Costin CLIT, Restaurarea Mănăstirii Secu În Timpul Regimului Comunist (1966-1984)

RESTAURAREA MĂNĂSTIRII SECU
ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST (1966-1984)
Costin CLIT
Mănăstirea Secu, ctitoria marelui vornic Nestor Ureche și a doamnei sale

Mitrofana din 1602, situată lângă pârâul căruia îi poartă numele, a fost ridicată în
apropierea Schitului lui Zosin, așezământ monahal ce datează din timpul domnului
Alexandru Lăpușneanu, zidit de vistiernicelul Zosin, aflat pe locul cimitirului și care
și-a încetat existența la începutul secolului al XVII-lea 1. Turnurile erau legate inițial
de un zid de împrejmuire iar de-a lungul timpului se adaugă chiliile2. Turnurile de
apărare în număr de patru erau legate între ele cu drumuri de strajă (cf arh. Ioana
Grigorescu), opinie justificată de elementele descoperite: podul ridicător de la turnul
Mitrofanei (de pe colțul Nord-Vest), ambrazuri închise la vremea cercetărilor din
1966 cu zidărie de piatră în zidul din latura apuseană, fente la turnuri 3 . Incinta
fortificată suferă unele transformări de-a lungul timpului, dar mai ales în urma
incendiului din 1821 datorat conflictului dintre forțele otomane și cele eteriste.
Cercetările efectuate pe parament duc la concluzia „că arhitectura nu a suferit prea
mult în urma exploziei de la 1821 după cum relatează documentele de epocă‖ 4.
„Prima biserică așa cum apare în urma cercetărilor, faza ctitoricească, este
proporționată, frumos finisată, bine construită, opera unor meșteșugari buni,
cunoscători de meserie, proporții, detalii. Este un exemplu interesant și unic de
influență muntenească în Moldova. Influența se observă mai mult în detaliile
fațadei‖5.
Pisania a fost amplasată deasupra intrării din latura (zidul) de sud, astupată la
un moment dat, și ne arată începutul lucrărilor de construcție la 7 iunie 1602 și
finalizarea lor la 5 octombrie 1602.
Redăm și conținutul pisaniei: „Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu
săvârşirea Sfântului Duh, cu rugăciunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi
cu ale Sfântului Ioan Înaintemergătorul şi cu ale tuturor sfinţilor, cu bunăvoinţa şi
îngăduinţa dreptcredinciosului domnului nostru Io Ieremia Movilă Voievod, cu mila
lui Dumnezeu Domn Ţării Moldovei şi a de Dumnezeu dăruiţilor săi fii Io
Constantin şi Alexandru Voievod şi cu a celuilalt frate al său Simeon Movilă
1
Alexandru I. Gonța, Un așezământ de cultură de la Alexandru Lăpușneanu pe Valea
Secului înainte de ctitoria lui Nistor Ureche. Schitul lui Zosin, în Alexandru I. Gonța, Studii
de istorie medievală, Iași, Editura „Dosoftei‖, 1998, p. 210-228; publicat mai întâi în
„MMS‖, an XXXVII, nr. 9-12, 1962, p. 694-712.
2
Institutul Național al Monumentelor Istorice (INMI), Fond Comisia Monumentelor Istorice
(FCMI), dosar 9915.
3
Ibidem.
4
INMI, FCMI, dosar 9915.
5
Ibidem.
61
Voievod şi a copiilor săi; şi cu binecuvântarea fratelui domniei lor Preasfinţitului
Gheorghe Moghilă, Mitropolitul Sucevei, cu bună râvna dumnezeiască şi cu
adevărată avere de la Dumnezeu dăruită a adevăraţilor ctitori, s-au făcut acest
locaş dumnezeiesc şi s-au zidit spre lauda lui Dumnezeu celui Înalt, în numele
Sfântului Slăvitului Prooroc Înaintemergătorul şi Botezătorul lui Hristos Ioan şi a
cinstitei lui tăieri, de smeritul şi mult greşitul şi nevrednicul rob al Stăpânului
Hristos, Nestor Ureche, Marele Vornic al Ţării de Jos şi de Doamna lui Mitrofana
şi de copiii lui: Vasile şi Grigore şi de alţi de Dumnezeu dăruiţi copii ai lor.
Sfinţilor părinţi petrecători din acest sfânt locaş ca să vă rugaţi lui Dumnezeu
pentru noi mult greşiţii robi ai lui Dumnezeu, Nestor Ureche şi soţia sa Mitrofana şi
pentru tot neamul lor şi pentru iertarea păcatelor lor în vecii vecilor. Amin.
Şi s-au început a se zidi la anul 7110/1602 iunie 7, şi s-a isprăvit în acelaşi
an, octombrie 5‖6.
Se crede că Vasile Lupu a construit sau măcar a refăcut incinta mănăstirii
Secu - zidurile și turnurile, invocându-se pisania redactată în limba slavă din
veleatul 7154 (1645 septembrie 1-1646 august 31), aflată pe latura sudică a turnului
de sud-est7, beneficiară a unei transcrieri și traduceri recente. Paraclisul cu hramul
„Adormirea Macii Domnului‖ a fost construit pe la 1640 în timpul egumenului
Ghedeon și probabil odată cu unele elemente de zidărie, pentru care Vasile Lupu
dispune așezarea pisaniei în amintirea implicării sale8.
Marele logofăt Cehan Racoviță construiește chilii la mijlocul secolului al
XVII-lea, care au dispărut în timp 9 . După stabilirea lui Paisie Velicicovschi la
Mănăstirea Secu împreună cu 200 frați la 14 octombrie 1775 sunt construite
aproape 100 de chilii pentru ucenicii care l-au însoțit și sunt executate câteva
reparații, pentru ca în 1779 să-l întâlnim stareț la Mănăstirea Neamțului 10. Biserica
ctitorită de Nestor Ureche este mărită și reparată între 1812 și 181811.
6
Nicolae Iorga, Inscripții din bisericile României, București, Institutul de Arte Grafice și
Editură „Minerva‖, 1905, vol I, p. 29-30, nr. XIX.
7
G. Balș, Bisericile moldovenești din sec. XVII-XVIII, București, 1933, p. 327; INMI,
FCMI, dosar 9924.
8
Mihai Gicoveanu, Pisania cu stemă de la mănăstirea Secu, în „Buletinul informativ al
Simpozionului Național Rolul Mănăstirii Secu în viața religioasă a Țării Moldovei‖, V,
2019, p. 45-49; vezi și Macarie Ciolan, Mănăstirea Secu, Tipărită cu binecuvântarea Prea
Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și Locțiitor de Mitropolit
al Moldovei și Sucevei, Iași, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, 1987, p. 52 (despre
paraclis); cu o recenzie semnată de Prof. dr. I. D. Lăudat în „Mitropolia Moldovei și
Sucevei‖, Anul LXV, Nr. 1, ianuarie-februarie 1989, p. 119-120.
9
Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităților și monumentelor medievale din
Moldova, București, Direcția Patrimoniului Cultural Național, Biblioteca Monumentelor
Istorice din România, 1974, p. 750.
10
Nicolae Iorga, Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, Ediția a II-a –
revăzută și adăugită, București, Editura Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, 1932,
vol. II, p. 176; Macarie Ciolan, op. cit., p. 35; Preot Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria
Bisericii Ortodoxe Române, vol. II (secolele XVII și XVIII), Tipărită cu binecuvântarea Prea
Fericitului Părinte Teoctist Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Ediția a II-a, București,
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. 1994, p. 564.
11
Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 750.
62
Chilii noi vor fi construite între 1802 și 1810. Luptele dintre eteriști și turci
provoacă un incendiu devastator asupra mănăstirii, bombardată de otomani cu trei
tunuri. Poarta de la turnul cel mare este spartă cu un tun. Biserica din lemn Sfântul
Nicolae este incendiată, apoi incendiul a cuprins întreaga mănăstire 12. Clopotnița
mănăstirii a fost aruncată în aer 13. Chiliile și „schiturile de jos‖ au fost prefăcute în
cenușă. Ierodiaconul Manoil însemna evenimentele petrecute la 10 septembrie 1821
într-o carte grecească care se păstrează astăzi în biblioteca mănăstirii: „La anu(l)
1821 de la mântuire(a) lumii, săpt(embrie) 10, 12 ceasuri de zi, au năpădit barbarii
agareni asupra Sfintei Monastire(i) Săcul, fiind închiș(i) volentirii în monastire, și
după ci n-au putut ca să-i biruiască într-alt feliu au dat agarefinii sfintei monastire
focu și arzându mănăstire(a) din giur înp(r)egiuru cu toate chiliile și după ci pi
toati le-(a)u mistuit focul, numa(i) ci au scăpat ca doa suti di greci pen beciuri și cu
norodul care mai era, și bătându-să volentirii din năuntru di pi ziduri cu numiții
agarenii în doasprezăci zili și zio și no(a)pte și sfârșând greci(i) și mâncare(a) și
iarba și agarenii cu tunurili din patru părți bătându nicontenit, niavându ci mai
faci, greci(i) au lepădat armeli și au dischisșî porțili. Au intrat turci(i) înă(u)ntru ș-
au tăiat pi toț(i) greci(i) volintirii și treizeci de călugări au mai tăiat și mirenii cari
mai iara cari să afla, iară fimeili și copii le-(a)u dat drumu și așa săpându au luat
mulțâmi di averi ali bo(i)erilor i neguțitorilor ci dusăse acolo, carili să afla zidité
pe baștin. Aceste(a) singuri coopii mei le-(a)m prevet și le-(a)m însemnat aici spre
neaducire aminti acelor ci vor citi în vremi și în vremi. Și-am iscălit eu mai micul
din soborul Sfintei Monastire(i) Săcul. / Manoil i(e)rodiacon‖14.
După revenirea la domniile pământene și înscăunarea domnului Ioniță Sandu
Sturza, la Mănăstirea Neamțului „s-a silit părintele Ilarie și a isprăvit zidirile ce le-
au fost început, și a înălțat clopotnița după cum să vede astăzi, făcând împreună și
paraclisul, întru care să prăznuește Buna vestire a Preasfintei stăpânei noastre
Născătoarei de D(umne)zeu și pururea Fecioarei Mariei, și în sfârșit a înplinit
împrejur înlăuntrul monastirei chilii cu două rânduri, dupre forma celor ce sânt
făcute mai (î)nainte de Preasfințitul Mitropolit Veniamin în anul 1809, apoi s-a
apucat și de monastirea Secului ca să o înoească, hotărând a face chilii de piatră,
iară nu de lemn, dupre cum se făcuse întâiu și tot după planul celor de la
monastirea Neamțului cu două rânduri, însă nu o au putut isprăvi, pentru că din
multele supărări ce i se întâmplase să înbolnăvise foarte tare la stomahu, și așa
12
Macarie Ciolan, op. cit., p. 36-37; INMI, FCMI, dosar 9924.
13
C. D. Aricescu, Istoria revoluțiunii de la 1821, Craiova, Editura Tipografiei Române,
1874, p. 310-312; Constantin Erbiceanu, Istoria Mitropolia Moldovei și Sucevei, București,
Tipografia Cărților Bisericești, 1888, p. 175-179.
14
Costin Clit, Însemnări de pe cartea veche din biblioteca Mănăstirii Secu, în „Buletin
informativ al Simpozionului Național Rolul Mănăstirii Secu în viața religioasă a Țării
Moldovei‖, III, Piatra Neamț. Editura Cetatea Doamnei, 2017, p. 114
63
după multe scârbe și dureri ce a pătimit în vremea acei răzmeriți, a trecut la viața
cea fără de durere și nesfârșită‖15.
Construcțiile din interiorul incintei sunt refăcute din zid între 1822 și 1825 16.
Ridicarea chiliilor cu două nivele este datată între 1821 și 1825. Chiliile distruse de
incendiul din 30 martie 1844 au fost refăcute prin grija arhimandritului Neonil,
starețul mănăstirilor Neamț și Secu 17.
În 1824 sunt realizate construcțiile din partea nordică a mănăstirii, paraclisul
Sfântul Nicolae (ars odată cu mănăstirea la 1821, refăcut prin râvna „egumenului‖
Domețian 18 - mai degrabă credem noi Dometian, starețul mănăstirilor Neamț și
Secul între 1823 și 1834 19 ) și sala boltită a paraclisului. Sunt prefăcute părțile
superioare ale turnului clopotniță și etajarea clădirii arhondaricului. Clădirile din
partea răsăriteană sunt ridicate între 1826 și 1836. În cimitirul mănăstirii este
construită cu cheltuiala mitropilotului Veniamin Costachi și sârguința lui Domețian
„egumenul‖ în 1832 din zid pe temelie de piatră biserica cu hramul Nașterea
Sfântului Ioan Botezătorul pe locul Schitului lui Zosin, incendiat la 1821, iar în
1835 este construită o cișmea 20 , an în care la 11 ianuarie „din o întâmplare
neprevăzută a ars toată monastirea Secului‖ 21 . O restaurare a bisericii mari este
făcută la 1850, când se execută catapeteasma, pictura în ulei și sunt înnoite
acoperișurile22. Vechea catapeteasmă a fost zugrăvită în 183323.
Biserica este întregită cu proscomidia în 184724 de Calistrat duhovnicul, așa
cum dovedește și inscripția: „Această sfântă proscomidie s-au făcut în timpul
stăreției Părintelui nostru Neonil, arhimandrit și stareț al sfintelor mănăstiri
Neamțu și Secu, fiind egumen cuvioșia sa Părintele Teodosie slovean, cu toată
cheltuiala sfinției sale Părintelui Ieroschimonah duhovnic Calistrat, fiind dintre
ucenicii starețului Paisie. Spre a sa veșnică pomenire și a tot neamului său. Anul
15
Pr. Grigorie Musceleanu, Monastirea Secu … în „Calendarul antic pe 1863‖, p. 87-114;
„Buletinul informativ al Simpozionului Național Rolul Mănăstirii Secu în viața religioasă a
Țării Moldovei‖ , V, 2019, p. 199.
16
Ierod. Andronic, Istoria Sf. m-ri Neamțu și Secu; BAR, Manuscrisul nr. 1270, f. 8.
17
18
Ibidem, p. 750.
19
Diacon Ioan Ivan, Preot Scarlat Porcescu, Mănăstirea Neamț, Cu un Cuvânt înainte de
Înalt Prea Sfințitul Teoctist Mitropolitul Moldovei și Sucevei, Iași, 1981, p. 287; autorul
monografiei mănăstirii Secu nu indică niciun egumen cu numele Domețian în perioada
respectivă; Macarie Ciolan, op. cit., p. 82-83.
20
Macarie Ciolan, op. cit., p. 38-39; INMI, FCMI, dosar 9924 (după 1823; INMI, FCMI,
dosar 9915; Biblioteca Mănăstirii Secu, Chestionarul Mănăstirii Secu, 1959 (Răspuns la
chestionar privind mănăstirile și bisericile monumente istorice din Arhiepiscopia iașilor,
urmare ord. circular N 2 ... 1959), f. 39.
21
Pr. Grigorie Musceleanu, Monastirea Secu … în „Calendarul antic pe 1863‖, p. 87-114;
„Buletinul informativ al Simpozionului Național Rolul Mănăstirii Secu în viața religioasă a
Țării Moldovei‖ , V, 2019, p. 200.
22
Macarie Ciolan, op. cit., p. 38-39; INMI, FCMI, dosar 9924 (după 1823).
23
24
64
1847, iunie 24‖25. La mijlocul veacului al XIX-lea (probabil în 1847) se adaugă
pridvorul de piatră pe stâlpi din fața bisericii realizat prin donație publică, când se
deschide și ușa prin fațada apuseană, se desființează peretele despărțitor dintre naos
și pronaos (între 1821 și 1850)26 și sunt lărgite ușile dintre pronaos și gropniță și
dintre pridvor și pronaos. Potrivit lui G. Balș, „erau două intrări în pridvor, pe
părțile de sud și de nord ca la Galata; cea de miazănoapte e acum zidită ...
Ferestrele sunt toate dreptunghiulare și se pare că formele sunt schimbate, precum
și formele ușilor‖. „Dacă fațada are un parament de cărămizi alternate cu rânduri
de piatră sau de tencuială, nu se poate vedea acum din cauza groaselor straturi de
văruială ce acoperă toată clădirea‖27. Alte reparații s-ar fi executat în anii 1838 și
1856 „când iarăși a ars mănăstirea‖, sau în 1903 când a fost acoperită cu tablă28.
Veșmântăria este refăcută a doua oară și mărită în 1878 29 , în timpul
egumeniei ieromonahului Neofit Eliade „între anii 1876-1884‖30. Redăm inscripția
de la veșmântărie: „Această veșmântărie s-au zidit di temelie acum a doua oară mai
largă, cu toată cheltuiala domniei sale, cucoana Anica Botez, din orașul Fălticeni,
pentru pomenirea sa și a toată familia sa; prin sârguința cuvioșiei sale duhovnic
Niofit Iliadi, igumen acestei sf. M-rii Secu în timpul preacuvioșiei sale Arhimandrit
Timotei, starețul Sfintelor M-ri Neamțul și Secul. 1878 luna Ianaurie‖31.
Prin adăugarea proscomidiei și a veșmântăriei forma inițială a bisericii a fost
total deformată în zona Sfântului Altar. Scopul intervențiilor a fost extinderea
spațiului rezervat credincioșilor și oficierii cultului. Actualul pronaos este ridicat pe
un pridvor deschis pe coloane octogonale. „Turla de pe pronaosul inițial este
copiată, ca volum și compunere a fațadei, după turla originală a naosului‖. Pictura
și pisania ctitorilor de la mijlocul fațadei de sud și întreruperea de arcaturi de pe cea
de nord sunt o dovadă pentru pridvorul deschis pe coloane octogonale, pe locul
căruia se ridică pronaosul, ale cărui fundații au fost descoperite de arheologi.
Pridvorul inițial a avut trei intrări, două laterale și a treia dovedită de un lintou de
piatră de la pragul de intrare, asemănătoare cu „tăietura,, cu cel de la golurile
laterale, dar mai mare‖. Mortarul folosit este diferit prin culoare și duritate în
funcție de epoca construcțiilor. Intrarea principală de pe latura vestică pare să fi fost
asemănătoare cu cea nordică, „dar mai lată (și probabil mai înaltă)‖. Așa se explică
și forma alungită a lăcașului de cult, plasarea picturii ctitorilor, numărul neobișnuit
de mare al rândurilor de zimți ale cornișei. Existența pridvorului este confirmată de
cercetarea arheologiă efectuată de Dinu Rosetti. Boltirea interioară a pridvorului
25
Arhim. Dionisie Udișteanu, Graiul evlaviei străbune, Ediția a II-a revizuită și adăugită,
Colecție recuperată, îngrijită și editată de Murcea Motrici, Suceava, Editura Mușatinii, 2005,
p. 80, nr. 3.
26
Biblioteca Mănăstirii Secu, Chestionarul Mănăstirii Secu, 1959, f. 4.
27
G. Balș, Bisericile moldovenești din sec. XVII-XVII, p. 23.
28
29
INMI, FCMI, dosar 9924; Unele voci dau anul 1876; Biblioteca Mănăstirii Secu,
Chestionarul Mănăstirii Secu, 1959, f. 4.
30
Biblioteca Mănăstirii Secu, Chestionarul Mănăstirii Secu, 1959, f. 5; În monografia
mănăstirii egumenia sa este așezată între anii 1870 și 1877. Pentru perioada 1877 și 1885 nu
figurează niciun egumen; Macarie Ciolan, op. cit., p. 85.
31
Arhim. Dionisie Udișteanu, op. cit., p. 80, nr. 4.
65
inițial este asemănătoare cu cea a bisericii Aroneanu din Iași 32 . Între „camera
mormintelor‖ și naos s-a confirmat existența unei despărțituri identificată drept
pronaosul bisericii lui Nestor Ureche33. Cornișa, pe lungimea vechii biserici, este
formată din trei rânduri de cărămizi speciale cu vârf ascuțit, iar pe lungimea
adăugată și pe două rânduri a întregului perimetru s-au pus cărămizi obișnuite,
așezate oblic, fapt ce demonstrează supraînălțarea cornișei în momentul extinderii.
Ferestrele originale sunt lărgite.
În Povestirea despre pelerinajele prin Rusia, Moldova, Turcia și locurile
sfinte, apărută la Moscova în 1855-1856, călugărul Partenie, viețuitor la mănăstirile
din Moldova administrate de Paisie Velicikovski între 1837 și 1847, arată că
mănăstirea Secu „e înconjurată cu zid înalt de piatră și cu chilii cu câte două și trei
rânduri; și prin ele în partea de apus o poartă de fier. În mijlocul ei este biserica
mare de piatră, pe dinăuntru împodobită foarte frumos; iconostasul sculptat cu
totul aurit; păreții toți pictați cu cu icoane în stil grecesc. ... și până astăzi zidurile
sunt pătate cu sânge omenesc, ori, mai bine zicând, mucenicesc, închegat pe pereți.
În anul 1821, în vremea răscoalei monahii, cam 100 de inși, s-au închis împreună
cu alți mireni, în mănăstire, de frica Turcilor. Turcii însă au spart poarta cu
tunurile și i-au ucis până la unul, pe toți în biserică, și sângele lor curgea ca o
gârlă. Această mănăstire a suferit asemenea lucru până acum de trei ori. ... Afară
de biserica mare, mai sunt trei-patru mai mici, la cele patru colțuri ale zidurilor‖34.
O altă descriere aparține unui englez care a vizitat mănăstirea Secu la 1884:
„Doar doi din grupul nostru au pornit în mica excursie spre Secu și Sihla, pe
înălțimi de munte care străjuiesc Mănăstirea Agapia. Urma să lipsim însă, doar
pentru o noapte, și astfel, descotorosiți de bagaje, am căpătat o căruță bună trasă
de doi cai pentru prețul a doi franci.
Drumul se întinde în direcția Mănăstirii Neamț, dar, înainte să ajungem la
ea, cotim la stânga, și curând pătrundem pe drumul șerpuit prin poienițele și
potecile încărcate de frunze și în întunericul măreț al nobilelor plante de pădure,
întrevăzând îndepărtatele dealuri albastre și violet; apoi o cărare mai anevoioasă
se deschide, urmează să treversăm cîteva pârâiașe de adâncime mică, și zidurile
fortificate ale Mănăstirii Secu, cu cupolele sale metalice, lucesc prin frunzișul
întunecos.
Ne oprim la marea poartă de intrare; suntem subiectul unui moment de
cercetare șovăitoare din partea unui „părinte” uscățiv și cu înfățișare jalnică, care
stătea în capătul scării de lemn ce ducea spre camera de oaspeți, dar evident
suntem considerați nepericuloși și Părintele Arfundarah ne întâmpină repede cu
32
INMI, FCMI, dosar 9915; Ioana Grigorescu face o „analogie cu bis. Aroneanu și Hlincea,
am folosit în aceste reconstituiri o coloană octogonală asemănătoare cu cea a pridvorului
observând această soluționare la Aroneanu, Hlincea. În privința trecerii spre naos, am
presupus un ancadrament deoarece pragul găsit, ieșit în afară urmei parapetului, arată o
situație asemănătoare cu cea găsită la bis(erica) Mărcuța (cercetări arh. R. Mănciulescu).
De altfel, la aceiași înălțime de coloană se observă și în pridvor o tendință de a accentua
intrările printr-o arcadă joasă, executată în arcada mare. Aceasta ne amintește de
rezolvarea unei situații similare la pridvorul bisericii Moldovița‖.
33
34
Gheorghe G. Bezviconi, Călători ruși în Moldova și Muntenia, București, 1947, p. 346.
66
obișnuitul „Bun venit”, ceea ce ne-a făcut să ne simțim în largul nostru curând.
Scurta și tăcuta cercetare a însoțitorului– Părintele Samuel, în ceea ce ne privește –
era destul de firească având în vedere împrejurările date, întrucât mai târziu am
aflat că suntem singurii vizitatori ai acestei mănăstiri îndepărtate din Carpați; cu
doar o singură excepție; aceasta era și situația a unsprezece mănăstiri vizitate în
micul nostru tur, și avem motive să credem că, astfel, am inaugurat o rută nouă
pentru ecxursii de vacanță.
Gazda noastră, a casei de oaspeți, Părintele Serafim, este foarte vesel și
ospitalier, vede partea plină a paharului și apreciază străinii în calitate de posibili
donatori.
În timp ce cina era pregătită, i-am făcut o vizită de curtoazie bătrânului și
venerabilului Stareț al Mănăstirii Secu, un bătrân tăcut și foarte smerit, destul de
deranjat de exuberanța jovialei noastre gazde, care, după aceea, ne-a condus la
biserică. Nu este o clădire remarcabilă, dar este interesantă întrucăt conține
pietrele de mormânt ale fondatorilor mănăstirii – Nestor și soția sa Metrofana –
așezate în nișele din zidul din spatele stranei. Fondatoarea i-a supraviețuit soțului
și și-a petrecut ultimii ani din viață iar apoi a murit în camerele din turnul masiv
din aripa stângă a intrării.
Mănăstirea Secu era odinioară foarte bine fortificată și a ținut piept unor
asedii cumplite; a rezistat unui atac al turcilor până când a decăzut datorită
foametei și ultima sa menționare în cronicile române este acțiunea disperată a lui
Georgaki, un asociat al lui Ipsilantis, care a ordonat dărmarea unei părți a
fortificațiilor și a sfârșit acolo, alături de rămășițele temuților Panduri.
Mănăstirea Secu, acum locuită de doar șaizeci de călugări, a fost organizată
în așa fel încât să primească un număr mult mai mare de oaspeți, dacă ar fi să
judecăm după dimensiunea și strălucirea ștearsă a spațioasei săli de mese, cu
mesele și băncile sale lungi și amvonul pentru dascăl, poleit cu aur stălucitor
odinioară. Bucătăria este de aceeași dimensiune, cu un ceaun enorm pentru
prepararea „mămăligii”pentru momentele când mănăstirea este înțesată de
vizitatori și de țărani veniți cu ocazia unor sărbători mari. Dar aceste zile prospere
au rămas doar amintiri; iarba încolțește printre dalele de piatră ale posomorâtei
bucătării părăsite și în jurul monstruosului cazan; frații călugări îmbrăcați modest
rătăcesc fără țintă prin balcoanele din lemn putrezit; doar Părintele Serafim,
animat de zel și hotărâre se face util producând ceea ce el numește „eau de
mèlisse” (apă de melasă); sau prin invenția unei ingenioase plase pentru pești (
trimisă la marea Expoziție de la Paris, și remarcată într-un mod deosebit de
onorabil) și prin vânzarea acestor plase, a lingurilor de lemn, a mătăniilor din
lână și a orice altceva care poate constitui un câștig bun.
De asemenea, el supraveghează pregătirea cinei în Casa de oaspeți iar
mămăliga este cu siguranță excelentă – un terci solid din făină de mălai servit pe
un platou de lemn și tăiat cu un fir de ață; uneori este preparat cu straturi de
brânză.
O carte mare este ținută în anticameră pentru ca numele vizitatorilor să
poată fi înregistrate, însă aici apar doar nume de români, deși ne-am uitat la
paginile scrise cu câțiva ani în urmă, cu doar două excepții: o doamnă și un domn
67
francezi care vizitaseră Secu cu două săptămâni în urmă și un alt francez cu vreo
doi ani în urmă‖35.
Mănăstirea Secu văzută de Walker Mrs. în 188436
Monahii Samuel și Serafim de la Mănăstirea Secu (1884)37
Devizele întocmite după 1950, „în nădejdea că vom fi ajutați în dorințele și

nevoile noastre‖, nu au avut sorți de izbândă. În perioada 1952-1959,
Departamentul Cultelor alocă suma de 16500 de lei și cantitatea de 1067 kg tablă cu
care s-a acoperit o parte a incintei mănăstirii38. Pentru fondarea Muzeului Mănăstirii
35
Walker Mrs., Untrodden Paths in Roumania, London, Champan & Hall, 1888, p. 118-
122: traducerea textului aparține prof. Andreea Ionescu (Colegiul Național „Cuza Vodă‖ din
Huși, căreia îi aducem mulțumirile noastre și pe această cale).
36
Ibidem, p. 119.
37
Ibidem, p. 120.
38
68
în 1954 sunt făcute amenajări și modificări pe latura de sud 39, însă la 1959 încă nu
exista o sală specială și se intenționa transformarea paraclisului Adormirea Maicii
Domnului cu aprobarea Mitropoliei. Obiectele de valoare se păstrau în veșmântăria
mănăstirii, numită „tezaur sau muzeu‖ 40.
În 1966 Mănăstirea Secu „se prezintă ca un ansamblu închegat pe patru
laturi închizând cu corpuri de chilii și servicii o incintă care adăpostește în mijlocul
ei biserica mănăstirii‖. Biserica, prin silueta joasă ... cu un parament exterior
tencuit, despărțit printr-un brâu median în două registre cu arcaturi, - prin cornișa
zimțată și forma turlelor octogonale cu baze pătrate, ne reamintește imaginea
bisericilor muntenești. Este învelită cu tablă, având streașină înfundată. Pardoselile
sânt din piatră. Primele cercetări au dus la descoperirea unor intrări monumentale
pe laturile sud și nord, direct în pronaos și ulterior urmele unor acareturi care
conduc la ideea că inițial în locul actualului pronaos a fost un pridvor liber în
genul celui de la Moldovița. Golurile – uși, ferestre au fost mărite‖41.
Chiliile erau înconjurate cu cerdace confecționate din lemn, degradate și
putrezite în mare parte în 1966, la fel ca acoperișul din tablă, pardoselile și tencuieli.
Urmele fostelor ambrazuri din zidul de împrejmuire s-au pierdut prin modificarea
„golurilor‖42.
Restaurarea Ansamblului Mănăstirii
Inițiativele de restaurare sunt anterioare datei de 28 iulie 1965, prin

cercetările efectuate de arh. N. Diaconu 43 și arh. Ioana Grigorescu 44 . Un proiect
precedent elaborat de ISCAS, invocat de Ioana Grigorescu în cadrul dezbaterilor
desfășurate, a fost considerat de Șt. Balș „o altă etapă în evoluția principiilor de
restaurare‖, în timp ce cel discutat „corespunde cerințelor actuale‖ 45. Protosinghelul
Visarion Ifrim, starețul mănăstirii Secu (3 ianaurie -1 mai 1959) considera în 1959
necesară o reparație generală „în marginile planurilor și devizurilor de restaurare,
întocmite de către secțiunea Monumentelor Istorice, de pe lângă Departamentul
Cultelor‖46.
Proiectul de restaurare a „Ansamblului fortificat Secu‖ este aprobat prin
avizul cu nr. 28 din 11 august 1966, având ca proiectant Direcția Monumentelor
Istorice, după discuții purtate cu mitropolitul Moldovei Iustin Moisescu la
mănăstire, și încep în trimestru IV al anului 1966 „prin studii-cercetări și elemente
de construcții (schele, demolări de tencuieli etc)‖ 47.
39
40
41
42
Ibidem.
43
44
INMI, FCMI, dosar 9924; A se vedea Arh. Ioana Grigorescu, Cercetări la biserica
mănăstirii Secu și propuneri de reconstituire, în „Buletinul Monumentelor Istorice‖, nr. 1,
1972, p. 30-39.
45
46
Biblioteca Mănăstirii Secu, Chestionarul Mănăstirii Secu, 1959, f. 35-36.
47
69
Restaurarea ansamblului a fost aprobată prin hotărârea Consiliului de Miniștri
cu nr. 2290 din 13 septembrie 1967. Procesul de restaurare este unul lung, anevoios
și complicat. Factorii sunt numeroși și diverși. La 24 iunie 1967, arhitectul Ioana
Grigorescu își manifesta nemulțumirea față de lipsa colaborării executantului care
„nu cere explicații șefului de proiect ... nu găsește timp de a cere unele lămuriri, nu
citește memoriul justificativ, nu cunoaște specificul proiectelor de restaurare care
conțin propuneri condiționate de cercetare și apoi de avizul comisiei‖. În referatul
din 5 noiembrie 1971, arh. Ioana Grigorescu mărturisește cu amărăciune „că uneori
interesele stăreției (de a reda cu orice preț în funcție de cult, biserica) nu coincid
întotdeauna intereselor restaurarii‖. Sunt aduse învinuiri proiectantului care a
semnalizat Direcției Monumentelor Istorice deficiențele în executarea lucrărilor.
Lipsea buna organizare, șeful de lot permanent, sunt observate „manifestări cu
caracter șovin, între echipa veche, condusă de meșteri specialiști, cu vechime de
cca 15 ani în restaurări (ruteni din satul Măreția Suceava), și echipa nouă
transferată de la cetatea Neamț, formată din muncitori din satele vecine. Aceste
manifestări, necurmate la timp au dus în ultimul timp la conflicte grave (bătăi etc)
din partea muncitorilor localnici‖48.
Lucrările de restaurare ale Ansamblului mănăstirii Secu au fost demarate la 1
octombrie 1966 pe baza proiectului în valoare de 9331 lei, aprobat prin HCM
2290/1967. Ca șef de proiect a fost desemnată arhitecta Ioana Grigorescu, urmată de
la mijlocul anului 1972 de arh. A. Corvătescu. În cadrul lucrărilor de restaurare s-a
cercetat biserica din incintă. Lucrările de restaurare din biserica mare a mănăstirii
primesc avizul favorabil cu nr. 14 din 12 mai 1967. Proiectul de restaurare este
predat șantierului în august 1967, an în care sunt oferite detaliile de execuție și
dispoziția tratării turlei noi (de sec. XIX) 49.
Lucrările au fost eșalonate pe ani: 1967 – biserica și aripa de vest; 1968 –
aripa de nord; 1970 – aripa de est și 1971 – amenajări, reparații gospodărie, case,
ruine și instalații exterioare. Devizul a fost estimat la suma de 9.331.000 lei 50 .
Lucrările de restaurare au început în 1967, iar până la 31 decembrie 1971 valoarea
lor s-a ridicat la 3700000 de lei. Se preconiza finalizarea lor în 1975 (conform fișei
pe 1972).
Lucrările de reastaurare generală a ansamblului Mănăstirii Secu au fost
suspendate în 197751 și nu finalizate așa cum cred unii52. Isprăvirea lor va fi marcată
la 29 august 1984 într-un cadru solemn cu prilejul hramului mănăstirii Secu, un rol
important avându-l și mitropolitul Moldovei Teoctist Arăpașu, viitorul patriarh53.
Ansamblului mănăstirii Secu este văzut în 1966 drept unul cu „un caracter
luminos, primitor, optimist, deschis, cu unele nuanțe de rusticitate și naivitate,
48
Ibidem.
49
50
51
Macarie Ciolan, op. cit., p. 41.
52
Costică Asăvoaie, Cosmin Niță, Investigații arheologice la mănăstirea Secu (Neamț),
prilejuite de realizarea branșamentului de alimentare cu gaze naturale, în „Ioan Neculce‖,
Buletinul Muzeului de Istorie a Moldovei (serie nouă), XXII, Iași, 2016, p. 57.
53
70
caracter ce trebuie menținut‖. Arhitectul Horia Teodoru se opune propunerii
proiectantului de prefacere în vederea înlăturării tencuielilor luminoase ale
plafoanelor foișoarelor, a jocului vesel al „traforurilor balcoanelor – element
desuet, dar care cu timpul va caracteriza epoca respectivă‖, a streșinilor
neproeminente. Soluția măririi streașinei, „a umbrei profunde propusă sub
balustrada de lemn a parterului, nejustificată încă prin săpături și sondaje care să
precizeze nivelul de călcare a fiecărui element în momentul în care a fost
construit‖, schimbau specificul ansamblului și se propune refuzul aprobării.
Totodată nu este considerată necesară modificarea învelișului celor două turle ale
bisericii. „Monumentul ne apare bine închegat și complet. El nu are nevoie de un
adaos: muzeu, foișoare, locuințe, etc ... nu e cazul să să se amintească că în acest
ansamblu epoca noastră mai are loc unde să-și poată pune pecetea altfel decât prin
aplicarea cu consecvență a principiilor științifice ale unei restaurări istorice,
respectând fără corectări și modificări viața trecută a unui monument venerabil‖.
În opinia referentului, arh. Horia Teodoru, se impune o cercetare urgentă a
monumentului pentru evitarea degradăriii elementelor mai noi54.
„Este cât se poate de regretabil faptul că legislația actuală nu permite
executarea prealabilă a unor cercetări exhaustive a monumentului istoric pentru ca
în baza unei documentări științifice și complete să se poată întocmi proiectele de
restaurare și devizele corespunzătoare. Aceasta obligă pe arhitect să facă evaluări
ipotetice și proiecte nelegate direct de elementele autentice ale monumentului.
Această obligație e cu atât mai supărătoare în cazul Mănăstirii Secu în care, în
decurs de peste trei secole și jumătate, au intervenit cel puțin în trei rânduri
prefaceri care nu sânt lipsite de viul lor interes istoric și a căror menținere
simultană pune grele probleme de proiectare și de restaurare‖. Necesitatea
cercetărilor exhaustive ar fi permis identificarea prafacerilor suferite de-a lungul
timpului în vederea restaurării istorice și nu „bazată pe concepția „unității de stil‖.
„Nu ne e permis să considerăm – indiferent de valoarea artistică relativă a
elementelor componente – că viața reflectată de elementele mai noi nu trebuie
păstrată cu aceiași grijă ca vestigiile mai vechi și că epoca noastră care se
realizează cu strălucire în noile ansambluri, trebuie să prefacă sau să „corecteze”
paginile de istorie ale trecutului nostru într-un monument istoric‖55.
La 9 august 1966, arhitectul T. Elian recomandă continuarea cercetărilor la
paramentul interior și exterior, revizuirea pardoselilor, demolarea adaosurilor de
secol XIX, revenirea la vechile intrări din latura de nord și sud, revenirea la forma
inițială a absidelor laterale interioare cu eventuala refacere a zidului dintre naos și
pronaos, revenirea la forma inițială a golurilor, ușilor și ferestrelor, lucrări de
consolidare, refaceri de streașină, tâmplărie, ancadramente din piatră, trepte și
trotuare. În privința chiliilor, turnurilor și paraclisului propune refacerea cerdacelor,
tâmplăriei, revizuirea șarpantei cu învelitori de șită, consolidări, planșee de beton,
streașine cu console și căpriori aparenți, scări, ancadramente, pardoseli noi,
54
55
71
tencuieli, rostuieli, zugrăveli și altele. Cercetările arhitecturale și arheologice ar fi
fost urmate de refacerea golurilor și foișoarelor 56.
Problemele cercetării și proiectării fațadelor au fost lămurite în 1968.
Cercetarea de pe parament a fost începută de arhitectul N. Diaconu și a fost urmată
de cea arheologică efectuată de arheologul Dinu V. Rosetii 57 , urmat de Adrian
Bătrâna și Lia Milencovici, care încheie cercetarea în 1970 58 (vezi Anexa), după a
cărui implicare în lucrările de la Humor și Putna, se cere de Ioana Grigorescu la 2
decembrie 1968 revenirea lui Dinu V. Rosetti. Direcția Monumentelor Istorice
aduce la cunoștința Muzeului de Arheologie Piatra Neamț la 14 mai 1968 începerea
lucrărilor de restaurare a mănăstirilor Secu și Bistrița și dorința efecturării
săpăturilor arheologice cu Virgil Mihăilescu Bîrliba, recomandat de Institutul de
Istorie din Iași. „La fața locului se găsește arheologul nostru tov. Adrian Bătrâna
(licență 1967) care va lucra sub îndrumarea tov. Bîrliba, urmând ca, pe parcurs, să
se întocmească referate preliminare, iar la sfârșitul săpăturilor un raport final însoțit
de studii, planuri etc., toate lucrările de cercetare, restaurare etc. sânt conduse de
șeful restaurării tov. arh. Ioana Grigorescu, care va fixa obiectivele și reperele,
funcție de rezultatul cercetărilor de arhitectură pe parament, executată tot de Dsa‖ 59.
Prof. arh. R. Bordenache, directorul Direcției Monumentelor Istorice propune
Direcției Muzeelor și a Monumentelor din cadrul Comitetului de Stat pentru Cultură
și Artă păstrarea pisaniei de la mănăstirea Secu (a lui Vasile Lupu) „al cărui loc loc
original nu se cunoaște cu precizie, opinăm pentru păstrarea pe loc, întrucât este
încastrată în peretele sud al turnului de sud-est‖, iar pentru inscripția și piesele
găsite la Cetatea Neamțului se sugerează păstrarea la Muzeul din Târgu Neamț (prin
dispoziția din 29 martie 1968 s-a decis ca „piesele menționate mai sus vor fi predate
muzeului prin proces verbal‖)60.
Referatul din 7 februarie 1970, întocmit de arhitectul Ioana Grigorescu în
urma adreselor Mitropoliei Moldovei și Sucevei către CSCA (31 ianuarie 1971) și
DMI (3 februarie 1970), evidențiază cele două variante ale proiectului de restaurare:
reconstituirea bisericii din secolul al XVII-lea prin îndepărtarea adaosului de secol
XIX sau menținerea construcțiilor adăugate și marcarea diferențiată „între cele două
epoci și tehnici de zidire, inclusiv a turlelor‖61.
Avizul cu nr. 430 din 14 octombrie 1970, semnat de arh. M. Malhasovici (șef
secretariat tehnic CTS) și arh. T. Elian (referent CTS), aprobat de Vasile Drăguț,
președintele Consiliului Tehnico-Științific (CTS) din cadrul Consiliului Culturii și
Educației Socialiste, fiind unul favorabil, condiționat însă: „Valoarea din PE a
acestui corp, depășind valoarea prezentată în STE – general pentru M-rea Secu,
56
Ibidem.
57
INMI, FCMI, dosar 9915; despre arheolog a se vedea Aristide Ștefănescu, Dinu V.
Rosetti-in memoriam, în http://cab.muzeulbucurestiului.ro/fisiere/05-Cercetari-Arheologice-
in-Bucuresti-V-2002_020.pdf
58
Vezi și Ștefan Cucuoș, Săpăturile arheologice din județul Neamț (II), în „Memoria
Antiqvitatis‖, Muzeul Arheologic –Piatra Neamț, III, 1971, p. 583.
59
60
Ibidem; despre pisania domnului Vasile Lupu a se vedea și Mihai Gicoveanu, op. cit., p.
45-49
61
72
suma de lei 326000 reprezentând depășirea se va suporta prin reducerea valorilor
celorlalte obiecte din STE, sau finanțarea unor lucrări de către Mitropoliea
Moldovei, astfel ca valoarea totală a lucrărilor să se înscrie în STE aprobat prin
HCM‖. Erau preconizate lucrări de construcții pentru restaurarea corpului de chilii
din latura estică (în valoare de 1694000 lei), lucrări de instalații electrice (17000 lei)
și de instalații sanitare (31000 lei)62.
Soluția propusă prin macheta de reconstituire a zidului vestic a pridvorului
bisericii nu a fost acceptată de mitropolitul Moldovei, care împreună prof. arh. P.
Macovei, a vizitat mănăstirea Secu în august 1971. O analiză și o dispoziție sunt
solicitate Direcției de arhitectul Ioana Grigorescu la 3 noiembrie 1971 63.
Cu prilejul unui control al șantierului de la mănăstirea Secu (anteriot datei de
5 noiembrie 1971), arh. Ioana Grigorescu observă: restaurarea aproape integrală a
turnului clopotniță cu excepția acoperișului, unde lipsea cantitatea de 150 de kg de
tablă de aramă, constructorii fiind astfel obligați la menținerea schelei, care se
deteriora cu trecerea timpului, la care se adaugă și efectul psihologic (nemulțumirea
beneficiarului și a turiștilor). Lipsea cărămida de epocă pentru paramentul bisericii
și „după 3-4 ani de lucru și un consum de cca 3000000 lei nu s-a terminat nici un
obiectiv‖64.
În fișa monumentului întocmită pe anul 1972 se nota la starea monumentului:
„În general elementele de lemn ale șarpantelor, balcoanelor, stucaturilor, etc erau
în stare de degradare avansată din cauza intemperiilor și a vechimii lor și prin
faptul că în ultimul secol nu s-a mai intervenit prin reparații generale‖, la care se
adaugă și modificările suferite. Prin restaurare se urmărea refacerea în formele
originale a turnurilor, dar mai ales a turnului clopotniță, „care prin cercetare a fost
readus la arhitectura inițială, zidul de incintă, arhondaricul, chiliile, trapeza și
muzeul. Se prevede punerea în valoare pentru folosința ansamblului prin instalații
electrice și sanitare și prin amenajări exterioare‖65.
În urmă vizitării mănăstirii Secu la 19 mai 1972, Iustin Moisescu,
mitropolitul Moldovei și Sucevei, propune la 30 mai 1972: deschiderea unei căi de
acces în peretele dinspre vest al proscomidiarului din motive de ordin funcțional
liturgic și de securitate, ridicarea pardoselii absidei răsăritene cu 15 cm. față de
pardoseala bisericii în vederea păstrării poziției catapetesmei, să fie amenajată o
solee 66 cu lățimea de aproximativ 1 metru și grosimea de 15 cm. în fața
catapetesmei, menținerea intrării din partea vestică a bisericii, păstrarea intactă a
picturii de pe laturile de nord și sud ale pridvorului. „Trecerea de la vechea biserică
la adaosul ulterior să se facă în felul următor: marcarea coloanei dinspre nord a
62
Ibidem.
63
Ibidem.
64
Ibidem.
65
Ibidem.
66
Solee este un cuvânt provenit din grecescul (solea) desemnând locul din faţa Sfântului
Altar, mai înălţat decât restul pardoselii din pronaos (mijlocul bisericii); soleea reprezintă
acea prelungire a postamentului din faţa Sfântului Altar ce desparte naosul de acesta, având
o înălţime de două sau trei trepte faţă de naos
(http://altmarius.ning.com/profiles/blogs/dictionar-religios-solee -accesat la 1 iunie 2020).
73
pridvorului inițial, descoperită cu prilejul cercetărilor, printr-o zidărie retrasă din
exterior spre interior, completarea zidăriei cum a fost înainte de restaurare fără a
se construi noi coloane și refacerea ferestrei la forma și dimensiunile pe care le
avea înainte de dezafectarea ei. Prin aceasta s-ar realiza în interior un perete cu
suprafața continuă pe care la timpul potrivit se vor executa picturi. Pe latura de
sud, fragmentul de coloană descoperit cu prilejul cercetărilor, poate fi scos în
lumină prin procedeul folosit pe latura de nord . Fereastra să rămână în forma sa
actuală. Ca urmare, pisania și pictura în frescă nu vor fi dezafectate, ci vor rămâne
unde să află acum‖. Mitropolitul are dubii în soluția acoperirii cu șiță a incintei și
recomandă o „învelitoare ignifugă‖. Se opune șiței de azbociment, despre care s-ar
fi discutat într-o ședință a CTS, și indică utilizarea tablei zincate fixată ca la casele
domnești de la Galata și Cetățuia. Indică ca spațiu de reprezentare o încăpere pe
latura de nord a incintei între stăreție și încăperea „Varlaam‖ 67.
La 1 iunie 1972 68 , conform avizului cu nr. 130, se proiecta încheierea
lucrărilor de restaurare a bisericii prin marcarea stâlpilor și modenaturii pridvorului
din 1602 pe fațadele de nord și și sud, propunându-se două variante: prima cu goluri
integral degajate și închise cu tâmplărie metalică fixă, iar a doua cu golurile
căptușite cu zidărie retrasă spre interior. „Elementele originare păstrate din zidăria
pridvorului vor fi păstrate și marcate distinct. Se vor reface ancadramentele de
piatră care se aflau la intrările laterale în fostul pridvor. Fresca de pe fațada de
sud din jurul pisaniei va fi extrasă și expusă în muzeul mănăstirii sau menținută pe
loc și protejată‖. Urma finisarea paramentului la care se propune: conservarea
decorației originare zugrăvită pe fațade și fixarea culorilor, completarea cu tencuială
a suprafețelor netencuite „de culoare apropiată cu cea a paramentului originar, cu
mortar de var și nisip, fără ciment‖, marcarea elementelor reconstituite ale
pridvorului în două alternative, marcarea celor două mari faze de construcție
efectuate la acoperiș. În privința restaurării laturii vestice a pridvorului se propunea
păstrarea intrării târzii cu marcarea în exterior a celor două ferestre sau revenirea la
starea inițială prin deschiderea intrărilor laterale și a ferestrelor din fațada vestică.
„În ambele variante, ancadramentul aflat pe fațada de nord, va fi reașezat în locul
unde s-a aflat inițial, la intrarea dinspre sud a pridvorului. Se va remonta în zidul
diaconicului micul ancadrament de fereastră din piatră‖. Proscomidia din 1847
urma să fie restaurată în forma actuală (din 1972) „marcându-se pe parament o a
treia etapă de construcție a bisericii‖. Învelitoarea urma să fie refăcută cu tablă de
aramă în forma ei de atunci. În interiorul biserici se propune marcarea în pardoseală
a grosimii zidului în pragul golului dintre Sfântul Altar și proscomidie iar
67
68
Tema de proiectare pentru continuarea lucrărilor de restaurare a fost susținută în ședința
Consiliului Tehnico-Științific pentru Monumentele Istorice și de Artă din 5 mai 1972 de arh.
Cristian Moisescu și Adrian Corvătescu, ședință la care au participat: Vasile Drăguț
(președinte), Ștefan Balș, Richard Bordenache, Virgil Bilciurescu, Adrian Corvătescu,
Gheorghe Filipescu, Eugenia Greceanu, Adrian Gheorghiu, Iulian Antonescu, Constantin
Joja, Victor Munteanu, Corina Nicolescu Horia Teodoru (membri), vicarul Scarlat Porcescu
(Mitropolia Moldovei și Sucevei), ing. Teodor Mititelu (Departamentul Cultelor și Mircea
Rusu (Cluj).
74
pardoseala vechiului pridvor prin cărămizi pătrate cu latura de 31 cm.
„Catapeteasma din lemn a altarului, rămasă suspendată prin coborârea nivelului
de călcare, va fi reașezată pe un podium din lemn, având un panou mobil spre a
permite cercetarea pardoselii din dale de piatră a altarului. Se propune totodată
tencuirea suprafețelor de zidărie fără tencuială cu un strat care să respecte tehnica
și grosimea stratului inițial (de veac XVI) urmând ca odată cu restaurarea picturii
de veac XIX să se realizeze completarea acestor zone la fața stratului existent.
Suprafețele cu frescă din 1602 se propune a fi aparente. Stranele existente vor fi
reduse ca înălțime cu un panou, spre a nu acoperi o suprafață prea mare de
pictură‖. Consiliul tehnico-științific nu era de acord cu soluțiile de restaurare
propuse de fostul proiectant „pentru corpul de chilii latura vest (arhondaric și
turnul Mitrofanei) și parțial de nord (până la zidul antifoc)‖. Consiliul recomandă
finalizarea corpurilor amintite potrivit concepției proiectantului, cu excepția laturii
de nord „care nu a fost atacată‖. „Pentru restul ansamblului se va adopta concepția
de restaurare exprimată în tema prezentată în CTS, respectiv renunțarea la
modificare arhitecturii monumentului, respectându-se cu strictețe elementele vechi
păstrate sau cele ce vor fi descoperite prin cercetare. Pentru o tratare unitară, în
același mod va fi restaurată și fațada exterioară pe latura nord a corpului de chilii.
La terminarea restaurării ansamblului M-rii Secu se vor confrunta (compara)
rezultatele celor două concepții de restaurare , a posibilității de coexistență a lor în
cadrul ansamblului și dacă va fi necesar de intervenit asupra primei etape de
restaurare a incintei‖. „Atât între parter și etaj se propune executarea unor planșe
din beton armat, cu reproducerea decorației de stucatură existentă. Se vor menține
stâlpii actuali ai cerdacurilor, înlocuindu-se numai cei grav deteriorați. Se vor
menține pardoselile din lespezi de piatră ale cerdacurilor parterului și din scândură
de brad sau stejar șa etaj. Zidurile antifoc vor fi restaurate în forma lor originară,
păstrându-se tencuială văruită. Se va menține forma actuală a acoperișurilor,
înlocuindu-se numai învelitoarea din șiță de lemn cu șiță de azbociment. Turla
paraclisului amenajat în secolul trecut în turnul de sud-est, deși nefuncțională, va fi
păstrată și restaurată. De asemeni se propune păstrarea și restaurarea
construcțiilro adosate pe laturile de nordși est, iar pe latura de sud se vor reface
cele două contraforturi demolate, după urmele vechi păstrate‖. Pentru interiorul
incentei se propun: marcarea fundațiilor construcțiilor dispărute, restaurarea fântânii
și chioșcului din partea de sud, decaparea pământului până la vechiul nivel de
călcare, executarea pavajelor, aleilor și potecilor, plantarea arborilor și a
gazonului69.
Un nou aviz pentru lucrările de construcție din biserică este dat la 16 iunie
1972 (nr. 164), fiind incluse și altele: refacerea vechiului gol (ușa) din absida
Sfântului Altar cu scara de acces, consolidarea tâmplei existente prin construirea
unui prag, consolidarea tencuielilor și restaurarea frescei de la turla naosului 70.
Consiliul Tehnico-Științific pentru Monumentele Istorice și de Artă dă aviz
favorabil la l3 septembrie 1972 pentru curățirea, consolidarea și valorizarea
icoanelor de pe tâmpla bisericii mănăstirii Secu cu condiția executării și curățirii
69
70
Ibidem.
75
întregii tâmple, a prăsnicarului (proschinitarului), amvonului și tratarea lemnului
împotriva cariilor. Pictorul restaurator era Gh. Zidaru, membru al UAP și al
Fondului Plastic, restaurator specialist și șeful secției restaurări din cadrul Muzeului
de Artă al RSR, domiciliat în București. În oferta pictorului restuarator se indică
numărul icoanelor la 40. Gh. Zidaru făcea parte din colectivul de pictori ce lucrau la
restaurarea picturii de la mănăstirea Secu71.
Memoriul din ianuarie 1973 ne lămurește despre stadiul lucrărilor de
restaurare:„nu mai există nerestructurat decât ultima treime estică a chiliilor (de la
zidul antifoc), restul fiind într-o situație de finisare avansată‖.
Documentația avizată la 31 ianuarie 1973 pentru aripa de nord a chiliilor și
stăreției prevedea: „consolidarea zidurilor interioare și exterioare cu desfaceri și
revizuiri de goluri; înlocuirea planșeelor de lemn prin planșee de beton armat;
revizuirea spațiilor interioare prin stabilirea unor funcțiuni, de acord cu
beneficiarul, soluții prezentate pe parcursul elaborării proiectului, spre consultare
la CTS (amenajarea apartamentului metropolitan și al starețului mănăstirii,
stabilirea pieselor de recepție cu scara de acces la aceste încăperi, grupuri sanitare
etc); consolidarea șarpantei cu învelitoare de de tablă; scară de serviciu;
restaurarea cerdacurilor și foișoarelor la parter și etaj cu scară la foișorul central
de pe latura de sud; pardoseli de parchet, dușumele mozaic și pardoseli de lespezi
de piatră – la parterul cerdacului (tronson II – fațada de sud); rostueli la
paramentele de piatră, tencuieli la pereți și tavane, tâmplărie, vopsitorii, zugrăveli,
etc. și instalații interioare sanitare și electrice‖. Avizul Consiliului Tehnico-
Științific, semnat de Vasile Drăguț (președinte CTS), Eugenia Greceanu (șef
secretariat tehnic) și Mihail Malhasovici (secretar CTS), este condiționat de
efectuarea cercetărilor anterior demolării apartamentului metropolitan pentru
stabilirea datării și structurii zidurilor, executarea cerdacului exterior de pe latura de
nord cu console de lemn și „contravântuiri‖ (fără stâlpi de sprijin la parter),
păstrarea elementelor originale de arhitectură și decorație (stâlpi, parapete traforate,
grinzi) la cerdacele de la parter și etaj, la foișoarele de pe latura de sud (tronsonul II,
între zidul antifoc și paraclis) 72.
Amenajările exterioare primesc avizul favorabil din 19 februarie 1974 și se
prevedeau: decapări de teren în incinta ansamblului monahal în jurul bisericii cu
asigurarea pantelor pentru îndepărtarea apelor meteorice, o alee de lespezi de piatră
pe pat de nisip și parțial de beton (partea carosabilă), desfacerea pavajelor vechi din
lespezi de râu și a plăcii de beton dintre turnul de intrare și biserică 73.
Lucrările de restaurare a laturii de nord a chiliilor sunt avizate la 20 mai 1974
(deviz restructurat). Valoare avizată este de 2099000 lei 74.
Restaurarea paraclisului „Sfântul Nicolae‖ primește aviz favorabil la 29 mai
1974 (valoare avizată de 444000 lei). Se prevedea refacerea acoperișului cu
învelitoare de aramă, realizarea unui pasaj adosat paraclisului la nivelul etajului,
între corpul de chilii Nord și cel de Est, refacerea ferestrelor prin reducerea golurilor
71
Ibidem.
72
Ibidem.
73
Ibidem.
74
Ibidem.
76
la formele inițiale, revizuirea pardoselii și a ușilor, consolidarea tencuielilor și
zugrăveli75.
La 26 iulie 1974 este convocată o ședință în cadrul Consiliului Tehnico-
Științific la care participă: Dionisie Pippidi (președinte), Richard Bordenache,
Vasile Drăguț, Grigore Ionescu, Cristian Moisescu, Horia Teodoru (membri) și
câțiva invitați, Ștefan Olteanu (Muzeul de Istorie al RSR), Gh. Vecerdea (IPJ
Constanța), arh. Dan Stoica (IPJ Constanța) și Poenaru (Consiliul Popular al
municipiului Constanța). Pe ordinea de zi ara avizarea studiului pentru delimitarea
centrului istoric și a zonelor de interes arheologic al orașului Constanța și
consultarea privitoare la restaurarea turnului SV al incintei Mănăstirii Secu.
Luându-se în considerație forma acoperișurilor de la turnul paraclis și de la cel de la
intrare se recomandă proiectanului un acoperiș asemănător pentru turnul din colțul
de SE cu cele de la turnurile SV și NV76.
La 16 iunie 1977, erau disponibile fonduri în valoare de 202000 lei pentru
restaurare, insuficiente pentru finalizarea lucrărilor la aripa de sud a ansamblului
monahal, estimate la „2400 mii lei‖ lei. Arh. Cristian Moisescu propune
președintelui Miu Dobrescu „restructurarea STE-ului aprobat inițial și întocmirea
unui proiect de decret pentru noua valoare‖, luându-se în considerație legalitatea și
contribuția bănească a Mitropoliei Moldovei care „poate finanța și executa în regie
proprie lucrările de restaurare în continuare pe baza proiectului elaborat de noi‖77.
Președintele Miu Dobrescu este informat arh. Cristian Moisescu prin adresa
cu nr. 6480 din 22 iulie 1977 despre posibilitățile continuării lucrărilor de restaurare
al Ansamblului mănăstirii Secu, conducerea DPCN convenind cu Mitropolia
Moldovei și Sucevei „ca lucrările respective să se execute din fondurile Mitropoliei
în regie proprie, prin detașarea temporară a muncitorilor care au efectuat până în
prezent lucrările de restaurare‖78.
Costurile lucrărilor ce urmau să fie executate pe latura de sud a ansamblului
monahal Secu urmau să fie asigurate prin fondurile alocate de Mitropolia Moldovei
și Sucevei în regie proprie, pe baza proiectului întocmit de DPCN, „care va asigura
și asistență tehnică de specialitate‖ (a se vedea adresa cu nr. 6480/3.IX.77)79.
Pictura
Autorul răspunsurilor la chestionarul din 1959 indică la pictura exterioară

„tabloul Deisis din jurul pisaniei‖ în stilul bizantin în tehnica frescă pe care o
datează de la începutul construirii bisericii80. Pictura a fost acoperită cu tencuială
„în afară de semicerc pe margini ... în 1956 s-a descoperit sub tencuială chipul
Proorocului Solomon cu sulul scris ținut în mâini‖ 81.
75
Ibidem.
76
Ibidem.
77
Ibidem.
78
Ibidem.
79
Ibidem.
80
Biblioteca Mănăstirii Secu, Chestionarul Mănăstirii Secu, 1959, f. 22-23.
81
Ibidem, f. 24.
77
Problema picturii din biserică stă în atenția arh. T. Elian care sesizează CSCA
iar în aviz era prevăzută „continuarea lucrărilor de cercetare la paramentul exterior
și interior al bisericii‖ (cf referatului din 15 octombrie 1966)82.
Pictura în ulei a fost realizată în anul 1850 de Calistrat ieromonahul 83 - în alte
surse sunt menționați monahii Iulian și Teodosie, „Costache Lipșanu, zugravul de la
Felioara‖ 84 , apoi a fost spălată și restaurată în 1925-1926 conform referatului
pictorului Gheorghe Ciobanu, întocmit la 1 iunie 197185. Pictura din biserica mare
este spălată în anii 1920-1921 de Vichentie Mălău, în calitate de eclesiarh mare al
mănăstirii86. Din vechea pictură în frescă s-a păstrat icoana din firida de deasupra
pisaniei sau unele mici porțiuni în nișele mormintelor lui Nestor Ureche și a
Mitrofanei, ctitorii bisericii mănăstirii Secu87. Pictura, se pare că, a fost mutată din
partea superioară a intrării principale vestice, odată cu desființarea ei, pe latura de
sud. Pictura în ulei din 1850, spălată și restaurată, se păstra în 1971 într-o stare mai
bună în biserica inițială și „se arată în plin proces de cojire în cele două pridvoare
închise, adăugate mai târziu. Această degradare, specifică picturii murale în ulei, s-
ar datora, cred, vernilului gros aplicat peste pictură după lucrările din 1926‖88.
S-au întocmit două variante de documentație, prima viza spălarea și
recondiționarea picturilor, iar a doua repictarea din nou a lăcașului și conservarea
vechilor fragmente de pictură, care au fost înaintate în 1969 Direcției
Monumentelor Istorice prin Departamentul Cultelor. Un aviz de principiu este dat
de CSCA-Direcția Muzee, conform adresei 18904/1969.
Comisia de avizare a monumentelor istorice sosește la mănăstire la 24 iulie
1970 „pentru a vedea rezultatul cercetărilor și stadiul restaurării monumentului‖.
Protosinghelul Gherontie Ștefan, starețul mănăstirii Secu între 1963 și 1982,
intervine pe lângă Direcția Monumentelor Istorice la 11 decembrie 1970 pentru
obținerea avizului necesar recondiționării picturii din naos și valorificarea
fragmentelor scoase la iveală în timpul cercetărilor.
Arh. Ioana Grigorescu prin referatul din 9 ianuarie 1971 preferă „să se
rămână la pictura sec. XIX, cu păstrarea porțiunilor vechi, găsite în jurul vechii
intrări în pronaos și bineînțeles în interiorul arcadelor mormintelor inclusiv pictura
de la arhivolta (cercetarea noastră). Altarul a fost cercetat pe porțiuni prea mici ca
să poată epuiza cercetarea (se va continua în primăvară)‖.
Protosinghelul Gherontie Ștefan adresându-se Direcției Monumentelor
Istorice la 22 mai 1971, amintește dispoziția acesteia din 21 ianuarie 1971 cu nr.
650 privitoare la avizul acordat lucrărilor de pictură la biserica mănăstirii incluse în
cele de restaurare. Cercetarea și sondarea picturilor până la baza bolților a fost
82
83
84
85
86
87
G. Balș, Bisericile moldovenești din sec. XVII-XVIII, p. 23-24; I. D. Ștefănescu,
L’evolution de la peinture religieuse en Bucovine et in Moldavie depuis les origines jusqu’a
XIX siecle, Paris, Librairie Orientaliste Paul Geuthner, 1928, p. 155-156, pl. IV, VIII, IX,
XXIII; Biblioteca Mănăstirii Secu, Chestionarul Mănăstirii Secu, 1959, f. 27.
88
78
executată de pictorii Gheorghe Ciobanu și Gheorghe Trășculescu, cei care au spălat
și recondiționat picturile lui Nicolae Grigorescu de la mănăstirea Agapia, trecând la
organizarea lucrărilor de curățire și valorificare a picturii în ulei specifice anului
1850. Starețul solicită o comisie de cercetare de la Direcția Monumentelor Istorice.
Adresa este semnată și de protosinghelul Sofronie Ungureanu, secretarul
mănăstirii89.
În referatul pictorului Gheorghe Ciobanu, întocmit la 5 iunie 1971, observă la
pictura în frescă de la ridicarea bisericii, intervențiile și deteriorările suferite de-a
lungul timpului și puținele fragmente rămase din vechea pictură „câteva fragmente
în proanos la mormintele laterale și la intrarea în pronaosul prim. Din cercetările
făcute prin sondagii până la marginea bolților se constată lipsa tencuelii de frescă
albă, specifică picturii frescă, și rareori pe ici pe colo se mai observă câte un mic
fragment fără valoare, scăpat la demolare din nebăgare de seamă. Este vorba
numei de tencueli suport frescă‖90.
Starețul mănăstirii Secu este informat la 30 iunie 1971 de acordul Direcției
Monumentelor Istorice „ca în prima etapă să se procedeze numai la curățirea de
praf și fum a întregii picturi în ulei păstrată în interiorul‖ bisericii (adresa este
semnată de prof. arh. R. Bordenache-director și arh. I. Vasilescu – șeful grupei
Studii)91.
Comisia formată din Constantin Blendea (2 martie 1929-ianuarie 2012),
specialist restaurator și pictor, istoricul de artă Alexandru Efremov și arhitectul
Andrei Pănoiu efectuează cercetarea mănăstirii Secu la 13 mai 1972 și constată
ridicarea tâmplei de la biserica mare cu 25 cm. „față de nivelul actual al pardoselii
de piatră. Foarte probabil că peste această pardoseală de piatră s-a aflat în
momentul montării tâmplei (prima jumătate a secolului trecut) un podium de
scânduri‖. Comisia susține „că această tâmplă nu trebuie demontată în nici un
chip, întrucât i se pot aduce inevitabile prejudicii ... tâmpla este bine montată și se
reclamă montarea podiumului. Se poate menține și situația prezentă, recurgându-se
la o completare a soclului picioarelor tâmplei pe toată această înălțime
corespunzătoare treptei lipsă. În acest caz ușile împărătești ar putea fi ușor
coborâte mai jos (sau de studiat eventual, dacă este posibil, o suplimentare a
„bazei lor cu friz îngust tratat într-o manieră neutră)‖. Extragerii frescei din jurul
pisaniei, foarte valoroasă, i se aduc obiecții de membrii comisiei, care o consideră
„artificială‖ și o „știrbire (sau ca o diminuare) a ansamblului original‖,
propunându-se păstrarea ei92.
Racordarea la rețeaua electrică
Documentația din 1966 cuprindea pe lângă lucrările de construcție și

realizarea instalațiilor de apă, canal și electrice 93. Organizarea șantierului în 1966
89
Ibidem.
90
Ibidem.
91
Ibidem.
92
Ibidem.
93
79
presupne și necesitatea executării unei instalații electrice provizorii până la
racordarea la rețeaua „republicană‖, identificându-se la IRE Iași un grup electrogen
de 50 CP (cf referatului din 25 noiembrie 1966) 94.
Proiectul alimentării cu energie a mănăstirii Secu a fost solicitat la 14 iulie
1971, avându-se în vedere iluminatul bisericii, chiliilor (circa 10 case țărănești),
iluminatul festiv exterior și alimentarea unor motoare pentru pomparea apei potabile
sau a celei de incendiu. Racordarea era posibilă, potrivit avizului transmis la 3
august 1971 de către Ministerul Energiei Electrice, după punerea sub tensiune a
axului 20 Kv Nemțișor-Pipirig proiectată la sfârșitul anului 197195.
Ierodiaconul M. Tănase, starețul Mănăstirii Sihăstria, se adresa la 6
septembrie 1972 pe lângă Direcția Monumentlor Istorice în vederea unei noi
intervenții după cea din 26 iunie 1972 la Ministerul Energiei Electrice pentru
executarea rețelei de înaltă tensiune la mănăstirile Secu și Sihăstria „cercetate de
turiști și pelerini din țară și străinătate‖, propusă de Consiliul Popular al Județului
Neamț în 1972 conducerii Consiliului Culturii și Educației Socialiste96.
Valoarea lucrărilor de construcții-montaj „ale LEA 20 WV pentru racordul
electric al m-rii Secu‖ era estimată la 527900 lei prin contractul de antrepriză nr.
3146. „Lucrările vor fi finanțate din creditele DMIA la bugetul de Stat‖. Dirigintele
lucrării era desemnat inginerul Gh. Popescu din București (a se vedea adresa cu nr.
12919 din 22 noiembrie 1972)97.
Linia electrică aeriană de alimentare a postului trafo, pentru iluminarea
Mănăstirii Secu figurează în planul DMIA pe anul 1973. În studiul tehnico-
economic în valoare de 9331000 de lei figurau instalații de aducțiune apă,
canalizare exterioară, racord electric și instalații de iluminare exterioară, în valoare
de 500000 de lei, „ce amenință a fi depășită‖. Autorul referatului din 4 aprilie 1973
consideră: „că linia electrică aeriană precum și devierea liniei telefonice, cuprinse
într-o documentație fază unică pot apare în planul DMIA într-o altă poziție de plan
în ipoteza că organele locale refuză finanțarea acestor lucrări‖98.
Vasile Drăguț se adresa Consiliului Popular Județean Neamț la 5 mai 1973
arătând necesitatea executării racordului electric, „lucrare de mari proporții și
interes județean care nu a fost prevăzută în proiectul de restaurare și nu a fost
prinsă în planul nostru de finanațare ca poziție separată‖. Proiectul nr. 61/1971
pentru alimentarea cu energie electrică a fost elaborat de IRE – Piatra Neamț iar cel
cu nr. 5667/1972 de Ministerul Transporturi și Telecomunicații-Institutul de
Proiectări, pentru „protejarea liniilor TC-DPTC infl. de la 20 Kv-racord la M-rea
Secu ‖. Vasile Drăguț sugera finanțarea alimentării cu energie a Mănăstirii de către
Consiliul Popular Județean Neamț99.
94
95
Ibidem.
96
Ibidem.
97
Ibidem.
98
Ibidem.
99
Ibidem.
80
Proiectul separat al alimentării cu energie electrică și protecția liniei
telefonice faza PFU este realizat în 1973, valoarea sa fiind 566000 lei 100.
Amenajarea instalațiilor de încălzire
Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Comisia centrală de Stat a

Patrimoniului Culturii Naționale prin Vasile Drăguț (președintele CSTS), arh.
Cristian Moisescu (secretarul CSTS), arh. Gh. Vereș și ing. I. I. Buzatu, dă avizul cu
nr. 97 din 27 februarie 1975 pentru amenajarea instalațiilor interioare de încălzire
centrală la biserica mănăstirii Secu, lucrare estimată la 31000 de lei. „Instalația este
prevăzută cu radiatoare de fontă 218/9 și 624/6 și conducte aparente pozate în
spatele stranelor‖. Avizul era condiționat de „ridicarea pietrelor de mormânt cât și
confecționarea măștilor de lemn de stejar‖ sub supravegherea arhitectului
restaurator101.
Alimentarea cu apă
Alimentarea cu apă a mănăstirii Secu din izvoare s-a menținut până în anul
1908. Izvoarele respective dispar din cauza unui cutremur. Apa potabilă necesară
era procurată din două puțuri cu un debit insuficient nevoilor. „Se cere găsirea unei
soluții de alimentare cu apă potabilă pentru 50 locuitori stabili, folosind grupuri
sanitare și o bucătărie comună, la cantină, plus cca 300 flotanți în perioada 1 mai-
30 septembrie‖. Întreprinderea de Foraje Buucrești execută în anul 1969 un foraj
„de explorare-exploatare de 15 m‖ pentru alimentarea cu apă a mănăstirii, ale cărui
rezultate au fost negative. Sunt preconizate încă două foraje de 4-5 m pe firul văii
Secu102.
Un studiu hidrologic va fi cerut Institutului de Studii și Proiectări pentru
Îmbunătățiri Funciare și Gospodărirea Apelor din București la 1 februarie 1972 de
către Institutul de Proiectări Județean Bacău. O prima soluție propusă este
alimentarea cu apă din pârâul Secu, care se lovește de opoziția benefeciarului, ce
insistă alimentarea acestor edificii din pânza freatică fie din izvoare. Forajul la
adâncimea de 12 m este sortit eșecului și se propune unul de adâncime, mai greu de
executat din cauza stâncilor, sau o sursă de apă din izvoare. În final, se propune
studierea văii pârâului Secu „mai ales cea din amonte‖. „Precizăm că este de dorit
să se găsească un grup de izvoare care ar putea fi aduse gravitațional, chiar dacă
sânt la 4-5 km, în vederea eliminării cheltuielilor de exploatare‖. Prin scrisoarea de
comandă din 10 decembrie 1970, Direcția Monumentelor Istorice aducea la știință
Institutul de Proiectare Județean Bacău: „Atât la alimentarea cu apă cât și la
evacuarea apelor uzate se vor căuta soluții care să excludă instalațiile de
clorinare‖103.
100
Ibidem.
101
Ibidem.
102
Ibidem.
103
Ibidem.
81
Un studiu topic a fost trimis Direcției Monumentelor Istorice de Institutul de
Proiectare Județean Bacău la 9 octombrie 1971. Direcția Monumentelor își repetă la
16 noiembrie 1971 dezacordul „pentru soluția cu captare din albia râului, inclusiv
tratarea apei‖. Arh. Ioana Grigorescu era atenționată la 7 decembrie 1971 de
Institutul de Proiectare Județean Bacău: „am cercetat ambii versanți pe o distanță
de 3-4 km. și n-am găsit nici un izvor. În pânza freatică nu este absolut de loc apă.
Forajul executat până la 12 m. în acest sens este concludent. Un foraj de adâncime
nu se poate face în teren stâncos‖104.
Proiectul nr. 96/1972, faza STE, elaborat de IPJ Bacău, viza canalizarea
„complexului fortificat mănăstirea Secu‖. Proiectul de alimentare cu apă și de
canalizare exterioară a fost comandat la IPJ Bacău pe baza temei de proiectare cu
nr. 13594 din 10 decembrie 1970 elaborată de DMIA. Proiectantul urma să dea într-
o primă etapă numai partea de canalizare, iar în cea de-a doua (primul semestru din
1973) urma definitivarea proiectului de alimentare cu apă. Din cele două variante
propuse se acceptă spre avizare cea de-a doua: „Rețeaua de canalizare este la fel ca
în varianta I-2, însă mult mai scurtă. Apele epurate se varsă într-un puț absorbant
după ce în prealabil au trecut prin faza septică. Costul lucrărilor sunt evaluate la
234500 lei‖. Redăm și conținutul primei variante: „O rețea de canalizare care va
conduce apele uzate la pârâul Secu, unde sânt vărsate după o prealabilă
epurare‖105.
Documentația avizată la 24 ianuarie 1973 includea o rețea de canalizare cu
16 cămine de vizitare și o stație de epurare la 25 metri „amplasată la 25 m. după
biserica nouă (din partea de est a mănăstirii)‖, precum și lucrările de alimentare cu
apă din puțul existent 106. În cadrul convorbirilor din 14-15 noiembrie 1973 între
inginerii Dumitru Pârsoveanu (delegatul CTS) și Gandor (reprezentantul Institutului
de proiectare județean Bacău) desfășurate la mănăstirea Secu se concluzionează
realizarea „unui dren, cu rolul de a feri zidurile mănăstirii de infiltrațiile de ape, iar
debitul de ape colectate de dren, să fie folosit pentru nevoile gospodărești sau
pemtru rezerva de incendiu necesară‖. Studiile captării apei nu erau finalizate în
cadrul subproiectului ISPIF, fixându-se un nou termen pe o perioadă de un an de
zile, considerat unul „ce va îngreuna realizarea lucrărilor de restaurare‖. La 30
noiembrie 1972 Vasile Drăguț solicită Institutului de proiectare județean Bacău
urgentarea documentației „faza STE „Alimentarea cu apă‖ în variantele discutate de
cei doi ingineri specialiști107.
Lucrările sanitare interioare pentru tronsonul din corpul de nord al chiliilor
primesc aviz favorabil la 19 februarie 1974, modificându-se vechiul deviz.
„Modificările unor lucrări de construcții au determinat modificări și sporuri de
cantități la instalațiile sanitare care au majorat valoarea devizului inițial de la
37000 lei la 57500 lei‖108.
104
Ibidem.
105
Ibidem.
106
Ibidem.
107
108
82
Proiectul alimentării cu apă-lucrări exterioare primește avizul favorabil la
15 iulie 1974. Pentru alimentarea cu apă a „obiectelor sanitare‖ dintr-un puț cu
adâncimea de 14 m. se prevedea: montarea unui rezervor cu o capacitate de 3000 de
litri în turnul „Mitrofana‖, montarea unei pompe de tip Hebe în puțul de captare cu
apă,, racorduri de alimentare cu apă, distribuție, golire, rețele de alimentare și
distribuție și o scară metalică în puț109.
Avizul cu nr. 305 din 16 iulie 1974 pentru proiectul Instalații exterioare de
incendiu la M-rea secu-jud. Neamț face referire la efectuarea lucrărilor de
amenajare pentru captarea apei din râul Secu cu ajutorul unui sorb montat la 0,50 m,
sub albie într-un rezervor de beton armat subteran cu capacitatea de 200 m3,
distribuția apei prin două pompe de tip Hebe, una de rezervă, la o rețea inelară de
azbociment, care alimentează hidranții de incendiu. Cursul apei urma să fie
regularizat pe o lungime de 50 de metri110.
ANEXĂ
I
REFERAT
CĂTRE
CONDUCEREA DIRECȚIEI MONUMENTELOR ISTORICE
Prin prezenta vă aduc la cunoștință următoarele:

Am fost informat de tov. arh. Balș că i s-a repartizat dânsului lucrarea de
restaurare a ansamblului mănăstiresc Secu, cu toate că această lucrare a figurat în
fiecare an, în planul de lucru al colectivului arh. Ioana Grigorescu și arh. N.
Diaconu, de fiecare dată amânată.
Ansamblul a fost cercetat de noi în repetate rânduri și ne-am preocupat de
restaurarea lui stabilind și unele idei în acest sens.
Cum tov. Balș este cel mai încărcat arhitect la ora actuală, având conform
referatului dânsului nevoie de un arhitect ajutor pentru a putea duce la capăt aceste
sarcini și cum subsemnatul nu am încărcarea maximă posibilităților mele, vă rog,
ținând seama de cele de mai sus și ținânâd seama că mie mi s-a mai luat o lucrare la
care am lucrat cinci ani „Cetatea Sucevei‖, vă rog a analiza și a dispune rezolvarea
acestei probleme în mod judicios, adică să mi se repartizeze restaurarea mănăstirii
Secu, așa cum fusese decis anterior.
Arh. N. Diaconu <ss>.
28 iulie 1965
Institutul Național al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor

Istorice, dosar 9915.
109
110
83
II
C.S.C.A.S. – D.M.I.
DIRECȚIA MONUMENTELOR ISTORICE
PROCES VERBAL nr. 11

al ședinței din 9 august 1966
Componența comisiei:
Președinte: Prof. R. Bordenache
Membri: Prof. arh. H. Teodoru
Prof. E. Lăzărescu
Arh. Șt. Balș
Arh. I. Grigorescu
Secretar: Arh. F. Dimitriu
Dintre persoanele invitate lipsesc:
C. Nicolăescu (Muzeul de artă R.S.R.)
Arh. A. Pănoiu (C.S.C.A.S.)
Prof. C. Bălan (Institutul de Istorie)
Participă la ședință:
Ing. M. Itigan D.M.I.
Arh. T. Elian referent D.M.I.
// // S. Machedon – D.M.I.
// // N. Diaconu – proiectant D.M.I.
Ordinea de zi cuprinde:
1. – Restaurarea m-rii Secu – S.T.E.
referent – arh. T. Elian
2. – Restaurarea casei domnești de la m-rea Galata Iași – S.T.E.
referent – arh. T. Elian
3. – Demolarea conacului din Maia
referent arh. I. Dumitrescu (citește arh. F. Dimitriu)
4. – Diverse: învelitoare biserica m-rii Dintr-un lemn
– Fațada trapezei m-rii Horezu
– Turlele bisericii m-rii Galata
– Învelitoarele turnurilor m-rii Cetățuia
– Vitrouri pridvor biserica m-rii Sucevița
1. Restaurarea m-rii Secu – S.T.E.

Arh. T. Elian face prezentarea proiectului întocmit de D.M.I. arătând că
documentația prevede:
– Pentru biserică: cercetarea arheologică și pe monument; revizuirea
pardoselilor; desființarea adăugirilor din sec. XIX; revenirea la forma inițială pentru
intrări; abside laterale, separarea naosului de pronaos, uși și ferestre în funcție de
rezultatele cercetărilor; diferențierea sau nu a paramentului și acoperișului părților
mai noi, față de cele vechi; învelitoare de plumb sau aramă (cu schimbare de pantă);
84
consolidări; refaceri de strașină, tâmplărie, spoieli, ancadramente de piatră, trepte,
trotuare.
– Pentru chilii, turnuri, paraclis: refacerea cerdacelor și tâmplăriei;
revizuirea șarpantei cu învelitori de șiță; consolidări; planșee de beton; streașină cu
console și căpriori aparenți; scări, ancadramente, pardoseli, tencuieli, rostueli,
vopsitorii, zugrăveli, sobe, trotuare; cercetări arhelogice și pe monument (care vor
conduce probabil al refacerea golurilor și foișoarelor).
– Pentru ruine – lucrări de consolidare
– Instalații de ap, canal și electrice, amenajarea incintei și a exteriorului.
– gospodării și anexe – reparații
Valoarea devizului general: 9331000 lei.
Lucrările sunt prevăzute a se realiza între anii 1967-1971.
I. Grigorescu proiectantul restaurării m-rii Secu, aduce următoarele
precizări:
– În ce privește incinta, accentul îl vor alcătui cele două șiruri de balcoane ce
o înconjoară și foișoarele.
– Se va coborî nivelul de călcare al incintei. Se vor înlătura zidurile noi. La
balcoane se vor păstra din lemn aproape toate elementele; grinzile care suportă
pardoseala de jos a balcoanelor se vor reface din beton armat. Învelitoarea turnurilor
se va face din tablă de aramă în formele de acum. Documentele arată că turnul
clopotniță este refăcut după eterie; de fapt această refacere este o haină, sub care se
păstrează construcția veche.
– Se presupune păstrarea plasticii fațadei, prelucrând elementele de lemn. Nu
se va prelua elementul traforat al balustradei, care în noua formă va avea un parapet
plin din dulapi de lemn.
Prof. R. Bordenache
Pardoseala balcoanelor se reface din lemn?
I. Grigorescu. Nu s-a adâncit studiul. Se va examina comparativ din lemn
și din beton armat. În orice caz, parterul va fi ridicat față de sol.
Prof. R. Bordenache. Învelitoarele la turnuri se refac ca atare din aramă?
I. Grigorescu. Da, dacă bineînțeles, comisia va fi de acord. În rest se va
face o învelitoare de șiță pe elemente de beton armat.
Prof. R. Bordenache. Pentru biserică s-a dat în acest an un fond de
intervenții pentru repararea acoperișului ei.
T. Elian. Proiectul de execuție întocmit de I. Grigorescu în baza
cercetărilor parțiale întreprinse în anii 1965-1966 se ridică la suma de 417000 lei și
nu face obiectul avizării de față.
Concluziile cercetărilor la data redactării proiectului sânt:
- inițial biserica avea altar, naos, pronaos, pridvor deschis cu coloane
octogonale și o singură turlă;
- ulterior s-a desființat zidul dintre naos și pronaos, s-a dărâmat latura
vestică a pridvorului deschis, care s-a mărit și s-a transformat în pronaos;
- se adaugă un alt pridvor închis, ale cărui uși laterale (de la care se
păstrează urme) se închid mai târziu, înlocuindu-se cu o ieșire în ax: se face o a
doua turlă peste noul pronaos;
85
- adausuri târzii în sec. XIX fără valoare (pridvorul mic, proscomidia și
vestmântarul; se propune demolarea lor).
Se prevăd următoarele lucrări le biserică:
a) refacerea învelitorilor cu aramă;
b) consolidări (centuri, suprabetonări etc.);
c) streașină cu consolă și căpriori aparenți;
d) finisarea turlelor;
c) refacerea cornișei din zimți tencuiți;
f) cercetări;
g) machetă la mărimea naturală a acoperișului.
Pentru anul 1966, se propune executarea lucrărilor de la p(un)ctele a, d, f,
de mai sus, urmărindu-se:
- tratarea turlelor în două arhitecturi diferite, pentru a se marca epocile
respective;
- decalarea în înălțime a nivelului celor două streașini pentru a apărea
diferențierea lor în două epoci.
I. Grigorescu. Proiectul a fost făcut înainte de terminarea cercetărilor.
Ulterior s-au descoperit tencuielile la biserică; s-a observat că sânt două etape de
construcție și deci turlele vor trebui să fie diferențiate. Paramentul original al
bisericii este îngrijit (arcaturi, brâu, cornișă de zimți, tencuială frumoasă). La turla
originară, de influență moldovenească, piciorușele arcaturilor au tencuiala pictată cu
cărămizi vinete și roșii. Acest parament va rămâne aparent. S-a întocmit și o schiță
de proiect prin care se propune reconstituirea bisericii în forma ei primă, cu pridvor
deschis în genul celui de la biserica m-rii Moldovița. S-au găsit și aci trei
ancadramente de piatră care deși sânt adăugate – nu datează din prima etapă –
dovedesc totuși că biserica a avut trei intrări. Paramentul este diferențiat la cele
două epoci: adăugirile întrerup paramentul original și sânt foarte neîngrijit lucrate.
Dacă se decide ca biserica să rămână în forma actuală, cu desființarea adăugirilor
(pridvorul mic, proscomidia și diaconiconul), să se valorifice muzeistic urmele
fostului pridvor.
Probabil pridvorul a fost păstrat până în 1832 când s-a construit biserica din
cimitir, care are și ea pridvor (probabil văzut la biserica mare). Acest pridvor al
bisericii este destul de rar întâlnit în Moldova.
Șt. Balș. Din ce material se va face învelitoarea chiliilor? Șița presupune o
pantă mare; se va schimba înălțimea acoperișului?
I. Grigorescu. Da, se va mări panta acoperișului, nu însă înălțând coama, ci
coborând streașina și reducând deci, înălțimea etajului.
Prof. H. Teodoru. Ce sumă se cheltuiește anul acesta și ce trebuie făcut?
Prof. R. Bordenache. 200000 lei ca să se declanșeze lucrarea. Se vor face
cercetări, se va muta un grup electrogen și se va face organizarea de șantier.
I. Grigorescu. Să se întindă cercetările și la turn și să se înceapă și acoperișul
bisericii (confecționarea elementelor pentru streașină și șarpante).
Prof. R. Bordenache. Să ne limităm la cercetări, pentru că în funcție de
rezultatul lor s-ar putea să fie nevoie să se refacă acoperișul.
86
Prof. H. Teodoru. Să se facă cercetări exhaustive (arheologice, pe parament,
asupra materialelor de construcție folosite), dacă aceasta este posibil din punct de
vedere financiar.
Să se intervină energic ca să se aprobe executarea întâi a cercetărilor și apoi
să se facă restaurarea.
Pentru asemenea probleme de restaurare, membrii comisiei să fie anunțați din
timp ca să poată studia proiectele în prealabil.
E foarte important să se stabilească principiile pe baza cărora se afce
restaurarea.
Pentru cazul m-rii Secu, propune cercetarea exhaustivă, evidențierea tuturor
elementelor ce vor rezulta din cercetari; restaurarea să se facă păstrând toate
elementele monumentului. Acele traforuri ale balcoanelor sânt acolo, ele trebuiesc
păstrate.
I. Grigorescu. Balcoanele sânt noi, nu au nimic autentic. Se va păstra spiritul
în care este construit monumentul; înainte de întocmirea proiectului, arhitectul
restaurator analizează monumentul de pe poziția de arhitect și preia numai
elementele valabile.
Prof. R. Bordenache. Principiile care stau la baza restaurării sânt.
La biserică - cercetări:
- păstrarea pridvorului închis;
- demolarea vestmântarului, proscomidiei și a pridvorului mic;
- diferențierea turlelor (suportă discuții).
La chilii - se păstrează totul;
- se valorifică turnurile;
- se fac învelitori nobile;
- se refac cerdacele.
Prof. H. Teodoru. La biserică se coboară nivelul. Pentru racordare cu
chiliile, se vor face taluzări.
I. Grigorescu. Viitorul nivel se va stabili numai în funcție de rezultatul
cercetărilor.
Prof. R. Bordenache. Accentuează punctul de vedere al tov. prof. H.
Teodoru, care dorește, ca după cercetări, să se păstreze monumentul în forma pe
care o are acum fără modificări, punându-se însă în valoare elementele rezultate din
cercetări.
I. Grigorescu. Nu se va schimba nici o urmă valoroasă. Balcoanele, care au
fost făcute după 1900, vor fi modificate.
Proiectul întocmit de ISCAS cu ani în urmă, pentru același subiect modifica
incinta și a fost totuși avizat. Proiectul de față păstrează mai mult.
Șt. Balș. Proiectul acela prezenta o altă etapă în evoluția principiilor de
restaurare.
Cel de acum corespunde cerințelor actuale: păstrează aspectul general al
monumentului. Este de acord cu acest proiect, în afară de schimbarea proporției
etajului.
Soluția propusă pentru biserică este foarte interesantă și e foarte bine propusă
diferențierea etapelor, în afară de cele 2 turle.
87
I. Grigorescu. Propune acoperiș tradițional, moldovenesc pentru turla veche.
Nu se poate să fie același acoperiș și la turla nouă.
Șt. Balș. Dar acum și turla veche are acoperiș în formă de bulb. Moldovenii
se opun la schimbarea acoperișului în formă de bulb (experiența Neamțu).
I. Grigorescu. Ca restaurator, trebuie să revină la forma veche.
E. Lăzărescu. Strașina coborâtă la chilii va schimba proporția dintre etaje.
Cum se va putea compensa acest lucru? În ce privește biserica, este prematur să ne
pronunțăm asupra formei ei. Să se stabilească ulterior (chiar și diferențierea turlelor)
în funcție de rezultatul cercetărilor.
I. Grigorescu. Pe baza turlei vechi a bisericii se vede urma unui acoperiș
vechi, cu altă pantă, mai înalt. Forma definitivă a acoperișului se va stabili pe
machete la mărimea naturală.
Prof. H. Teodoru. Machetele în mărime naturală, prevăzute în proiect pentru
acoperiș, trebuiesc făcute pe baza unui proiect avizat. Nu consideră că este necesar
să se facă machete.
Prof. R. Bordenache. Machetele se fac după avizarea proiectului, pentru
ultimele corecturi.
La propunerea tov. prof. R. Bordenache, ședința se întrerupe, pentru a fi
reluată în ziua de 10 august 1966, orele 9.
PREȘEDINTE
Prof. arh. R. Bordenache <ss>.
MEMBRII:
Prof. arh. H. Teodoru.
Prof. E. Lăzărescu <ss>.
Arh. Șt. Balș <ss>.
Arh. I. Grigorescu <ss>.
SECRETAR
Arh. F. Dimitriu <ss>.

III
Comisia de Avizare a Monumentelor Istorice
PROCES VERBAL nr. 10 al ședinței din 31 mai 1967
Compunerea Comisiei:
Președinte: Prof. arh. R(ichard) Bordenache – Director D.M.I.
Membri: H. Teodoru – Delegat C.S.C.A.S.
A. Alifanti – // //
S. Lăzărescu – // Inst. Istoria Artei
M. Matei – // // Arheologie
88
C. Bălan – // // Istorie
R. Florescu – CECA Cons. Muzeelor
G. Curinschi – DMI
Șt. Balș – //
N. Diaconu – //
I. Balș – // (secretar)
Dintre persoanele convocate, au lipsit Tov. prof. Grigore Ionescu și delegatul
Departamentului Cultelor.
Ordinea de zi cuprinde:
– Restaurarea Mănăstirii Putna – STE.
– Amenajarea chiliilor la Mănăstirea Dragomirna.
– Tema de proiectare pentru sistematizarea insulei Simian.
– Cererea de demolare a unui pod de paitră din sec. XVIII-lea din comuna
Grădinari (reg. Banat).
În afară de problemele arătate mai sus, se discută și proiectul de restaurare a
bisericii și a turnului clopotniță de la M-rea Secu (P.E.), întrucât avizarea respectivă
nu mai poate fi întârziată. Din lipsă de timp, nu se discută însă cererea de demolare
a podului din Grădinari.
I. Proiectul „Ansamblului fortificat Secu” D.M.I. – M. 17 – 1967.

Faza P.E.
Prezintă arh. Ioana Grigorescu proiectant.
Ia parte la discuții și tov. arh. T. Elian, referent de regiune.
Dosarul cuprinde: memoriul istoric, memoriul justificativ și 21 planșe
desenate.
Se prezintă rezultatul cercetărilor de la biserică, de la turnul clopotniță și de la
turnul Mitrofanei.
Se prevede restaurarea bisericii în două variante:
1. Păstrarea în formele actuale – cu excepția pridvorului deschis și a celor
două adaosuri recente din dreptul diaconiconului și a proscomidiei – punerea în
evidență a rezultatelor cercetărilor și modificarea învelitoarei la turla de pe naos
prin revenirea la faza inițială.
2. Readucerea întregii biserici la prima sa înfățișare, prin demolarea tuturor
adaosurilor (inclusiv actualul pronaos cu turla respectivă, clădit pe locul fostului
pridvor deschis) și reconstruirea vechiului pridvor pe urmele găsite, punerea în
evidență a paramentului original și refacerea acoperișului în forma inițială, la turla
naosului.
La clopotniță, se propune scoaterea la iveală a vechiului parament și
înlocuirea actualului acoperiș în bulb cu un acoperiș în forma veche.
La turnul Mitrofanei, se prevede reconstituirea podului ridicător și refacerea
acoperișului la fostul său nivel, cu păstrarea actualei înfățișări, însă cu șindrilă în loc
de tablă.
Se propune deasemenea demolarea corpului anexă, azi magazie de lemne,
dintre turnul clopotniță și turnul de sud-vest și restaurarea porțiunei respective de
drum de strajă.
89
Proiectantul precizează că I.P.S. Mitropolitul Moldovei a luat cunoștință de
soluțiile studiate și că nu a ridicat obiecțiuni.
În concluzie, proiectantul solicită să se aprobe deocamdată demolarea
actualului pridvor deschis de la biserică și a celor două adaosuri din dreptul
diaconiconului și proscomidiei și convocarea comisiei la fața locului pentru a se
pronunța asupra celorlalte puncte.
Luând în discuție propunerile prezentate, comisia este de acord cu demolarea
elementelor recente de la biserică și cercetarea paramentului bisericii și în dreptul
acestora. După efectuarea cercetărilor, ar urma deplasarea unei comisii la fața
locului. Pe baza concluziilor, se va putea convoca în București o comisie de avizare
mai amplă pentru discutarea tuturor problemelor ridicate.
II. Amenajarea chiliilor la Mănăstirea Dragomirna

Prezintă: arh. Ioana Grigorescu – proiectant.
Proiectantul expune propunerile de amenajări interioare ale chiliilor, cu care
beneficiarul a fost de acord și care prevăd folosirea aripei de vest pentru oaspeți, cu
serviciile respective, scară nouă interioară lângă turn, precum și un paraclis,
veșmântărie ș.a. Se prezintă și fațadele respective.
Comisia se declară de acord cu propunerile prezentate cu recomandarea să se
studieze posibilitatea de a amenaja în fațadă logii mai ample, de a introduce la ușile
ferestre de la ultimul nivel elemente de balustradă similare cu cele ale drumului de
strajă și de a se experimenta soluția propusă de ferestre uși la camerele maicilor
înainte de comandarea întregii tâmplării.
III. Tema de proiectare pentru sistematizarea insulei Simian (propusă de

D.S.A.P.C. - Oltenia).
Referent: arh. Florica Dimitriu.
Iau parte la discuții și tov. arh. Cocheci, directorul D.S.A.P.C. – Craiova și
arh. Micaela Adrian, proiectant pentru sectorul ce va reveni Direcțiunii
Monumentelor Istorice.
Se prezintă și două schițe, întocmite de D.S.A.P.C. – Oltenia.
Se prevede amenajarea în insula Simian a unei zone muzeale cuprinzând
cetatea Ada-Kaleh reconstituită, pietre de mormânt și câteva case specifice zonei ce
se va inunda – lucrări ce urmează a fi efectuate de D.M.I. – precum și următoarele
sectoare:
- Sectorul turistic (camping și căsuțe de vacanță);
- // - // - comercial (restaurant, braserie, cafenea, cofetărie, artizanat etc.);
- sectorul sportiv (club nautic, club sportiv, teren de sport, etc);
- locuințe pentru locuitorii permanenți necesari pentru deservirea muzeului și
a turiștilor;
- sectorul economic pentru asigurarea bazei materiale a locuitorilor insulei.
În referatul de prezentare, tov. arh. Florica Dimitriu și tov. arh. Micaela
Adrian, ridică unele obiecțiuni la propunerile de amplasament, prezentând și o
schiță cu contra propuneri de amplasamente.
Comisia luând în discuție întreaga problemă se declară de acord cu
propunerile referenților și recomandă următoarele:
90
- Pentru motive de ordin economic, cetatea va trebui să rămână pe
amplasamentul propus prin proiectul D.M.I., adică peste cota + 44,30, evitându-se
astfel executarea unor mișcări de teren nejustificate și obținând în plus o perspectivă
convenabilă monumentului.
- Căsuțele țărănești ce se vor aduce aci, ca și pietrele de mormânt, vor trebui
să fie așezate liber în parc, asigurându-se un circuit de vizitare continuu pentru toată
zona muzeală.
- Accesul la camping și la căsuțele de vacanță nu trebuie să se intersecteze cu
circuitul de vizitare a muzeului. În consecință vor trebui alese alte amplasamente
pentru zona de locuire a turiștilor.
- Se recomandă cazarea unităților comerciale în porțiunile ce vor fi refăcute
de D.M.I. – amenajările respective fiind în acest caz incluse în proiectul D.M.I.,
precum și asigurarea în alte puncte ale insulei, a unor mici unități de acest gen, în
căsuțe de tip oriental, care ar spori interesul turiștilor.
- Se recomandă a se căuta alt amplasament pentru sectorul sportiv, aducându-
se toate dotările respective în partea de nord-est a insulei.
Recomandările de mai sus sânt indicate și în schița prezentată de Tov. arh.
Micaela Adrian, schiță ce se va comunica la D.S.A.P.C. – Oltenia, odată cu avizul.
Faza de proiectare ulterioară (detaliul de sistematizare) va fi înaintat spre
avizare la D.M.I.
IV. Restaurarea Mănăstirii Putna.

Proiect D.M.I. – Faza C.T.S.
Prezintă: arh. N. Diaconu – Șef de proiect.
(Proiectant pentru muzeu: arh. I. Grigorescu)
Se prezintă o serie de planșe în original înfățișând diferitele versiuni
anterioare studiate de proiectant precum și ultima versiune propusă.
Se prevede restaurarea bisericii prin readucerea turlei la forma din sec.
XVIII-lea, coborârea unor ferestre la pridvorul închis și refacerea acoperișului;
degajarea spațiului dintre biserică și turnul tezaurului prin dărâmarea clădirii din
sec. XIX-lea care adăpostește azi muzeul; restaurarea turnului tezaurului și a
celorlalte turnuri ale ansamblului; lucrări de conservare și restaurare la zidul de
incintă; restaurarea paraclisului; transformarea corpului de clădiri de pe latura de
nord pentru adăpostirea personalului mănăstiresc, cuprinzând și un apartament la
dispoziția oficialităților; transformarea corpului de clădiri de pe latura de sud a
incintei cu amenajările necesare pentru oaspeți și construirea în partea centrală a
unui muzeu în care să fie prezentate colecțiile mănăstirii etc.
În exteriorul incintei, se prevede amenajarea spațiului de la est de incintă cu
parcaj pentru mașini și drum de acces la o nouă curte gospodărească a mănăstirii,
construită la nivel mai coborât, la sud de ansamblu.
Comisia luând în examinare materialul prezentat, dă
AVIZ FAVORABIL
cu următoarele recomandări:
- Se vor prevedea toate măsurile PCI pentru izolarea corpului de clădire care
va adăposti muzeul, de clădirile alăturate. În următoarea fază de proiectare se vor
revedea formele acoperișului de la muzeu.
91
Se va da o deosebită atenție problemelor iluminatului artificial și a
climatizării, deosebit de importante pentru conservarea excepționalelor broderii ale
mănăstirii.
- Se va solicita sprijinul Institutului de Arheologie pentru efectuarea
cercetărilor arheologice, care vor trebui atacate în prima etapă în zonele ce vor fi
reconstruite.
Se recomandă efectuarea de cercetări arheologice atât în incintă cât și în
exteriorul acesteia, studiindu-se și posibilitatea degajării parțiale a fostului șanț de
apărare, precum și în dreptul urmelor așezării unui atelier călugăresc de ceramică
smălțuită.
Se va prevedea în documentația economică etapizarea lucrărilor, ținând
seamă de necesitatea terminării restaurării ansamblului până la comemorarea din
1970 (500 de ani de la sfințirea bisericii).
V. Diverse
Tov. Mircea Matei propune executarea unor corecturi la streașina și la soclul
bisericii din Voroneț pentru o mai bună apărare a contraforților de pe latura de vest,
pe timp de ploaie.
D-sa propune deasemenea executarea unor lucrări de degajare interioară de
moloz la ruinele bisericii lui Alexandru cel Bun de la Humor (!) pentru a se evita
prăbușirea unui zid, precum și executarea unor șape de protecție.
Tov. Director Prof. R. Bordenache răspunde că va examina posibilitatea
efecturării acestor lucrări.
PREȘEDINTELE COMISIEI
R. Bordenache
MEMBRI:
H. Teodoru
M. Alifanti
S. Lăzărescu
M. Matei
C. Bălan
R. Florescu
G. Curinschi
I. Grigorescu
Șt. Balș
N. Diaconu
I. Balș (secretar) <ss>.
REZUMAT
Punctele de vedere exprimate de participanți
I. Proiectul „Anasamblul fortificat Secu”
R. Bordenache deschide ședința. Intervine în discuții pentru lămuriri. Pune
concluziile trecute în procesul verbal.
Ioana Grigorescu prezintă proiectul și dă lămuriri membrilor comisiei. Arată
necesitatea de a se da dezlegare pentru dărâmarea actualului pridvor deschis și a
celor două anexe recente de la biserică. Se pune și problema de a nu se bloca
92
activitatea șantierului. Discută cu tov. prof. H. Teodoru unele probleme de principiu
în legătură cu elementele adause monumentelor istorice în genere. Arată că biserica
a fost mărită exclusiv din motive funcționale și că partea adausă nu reprezintă o
etapă valabilă din punct de vedere a istoriei arhitecturii. În ceea ce privește
acoperișul turnului clopotniță, consideră că forma în bulb nu reprezintă un element
valoros în acest sens și că, din moment ce se reduce corpul turnului clopotniță la
înfățișarea inițială, este logic a se aduce și acoperișul la forma acelei epoci. Aceasta
se impune cu atât mai mult cu cât urmează a se reface acoperișul turlei de la naosul
bisericii în vechea formă. Dă explicații referitoare la podul ridicător care a existat la
turnul Mitrofanei. Insistă în genere, pentru avizarea la fața locului.
H. Teodoru. Cere o serie de lămuriri. Este de părere să se continue lucrările
de cercetare și conservare în forma actuală cu indicarea tuturor elemetelor găsite (pe
parament ș.a.) și apoi convocarea comisiei la fața locului pentru luarea hotărârilor
respective. Precizează că unele elemente stângace adause monumentelor într-o mai
recentă, le dau deseori o notă de pitoresc care merită a fi menținută. În discuție cu
tov. arh. Ioana Grigorescu își exprimă părerea că unitățile care se ocupă de
monumente istorice ar trebui să se ocupe în prmul rând de lucrările de conservare și
în al doilea rând de restaurări ample.
N. Diaconu dă lămuriri în legătură cu cercetările pentru podul ridicător de la
Secu și de la Dragomirna. Expune discuțiile purtate cu I.P.S. Mitropolitul Moldovei
care a fost de acord cu soluțiile prevăzute în proiect. Este de acord cu propunerile
proiectantului.
T. Elian arată că este de acord cu propunerile proiectantului.
M. Alifanti cere lămuriri. Este de acord cu propunerile proeictantului de a se
demola adausurile recente de la biserică.
Șt. Balș: se poate face în prima etapă decapări la paramentul anexelor recente
de la biserică, ceea ce va duce desigur la constatarea că nu merită a fi păstrate.
C. Bălan. Consideră că nu este cazul a se menține anexele de la biserică. Mai
bine să fie îndepărtate și să se cerceteze paramentul bisericii pe suprafețele
respective. Revenirea la prima formă a bisericii însă, ar fi discutabilă; ar fi poate o
soluție prea radical.
M. Matei. Este pentru demolarea anexelor și consideră că se poate reveni la
forma inițială a bisericii.
R. Florescu consideră că se poate demola anexele. De asemenea, este de
părere că nu este cazul a se păstra formele în bulb ale învelitoarei la turnul
clopotniță, fiind lipsite de valoare istorică și artistică.
E. Lăzărescu. Este de părere că se pot dărâma anexele recente de la biserică.
În ceea ce privește soluția de restaurare, se impune avizarea la fața locului. În
principiu ar fi de acord cu revenirea la forma inițială a bisericii. În acest caz
adausurile sânt lipsite de valoare: nu se poate compara cu monumente care au
adausuri reprezentative a diferite epoci, cum ar fi cazul la biserici romanice cu
adausuri gotice, baroce etc.
G. Curinschi în genere este de acord cu tov. E. Lăzărescu. Citează o serie de
exemple unde a fost în divergență cu hotărârile comisiei și totuși s-a supus.
Consideră că trebuesc efectuate toate cercetările și apoi să se aprecieze elementele
de păstrat. La prima vedere, este de părere că reconstituirea vechiului pridvor va fi
93
posibilă. Propune păstrarea formei în bulb la turnul clopotniță însă cu alt material de
învelitoare.
Deoarece comisia care se va deplasa la fața locului va fi în mod forțat mai
restrânsă, este de părere ca, pe baza concluziilor acestei comisii restrânse, să se
prezinte întreaga problemă într-o comisie de avizare mai amplă, la București.
I. Balș. Este pentru demolarea adausurilor recente de la biserică. Pentru
acoperișul turnului clopotniță este de părerea tov. Curinschi.
II. Acoperirea chiliilor de la Mănăstirea Dragomirna.

Ioana Grigorescu explică situația existentă, decapările executate etc. Arată
că aripa de vest fiind destinată oaspeților, se măresc serviciile. De asemenea la
cererea beneficiarului nu se prevăd camere de locuit peste paraclis, ci un veșmântar.
Explică rostul noii scări interioare. Dă lămuriri în privința tencuielii subțiri
prevăzute, a logiilor, coamei acoperișului etc. Propune să se facă o experiență în
legătură cu ușile ferestre prevăzute în chiliile maicilor de la ultimul nivel.
R. Bordenache. Dă unele lămuriri suplimentare și pune concluziile prevăzute
în procesul verbal.
Șt. Balș. Ridică problema ușilor ferestre de la camerele maicilor, problemă
care trebuie bine examinată ținând seamă de clima aspră bucovineană.
C. Bălan. Consideră că proiectantul s-a încadrat în recomandările anterioare
ale comisiei.
Gh. Curinschi. Propune să se introducă la ușile ferestre elemente similare cu
cele ale drumului de strajă pentru a se obține o continuitate în incintă și de a se
prevedea logii mai ample.
III. Tema de proiectare pentru sistematizarea insulei Simian.

Florica Dimitriu și Micaela Adrian dau o serie de lămuriri referitoare la
tema propusă și critică unele prevederi din schița comunicată de DSAPC-Oltenia,
cum ar fi nivelul cetății reconstituite, amplasamentele caselor țărănești, a celor cu
scop comercial, a strandului etc. și prezintă o schiță cu contrapropuneri de
amplasamente.
Cocheci se raliază la propunerile referentului și proiectantului DMI. Arată
necesitatea consultării Navrom-ului pentru debarcader. Precizează că coada insulei
este uneori inundată. În genere, mulțumește pentru sugestii.
R. Florescu. Dă lămuriri în legătură cu muzeul, precizând că nu va fi vorba
nici de un muzeu național, nici regional, ci de un muzeu zonal.
R. Bordenache. În legătură cu plantațiile prevăzute, dă exemple de la Roma
prin care se delimitează anumite suprafețe sugestive. Amintește și de căsuțele
prevăzute în tema DMI. Pune concluziile din procesul verbal.
IV. Restaurarea Mănăstirii Putna.

N. Diaconu prezintă proiectul și studiile anterioare. Arată modul în care se va
izola muzeul de corpurile de clădire învecinate. Precizează că există termenul din
1970 pentru încheierea lucrărilor.
R. Florescu. Se referă la problema iluminatului artificial, indicat pentru
exponatele cele mai valoroase ale mănăstirii.
94
H. Teodoru. Propune să se adopte forme liniștite la acoperișul corpului de
clădire care cuprinde muzeul.
M. Matei. Arată că cercetările arheologice efectuate până în prezent nu
trebuie considerate concludente. În primul rând vor trebui cercetate zonele ce vor fi
reconstruite. Pe zonele libere se vor putea relua cercetările și după 1970. Rezultatele
cercetărilor vor trebui marcate pe teren. În afara incintei va trebui cercetat fostul
șanț de apărare care ar putea să și fie excavat și prezentat ca atare. Institutul de
Arheologie va solicita probabil conducerea cercetărilor arheologice. Este prematur a
se preciza până la ce nivel s-ar coborî curtea, dacă s-ar reveni la vechiul nivel.
Semnalează și existența urmelor de atelier călugăresc de cele smălțuite din
apropierea mănăstirii care va trebui cercetat.
R. Bordenache. Arată importanța comemorării din 1970 și necesitatea
terminării lucrărilor de restaurare până la acea dată. Cercetări arheologice, în zonele
libere vor putea fi efectuate însă, și după această dată.
Va trebui făcută o etapizare, eșalonări etc. Urmează să se definitiveze
documentația economică.
Pune concluziile din procesul verbal.
I. Balș <ss>.
IV
Comisia de avizare a monumentelor istorice
PROCES VERBAL Nr. 13

din 24 iulie 1967.
Compunerea Comisiei
Președinte: Prof. arh. R. Bordenache – Director DMI
Membri:
H. Teodoru – delegat CSCAS.
E. Lăzărescu // Inst. Istorie Artei.
C. Bălan // // // //.
A. Pănoiu // CSCA-Cons. Art. Plastice.
G. Curinschi Director tehnic – DMI.
L. Vasilescu DMI.
Ioana Grigorescu – D.M.I.
P. E. Miclescu //
Șt. Balș //
N. Diaconu //
I. Balș // (secretar).
Dintre persoanele convocate au lipsit: Prof. arh. Gr. Ionescu și R. Florescu.
95
Asistă în ședință și Tov. Dir. C. Mireanu din partea Departamentului
Cultelor.
Se discută la ședință:
1. Amenajarea fostei „mori‖ din Alba Iulia.
2. Restaurarea bisericii Slobozia din București (Leon Vodă).
3. Reastaurarea Mănăstirii Secu. Probleme ridicate cu ocazia deplasării la fața
locului a unei comisii restrânse.
4. Diverse:
a) comunicarea în legătură cu monumentul rupestru de la Basarabi.
b) consultare în legătură cu restaurarea bisericii satului de la Sucevița.
Ordinea de zi comunicată odată cu convocările cuprinde:
1. Restaurarea Mănăstirii Secu. Problemele ridicate cu ocazia deplasării la
fața locului a unei comisii restrânse.
2. Problema plăcilor de aplicat la monumentele istorice, cuprinzând
denumirea monumentului și alte date.
Pct. 2 nu a putut fi discutat din lipsă de timp și din cauza urgenței apărute
ulterior de a se discuta proiectele pentru fosta „moară‖ din Alba Iulia și biserica
Slobozia (Leon Vodă) din București.
I. Studiu tehnico economic pentru amenajarea în cramă a fostei „mori”

din Alba Iulia.
Adresa Ministerului Comerțului Interior – Sector Studii și Proiectări, nr.
659/967, nr. DMI – 7373/967.
Referent: arh. T. Oteleșanu.
Ia parte la discuții și tov. arh. M. Doboș, care va fi proiectant la P.E.
Titular de investiție: S.P.R. – Hunedoara- Direcția Comercială Regională.
Proiectant: M.C.I. Serv. Studii și Proiectări.
Faza: S.T.E.
Evaluare:
Var. I. (sezonier) 1053000 lei.
Var. II (permanent) 2501000 lei.
Dosarul cuprinde: piese scrise (date generale, memoriu general și memorii de
specialitate, evaluări, tema de proiectare, avize și acorduri precum și 9 planșe
desenate).
Se prevăd următoarele lucrări:
Amenajarea unei crame în construcția subterană denumită „fosta moară‖ cu o
capacitate de cca 150 de consumatori.
Sânt comune ambele variante: o construcție exterioară cuprinzând un hall,
garderobă și intrările la crame (crama mică de degustări și crama mare).
Se mai prevăd în:
Varianta I: amenajări reduse la maximum, fără încălzire și instalație
complexă de ventilați, în scop de exploatare sezonieră.
Varianta II: o construcție subterană nouă, pe 4 nivele, pentru instalații de
încălzire, ventilație și de deservire în scop de exploatare permanentă.
Proiectantul optează pentru varianta I-a din motive de economie și pentru
posibilitatea de execuție rapidă.
96
În avizul favorabil cu recomandări al CTS regional se avizează favorabil
varianta II-a.
Referatul de specialitate al SCLSC din CSCAS recomandă însă adoptarea
variantei I ca fiind mai economică și trecerea ulterioară la varianta II dacă condițiile
de exploatare se vor dovedi favorabile.
Comisia, luând în examinare problemele prezentate, dă:
AVIZ FAVORABIL
pentru ambele variante, urmând a se stabili pe baza unui calcul de
rentabilitate dacă este cazul a se experimenta într-o primă etapă varianta I sau dacă
se poate trece direct la varianta II.
- Se recomandă efectuarea unor cercetări arheologice atât pentru stabilirea
nivelului de călcare original la încăperea principală și la galeriile inelare cât și
amplasamentul noii construcții proiectate. De asemenea se vor face cercetări pentru
a se stabili dacă tencuielile interioare sânt originale sau de dată recentă.
- Se va da o atenție deosebită problemelor de ventilație evitându-se însă
deschiderea de noi goluri.
- Se va studia posibilitatea amenajării unui acces din exterior, indicat în mod
special în caz de pericol, prin deschiderea dinspre șanțul de gardă al cetății,
prevăzându-se pentru aceasta o punte de lemn.
- Se va prevedea pentru sala principală o pardoseală din frizuri de stejar.
- Se va prevedea o cabină de W.C., spălător și cuvetă pentru camera de
degustări și personalul garderobei.
- Iluminatul în sala principală se va realiza prin lampadare și eventual prin
lămpi mobile pe mese. În nici un caznu se vor monta lustre pe boltă sau aplice la
pereți.
- După efectuarea cercetărilor și înainte de întocmirea proiectului de execuție,
se va cere o consultare pe parcurs Direcției Monumentelor Istorice.
Proiectul de execuție și proiectul mobilierului sau a eventualelor elemente
decorative vor fi înaintate la avizare la D.M.I.
II. Restaurarea bisericii Slobozia din București (Leon Vodă).

Adresa Departamentului Cultelor Nr. 11075 – 818 T/1967 – D.M.I., nr.
8112/1967.
Referent: arh. P.E. Miclescu.
Ia parte la discuții și tov. arh. Naumescu Gh. Proiectant.
Titular de investiție și proiectant: Arhiepiscopia Bucureștilor.
Valoarea după deviz: lei 893500 lei.
Dosarul cuprinde: memoriu justificativ, documentație de deviz pentru
restaurarea bisericii, planșe desenate înfățișând releveul bisericii, al săpăturilor
arheologice și proiectul de restaurare al bisericii.
Se prevăd: plombări și restaurarea paramentului în două variante (cu
cărămidă aparentă și cu tencuială), dărâmarea pridvorului adăugat, reconstituirea
arcadelor și a timpanului dintre naos și pronaos, desfacerea vechiului pridvor,
deschiderea de ferestre înzidite, coborârea la vechiul nivel de călcare interior și
exterior și refacerea ambelor turle, din zidărie.
97
Planșele desenate cuprind și o propunere de construire pe limita terenului
aferent bisericii, a unei mici construcții pentru administrația parohiei, a unei
clopotnițe și împrejmuirea terenului cu un zid. Aceste din urmă lucrări nu sânt
cuprinse în documentația de deviz și nu se includ în suma prevăzută pentru
restaurarea bisericii.
Comisia, luând în examinare documentația prezentată, consideră că problema
restaurării este suficient conturată pentru a putea constitui baza unei autorizații
pentru deschiderea șantierului, urmând ca, sub îndrumarea DMI pe parcursul
execuției, lucrările de restaurare să fie precizate în toate amănuntele lor.
În consecință, se dă aviz favorabil cu următoarele recomandări:
Biserica:
Pentru restaurarea bisericii se vor relua și completa cercetările odată cu
deschiderea șantierului.
Se va cerceta cu deosebită atenție podul clădirii în vederea restabilirii pantei
și formei inițiale a acoperișului (streașinei, a materialului de învelitoare etc) și
pentru găsirea unor eventuale urme rămase de la vechile turle de zidărie.
Reconstituirea acestor turle se va putea pune în discuție numai după ce
comisia va lua cunoștință de rezultatele cercetărilor.
În interior, pentru scoaterea la lumină a urmei coloanelor, a arcadelor și a
timpanului care au existat inițial între naos și pronaos, se vor continua cercetările în
măsura în care nu ar deteriora din picturile ce urmează a fi conservate potrivit
recomandării Institutului de Istoria Artei.
Se vor continua de asemenea cercetările sub actuala pardoseală,
îndepărtându-se pământul de umplutură până la nivelul inițial de călcare, atât în
partea corespunzătoare bisericii din sec. XVIII, cât și pridvorul adăugat în sec. XIX,
care urmează a fi desființat.
Urmele tencuielilor vechi ce se vor scoate la iveală se vor marca în
pardoseala bisericei, reconstituită la nivelul de călcare inițial. Eventualele elemente
din piatră purtând ornamente sau inscripții precum și orice alte vestigii ce se vor
descoperi putând contribui la documentarea restaurării, se vor studia din timp cu
toată grija cuvenită.
În exterior se vor efectua în continuare cercetările necesare atât asupra
paramentelor bisericii cât și în terenul din jurul monumentului.
Toate porțiunile de tencuială veche ce se mai păstrează vor trebui cu grijă
consolidate și tivite pe margini, urmând a se stabili ulterior desăvârșirii cercetărilor,
soluția definitivă de adoptat pentru tratarea în completare a paramentului (tencuite
sau cu cărămidă aparentă).
Deschiderea ferestrelor din registrul superior se va realiza, fie prin
străpungerea totală a zidăriei, fie numai sub formă de nișe spre exterior în funcție de
interesul și valoarea atât a frescei vechi descoperite pe glafurile golurilor respective,
cât și a picturii din sec. XIX de pe partea zidită, spre interior.
Nu se vor închide cu vitrine arcadele pridvorului.
Crucea lui Leon Vodă.
98
Să se studieze punerea în valoare a crucii comemorative înălțând-o pentru a
degaja întreaga inscripție și marcând pe teren urmele zidăriilor construcției
hexagonale din jurul ei.
Amenajarea spațiului aferent.

Nu se va prevedea execuția nici uneia din lucrările de construcții noi,
prevăzute în proiect în cadrul corespunzător monumentului și în zona lui de
protecție. Reamenajarea acestei zone va necesita întocmirea unor studii de
sistematizare atât orizontală, cât și verticală și de complectare a plantațiilor, în
funcție de nivelul originar al bisericii, de cel la se va ridica crucea comemorativă, de
al copacilor existențice vor trebui păstrați neatinși, precum și de urme de zidării
vechi ce se vor marca pe teren sau de alte elemente prezentând interes istoric, care
ar putea fi eventual scoase la lumină în timpul lucrărilor și ar urma să fie expuse în
chip muzeal în spațiul verde aferent monumentului.
În locul împrejmuirii de zid propusă, se va studia un gard metalic cu panouri
de plasă de sârmă între stâlpi (tuburi) de oțel și fără soclu de beton. Întregul gard va
fi mascat cu plante decorative.
Toate aceste studii se vor prezenta spre avizare la D.M.I.
III. Restaurarea Mănăstirii Secu. Probleme ridicate cu ocazia deplasării

la fața locului a unei comisii restrânse.
Tov. dir. Tehnic Gh. Curinschi arată că, potrivit celor stabilite în ședința
Comisiei de avizare din 31 mai a.c., s-a deplasat la fața locului o comisie restrânsă
compusă din Tov. prof. arh. R. Bordenache, A. Pănoiu, Ioana Grigorescu, Șt. Balș,
N. Diaconu, și D-sa. A luat, de asemeni, parte la discuții și I.P.S. Mitropolitul
Moldovei Iustin Moisescu.
Comisia a examinat elementele obținute pe baza cercetărilor, și anume:
La biserică: structura volumelor pe etape, nivelul original de călcare urmele
fostului zid despărțitor între naos și pronaos, lărgirea absidelor în naos, paramentul
originar al fațadelor și a turlei Pantocratorului cuprinzând și elemente decorative
zugrăvite, toate deschiderile de la fostul pridvor (în afară de una din deschiderile din
fațada nord). De asemenea s-au descoperit elementele vechi decorative la turnul-
clopotniță precum și existența, în trecut, a unei porți glisante, iar la turnul
Mitrofanei, a unui pod ridicător.
La fața locului s-au examinat și propunerile proiectantului, propuneri
enumerate și în prezenta ședință, după cum urmează:
- La biserică: Diferențierea etapelor de construcție prin parament (urmând a
se redeschide eventual și unele goluri inițiale); prin diferențierea nivelelor la cornișe
și prin învelitorile turlelor, turla naosului urmând a fi refăcută în forma veche, iar
învelitoarea celei recente fiind menținută în forma actuală, în bulb. De asemenea s-a
propus demolarea diaconiconului și proscomidiei care reprezintă adausuri recente și
nevaloroase. La discuțiile care au avut loc la fața locului s-a examinat și varianta II-
a din proiect (readucerea întregii biserici la prima sa înfățișare) variantă căreia
membrii comisiei au dat preferință, dar la care s-a renunțat din motive funcționale,
obiecțiunile fiind ridicate de I.P.S. – Mitropolitul Moldovei. Din aceleași motive s-a
renunțat și la demolarea proscomidiei, cel puțin în etapa actuală.
99
- La turnul clopotniță: punerea în evidență a paramentului originar cu
elementele decorative recent descoperite, înlocuirea actualei învelitori baroce cu o
învelitoare în forma inițială și evidențierea elementelor originale la ușa glisantă.
În acest fel s-ar evidenția în mod analog diferitele epoci de construcție,
învelitorile fiind corespunzătoare cu corpurile de clădire respective.
Comisia trecând la discuții se declară de acord cu propunerile proiectantului,
rămânând însă divergențe de păreri în ceea ce privește formele învelitorilor.
(Menținerea formelor actuale la toate învelitorile: H. Teodoru; refacerea
învelitorilor potrivit propunerilor proiectantului în formele corespunzătoare epocii
corpului respectiv: R. Bordenache, E. Lăzărescu, C. Bălan, Ioana Grigorescu și N.
Diaconu; învelitori similare la ambele turle ale bisericii și fără preferință în ceea ce
privește soluția de învelitoare la turnul clopotniță: Șt. Balș; refacerea învelitorilor la
turla naosului, potrivit propunerilor proiectantului, dar menținerea învelitorii baroce
la turnul clopotniță care aduce un accent caracteristic anasamblului: Gh. Curinschi
și I. Balș).
În concluzie: Tov. Director R. Bordenache precizează că se vor supune Tov.
Președinte N. Bădescu punctele de vedere exprimate în privința învelitorilor și că se
va reexamina ulterior, împreună cu I.P.S. Mitropolitul Moldovei, problema
renunțării la proscomidie.
IV. Diverse.
a) Tov. Director prof. arh. R. Bordenache face cunoscut că la monumentul
rupestru de la Basarabi au apărut semne de dezagregare și exfoliere a unor
suprafețe cuprinzând inscripții. Tov. ing. Istudor (Laboratorul D.M.I.) dă o serie de
explicații suplimentare.
Comisia se declară de acord cu propunerea conducerii DMI de a se interzice
vizitarea în masă a monumentului și de a se consulta unii specialiști.
b) Consultare în legătură cu proiectul bisericii satului din Sucevița.
Tov. arh. Ioana Grigorescu, proiectant, arată că în urma săpăturilor efectuate
s-a dovedit că nivelul inițial de călcare a fost mai coborât. De asemenea s-a dovedit
că soclul a fost placat ulterior după construirea bisericii și că zidurile exterioare au
fost supraînălțate cu o zidărie de retragere.
Comisia se declară de acord cu propunerea proiectantului de a se reveni la
vechiul nivel de călcare exterior și interior și de a se reface șarpanta acoperișului la
nivelul inițial.
PREȘEDINTELE COMISIEI:
R. Bordenache.
MEMBRI.
H. Teodoru.
E. Lăzărescu.
C. Bălan.
A. Pănoiu.
Gh. Curinschi.
L. Vasilescu.
I. Grigorescu.
P.E. Miclescu.
100
Șt. Balș.
I. Balș (secretar) <ss>.
Anexă:
Rezumat: Punctele de vedere exprimate în ședință.
REZUMAT
Punctele de vedere exprimate în ședință.
I. Amenajarea fostei „mori‖ din Alba Iulia.

H. Teodoru: Folosirea drept cramă este bine aleasă. Altă folosire, ca
„lapidariu‖ de pildă, nu este posibilă întrucât se amenajează în Alba Iulia un vast
muzeu. Supravegherea lucrărilor de către DMI este foarte importantă ca să nu se
repete abuzurile de la Casa Hirscher din Brașov. Iluminatul să se facă prin
reflectoare, lampadare etc. și nu prin lustruri sau aplice. Să se evite deschiderea de
noi goluri de ventilație, folosindu-se numai cele existente. De studiat posibilitatea
grupării construcțiilor exterioare.
E. Lăzărescu: Consideră indispensabile cercetările arheologice. Optează
pentru varianta II, chiar dacă s-ar trece, într-o primă etapă, prin varianta I. Citează
cazuri de monumente similare unde folosința aleasă permite să nu se facă modificări
(„Aux oubliettes‖ din Paris). Să nu se alerteze caracterul original al monumentului
sub motiv de a se reda un aspect convențional de „cramă veche‖.
C. Bălan: Este de acord cu tov. E. Lăzărescu. Să se dea toată atenția pentru a
se evita denaturările, astfel cum s-a întâmplat la „Cerbul Carpatin‖ de la Brașov.
N. Diaconu: Presupune că tencuiala interioară este mai recentă. Este necesar
să se cerceteze situația la fața locului. Clădirile noi și ieșirile tuburilor de ventilație,
la suprafața solului, vor trebui studiate atent.
T. Oteteleșanu: Dă explicații în legătură cu instalația de ventilare, care nu
necesită deschiderea de goluri suplimentare, precum și în legătură cu tencuielile
existente.
A. Pănoiu: A avut ocazia să examineze, mai mult, această „moară‖. Are
convingerea că tencuielile sânt originale, astfel cum par a fi și la șanțurile cetății și
la celelalte galerii subterane. Consideră că trebuie cercetat dacă nu există și galerii
la un nivel inferior.
M. Dobos: A cercetat recent ansamblul. Tencuiala este un glet subțire.
Consideră că trebuie menținută deoarece volumul și bolțile încăperii se percep mai
bine cu tencuială decât cu un parament de cărămidă aparentă, cu atât mai mult că
este vorba de o cărămidă de culoare destul de închisă. Consideră că varianta II,
recomandată de altfel și de CTS a beneficiarului, este de preferat. Dă unele lămuriri
referitoare la încălzirea aerului de ventilație, instalații electrice, mobilier etc.
L. Vasilescu: Crede că încăperea a fost de la început tencuită. Consideră că
folosirea drept cramă este bine venită. Este pentru varianta I cu amenajarea
ulterioară pentru varianta II, din cauza timpului scurt de care se dispune până la
darea în folosință, la data comemorării. Propune o pardoseală de frizuri de stejar.
Arată că nu este posibil a se organiza serviciul în mod satisfăcător într-un local de
acest fel, fără a separa circulația publicului de accea a personalului de serviciu.
101
R. Bordenache: Se va putea începe cu varianta I și trece, apoi, la varianta II.
Problema ventilației este importantă; poate că nu este necesară o instalație de
încălzire, dat fiind adâncimea sub nivelul solului, la care se află încăperea.
Pune concluziile trecute în procesul verbal.
II. Restaurarea bisericii Slobozia din București (Leon Vodă).

P.E. Miclescu: Prezintă proiectul și expune cercetările efectuate și cele ce
urmează a se mai face.
G. Naumescu: Dă explicații suplimentare și dă o serie de lămuriri cerute de
membrii comisiei.
C. Mireanu: Este de acord cu precizările date de tov. arh. Gh. Naumescu.
H. Teodoru: Este regretabil că nu s-a deschis șantierul până în prezent.
Trebuiesc făcute toate cercetările. Proiectul poate fi făcut și în etape. Documentația
prezentată în ședință este insuficientă pentru efectuarea unei restaurări. Nu este
cazul a se construi o clopotniță și nici o construcție pentru administrație. Trebuie
amenajat un spațiu verde.
I. Balș: Nu se poate deschide șantierul, chiar și numai pentru cercetări, fără
obținerea unei autorizații de construcție, care nu se eliberează decât pe baza unui
proiect. Proiectul prezentat trebuie considerat ca fiind ipotetic.
L. Vasilescu: Proiectul trebuie considerat ca un STE care va permite
efectuarea cercetărilor. Avizul DMI va trebui să cuprindă toate recomandările
necesare în acest sens.
R. Bordenache: Amintește că lucrarea respectivă a fost privită până în
prezent sub diferite aspecte. Este de părere să se avizeze proiectul prezentat, chiar
dacă acesta nu rezolvă la efectuarea cercetărilor, potrivit recomandărilor propuse de
referent.
III. Restaurarea Mănăstirii Secu.

Gh. Curinschi: Prezintă în amănunt toate problemele ridicate de comisie la
fața locului. Este de părere că învelitorile turlelor de la biserică trebuie să
corespundă cu epoca construcției respective. Consideră, însă că învelitoarea barocă
de la turnul clopotniță merită să fie menținută. Evidențierea prin alte materiale de
învelitoare a celor două epoci de construire ale bisericii ar constitui însă, după
părerea D-sale, o exagerare.
E. Lăzărescu: Principiul restaurării istorice se referă la epoci mari, la etape
importante. În cazul de față este normal ca învelitorile să corespundă cu elementele
de construcție din epoca respectivă.
Ioana Grigorescu: Dă o serie de explicații suplimentare în legătură cu
cercetările efectuate și cu elementele descoperite. Pledează pentru o indicare logică
a etapelor de construcție, învelitorile corespund epocii corpurilor respective,
inclusiv la turnul clopotniță. Nu este vorba să se desființeze toate învelitorile în
bulb: se vor menține în tot cazul cele de la paraclis, de la Turnul Mitrofanei și de la
corpurile de chilii.
H. Teodoru: Este pentru menținerea tuturor învelitorilor baroce. De
asemenea este pentru păstrarea picturilor decorative exterioare, indiferent de faptul
că nu se cunoaște epoca executării lor.
102
C. Bălan: Expune același punct de vedere ca și Tov. E. Lăzărescu. Consideră
că trebuie intervenit pentru desființarea proscomidiei. Nu consideră necesar a se
menține resturile fostului zid despărțitor dintre naos și pronaos, dacă acesta ar
depăși nivelul interior original la care urmează a se reveni, cu condiția să fie marcat
în pardoseală. Probabil că cei care vor vedea biserica după actuala fază de
proiectare se vor convinge de necesitatea unei restaurări totale, prin revenire la
prima sa formă.
Șt. Balș: Este de părere să se mențină învelitori similare la ambele turle ale
bisericii.
N. Diaconu: Insistă pentru a se aplica principiul unor învelitori
corespunzătoare cu epoca construcțiilor respective, atât la turlele bisericii, cât și la
turnul clopotniță. Considerăm că ar fi cazul a se marca diferența de epocă și la
învelitoarea corpurilor bisericii, prin alegerea unui material deosebit.
I. Balș: Epoca barocă, în arhitectura moldovenească, a durat suficient pentru
a lăsa o urmă caracteristică la majoritatea monumentelor din Moldova. Învelitoarea
barocă de al turnul clopotniță de la Secu dă un accent specific ansamblului și merită
să fie păstrată.
R. Bordenache: Dă o serie de explicații în legătură cu discuțiile duse la fața
locului cu I.P.S. Mitropolitul Moldovei și detaliază unele probleme. Se raliază la
părerea exprimată de proiectant în legătură cu învelitorile turlelor bisericii și cu
aceea de la turnul clopotniță. Pune concluziile trecute în procesul verbal.
I. Balș <ss>.

C.S.C.A.S.
Dir(ecția) Mon(umentelor) Istorice
Intrare nr. 12019
1967. 09. 18
Copie
CONSILIUL DE MINIȘTRI
AL
REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
HOTĂRÂRE
privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor de „Restaurare
și punere în valoare a ansamblului fortificat al mănăstirii Secu‖ din raionul Târgu-
Neamț, regiunea Bacău.
Consiliul de Miniștri al Republicii Socialiste România hotărăște:
Art. 1. – Se aprobă indicatorii tehnico-economici ai lucrării de „Restaurare și
punere în valoare a ansamblului fortificat al mănăstirii Secu‖ din raionul Târgu-
Neamț, regiunea Bacău, după cum urmează:
Valoarea totală a lucrărilor 9.330.000 lei
103
Volumul lucrărilor de construcții-montaj 9.330.000 lei
Art. 2. – Comitetul de Stat pentru Construcții, Arhitectură și Sistematizare va
finanța aceste lucrări, asigurând, prin Direcția monumentelor istorice, efectuarea
studiilor și cercetărilor de specialitate, elaborarea proiectului de execuție pentru
restaurarea și punerea în valoare a ansamblului fortificat al mănăstirii Secu, precum
și executarea lucrărilro respective.
PREȘEDINTELE
CONSILIULUI DE MINIȘTRI
Ion Gheorghe Maurer
București, 13 sept(embrie) 1967
nr. 2290
Pentru conformitate <ss>.

VI
Raport preliminar în legătură cu cercetarea arheologică efectuată la

Mănăstirea Secu în anul 1969.
Cercetarea arheologică a fost începută la M-rea Secu încă din primăvara

anului 1968 și continuată în 1969 având drept scop rezolvarea problemelor de
natură istorică și arheologică impuse de restaurare. Restaurarea începând cu biserica
și chiliile de pe latura de vest și de nord a incintei, sondajele arheologice au atacat
zona acestor clădiri. În cursul anului 1969 cercetarea a avut drept obiectiv
următoarele probleme:
- Stabilirea nivelului de călcare în exteriorul turnului de nord-vest al incintei.
-Depistarea eventualei fundații pe care se sprijineau pilonii presupusului pod
rabatabil cu ajutorul căruia se efectua accesul la primul nivel al turnului de nord-
vest al incintei.
- Identificarea fundațiilor vechilor chilii de pe latura de nord a incintei.
- Stabilirea primului nivel de călcare în exteriorul bisericii și în interiorul
spațiului cuprins între corpul nordic de chilii și biserică.
Primele secțiuni (S1, S2, S3, S4, S5, S6), late fiecare de 150 cm., au fost
efectuate în băștile și chiliile de pe latura nordică a incintei și au avut drept rezultat
descoperirea fundației unui contrafort interior cât și a unor ziduri de primă epocă
(începutul secolului al XVII-lea). Aceste ziduri, late de 80-90 cm., au fost plasate pe
solul virgin (strat de argilă), aflat la adâncimea de 182 cm. față de Wagriss (f.d.W.)
și – 140 cm. față de nivelul actual de călcare (f.n.a.c.) după ce în prealabil se
procedase la o defrișare generală a terenului. Defrișarea se manifestă prin prezența
pigmenților de cărbune la suprafața stratului de argilă cât și infiltrată în interiorul
lui, pe o grosime de 10 cm. La suprafața stratului de defrișare întâlnim un strat de
așchii de piatră, rezultat al procesului de construcții. Înălțimea acestor ziduri variază
între 50 și 90 cm., unele fiind dezafectate mai mult, altele mai puțin, de un proces
de construcție ulterior. Resturile de demolare, aparținând acestor ziduri, sânt destul
104
slab documentate, nu atât datorită unui proces de evacuare sau de întrebuințare, cât
datorită faptului că primele corpuri de clădiri erau de lemn și nu dispuneau decât de
un soclu de piatră legată cu mortar, soclu, care, după cum am mai arătat mai sus, era
plasat pe solul virgin. La – 120 cm. f.n.a.c. și – 162 cm. f.d.w. primii constructori au
procedat la executarea unei prime pardoseli din piatră, pardoseală care, în unele
secțiuni, apare în mod evident iar în altele este deranjată. În urma unui prim
incendiu, documentat în profilul acestor secțiuni la – 110 cm. f.n.a.c. și – 152 cm.
f.d.W. (vezi profilul de este al S4), nivelul pardoselii în interiorul acestor prime
construcții se ridică până la – 100 cm. f.n.a.c. și – 142 f.d. W, de data aceasta având
de a face cu o pardoseală de scândură, documentată prin prezența unui strat
continuu de lemn putredă. Cel de al doilea incendiu, care s-a abătut asupra acestor
construcții, a afectat de această dată și soclul astfel încât constructorii acestor
vremuri au efectuat și o reparație a soclului, operație documentată prin prezența
unui evident strat constructiv de mortar. În sfârșit, un ultim incendiu, de data
aceasta mult mai puternic, se pare că a pus capăt acestor prime construcții, care au
fost căpăcuite de un strat de lut cu pigment de cărbune, cărămidă și piatră în
grosime de 40 cm., de către constructorii chiliilor care și astăzi stau în picioare. De
la fața acestui strat de umplutură ultimii constructori au săpat șanțurile de fundație
ale actualelor chilii, în care au turnat o fundație de piatră nelegată cu mortar,
fundație de proastă calitate durată până la adâncimea de – 222 cm. f.d.W., ceea ce
corespunde cu fața stratului de prundiș terțiar.
La 260 cm. spre sud de zidul nordic de incintă, în interiorul băștii și pe toată
lungimea ei se află o fundație pe care se așează stâlpii și arcele care sprijină primul
etaj al corpului nordic de clădiri. Atât fundația cât și stâlpii și arcele au fost
construite în același moment cu restul corpului nordic de chilii dată fiind situația
stratigrafică întâlnită în profilul de est al S6, în porțiunea cuprinsă între 340 și 470
cm. spre sud de zidul de incintă, unde nivelul de construcție, reprezentat printr-un
strat de mortar, este același atât pentru fundația din interiorul băștii cât și pentru
zidul de chilie aflat la 470 cm. spre sud de zidul de incintă. Stâlpii și arcele din
interiorul băștii, fiind construite odată cu ultimele chilii, se poate spune că și etajul a
fost construit în același moment.
Aceste ultime construcții de pe aripa de nord împreună cu paraclisul Sf(ântul)
Nicolae și sala boltită a parterului au fost ridicate până în 1824 de mitropolitul
Veniamin Costache sub domnia lui Ioniță Sandu Sturza (1822-1828)111. Urmărind
situația în secținea 6 (carourile 5-9), în exteriorul camerei nr. 8, se constată apariția
a trei ziduri aparținând unor momente diferite și funcționând în calitate de fundații
pe care se sprijineau stâlpii pridvorului. Prima fundație, plasată în caroul 7 (6-6,90
cm.), are lățimea de 90 cm. și își taie șanțul de fundație de la fața aceluiași strat
(strat de umplutură cu argilă) ca și zidul de sud al chiliilor de pe aripa de nord (chilii
care probabil aparțin începutului de secol al XIX-lea). Deasupra acestui strat de
umplutură cu argilă se prelinge o limbă de mortar care face joncțiunea între cele
două ziduri. Deci două ziduri aparțin aceluiași moment (momentul probabil 1824)
putându-se trage astfel concluzia că într-o primă epocă aceste chilii au avut un
pridvor lat de 166 cm. Ulterior s-a procedat la o lățime a pridvorului cu 140 cm., iar
111
C. N. Tomescu, Scurtă istorie a Sf(intei) M(ănăstiri) Neamț, 1942, pag. 134.
105
în ultimă instanță cu încă 80 cm. Cel de-al doilea zid are talpa la – 134 cm. f.d.W.
iar fața la – 46 cm. f.d.W. În fine, cel de al treilea se află cu talpa la – 122 cm.
f.d.W. și cu fața la – 10 f.d.W.
Apoi s-a continuat cercetarea pe latura de sud a turnului de nord-vest,
efectuându-se în primul rând o dislocare a resturilor de zidărie aparținând unei sobe,
sub care s-a găsit fundația pe care se așezau pilonii susținători ai podului rabatabil.
Ultimele două secțiuni (S I și S II) au fost plasate pe suprafața cuprinsă între
corpul nordic de chilii și biserică. S I se află între pridvorul prin care se face accesul
în camera nr. 8 și biserică, având o lungime de 15,65 m. și o lățime de 1,00 m.,
aflându-se la 3,75 m. spre vest de absida de nord a naosului. S II a fost plasată
perpendicular pe absida de nord a naosului, având lungimea de 15,80 m. și o lățime
de 1,00 m. Rezultatele acestor secțiuni sânt deosebit de importante pentru stabilirea
nivelului de construcție și ale etapelor de refacere a bisericii,
Prima secțiune (S I) ne oferă relații stratigrafice cu privire la construcția
bisericii și refacerile la care a fost supusă. Ea ne arată că zidul bisericii a fost fundat
de la fața unui strat de argilă vânătă deschisă (de unde începe șanțul de fundație al
zidurilor bisericii) aflat la – 52 cm. f.n.a.c. (- 155 f.d.W.), la suprafața căruia se
manifestă urmele unui prim proces de construcție: mortar, cuie de draniță, așchii de
cărămidă și piatră, proces precedat de o defrișare generală a terenului. Apo primii
constructori au procedat la o nivelare a terenului cu ajutorul unui strat de argilă
vânătă de culoare închisă, pe care au împrăștiat-o pe o suprafață mare în jurul
bisericii (mai precis pe o rază de 12 m.) dând astfel naștere unui prim nivel de
călcare a cărui adâncime variază între – 143 cm. f.d.W. și – 157 cm. f.d.W., panta
alunecând de la sud spre nord.
Un prim moment în procesul de refacere al bisericii este dovedit de prezența
în profilul secțiunii I a unei cruste groase de piatră de var, parțial nestins, cu o
grosime variind între 6 și 26 cm., crustă care în mod negreșit aparține unui șantier
organizat în jurul bisericii cu scopul de a reface anumite stricăciuni. În caseta nr. 1 a
acestei secțiuni, sub mai sus amintită crustă de piatră de var, s-au găsit fragmente de
vitrouri aparținând în mod cert ferestrelor bisericii. Degradarea și înlocuirea lor a
fost determinată probabil de niște evenimente violente care au fost urmate de acest
prim proces de refacere.
Un incendiu care a avut loc în secolul al XVIII-lea și care apare și în profilul
secțiunii I, a determinat noi reparații (care au avut drept rezultat scurgerea unui strat
de mortar la – 129 cm. f.d.W.), urmată implicit de o nouă nivelare a terenului cu un
sol castaniu amestecat cu pigmenți de cărbune, mortar, cărămidă și argilă.
În sfârșit, o ultimă refacere este motivată de incendiul pustiitor cauzat de turci
în 1821. Stratul de cărbune rezultat în urma acestui incendiu a fost răzuit de cei ce
au reparat biserica și dus înăuntrul ei pentru amenajarea unei noi pardoseli de lemn
care a înlocuit-o pe cea de piatră. Acum biserica este reparată, completată și adusă
în starea sa actuală în același interval de timp, până la 1850, data la care se execută
catapeteasma și pictura interioară în ulei. Fragmente din vechea frescă s-au găsit
chiar lângă biserică dar în număr mic. În sfârșit, tot din preajma anului 1850 datează
și acoperișurile cu învelitoare de tablă ale tuturor clădirilor din cuprinsul mănăstirii.
În cadrul secțiunii I au apărut 5 morminte. Mormintele 1 și 2 sânt zidite din
cărămidă și piatră, legate de mortar, și în mod sigur aparțin unor înalți prelați.
106
Mormântul 2 își taie groapa de la fața stratului de lut vinețiu închis și este căpăcuit
de crusta de piatră de var, deci aparține unei epoci anterioare primului monument 112
de refacerea bisericii. În interiorul lui s-au găsit bucăți dintr-o îmbrăcăminte
prețioasă, cu fir de aur, nasturi auriți ornamentați cu elemente florale (lalele), în vas
de sticlă, o farfurie cu smalț verde și maron și piroane aparținând sicriului, care era
așezat pe 3 scânduri de cărămizi aflate la adâncimea de – 269 cm. f.d.W.
Mormântul aparține probabil arhiepiscopului Ghedeon mort la 1656. Acest
mormânt a fost deranjat de mormântul 1 astfel încât prețioasa îmbrăcăminte a
arhiepiscopului nu a mai putut fi recuperată decât sub forma unor bucăți degradate.
Mormântul I constituie o reînhumare deoarece este de foarte mici dimensiuni și nu
ar fi putut cuprinde rămășițele pământești ale defunctului. El își taie groapa de la
fața stratului de lut cu mortar, cărămidă și cărbune, având fundul gropii la – 254 cm.
f.d.W., unde s-au găsit de altfel grupate spre latura de vest a sa osemintele
reînhumatului. Această reînhumare s-a făcut la o dată destul de recentă (probabil
sfârșitul secolului al XIX-lea), deoarece fața mormântului este căpăcuită numai de
solul vegetal.
Acest mormânt nu conține inventar.
Mormintele 3 și 4, plasate în carorurile 3 și 4 așe S I, sânt niște gropi simple
de călugări și probabil sânt anterioare momentului construirii bisericii dat fiind
faptul că stratul de mortar aparținând acestui moment pare a le căpătui. Ele își taie
groapa de la fața stratului de lut vinețiu deschis, la – 163 cm. f.d.W. și ajung la
adâncime de – 262 cm. d.f.W. Mormântul 3 are la extremitatea sa vestică patru
cărămizi anepigrafice, între care a fost plasat capul defunctului. Nici unul dintre
aceste morminte nu conține inventar.
Ultimul mormânt aparținând secțiunii I, M5, aflat în caroul 11, își taie groapa
de la fața stratului de lut vinețiu deschis, fiind căpătuit de un strat de cărbune gros
de 2 cm., și are fundul gropii la – 267 cm. d.f. W. El este acoperit cu trei scânduri
groase de stejar aflate la adâncimea de – 237 cm. d.f.W.
În caroul 9, la adâncimea de – 263 cm. d.f.W., apare un sistem de aducțiune a
apei în mănăstire, format din niște tuburi de ceramică, îmbinate între ele și legate cu
mortar, cu lungimea de 28 cm. și diametrul de 13 cm. Acest sistem a fost construit
la o dată mai recentă (probabil a doua jumătate a secolului al XIX-lea) deoarece
groapa, care a permis plasarea acestor tuburi la – 223 cm. d.f.W., se taie de la fața
stratului de demolare masivă de cărămidă și este căpăcuită numai de solul vegetal.
Extremitatea nordică a secțiunii I prezintă o stratigrafie diferită de cea sudică (care
ne dă relații cu privire la construcția bisericii și refacerile la care a fost supusă),
dându-se relații stratigrafice privitoare la epoca de construcție, refacere și de
dezafectare a primelor corpuri de chilii cât și a ultimelor chilii. În caroul 16 întâlnim
un zid care apare în grundiss-ul secțiunii cu grosimea de 68 cm., zid fundat pe solul
viu. El aparține unei construcții de lemn și este pandantul celui descoperit în S 4 și S6
(carourile 2-3).
În sfârșit, secțiunea II a încheiat activitatea de cercetare, pe șantierul
M(ănăsti)rea Sec, pentru anul 1969. Această secțiune confirmă concluziile rezultate
în urma analizei profiilului secțiunii I și aduce date noi referitoare la construcțiile de
112
Probabil moment.
107
lemn de primă epocă. Acestea au avut amenajat în exterior, pe latura lor sudică, un
trotuar alcătuit din lespezi de piatră de râu, trotuar care a fost refăcut de două ori
până în momentul când el a încetat să mai funcționeze. Primul trotuar se află la –
190 cm. d.f.W., având lățimea de 175 cm. Fiins reamenajat, el este acoperit cu un
strat de lut pe care se așează un alt rând de lespezi la – 178 cm. d.f.W. În sfârșit, o
ultimă activitate de amaenajare a trotuarului este generată de un incendiu care
determină transportul la fața locului a unei noi cantități de lut, pe care este organizat
ultimul nivel de călcareaparținând primelor corpuri de chilii, aflat acum la – 168
cm. d.f.W.
Constructorii ultimelor chilii (de piatră) au procedat în prealabil la
amenajarea terenului în vederea ridicării noilor construcții și în consecință au
transportat noi cantități de lut la fața locului căpăcuind acest zid în așa fel încât să
nu deranjeze circulația în interiorul incintei, dat fiind faptul că noile chilii nu le
suprapuneau în mod exact pe cele vechi.
În această secțiune au apărut încă trei morminte (M6, M7, M8), care nu au fost
încă desfăcute. Totuși din analiza profilului se poate spune că mormintele 7 și 8,
care nu sânt altceva decât niște gropi simple, sânt de primă epocă, primul tăindu-și
groapa de la fața primului nivel de călcare iar cel de al doilea (M8) de la fața
stratului de argilă cu pigment de cărbune fiind căpăcuit chiar de primul nivel de
călcare. Datarea lor și în special a mormântului 8 are o deosebită importanță în
stabilirea unui argument pro sau contra în legătură cu posibilitatea existenței unui
nivel de viețuire mai vechi decât anul de construcție al bisericii. Merită de accentuat
faptul că mormântul 8, ca și mormintele 3 și 4 din S I, este căpăcuit de primul nivel
de călcare, fapt care dă de gândit.
În încheiere trebuie arătat că cercetările trebuie continuate în această zonă și
în cursul anului 1970.
27 ianuarie 1970
Arhg. Bătrâna Adrian.
Argh. Milencovici Lia.
Institutul Național al Monumentelor Istorice, Fond Comisiunea

Monumentelor Istorice, dosar 9923.
VII
MĂNĂSTIREA SECU
Consider că nu pot exista prea multe teorii privind restaurarea. Pentru că
restaurarea o facem noi astăzi; dar o cere monumentul de totdeauna pentru
totdeauna și de la caz la caz. Nu avem voie față de istorie, de ambianța istoricește
constituită, de tradiția locală și de opinia publică, să dărâmăm vreun monument și
să-l refacem altfel, pentru că meșterii inițiali sau care au intervenit în timp, nu au
avut ... talent.
108
Arhitectura 113 Ioana Grigorescu pusă pe, în sau pe lângă monumentele, le
modifică – în numele probabil unei din teorii sau în numele unei „Trăiri personale‖.
Ea a produs discuții, iar monumentele le răpește 114 din atmosferă. Mai concret,
această arhitectură păcătuiește față de monumentele istorice prin:
1. Este ieșită din scară, atât constructivă cât și de estetic. Supradimensionată
material și greoaie vizual, minimalizează calități esențiale ale monumentului sub
macrodetalii, fie trotuare, acoperiș, scări, grinzi, stâlpi, tencuieli sau culori.
2. Este gratuit alambicată, prețios și inversat căutată, până la urmă un anume
brutalism plastic sau decorativism, în care lemnul se vrea piatră și piatra lemn.
3, Este japonizantă, se vrea – via Japonia – o prelucrare a arhitecturii
populare românești, fie că se potrivește sau nu, la monument. Este adevărat că
arhitectura modernă japoneză a reușit să transpună în beton armat vechea și mica lor
arhitectură de lemn. Dar noi nu realizăm o prelucrare dacă transpunem din nou și
invers arhitectura modernă japoneză în arhitectura noastră populară de lemn.
De altfel, prin citatele din referat, rezultă că tov. arh. Ioana Grigorescu nu
cunoaște fenomenul arhitecturii populare românești, criteriile d-sale de judecată sânt
străine fenomenului.
Arhitectura populară nu se judecă cu criteriile arhitecturii culte și mai puțin
cu cele ale arhitecturii moderne străine ale revistelor sau ale planșetei.
Ce rafinament sau ce abilitate cere d-sa meșterului popular? Am putea spune:
bine că nu le are! Și dacă d-sa vrea să-i preia arhitectura, s-o rafineze, nu poate
începe prin a nu-l înțelege și a nu-l respecta.
Iar, dacă este să vorbim de rafinament, cel al meșterului popular este tocmai
echilibrul între rațional și afect, între cunoașterea materialului și aplicarea cu
meșteșug asupra lui. El are tocmai acest avantaj, că nu proiectează după reviste, că
simte și dălțuiește, că vede și știe „din bătrâni‖ și aduce la măsura lui, a obiectului și
a mediului. Economicul, funcționalul și esteticul – fără să le numească astfel la el se
confundă. Iar abilitatea meșterului popular nu este căutare și exibiție, este laolaltă
îndemânare și stângăcie (în sensul unei respectuoase emoții), tradiție și
spontaneitate (întrucât planul îl are în minte și în suflet).
Aceste diferențe între meșter popular în general, arhitect proiectant,
„antirestaurator‖ se vede aici, între cele două prispe ale chiliilor de la mănăstirea
Secu.
La meșterul popular prispa, acest spațiu deschis – închis, se desenează singur
prin lumini și umbre, ritmat de stâlpii cilindrici subțiri pe lângă care alunecă lumina
și umbra și este subliniat de un pălimar plan transparent. Traforul acestuia în
scânduri subțiri – cu goluri curbate și fine simetrii, se constituie melodic și cadențat
și filtrează încă aerul și lumina către exterior și interior. Plafonul alb dă încă prispei
un caracter de interior prelungit în natură, spațiul și traforul mascând mișcarea
inversă de la exterior la interior. Și încă, funcțional vorbind, plafonul albaduce o
luminozitate caldă prin ferestrele mici și adânci, în interior.
Pe când la noua prispă a Ioanei Grigorescu, spațiul devine mult mai închis, el
este minimalizat și pierde generozitatea. Elementele constructive sânt
113
Probabil, arhitecta.
114
În text „rîpește‖.
109
supradimensionate, ostentativ vizibil (capetele de grinzi), stâlpi, rigizi ies din
anonimat, iar palincarul, mai ales, devine opac; stricat cu mici cilindri alăturați nu
mai constituie dantela vie meșteșugărească a traforului și nici vreun ritm (pentru că-
s prea înguști), necum o melodie și o cadență. Este industrial și nu uman. Și nici
măcar nu este original: este o transpunere în lemn a multor parapete de beton armat
de la balcoanele unor blocuri mai vechi (unul din apropiere, pe Bd. 1848, pe stânga
de aici). Iar, plafonul prispei refăcut în lemn, încărcat și aparent, se vrea sinceritate
constructivă, dar pierde atmosfera (și luminozitatea) unei prispe mai largi specifică
chiliilor și arhitecturii populare românești de sub munte.
Înainte, meșterul popular făcuse o scară adosată soclului, plin sau gol, nu
știm, al prispei, ajungând în foișor „restaurarea‖, introduce scara sub prispă. Deci,
pe lângă că desființează funcțional această porțiune de prispă, lipsește volumul
clădirii de un joc clar de linii, linia înclinată a scării, vizibilă deasupra (deci și
atrăgătoare) întrerupea, ca detaliu, linia orizontală de stabilitate.
Prispa laterală de la etaj a devenit mai înaltă cu grosimea unei grinzi și din
nou agresivitatea prea deselor capete de grinzi transversale – mizând probabil pe o
sinceritate constructivă (atribuind însă meșterului o stângăcie pe care nu a avut-o
niciodată), căci în general o prispă continuă după o fațadă pe alta la același nivel
(meșterul a descoperit de mult artificiul necesar). Astfel alambicând lucrările, se
produce – funcțional și vizual, deci estetic – o ruptură, care pe colț fiind, aproape de
foișor și încă deasupra neclarității amintite, scară – prispă – foișor, de la parter;
produce o neliniște o înghesuială, estetică, corespunzând și neeconomicului.
Înn concluzie, această falsă interpretare ieșită din scară, chinuită și japonizată,
trebuie respinsă. Ea nu se înscrie în ambianță și nici în istorie, pentru că vechile
chilii cu vechea lor prispă, par încă să spună că aici a fost mai întâi un schit, mai
izolat, în munți și între locuitori, păstori, țărani, etc.
De acord cu referatul la care adaug cele de mai sus, lucrarea trebuie sistată –
s-a și sistat.
A cere revenirea la forma veche implică responsabilități care probabil vor
ocoli tocmai responsabilii.
Trebuie încheiată aici o experiență pe baza unor teorii abstracte și stranii și cu
aceasta trebuie marcată intrarea în ordinea românească și socialistă, adică de respect
al trecutului și omului.
Arh. A. Gheorghiu.
VIII
TEMA DE PROIECTARE
Ansamblul fortificat al mănăstirii Secu.
Tema de proiectare ce se prezintă cu privire la continuarea lucrărilor de

restaurare ale mănăstirii Secu, a fost întocmită de colectivul format din arhitecții
Adrian Corvătescu și Cristian Moisescu, desemnat de conducerea D.M.I.A. ca
urmare a pensionării proiectantului – Arh. Ioana Grigorescu și la cererea expresă a
110
organelor locale de Partid și de Stat, de a se urgenta lucrările în vederea unei cât mai
grabnice intrări a acestui ansamblu restaurat în circuitul turistic.
Lucrările de restaurare începute în 1966, s-au executat până în prezent
conform unui S.T.E. în valoare de lei 9331000 având avizul nr. 28 din 11 august
1966, în baza căruia s-a emis H.C.M. Nr. 2290 din 13 septembrie 1967.
Având în vedere lucrările executate până în prezent cum și cele care au mai
rămas a fi executate, tema de proiectare cuprinde două capitole distincte:
I. Încheierea lucrărilor de restaurare a bisericii;
II. Continuarea restaurării corpurilor de chilii de pe laturile de Nord Est și
Sud, cu amenajările necesare unei bune funcționări a anasamblului.
I. Încheierea lucrărilor de restaurare a bisericii

Documentația privind restaurarea bisericii prevedea în principal următoarele
lucrări: Cercetări arheologice și pe parament, subzidiri și consolidarea generală;
prefacerea șarpantei acoperișului și executarea unei învelitori din tablă de aramă la
turle și corpul bisericii; înlocuirea dușumelelor de brad cu pardoseli din dale de
piatră; refacerea integrală a tâmplăriei după readucerea golurilor la forma lor
originară; demolarea adăugirilor din secolul al XIX-lea (Proscomidia, diaconiconul
și pridvorul mic).
Cele mai multe din lucrările preconizate, menționate mai sus, sânt în
momentul de față executate. Cercetarea arheologică a stabilit etapele de construcție
ale bisericii, precum și nivelul de călcare al curții, constatând existența unor fundații
ale unei biserici (datând din secolul XVIII) aflate în zona de Sud-Est a încintei,
astăzi dispărută.
Din cercetările efectuate asupra arhitecturii bisericii a rezultat că aceasta, în
forma sa inițială, era mult mai scurtă, fiind alcătuită din Altar, Naos, Pronaos
(despărțit de Naos prin trei arcade), continuându-se spre vest cu un pridvor deschis
cu arcade susținute de stâlpi având secțiunea octogonală. În sec. XVIII, biserica a
fost prelungită spre vest, înglobându-se pridvorul într-un nou pronaos foarte
dezvoltat, precedat de un pridvor închis. Această transformare, a implicat dărâmarea
zidului dinspre Vest, cu arcade, al pridvorului originar, precum și înzidirea și
mutilarea parțială a arcadelor de pe alturile de Nord și Sud. În aceiași etapă de
transformări cele trei abside au fost lărgite prin cioplirea feței interioare a zidurilor,
fără a se afecta structura bolților.
Restaurarea a ridicat mai întâi problema dărâmării construcției aparținând
etapei de veac XVIII și a revenirii la faza inițială. După ce în final s-a renunțat la
această ipoteză, s-au reconstituit arcadele de pe latura de Nord a pridvorului,
inclusiv brâul și decorația registrului superior.
S-au cercetat urmele bolților Pridvorului originar, conservate sub pictura
secolului al XIX-lea. S-a studiat ipoteza reconstituirii zidului de Vest al Pridvorului
inițial în interiorul actualului pronaos, renunțându-se apoi la această formulă.
Învelitoarea s-a refăcut din tablă de aramă, cu modificarea generală a
formelor, atât la corpul bisericii, cât și la turle. Diferențierea dintre forma originară
și adăugirea veacului al XVIII-lea, s-a marcat prin tratarea falțurilor.
Față de lucrările executate până în prezent, prin tema de față sânt prezentate
C.T.S. următoarele propuneri de încheiere a lucrărilor constituirii zidului de Vest al
111
Pridvorului inițial în interiorul actualului pronaos, renunțându-se apoi la această
formulă.
Învelitoarea s-a refăcut din tablă de aramă, cu modificarea generală a
formelor, atât la corpul bisericii cât și la turle. Diferențierea dintre forma originară
și adăugirea veacului al XVIII-lea, s-a marcat prin tratarea falțurilor.
Față de lucrările executate până în prezent, prin tema de față sânt prezentate
C.T.S. următoarele: propuneri de încheiere a lucrărilor.
1. Marcarea stâlpilor pridvorului pe fațadele laterale.
După cum arătam, monumentul, înainte de a primi adaosul noii construcții
alipite spre Vest, prezenta un pridvor de zidărie, făcând corp comun cu biserica și
alcătuit dintr-o succesiune de stâlpi și arcade , cu două intrări laterale. Urmele sale
au fost găsite atât în zidăria fațadei de Nord , cât și în cea de Sud, existând elemente
suficiente pentru a se recurge la reconstituirea sa, așa cum s-a procedat pe latura de
Nord. În situația existentă în momentul de față, când fostul pridvor apare marcat pe
o singură latură a bisericii, există posibilitatea reconstituirii sale în următoarele
alternative:
a) Reconstituirea arcadelor pridvorului și a decorației sale și pe fațada de sud
în două variante:
- cu goluri integral degajate, închise cu tâmplărie metalică;
- cu zidărie retrasă spre interior, elementele pridvorului fiind vizibile numai
în exterior;
b) Renunțarea la reconstituirea arcadelor pridvorului pe latura de sud, cu
marcarea elementelor autentice păstrate în zidul actualului pronaos.
Întrucât din examinarea șpaleților celor două intrări laterale din fostul
Pridvor, s-a constatat existența unor ancadramente din piatră astăzi dispărute,
propunem refacerea lor după dimensiunile lăsate în zidărie. Propunem de asemenea,
ca suprafața de frescă de mare valoare artistică care încadrează Pisania, aflată pe
latura de Sud în dreptul fostei intrări în Pridvor, să fie extrasă și expusă în muzeul
mănăstirii în scopul evitării degradării sale continui sau păstrată pe loc și protejată
la aprtea superioară cu un cozoroc.
2. Finisarea paramentului
Cu prilejul decapării stratului exterior de tencuială suprapus peste cel originar
în momentul măririi bisericii, s-a descoperit decorația inițială a fațadelor
monumentului, alcătuită din motive florale și geometrice (imitație de cărămizi
smălțuite la brâu și cornișe), zugrăvite pe tencuială. Având în vedere importanța și
calitatea artistică a acestor decorații, propunem să se studieze de către laboratorul
D.M.I.A. posibilitatea găsirii unei soluții de fixarea culorilor, în vederea conservării
lor.
Pentru suprafețele plombate care și-au pierdut tencuiala originară, se propune
complectarea cu mortar de var și nisip fără ciment, având aceeași culoare alb
gălbuie ca a fațadelor urmărindu-se o perfectă racordare cu tencuielele vechi.
112
Zonele care prezintă urme de ciocăneli făcute în vederea aplicării noului strat
de tencuială peste cel existent inițial, vor completa 115 cu deosebită atențieîn același
sistem cu cel descris mai sus.
Pe fațada de Nord, elementele reconstituite ale pridvorului au fost concepute
de proiectant cu un parament de cărămidă aparentă și rosturi retrase. Ipotezele de
finisare a acestei porțiuni sânt:
- zidărie aparentă cu rosturi retrase, în puternic contrast cu ambele etape de
construcție ale bisericii;
- complectarea tencuielii la elementele reconstituite la față cu tencuielile
vechi și ușoară diferențiereprin culoare;
- gletuirea fină a zidăriei aparente a elementelor reconstituite, marcarea
evidențiindu-se prin retragerea rosturilor.
Marcarea celor două mari faze de construcție ale monumentului, efectuate la
acoperiș, va fi pusă în evidență și pe fațade, păstrându-se la partea mai nouă dinspre
Vest culoarea albă obținută prin văruire, spre deosebire de partea mai veche de
culoare alb gălbuie.
În urma cercetărilor s-a constatat că golul din axul bisericii pe unde se face în
prezent intrarea, a fost deschis prin spargerea zidăriei la mijlocul secolului trecut,
când s-a adăugat bisericii micul Pridvor, astăzi demolat.
Pridvorul de veac XVIII, păstrează două intrări laterale, caracteristice
arhitecturii moldovenești, astăzi înzidite.
Intrarea de Nord păstrează vechea ușă cu o feronie interesantă. Intrarea de
Sud a fost transformată prin adăugirea uneiu ferestre la partea superioară. Întrucât în
fațada de Vest sânt vizibile urmele a două ferestre astupate ulterior , se propune spre
alegere una din variantele următoare:
a. Păstrarea situației existente cu intrarea practicată pe fațada de Vest în axul
bisericii, menținându-se în scopul luminării pridvorului fereastra dinspre latura de
Sud. Cele două ferestre dinspre Vest urmează a fi marcate numai spre exterior.
b. Revenirea la situația de început, când intrarea în pridvor era asigurată de
către cele două uși laterale, iar luminarea se făcea prin ferestrele de pe fațada de
Vest, soluție de preferat, dar care prezintă dezavantajul sacrificării picturii interioare
în dreptul celor două ferestre.
În ambele variante, se propune remontarea ancadramentului din piatră al
intrării de pe latura de Sud a Pridvorului de veac XVIII, care a fost ulterior mutat în
axul intrării de pe latura de Nord a Pridvorului de veac XVII. Ancadramentul
simetric al intrării de pe latura de Nord a Pridvorului de veac XVIII, este conservat
„in situ‖. Micul ancadrament de fereastră, găsit cu prilejul demolării veșmântarului,
se va remonta în peretele Diaconiconului, unde s-a aflat inițial.
3. Restaurarea construcției Proscomidiei
Conform pisaniei, în anul 1847, se adosează pe latura de Norda axului
altarului din necesitatea satisfacerii unor cerințe ale cultului, mica construcție a unui
Proscomidiar. Întrucât arhitectura se integrează ansamblului neproducând un efect
de contrast supărător, propunem păstrarea și restaurarea sa. Refacerea învelitorii se
va face în forma actuală ca și la restul bisericii, tot din tablă de aramă, așezată însă
115
În text „complecta‖.
113
la fel cu cea existentă, spre a se demarca a treia etapă de construcție a bisericii.
Fațadele propunem să fie finisate în mod distinct de cele ale construcției mai vechi a
bisericii, păstrându-se aspectul actual realizat prin văruire.
4. Interiorul bisericii
Nivelele noilor pardoseli interioare din dale de piatră au fost stabilizate
pentru întreaga biserică conform celor aparținând veacului al XVII-lea (1602). În
aceste pardoseli s-au marcat:
- Planul zidăriei absidelor înainte de lărgirea lor;
- Fundația zidului despărțitor cu arcade, desființat în veacul al XVIII-lea și
care se află între Naosul și Pronaosul inițial al Bisericii;
Zidul dinspre Vest al Pridvorului.
În continuare se vor marca următoarele elemente:
- În zona altarului în pragul golului care face legătura cu încăperea
Proscomidiei din 1847, urmele grosimii zidului exterior al bisericii;
- Pardoseala Pridvorului inițial executată cu cărămizi de formă pătrată având
latura de 31 cm., după modelul găsit „in situ‖ conform afirmației proiectantului.
Totodată se va executa pardosela din interiorul proscomidiei din dale de piatră la
dimensiunile și nivelul existent.
În urma refacerii pardoselilor și a revenirii la nivelul de călcare din 1602,
catapeteasma adăugată în secolul trecut a rămas suspendată, nefiind posibilă
coborârea sa la nivelul actual al bisericii datorită stării de accentuată degradare. În
această situație propunem montarea unei pardoseli de lemn suprapuse pardoselii din
lespezi, care să corespundă tălpii catapetesmii, având un panou mobil care va
permite cercetarea pardoselii din piatră a altarului.
Sondajele din interiorul bisericii au urmărit descoperirea urmelor de bolți,
înlăturându-se complet tencuielile în zonele cercetate, cu excepția porțiunilor unde
au apărut tencuieli din 1602 cu decorația pictată. Se pare că inițial, biserica nu a fost
pictată în întregime. Urme din vechea pictură se mai păstrează numai în jurul ușii de
la intrare în actualul naos, precum și nișele mormintelor ctitorilor. Un alt strat de
pictură așternut pe toată suprafața pereților și bolților bisericii, datează din jurul
anului 1850, fiind în bună parte deteriorată prin sondaje, plombări, etc., se impune
în momentul de față recondiționarea și completarea sa. Ca atare, se propune
tencuirea suprafețelor de zidărie dezvelite integral cu o tencuială care să respecte
tehnica și grosimea stratului din 1602, urmând ca restaurarea picturii din veac XIX,
să realizeze completarea la fața ultimului strat. Suprafețele cu decorație pictată ale
tencuielii din 1602, descoperite pe parcursul cercetării, urmează să rămână aparente,
chiar dacă întrerup compoziția picturii din veacul al XIX-lea.
Întrucât din necesități de ordin funcțional apare utilă mobilarea interiorului cu
strane de lemn, se propune adaptarea stranelor existente prin reducerea înălțimilor
cu un panou spre a avea o proporție convenabilă și spre a nu acoperi o suprafață
prea mare a pereților decorați cu pictură.
II. Continuarea restaurării corpului de chilii

În paralel cu lucrările de restaurare ale bisericii, s-a început și restaurarea
corpului de chilii. Documentația prevedea refacerea cerdacelor din lemn de stejar,
înlocuirea planșeelor din lemn cu altele din beton, consolidarea zidăriei din piatră și
114
cărămidă prin plombe, țeseri sau injectări, refacerea tencuielilor interioare și
exterioare a golurilor ferestrelor și ușilor, tâmplăriei, scărilor și pardoselilor din
lemn și a șarpantei cu o învelitoare din șiță de brad. Toate aceste lucrări trebuiau
precedate de cercetări arheologice și de arhitectură și în urma acestora precizate
soluțiile de adoptat.
În concepția proiectantului, elementele din lemn care decorează fațadele
dinspre incintă ale monumentului, aparțin unei perioade în care „arhitectura
populară decade sub influența nefastă a periferiei orașelor‖, ele trebuind să fie
„prelucrate critic în spiritul arhitecturii populare valoroase‖, adică „arhitectul
restaurator cunoscător și al arhitecturii populare, adevăratelor ei tradiții valoroase,
poate să ia spiritul, elementele‖ esențiale să le prelucreze, să le scuture de
formalisme fără bază constructivă sau soluții ... fără preocupări de estetică, să
discearnă binele și astfel să se scoată la lumină adevăratul monument‖.
Astfel au fost refăcute încăperile arhondaricului de pe latura de vest, chiliile
„Varlaam‖ și cele ale stăreției de pe latura de nord, lucrările aflându-se acum într-un
stadiu fizic avansat. S-au executat lucrări de consolidare la zidării, s-au refăcut
cerdacele și pridvoarele dinspre incintă și la exteriorul laturei de vest, cum și
golurile și tâmplăria, pardoseli, scări, șarpanta și învelitoarea corpului de chilii
menționat, atât la parter cât și la etaj. Compartimentarea interioară a fost modificată
ca urmare a schimbării destinației unor încăperi, deasemenea arhitectura și poziția
sobelor. Mai sânt în continuare de restaurat parte din încăperile stăreției de pe latura
de nord, chiliile de pe latura de est și sud, trapeza și muzeul, turnurile din colțurile
de nord-est și sud-est cu paraclisele aferente, precum și magaziile (bășcile) și
beciurile dispuse la parterul corpurilor de chilii amintite.
În consecință, având în vedere stadiul actual al execuției la lucrările descrise
mai sus, se propune încheierea lucrărilor la traveile menționate, în concepția
proiectantului Ioana Grigorescu. În ce privește modul cum trebuiesc continuate
lucrările de restaurare, considerăm necesar să subliniem faptul că anasamblul
mănăstirii Secu ne apare ca fiind bine închegat și lucrat, neavând nevoie de nici un
adaos sau completare. Datorită acestui fapt, aspectul său general prezintă un interes
deosebit, ce va fi sporit prin marcarea și punerea în valoare, fără completări
supărătoare, a tuturor elementelor autentice de arhitectură care se vor găsi în cursul
cercetărilor. Se va păstra astfel forma sa actuală care ne-a fost transmisă cu
caracterul său primitor, deschis și echilibrat, cu proporții armonioase, atât de
caracteristice pentru Secu, unde epoca noastră va trebui să-și pună amprenta nu prin
operarea unor interpretări sau înfrumusețări ale arhitecturii sale, ci prin aplicarea cu
consecvență a principiilor științifice ale unei restaurări istorice, respectând, fără
corectări sau modificări, viața trecută a acestui important monument. Se vor păstra
întocmai toate elementele de plastică ale fațadelor interioare sau exterioare cum
sânt: dispunerea foișoarelor și forma lor, jocul vesel al traforurilor balcoanelor,
tencuielile de un alb strălucitor sau streașinile neproeminente, decorațiile în stuc ale
plafoanelor sau pereților, toate la un loc formând elemente caracteristice ale epocii
când au fost create, chiar dacă prezintă unele nuanțe de rusticitate.
Având în vedere faptul că în dispunerea sa de astăzi, corpul chiliilor
funcționează după un plan judicios întocmit, cu o organizare rațională a spațiului,
având camerele grupate în jurul unor săli cu circulație verticală și legături
115
lesnicioase atât cu beciurile, cât și grupurile sanitare, propunem menținerea și
respectarea structurii planimetrice actuale, atât la parter, cât și la etaj, intervenindu-
se cu modificări numai în cazuri extreme impuse de anumite amenajări reclamate de
criterii funcționale.
În locurile unde se constată modificarea sau înzidirea unor goluri, prin
cercetări minuțioase, propunem a se reveni la forma lor originară, refăcându-se
totodată și tâmplăria după modelele vechi păstrate.
Atât între parter și etaj, cât și peste etaj, se vor executa planșee din beton
armat. Se vor menține pe cât posibil stâlpii ceardacurilor, înlocuindu-se numai cei
grav deteriorați. Se vor păstra totodată pardoselile din lespezi de piatră ale
ceardacurilor de la parter și din scândură de brad sau stejar la etaj. Zidurile antifoc,
vor fi restaurate în forma lor actuală, păstrându-se tencuiala văruită.
Se va menține forma existentă a acoperișului, înlocuindu-se numai învelitoare
de șiță de lemn cu șiță de asbociment.
Cu toate că turla paraclisului amenajată în secolul trecut în turnul de sud-est
este oarbă, neavând deci un rol funcțional, se va păstra și restaura pentru a menține
impresia de echilibru ce o degajă, făcând pandant cu turla paraclisului mare din
colțul de nord-est.
În exterior, pe laturile de nord și este se vor păstra și restaura toate
construcțiile adosate ale grupurilor sanitare, chiar dacă li se va da o altă destinație –
cum și toate ceardacurile și foișoarele în foemle existente.
Pe latura de sud în exterior, se vor retrage cele două contraforturi demolate
după urmele vechi aflate atât pe parament, cât și în pământ.
În interiorul curții, ca și în exterior, se vor face amenajările necesare prin
marcarea fundațiilor bisericii dispărute, restaurarea fântânii și chioșcului din zona
de sud, prin decapări de pământ până la nivelul vechi de călcare, nivelări, executări
de pavaje, alei și poteci, plantări de arbori, arbuști, gazon, etc.
Proiectul va cuprinde totodată în afara instalațiilor interioare de apă, canal și
electricitate, instalații de aducțiune a apei, canalizare și racord electric. Se mai
propune deasemeni, studierea posibilităților de rezolvare a încălzirii centrale a
întregului ansamblu, inclusiv biserica, avându-se în vedere necesitatea unei bune
funcționări.
Întocmit:
Arh. Cristian Moisescu <ss>
Arh. A. Corvătescu <ss>
4 mai 1972.

IX
DS. 4/1972
10.09.1972
Suntem de acord cu suma de lei 5000.
Stareț <ss> Gherontie.
116
Mult stimate Părinte Stareț.
În urma convorbirii avute cu Înalt Prea Sfințitul Iustin, sculptorul Alexandru

Gheorghiță urmează să se ocupe de refacerea pietrei de mormânt a mitropolitului
Varlaam.
Piatra, prelucrarea generală și transportul ei, urmează să fie plătite de D.M.I.,
costul decorației va fi prins în cheltuielile mănăstirii; este vorba despre o sumă
modestă, 5000 lei.
Vă rog să-i dați tot concursul pentru că el s-a angajat să termine piatra de
mormânt până la sfârșitul lunii.
Sper că celelalte treburi merg bine.
Cu cele mai bune salutări.
<ss> Vasile Drăguț.
5 sept(embrie) 1972.
Biblioteca Mănăstirii Secu.
Mănăstirea Secu (Foto: Eugen Rațiu, 1956)
117
118
Intrarea în Mănăstirea Secu (1951)
Mănăstirea Secu (Foto: Eugen Rațiu, 1956)
119
Mănăstirea Secu (Fotografii din colecția Bibliotecii Mănăstirii Secu)
120
Mănăstirea Secu (Fotografii din colecția Bibliotecii Mănăstirii Secu)
121
Mănăstirea Secu (1971)
122
PRUTUL
* REVISTĂ DE CULTURĂ * HUŞI *
Serie nouă, Anul X (XIX), Nr. 1 (65) / 2020 * Fondator Costin CLIT
Acest număr al revistei este tipărit cu sprijinul Preasfințitului Părinte
Ignatie, Episcopul Hușilor.
ISSN 1582 – 618X
COLEGIUL ŞTIINŢIFIC
Cercetător dr. Silviu VĂCARU
Profesor dr. Theodor CODREANU
COLECTIVUL REDACŢIONAL:
Redactor şef: Costin CLIT
Dr. Lucian-Valeriu LEFTER
Tehnoredactor: Lucian CLIT
E-mail:costinclit@yahoo.com
CUPRINS
STUDII ȘI ARTICOLE
Lumea cucuteniană între aparențe și „realități” prin artefactele de tip binoclu – 5

Dumitru Boghian, Sergiu-Constantin Enea
„Misterele” onomastice ale Iașilor (XII) – Mircea Ciubotaru 23
Domnii Țării Moldovei și numirea în dregătorie a vornicilor ocolului domnesc 49
Câmpulung (Moldovenesc) (secolele al XVII-lea – al XVIII-lea) – Alexandru
Daniel Piticari
Restaurarea Mănăstirii Secu în timpul regimului comunist (1966-1984) – Costin 61
Clit
Contribuții la viața și activitatea epitropului Constantin Gândul de la biserica 123
,,Sfântul Dumitru” din Suceava – Alexandru Gorea
MEMORIA GENEALOGICĂ
Arhiva lui Sever Zotta şi soarta ei – Ştefan S. Gorovei 135

Istorie și genealogie în familia Veisa – Adrian Butnaru 159
Spiţe răzeşeşti din Ţara de Jos – Anișoara Trincă-Buruiană 211
Destinul tragic al unei familii de mici boieri tutoveni – Silviu Vacaru 231
Un portret genealogic: Iorgu Pavel – Lucian-Valeriu Lefter 247
DOCUMENTE
Documente despre Cuzești (I) – Costin Clit 253

Testamentul comisului Ioan Rosetti – Costin Clit 277
„Când vor fi timpuri mai bune…”. Un mănunchi de scrisori de la Artur Gorovei 281
către G. T. Kirileanu –Ştefan S. Gorovei
DĂINUIREA VALORILOR
Constantin Giurescu (1875-1918) – Ştefan S. Gorovei 301

Iacob C. Negruzzi – „Fundator, stâlp și gazdă al «Junimii»” – Iulian Pruteanu- 307
Isăcescu
IN MEMORIAM
Prințul Mihai Dim. Sturdza – Sfârșit de drum, la Iași (1934-2020) – Sorin Iftimi 313
Corneliu Istrati (26 martie 1928-8 iunie 2020) 315
3
COLABORATORI
Dumitru BOGHIAN, arheolog, conf. univ. dr. abilitat, Universitatea „Ștefan

cel Mare‖, Suceava – dumitruboghian@yahoo.com
Adrian BUTNARU, doctor în istorie – adi_but76@yahoo.com
Mircea CIUBOTARU, profesor univ. dr., Facultatea de Litere,
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza‖ din Iaşi – mircea.ciubotaru944@gmail.com
Costin CLIT, profesor, Colegiul Național „Cuza-Vodă‖, Huși –
costinclit@yahoo.com
Sergiu-Constantin ENEA, profesor dr., Liceul Teoretic „Ion Neculce‖,
Târgu Frumos – eneasergiu2014@yahoo.com
Ligia-Maria FODOR, lector universitar, Academia de Poliție „Alexandru
Ioan Cuza‖, București – ligia.fodor@yahoo.com
Alexandru Gorea, student, Facultatea de Istorie, Universitatea „Alexandru
Ioan Cuza‖ din Iași – gorea.alexandru98@yahoo.com
Ștefan S. GOROVEI, profesor univ. dr., Facultatea de Istorie, Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza‖ din Iaşi – stefangorovei@yahoo.fr
Sorin Iftimi, doctor în istorie, muzeograf, Muzeul de Istorie a Moldovei,
Complexul Muzeal Național Moldova, Iași – sorin.iftimi@yahoo.com
Lucian-Valeriu LEFTER, doctor în istorie, etnolog, Centrul Județean pentru
Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Vaslui – lucian_lefter@yahoo.com
Alexandru Daniel PITICARI, doctor în istorie, Cluj-Napoca –
alexandrudanielpiticari@gmail.com
Iulian PRUTEANU-ISĂCESCU, muzeograf, șef Birou programe culturale și
valorificare patrimoniu la Muzeul Național al Literaturii Române, Iaşi –
ipruteanu82@gmail.com
Anișoara TRINCĂ-BURUIANĂ, profesoară, Iași – trinca.ana@yahoo.com
Silviu VĂCARU, dr., cercetător științific gr. I, Institutul de Istorie „A.D.
Xenopol‖ Iași – silviuvacaru.is@gmail.com

Costin CLIT, Restaurarea Mănăstirii Secu În Timpul Regimului Comunist (1966-1984)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Costin CLIT, Restaurarea Mănăstirii Secu În Timpul Regimului Comunist (1966-1984)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RESTAURAREA MĂNĂSTIRII SECU

ÎN TIMPUL REGIMULUI COMUNIST (1966-1984)

Mănăstirea Secu, ctitoria marelui vornic Nestor Ureche și a doamnei sale

Mănăstirea Secu văzută de Walker Mrs. în 188436

Monahii Samuel și Serafim de la Mănăstirea Secu (1884)37

Devizele întocmite după 1950, „în nădejdea că vom fi ajutați în dorințele și

Restaurarea Ansamblului Mănăstirii

Inițiativele de restaurare sunt anterioare datei de 28 iulie 1965, prin

Autorul răspunsurilor la chestionarul din 1959 indică la pictura exterioară

Racordarea la rețeaua electrică

Documentația din 1966 cuprindea pe lângă lucrările de construcție și

Amenajarea instalațiilor de încălzire

Consiliul Culturii și Educației Socialiste, Comisia centrală de Stat a

Prin prezenta vă aduc la cunoștință următoarele:

Institutul Național al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor

PROCES VERBAL nr. 11

1. Restaurarea m-rii Secu – S.T.E.

Institutul Național al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor

PROCES VERBAL nr. 10 al ședinței din 31 mai 1967

I. Proiectul „Ansamblului fortificat Secu” D.M.I. – M. 17 – 1967.

II. Amenajarea chiliilor la Mănăstirea Dragomirna

III. Tema de proiectare pentru sistematizarea insulei Simian (propusă de

IV. Restaurarea Mănăstirii Putna.

II. Acoperirea chiliilor de la Mănăstirea Dragomirna.

III. Tema de proiectare pentru sistematizarea insulei Simian.

IV. Restaurarea Mănăstirii Putna.

INMI, FCMI, dosar 9915.

PROCES VERBAL Nr. 13

Dintre persoanele convocate au lipsit: Prof. arh. Gr. Ionescu și R. Florescu.

I. Studiu tehnico economic pentru amenajarea în cramă a fostei „mori”

II. Restaurarea bisericii Slobozia din București (Leon Vodă).

Crucea lui Leon Vodă.

Amenajarea spațiului aferent.

III. Restaurarea Mănăstirii Secu. Probleme ridicate cu ocazia deplasării

I. Amenajarea fostei „mori‖ din Alba Iulia.

II. Restaurarea bisericii Slobozia din București (Leon Vodă).

III. Restaurarea Mănăstirii Secu.

Institutul Național al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor

Institutul Național al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor

Raport preliminar în legătură cu cercetarea arheologică efectuată la

Cercetarea arheologică a fost începută la M-rea Secu încă din primăvara

Institutul Național al Monumentelor Istorice, Fond Comisiunea

Tema de proiectare ce se prezintă cu privire la continuarea lucrărilor de

I. Încheierea lucrărilor de restaurare a bisericii

II. Continuarea restaurării corpului de chilii

Institutul Național al Monumentelor Istorice, Fond Comisia Monumentelor

În urma convorbirii avute cu Înalt Prea Sfințitul Iustin, sculptorul Alexandru

Biblioteca Mănăstirii Secu.

Mănăstirea Secu (Foto: Eugen Rațiu, 1956)

Mănăstirea Secu (Foto: Eugen Rațiu, 1956)

ISSN 1582 – 618X

Lumea cucuteniană între aparențe și „realități” prin artefactele de tip binoclu – 5

Arhiva lui Sever Zotta şi soarta ei – Ştefan S. Gorovei 135

Documente despre Cuzești (I) – Costin Clit 253

Constantin Giurescu (1875-1918) – Ştefan S. Gorovei 301

Dumitru BOGHIAN, arheolog, conf. univ. dr. abilitat, Universitatea „Ștefan

S-ar putea să vă placă și