1673-
1678 Ţ.R.) întăreşte acest sat printr-un uric M-lor Sf. Vineri din Iaşi şi
Galata de Jos, scutindu-l de zloţi, dăjdii, lei, taleri, galbeni, iliş, sulgiu, unt şi

46
}En cruso,boullon tou/ Euvstrati,ou Dampi,za bo,da( to. o`poi/on ovnoma,zetai ma,na tw/n
crusobou,llwn me. to. na. fanerw,nh| dia. tai/j mousi,aij kai. dia. tou.j Katzibe,louj gra,fei kai.
dia. to. cota,ri th/j prose,lnitzaj evpi. e;toj 7171 VAprilli,ou 17 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p.
100 - ms. 2255).
47
I.-V. LEB, Legăturile…, p. 101; M. BEZA, Urme…, p. 123.
48
Catalogul…, Moldova, III, p. 338, nr. 1576.
49
Catalogul…, Moldova, III, p. 372, nr. 1742.
50
Catalogul…, Moldova, I, p. 282, nr. 885.
236 lect. dr. Adrian MARINESCU

ceară, camănă şi bezmăn. Actul se găseşte şi în arhiva sinaită51. Şi acesta este


un hrisov de o realizare artistică deosebită.
Prin 1682, Mihai Cantacuzino, împreună cu mama şi cu sora sa, face o
călătorie la Sinai şi Ierusalim. Pelerinajul lor este amintit de patriarhul
Samuil al Alexandriei (1710-1743). Se pare că în drum spre Sinai li s-a
alăturat şi mitropolitul Varlaam al Ţării Româneşti (1672-1679) care ajunge
în aceeaşi perioadă la Sf. Ecaterina52.
În treburile sinaiţilor se amestecă acum Alexandru Mavrocordat, care
intervine în conflictul pe care Ioan Cariofil îl are cu patriarhul Dositei al
Ierusalimului (1669-1707) în privinţa M-rii Sinai53. După 1688, patriarhul
Constantinopolului întăreşte închinarea către Muntele Sinai a ctitoriei lui
Constantin Brâncoveanu (oct. 1688-mart. 1714), M-rea Adormirea din
Râmnicul Sărat54. În sept. anul următor, Calinic al II-lea patriarhul
Constantinopolului, scrie mitropolitului Ungrovlahiei şi celor supuşi lui
«pentru Anania de Sinai». Actul este semnat şi de Atanasie al Antiohiei şi
Dosoftei al Ierusalimului55.
În mai 1690, Constantin Brâncoveanu scrie la rândul lui mitropolitului
Clement al Adrianopolului, în legătură cu «atitudinea nepotrivită a
sinaiţilor»56. În acelaşi an, la data de 20 dec., Anania, fost arhiepiscop de
Sinai, scrie lui Brâncoveanu justificându-se pentru atitudinea sa57.
Constantin Brâncoveanu scrie lui Dositei al Ierusalimului despre «afacerea
călugărilor de la Muntele Sinai»58. Un portret în ulei al domnitorului
muntean din 1696, se găseşte astăzi la Sinai59. Tot în 1696 avem o scrisoare
prin care se întăreşte închinarea M-rii Adormirea din Râmnicul Sărat la
Sinai60 şi o scrisoare a arhiepiscopului de Sinai despre această M-re din Ţara
Românească61. Autorul acestei scrisori este bineînţeles stareţul sinait
Ioanichie care între 1695-1696 s-a aflat în Ţara Românească. În 30 ian. 1700

51
}En cruso,boullon tou/ Dou,ka bo,da( to. o`poi/on ovnoma,zetai kai. auvto. ma,na tw/n
crusobou,llwn me. to. na. dialamba,nh| merikw/n mousiw/n ta. ovno,mata evpi. e;toj 7177 VAprili,ou 8
(K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 100 - ms. 2255).
52
I.-V. LEB, Legăturile…, pp. 103, 106.
53
I.-V. LEB, Legăturile…, p. 103; D.D. RUSSO, Studii istorice greco-române, pp. 183-191.
54
Hurmuzaki, XIV-I, CCCXXXIV, p. 266.
55
Hurmuzaki, XIV-I, p. 270.
56
Hurmuzaki, XIV-I, CCCXLII, pp. 272-274.
57
Hurmuzaki, XIV-I, CCCXLIII, pp. 274-277.
58
Hurmuzaki, XIV-I, CCCLXI, pp. 297-299.
59
I.-V. LEB, Legăturile…, p. 103; V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 247; M. BEZA, Biblioteci…, p.
215; M. BEZA, Urme…, p. 12; J.G. NANDRIŞ, „The Role of „Vlah”...”, pp. 605-610; V.
CÂNDEA, C. SIMIONESCU, Prezenţe…, pp. 110-111; Muzeul Naţional de Artă, copie, ulei pe
pânză, circa 1930-1932. Acest portret poartă următorul text: Constantinus Brankovan
Supremus Valachiae Transalpinae Princeps Aetis (sic) 42. A<nn>o D<omi>ni 1696. I.-V.
Leb spune că „portretul se află astăzi în Muzeul de artă brâncovenească de la Mogoşoaia”.
60
Hurmuzaki, XIII, p. XXXVII.
61
Hurmuzaki, XIII, 2, pp. 339-341.
Legături ale domnitorilor români cu Sinaiul 237

este dat un hrisov prin care se arăta închinarea acestei M-ri româneşti la
Sinai62.
La data de 2 aug. 1697 (7105), domnitorul Ieremia Movilă (aug. 1595-
mai 1600) dăduse deja un hrisov, se pare pentru schitul Jitia (dia. th.n
zi,zia)63.

Sec. al XVIII-lea
La 9 dec. 1708, exarhii Lavrentie şi Simion, aflaţi în vizită la M-rea
Adormirea din Râmnicul Sărat, scriu lui Atanasie, arhiepiscopul de la Sinai,
dând şi diverse informaţii despre Ţara Românească şi Rusia64. Se tipăresc în
1713 cărţi cu caracter duhovnicesc, ca Învăţăturile creştineşti sau Floarea
Darurilor, care sunt traduse de un anume Filotei, un român menţionat în
documente cu titlul de «Sinaitul»65 (de la Sinaia românească?). Tot în acest
an, la 6 dec., se emite un hrisov al lui Nicolae Alexandru Mavrocordat (sept.
1711-dec. 1715), care prevede ca un egumen sinait să ia 100 de groşi din
vamă şi să-i trimită la Muntele Sinai66. În anul 1716 s-a donat Sinaiului o
pafta, lucrată într-un atelier din Braşov de meşterul Stephan Waltzer.
Aceasta se găseşte astăzi în colecţia de obiecte a Mânăstirii67. Din anul 1718
(7226), găsim la Sinai un alt hrisov, de această dată al lui Ioan Mihai
Racoviţă (1715-1726), privind (diverse) socoteli68, iar la 18 sept. 1720,
Nicolae Mavrocordat (1709-1710) închină printr-un hrisov M-rea Mărgineni
M-rii Sf. Ecaterina de la Sinai69. La 21 mart. 1727 (7235), un hrisov al lui
Grigore II Ghica Vodă (sept. 1726-apr. 1733), prevedea ca Muntele Sinai să

62
Orig. perg. I/18, 19, XII/19, ms. 724, f. 544v-547, Actele Secţiei Bunuri Publice, Bucureşti,
1951.
63
}En cruso,boullon tou/ ~Ieremi,ou Mobh,la bo,da dia. th.n zi,zia evpi. e;toj 7105 Auvgou,stou 2 &
1697 m)C) (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 100 - ms. 2255).
64
V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 243, nr. 109; D) PAPASTRATOS, Ο σιναίτης…, pp. 105-106.
65
C. BOBULESCU, Cronica..., p. 21.
66
}En cruso,boullon tou/ Nikola,ou VAlexa,ndrou bo,da( to. o`poi/on dialamba,nei dia. ta. 100
gro,sia na. ta. pai,rnh| o` h`gou,menoj avpo. to. ba,ma kai. na. ta. ste,lnh| eivj to. Si,naion :Oroj evpi.
e;toj 7222 Dekembri,ou 6 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 100 - ms. 2255).
67
Paftaua este din argint (L 23 cm), are o inscripţie în limba latină şi gravată imaginea
alegorică „Pacea şi Războiul”. V. CÂNDEA, Mărturii…, II, p. 66; J. BIELTZ, L’Art des orfèvres
saxons de Transylvanie, Bucureşti, 1957, p. 35; K) MANAFIS( Sina/))), pp. 277, 305 - fig. 410.
68
}En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Mica.hl Rakobi,tza bo,da dia. sokotelni,kouj evpi. e;toj 7226
(K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 100 - ms. 2255).
69
Hrisovul original românesc se găseşte la Muzeul Istoric Naţional din Grecia; M. BEZA,
Biblioteci mânăstireşti…, p. 213; M. BEZA, Urme…, pp. 10, 123-126, 196-197; V. CÂNDEA,
Mărturii…, I, p. 427, nr. 371, p. 243, nr. 113; N. IORGA, Două hrisoave..., pp. 13-18; Arh. St.
Buc. fond Acad. Rom. LIII/26; V. CÂNDEA, C. SIMIONESCU, Prezenţe..., p. 136, fig. 141; p.
137, fig. 142; p. 143, fig. 149.
238 lect. dr. Adrian MARINESCU

ia 100 de groşi din vamă70.


La 1 ian. 1728, din localitatea Sibiu este dată o chitanţă de milostenie
de la Paisie protosinghelul, sinait (Pai<sioj prwtosu,gkelloj( Sinai<thj)71, iar
de la 20 febr. 1730 (7238), există un catastih cu pecete al lui Grigorie II
Ghica Vodă (sept. 1726-apr. 1733), care cuprinde o listă de sfinte veşminte
şi candele de argint şi alte obiecte de argint şi cărţi72. Acest catastih se află
acum în arhiva sinaită şi se referă probabil la vreo danie a domnitorului către
această M-re, pentru că tot din anul 1730 (7238), se păstrează la Sinai
împreună cu catastihul menţionat, un hrisov al aceluiaşi domnitor, cu referire
la anumite miluiri73. Din data de 20 ian. 1731 (7239), un alt hrisov al lui
Grigorie II Ghica Vodă (sept. 1726-apr. 1733), prevede ca unul din
metohurile sinaite să fie pe veci scutit de dări74.
Din anul 1731 datează un act de închinare al M-rii Mărgineni şi al
schitului său Verbila către Muntele Sinai75. Actul este semnat de ctitorii Ion
Rosetti, C. Brezoianu, C. Dudescu şi Pârvu Cantacuzino. Din anii 1729-1747
s-a păstrat un memoriu al lui Nikifor Martali, stareţ al M-rii Sf. Ecaterina de
la Sinai, cu informaţii despre rolul domnitorilor Nicolae Mavrocordat (sept.
1711-dec. 1715) şi Grigorie II Ghica (sept. 1726-apr. 1733) în alegerea sa ca
stareţ (1728) şi despre distrugerea reşedinţelor domneşti româneşti din
Constantinopol, în incendiul din iul. 172976. Între 1730-1739, M-rea
Mărgineni trimite la Sinai 3.000 de taleri77, între 1734-1740 Râmnicul
trimite 1.800 de taleri78, iar din Ţara Românească în general se trimit între
anii 1730-1740, 65.225 de taleri79. La 18 iul. 1737 Nicolae Mavrocordat
adresează o scrisoare cancelarului de Mykonos, Perachi Foscolo, în care este

70
}En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou Gki,ka bo,da o`pou/ dialamba,nei na. pai,rnh| to. Si,naion
:Oroj avpo. ba,ma 100 gro,sia( 7235 Marti,ou 21 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 100 - ms.
2255).
71
Studii şi documente, XII, p. 32, nr. LII; DIR, Transilvania, XIV, DCCCCXVI, p. 944.
72
}En kata,sticon boullwme,non tou/ Grhgori,ou Gki,ka bo,da( to. o`poi/on dialamba,nei o[la ta.
i`era. a;mfia kai. kandh,lia avshme,nia( kai. a;lla avshmika. kai. bibli,a evpi. e;toj 7238 Febrouari,ou
20 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 100 - ms. 2255).
73
}En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou Gki,ka bo,da dia. evle,h (*) 7238 (K) AMANTOU(
Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255).
74
}En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou Gki,ka bo,da o`pou/ dialamba,nei dia. na. ei=nai to.
monasth,rion pa,nta avsu,doton evpi. e;toj 7239 VIanouari,ou 20 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p.
101 - ms. 2255).
75
Hurmuzaki, XIV-II, MXXVI, p. 1073.
76
V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 243, nr. 114; D. IONESCU, „Ştiri greceşti privitoare la istoria
noastră”, în: RI 18/1932, p. 259.
77
Dintr-un total de venituri de 47.828 taleri, din care a cheltuit M-rea 30.106 taleri, şi 18.757
redevenţă pentru domn. Rezulta astfel un total cheltuieli de 51.863 taleri (M. POPESCU-
SPINENI, Procesul..., p. 157).
78
Dintr-un total de venituri: 17.397 taleri, dintre care a cheltuit M-rea 4.831 taleri, 10.500
redevenţă pentru domn. Total cheltuieli: 17.131 taleri (M. POPESCU -SPINENI, Procesul…, p.
157).
79
M. POPESCU-SPINENI, Procesul…, p. 158.
Legături ale domnitorilor români cu Sinaiul 239

amintită o danie acordată M-rii Sinai80.


La data de 3 iun. 1733 (7241), un hrisov al lui Ioan Constantin
Mavrocordat Vodă (oct. 1731-apr. 1733) prevede scutirea de dări a celor
două M-ri (Frumoasa şi Sf. Paraschiva)81, iar la 7 iun. acelaşi domnitor mai
face o miluire Sinaiului, prevăzând printr-un nou act ca Muntele Sinai să ia
de la Târgşor 100 de groşi pentru plata preoţilor care sunt la M-rea «Sf.
Arhanghel» (Frumoasa)82. La 16 iun. alt hrisov priveşte câteva moşii şi o
pivniţă83. Aceste hrisoave ale domnitorului moldovean se păstrează în arhiva
sinaită.
Un hrisov al lui Grigorie Ghica Vodă (1735-1739, Moldova), din data
de 27 iun. 1736 (7244), prevede ca M-le Frumoasa şi Sf. Paraschiva să fie
scutite pe vecie de dări84. Alt hrisov al domnitorului, din 4 aug. 1736 (7244),
aminteşte de un heleşteu, animalele şi albinele unei m-ri (sinaite) că sunt pe
veci scutite de dări85. M-rile sinaite din Iaşi, Frumoasa şi Sf. Paraschiva, la
data de 15 sept. 1737 (7246), printr-un hrisov al lui Ioan Nicolae Vodă,
primesc scutirea de dări, la care se adaugă şi scutiri pentru «două pivniţe din
târg»86 administrate de ele. Miluirea sinaiţilor continuă prin hrisovul din 13
dec. 1737 al lui Grigorie Ghica Vodă, care prevede ca M-rile Frumoasa şi
Sf. Paraschiva să fie pe veci scutite de dări, chiar şi de darea arhierească a
preoţilor, atât a celor de mir cât şi a călugărilor care doreau să intre în vreuna
din aceste m-ri. Actul mai prevede diferite alte socoteli şi binefaceri87.
Un act mai puţin obişnuit îl avem din anul 1738 (7246), 1 mai, când,

80
Arhivele Generale ale Statului (Grecia), fond Pericle Zerlenti, fac. 157; M. BEZA, Urme…,
p. 35; V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 430, nr. 420.
81
}En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Kwnstanti,nou Nikola,ou bo,da o`pou. dialamba,nei th.n
avsudosi,an tw/n du,o monasthri,wn evpi. e;toj 7241 VIouni,ou 3 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101
- ms. 2255).
82
}En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Kwnstanti,nou Nikola,ou bo,da( to. o`poi/on dialamba,nei o[ti
e;cei na. pai,rnh| to. Si,naion :Oroj avpo. to. Thrgoso,rh gro,s(ia) 100 dia. misqo.n tw/n papa,dwn(
o`pou/ (ei=nai) eivj to. monasth,ri tou/ VArcagge,lou evpi. e;toj 7241 VIouni,ou 7 (K) AMANTOU(
Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255).
83
}En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Kwnstanti,nou bo,da o`pou/ dialamba,nei merikai/j mousi,aij
kai. mi,an pi,bnitza))) e;toj 7241 VIouni,ou 16 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255).
84
}En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou Gki,ka bo,da( o`pou/ ka,mnei ta. du,o monasth,ria pa,nta
avsu,dota evpi. e;toj 7244 VIouni,ou 27 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255).
85
}En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou Gki,ka bo,da o`pou/ dialamba,nei dia. to. celeste,o kai. dia.
ta. zw/|a tou/ monasthri,ou kai. meli,ssia o[ti na. ei=nai avsu,dota kai. a;lla evle,h evpi. e;toj 7244
Auvgou,stou 4 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255).
86
}En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Nikola,ou bo,da o`pou/ dialamba,nei th.n avsudosi,an tw/n
monasthri,wn kai. na. skouti,zh kai. du,o pi,bnitzej eivj to. paza,ri evpi. e;toj 7246 Septembri,ou 15
(K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255).
87
}En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou Gki,ka bo,da o`pou/ dialamba,nei o[ti ta. du,o auvta.
monasth,ria Formo,sa kai. a`gi,a Paraskeuh. na. ei=nai pa,nta avsu,dota kai. avpo. to. avrcieratiko.n
do,simon tw/n papa,dwn( to,son tw/n kosmikw/n o[son kai. tw/n kalogh,rwn o`pou/ h;qelan ei=nai eivj
auvta. ta. du,o monasth,ria kai. dia. sokotelni,kouj kai. a;lla evle,h evpi. e;toj 7246 Dekembri,ou 13
(K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255).
240 lect. dr. Adrian MARINESCU

Grigorie Ghica Vodă uneşte cele două m-ri, a Arhanghelilor şi Sf.


Paraschiva, într-una singură88.
Constantin Mavrocordat (1709-1710?) împreună cu doamna Maria şi
fii donează Sinaiului la 21 iul. 1745, 2 sfeşnice arhiereşti de argint89.
Grigorie II Ghica dăruieşte şi el Sinaiului la data de 4 nov. 1750, 15.000 de
groşi printr-un hrisov ce poartă această dată90, iar în 1751 Constantin
Racoviţă (mart. 1763-ian. 1764) întăreşte actul de închinare al M-rii
Mărgineni către Sinai91. La 13 sept. 1753 (7262), hrisovul lui Ioan Matei
Ghica Voevod (iun. 1753-febr. 1756), întăreşte Sinaiului toate milele de până
atunci92. Câţiva ani mai târziu, la 20 oct. 1753, Constantin Racoviţă,
confirmă printr-un act M-rii Mărgineni bunurile adunate şi chivernisite de
stareţul Antim, precum şi reparaţiile făcute de el93. La 15 apr. 1756 (7264),
acelaşi voevod prevede printr-un hrisov ca Frumoasa şi Sf. Paraschiva să fie
pe veci scutite de dări94, după care, în acelaşi an, închină Sinaiului M-rea
Fâstâci95. Anul următor, Constantin Mavrocordat „silea” pe Antim episcopul
Buzăului, să demisioneze. Întrucât acesta nu voia să se supună, domnitorul a
scris Patriarhului Alexandriei, Matei Psaltul (1746-1766). În urma
stăruinţelor acestuia şi a călugărilor sinaiţi, Antim a părăsit Episcopia
Buzăului în 1757 şi «a plecat la Mânăstirea Sinai»96. La 12 iun. 1757 (7265)
hrisovul lui Ioan Scarlat Ghica Vodă (febr. 1757-aug. 1758) aminteşte 40

88
}En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou Gki,ka bo,da o`pou/ dialamba,nei kai. e`nw,nei ta. du,o
monasth,ria eivj e]n tw/n VArcagge,lwn kai. th.n a`gi,an Paraskeuh.n evpi. e;toj 7246 Mai,?ou a , (K)
AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255).
89
V. CÂNDEA, Mărturii…, I, pp. 247-248; K.N. PAPAMICALOPOULOS, ~H Monh.…, pp. 350-
372; M. BEZA, Urme…, pp. 103-104; I.-V. LEB, Legăturile…, pp. 104-105. Sfeşnicele poartă
următorul text: «Ruga robului lui Dumnezeu Io Constantin Nicolae voevod, a Mariei doamna
şi fiilor, iul. 21, 1745».
90
V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 243, nr. 115; M. BEZA, Biblioteci…, p. 213; N. IORGA,
„Legăturile româneşti cu Muntele Sinai. Observaţii la comunicare d-lui Marcu Beza”, în:
ARMSI, Seria III, Tomul 13, 1932-1933, pp. 343-345; M. BEZA Urme…, p. 10.
91
I.-V. LEB, Legăturile…, p. 104.
92
}Ena cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Mate,h Gki,ka bo,da o`pou/ dialamba,nei o[la ta. evle,h evpi.
e;toj 7262 Septembri,ou 13 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255).
93
Hrisov aflat la Muzeul Istoric Naţional din Grecia; N. IORGA, Două hrisoave..., pp. 20-28;
M. BEZA, Biblioteci…, p. 17 - datat 1791; M. BEZA,Urme…, pp. 123, 125-126; V. CÂNDEA, C.
SIMIONESCU, Prezenţe…, p. 140, fig. 145; p. 143, fig. 142; V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 427,
nr. 372. - „Mihail Racoviţă intervine şi el întărind situaţia pe care a creat-o mânăstirii
Mărgineni egumenul de la Sinai, Antim, care se lăuda necontenit pentru buna lui
gospodărire” (I.-V. LEB, Legăturile…, p. 104).
94
}En cruso,boullon tou/ Kwnstanti,nou Micah.l Rakobi,tza bo,da o`pou/ dialamba,nei o[ti na.
ei=nai auvta. ta. du,o monasth,ria pa,nta avsu,dota 7264 VAprili,ou 15 (K) AMANTOU( Su,ntomoj...,
p. 101 - ms. 2255).
95
DIR, Moldova, XIV, MCXVII, p. 1135.
96
I.-V. LEB, Legăturile…, 105; D.G. IONESCU, Relaţiile..., p. 45.
Legături ale domnitorilor români cu Sinaiul 241

socotelnice ale M-rii97, şi tot în acest an, prin luna iul., este exilat în insula
Lemnos şi apoi la Sinai patriarhul ecumenic Calinic IV (fost mitropolit al
Proilaviei: 1743-1748), de unde şi-a dat demisia, după ce la 16 ian. 1757
fusese ales în scaunul ecumenic98.
La 16 dec. 1758 (7267) a fost emis un hrisov al lui Ioan Teodor
Callimachi Vodă (aug. 1758-mai. 1761) care aminteşte de 40 socotelnice99,
iar la 15 nov. 1764 (7273), un hrisov al lui Grigorie Callimachi Alexandru
Ghica Vodă (mai 1761-mart. 1764) care prevede ca M-rea să ia 100 de groşi
din vama pe lumânări100.
Tot din anul 1764 avem o scrisoare a patriarhului Samuil al
Constantinopolului despre M-rea Mărgineni101. În Ţara Românească se emite
un hrisov, 1768, 21 mart., prin care domnitorul Alexandru Scarlat (dec.
1766-oct. 1768) scuteşte de danii M-rea Sf. Ecaterina102, iar la 9 iun. 1768
(7276) Alexandru Scarlat Ghica Vodă (dec. 1766-oct. 1768) face şi el acelaşi
lucru103; la 23 aug. 1768 (7276), un hrisov al lui Grigorie Calimachi Vodă
(ian. 1767-iun. 1769) prevede ca M-rea să ia o jumătate de aspru pe oca din
câştigul pe lumânări (a`gioke,ri)104.
Nicolae Dimitriu, membru al coloniei greco-române din Viena,
dăruieşte M-rii Sinai o dveră, broderie reprezentând episoade din viaţa
Sfintei Ecaterina şi care este datată Viena 1770105. Apoi găsim la Sinai o
candelă de argint dăruită de Alexandru Ipsilanti voevod (dec. 1787-apr.
1788), „doamna Ecaterina şi fii săi, Al. Ralu şi Const. Ralu”106. Tot
Alexandru Ipsilanti dă Sinaiului un hrisov de reînnoire a ceea ce numea

97
}En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Skarla,tou Gki,ka bo,da o`pou/ dialamba,nei o[ti na. e;ch| to.
monasth,ri na. skoti,zh| 40 sokotelni,kouj 7265 VIouni,ou 12 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101
- ms. 2255).
98
Pentru mai multe informaţii, vezi M. PĂCURARIU, Istoria…, II, p. 471;
99
}En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Qeodw,rou bo,da o`pou/ dialamba,nei dia. 40 sokotelni,kouj
evpi. e;toj 7267 16 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 101 - ms. 2255).
100
}En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou VAlexa,ndrou Gki,ka bo,da o`pou/ dialamba,nei o[ti na.
pai,rnh| to. monasth,ri gro,sia 100 avpo. to. ba,ma avpo. a`gioke,ri evpi. e;toj 7273 Noembri,ou 15 (K)
AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 102 - ms. 2255).
101
Hurmuzaki, XIV-II, MCXLVI, pp. 1159-1162.
102
Muzeul Benaki (Centrul Arhivei Medievale a Academiei), Atena; original în limba
română; V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 407, nr. 60; V. CÂNDEA, Mărturii…, II, p. 102, nr. 6.
103
}En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Grhgori,ou VAlexa,ndrou Gki,ka bo,da( o`pou/ dialamba,nei
dia. th.n avsudosi,aj evpi. e;toj 7276 VIouni,ou 9 (K) AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 102 - ms. 2255).
104
}En cruso,boullon tou/ Grhgori,ou Kalima,ch bo,da o`pou/ diori,zei o[ti na. e;ch| na. pai,rnh| to.
monasth,ri miso. a;spro eivj th.n ovka. avpo. to. a`gioke,ri evpi. e;toj 7276 Auvgou,stou 23 (K)
AMANTOU( Su,ntomoj..., p. 102 - ms. 2255).
105
V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 248; I.-V. LEB, Legăturile…, p. 105; M. BEZA,Urme…, pp.
105, 108.
106
V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 248; C.N. PAPAMICHALOPOULOS, ~H Monh.…, pp. 350-372;
M. BEZA, Biblioteci…, p. 215; M. BEZA, Urme…, pp. 8, 12. Mni,sqhti Ku,rie to.n dou/lon sou
VAlexa,ndrou VIyhla,nti Boebo,da( Aivkateri,nhj Do,mna kai. te,knwn auvtw/n VAl) Ra,lou( Kwnst)
Ra,lou( 1785)
242 lect. dr. Adrian MARINESCU

„klhrodosi,an evpitafi,ou” şi pe care să îi ceară de la capuchehaiele ţării


egumenul M-rii107.
Tot Ioan Alexandru Ghica Vodă hotărăşte la 7 mart. 1776 ca M-rea să
ia jumătate de aspru pe ocaua de lumânări (a`gioke,ri)108, iar la 5 oct. 1793, un
hrisov al lui Ioan Mihail Şuţu Vodă (mart. 1792-ian. 1793), menţionează
mila domnească109, ca şi cel din 3 iun. 1795, al lui Ioan Alexandru
Callimachi Vodă (apr. 1795-mart. 1799)110.
În 1795, Grigorie Sidis a dat o diată prin care lăsa importante sume de
bani Mitropoliei, celor patru Patriarhii din Răsărit, m-rilor din Athos, pentru
răscumpărarea de robi şi întemniţaţi, pentru spitalele Colţea şi Pantelimon,
pentru înzestrarea a cinci fete sărace etc. Între m-ri se număra şi Sf.
Ecaterina de la Sinai111.

Sec. al XIX-lea
Între anii 1803-1805, M-rea Verbila, metoh al M-rii Mărgineni, şi
închinată la Sinai, este refăcută de egumenul Partenie de la Muntele Sinai,
care repară turlele, bolţile, casele, clopotniţa şi zidul înconjurător surpate de
cutremurul din 1802. În ian. 1825 avem o notiţă a lui Hugot asupra
confiscării averilor m-rilor închinate. Se arată cum prinţul Ghica alege
mitropolit al Valahiei un călugăr necunoscut, cu ajutorul căruia ia hotărârea
în Divan ca averile m-rilor închinate din Ţara Românească să fie cedate
Statului timp de trei ani. În grupul de trei monahi cu sarcina de a reclama
confiscarea bunurilor, M-rea Sinai a numit un călugăr care era „în misiune”
la Târnovo.
Din data de 4 iun. 1828 există o scrisoare prin care moştenitorii lui
Grigorie Palade reclamă episcopului de Sinai pe egumenul M-rii
Buhalniţa112. La 8 dec. 1828 găsim o hotărâre a Divanului Moldovei în
procesul dintre exarhii Muntelui Sinai şi administratorul moşiilor sinaite din
Moldova113, iar în apr. 1830 un raport al comisiei însărcinate să cerceteze
procesul dintre exarhii muntelui Sinai şi administratorul moşiilor din

107
}En ne,on cruso,boullon tou/ VAlexa,ndrou ~Uyhla,ntou boebo,da avnakainisqe.n dia. th.n
khrodosi,an tou/ evpitafi,ou( kata. th.n Blaci,an dia. gr) 100( ta. o`poi/a lamba,nomen katV e;toj
avpo. tou.j evntau/qa kapoukecagia,dej (K) AMANTOU, Su,ntomoj..., p. 96 - ms. 2208, f. 145r).
108
}En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Grhgori,ou VAlexa,ndrou Gki,ka bo,da( o`pou/ dialamba,nei
dia. ta. misa. a;spra tou/ a`gioke,rou o`pou/ e;cei na. pai,rnh| to. monasth,ri eivj th.n ovka. 1776
Marti,ou 7 (K) AMANTOU, Su,ntomoj..., p. 102 - ms. 2255).
109
}En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou Micah.l Sou,tzou bo,da div evle,h 1793 VOktwbri,ou 5 (K)
AMANTOU, Su,ntomoj..., p. 102 - ms. 2255).
110
}En cruso,boullon tou/ VIwa,nnou VAlexa,ndrou Kalima,ch bo,da dia. evle,h 1795 VIouni,ou 3
(K) AMANTOU, Su,ntomoj..., p. 102 - ms. 2255).
111
M. PĂCURARIU, Istoria…, II, p. 399. Ierom. Grigorie a fost egumen la M-rea Dealu, şi
mitropolit titular de Sidis din anul 1783. A lucrat la început ca tipograf şi gravor.
112
V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 244; N. IORGA, Legături…, p. 346.
113
Hurmuzaki, supl. I, vol. VI, pp. 606-611.
Legături ale domnitorilor români cu Sinaiul 243

Moldova114. Între anii 1834-1842, Sinaiul avea 12 proprietăţi în Moldova şi


un exarh care împreună cu exarhii de la Athos şi Ierusalim făcea parte dintr-
o epitropie recunoscută115 iar între 1848-1854 M-rea Sinai a încasat din Ţara
Românească 1.384.531 piaştri valahi şi din Moldova 695.205 piaştri
valahi116. În anul 1856 un baston cu mâner de fildeş, reprezentând închinarea
magilor, este trimis din Ţările Române stareţului M-rii, Partenie Sinaitul.
Poartă iniţialele APS (Arhim. Partenie Sinaitul)117.

Concluzii

Din 1497, când avem prima mărturie documentară a unui contact


româno-sinait, legăturile noastre cu M-rea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai
nu au încetat. Domnitori, curţi domneşti, boieri, simpli credincioşi închină
diverse lucruri, sume de bani, pământuri etc. mânaţi de un spirit creştin de
susţinere ieşit din comun. Intensitatea acestor raporturi, se menţine însă la
nivel ridicat numai până la Secularizare (1863-1864), acest act nepunând
totuşi capăt unei istorii. Din aceste legături nu putem spune că românii nu au
avut nimic de câştigat.
Metohurile sinaite din Ţările Române au constituit un bun prilej pentru
înmulţirea daniilor celor două curţi domneşti către Sinai. În acest sens sunt
ilustrative fondurile de documente ale acestora, rămase şi păstrate în
România. Caracter unic în cadrul legăturilor domnitorilor români cu Sinaiul
îl au nu numai documentele de închinare a metohurilor şi a proprietăţilor
întărite acestora, ci şi importantele sume de bani donate Sinaiului, apoi
obiecte de mare preţ ca acel chivot, donaţie a Curţii Ţării Româneşti (1542-
1545), Evanghelia lui Alexandru II Mircea (1568-1577), cădelniţa domniţei
Ruxandra (1569), crucea cu ceas (1660), Evanghelia lui Ieremia Movilă
(1598) etc. Nu mai puţin importante sunt paraclisul „Sf. Ioan Botezătorul”,
ctitorit de Alexandru II Mircea (1568-1569), şi portretul domnitorului
Constantin Brâncoveanu (1696), despre care nu ştim prea multe, ca şi despre
ctitorirea unui paraclis cu hramul „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” de către
acelaşi domnitor. Nu de puţine ori domnitorii intervin în alegerea stareţilor la
Sinai118.

114
Hurmuzaki, supl. I, vol. VI, pp. 611-613.
115
Îndrumător..., p. 404.
116
M. POPESCU-SPINENI, Procesul..., p. 158.
117
V. CÂNDEA, Mărturii…, I, p. 248; M. BEZA, Biblioteci…, p. 215; M. BEZA, Urme…, pp. 8-
9, 12.
118
Vezi informaţiile prezentate mai sus dar şi lucrarea noastră în curs de publicare
„Contribuţie românească la istoria sinaită: Catalogul întâistătătorilor M-rii Sf. Ecaterina de la
Muntele Sinai, prezenţa românilor în acesta şi implicarea lor în alegerea conducătorilor
sinaiţi”.
244 lect. dr. Adrian MARINESCU

Résumé

Le soutient matériel et spirituel de l’Orient Chrétien par Pays Roumains


présente des aspects plus ou moins connus. Dans le cadre de ces relations,
celles avec le Mont Sinaï ont été moins étudiées, l’attention des scientifiques
visant particulièrement la contribution roumaine, impressionnante d’ailleurs,
en faveur de Jérusalem et du Mont Athos.
Les relations des Pays Roumains avec le Mont Sinaï représente une action
permanente, déployée sur une longue période, du XV-ème au XIX-ème
siècles. Une recherche minutieuse met en évidence une réalité complexe, aux
implications profondes dans les domaines social, économique et politique,
non seulement pour les Pays Roumaines et le Mont Sinaï, mais pour tout
l’espace oriental.
A partir de 1497, la date du premier document attestant cette réalité
historique, les relations des Pays Roumains avec le Monastère Sainte
Catherine du Mont Sinaï n’ont pas cessé. Princes, maisons princières,
boyards, simples gens, dans un élan chrétien hors commun, ont offert de
l’argent, des lots ou d’autres objets de grande valeur au saint monastère.
L’intensité des dons se maintient à un niveau élevé jusqu’à la Sécularisation
(1863-1864), événement qui n’a pas marqué la fin d’une histoire. L’analyse
des documents met en évidence le fait que cette implication des roumains n’a
pas été seulement le résultat d’une mentalité spécifique à une certaine
époque, mais qu’ils ont eu, eux aussi, à gagner de ces relations. Parmi les
documents qui se trouvent en Roumanie et qui illustrent ces aspects il faut
citer : métokions roumains consacrés au Monastère du Mont Sinaï, lots,
donations, objets liturgiques (l’encensoir de la princesse Ruxandra (1569), un
Évangile d’Alexandre II Mircea (1568-1577) et un autre d’Ieremia Movilă
(1598), une croix à montre (1660), un merveilleux tabernacle, d’importantes
sommes d’argent, le portrait du prince Constantin Brâncoveanu (1696), et
beaucoup d’autres.