Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași

Facultatea de Istorie

Stat, societate și mentalități în spațiul românesc (secolele XIV-XVIII)

– Lucrare seminar –
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi

Prof. coord.: lector univ. dr. Gheorghe Studentă: Chiriluș Oana-Andreea

Iutiș Grupa H111

Anul 1, semestrul II
2014
 Cuprins

Istoric...............................................................................................................................................3
Mănăstirea........................................................................................................................................6
Arhitectura bisericii.........................................................................................................................8
Planul bisericii...............................................................................................................................10
Odoarele și mobilierul bisericesc...................................................................................................14
Concluzie.......................................................................................................................................14
Bibliografie....................................................................................................................................16

2
 Istoric

Între anii 1637-1642, pe Ulița Mare a orașului Iași, în prezent pe Bulevardul Ștefan cel
Mare și Sfânt, Vasile Lupu (1634-1653), domn al Moldovei, a zidit biserica mănăstirii Sfinții
Trei Ierarhi, cunoscută și ca Trei Sfetitele, pe care a închinat-o, după obiceiul vremii, la Sfântul
Munte întregului munte. Pentru întreținerea mănăstirii, Vasile Lupu și urmașii săi au făcut mai
multe danii, printre care se numără moșiile Bălăneștii și părți din Docani (Tutova), Copoul și
Rădiul lui Tătar (Iași), Agiudenii
(Roman), Bursumenii, Lițcani,
Truseștii și Costeștii (Botoșani) etc.
Mănăstirii de la Trei Ierarhi i-au fost
închinate mănăstiri mai mici precum
Burdujeni, Teodoreni sau
Răducani1.
La intrarea de pe latura
nordică a bisericii se află pisania, o
placă de marmură cenușie, în limba
slavonă, pe care stă înscris
următorul text: „Cu voia Tatălui și
Fig. 1
cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi – vedere de ansamblu
Sfântului Duh, eu robul stăpânului
dinspre sud-est
Domnului Dumnezeului și
Mântuitorului nostru Iisus Hristos și
închinător al Treimii, Io Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei și cu
Doamna noastră Tudosca și cu dăruiții de Dumnezeu vlăstari Ioan Voievod și Maria și Ruxandra,
am zidit această sfântă rugă întru numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare, Grigorie Bogoslovul,
Ioan Gură de Aur, și a sfințit-o arhiepiscopul Vaarlam, la 7147, Maiu în 6”2.

1
N.A. Bogdam, Orașul Iași, Editura Junimea, p. 208
2
Viorel Erhan, Mănăstiri și biserici din orașul Iași și împrejurimi, Editura Tehnopress, p. 69

3
 Fig. 2
Intrarea în pridvor de pe latura de sud, cu pisania
lui Vasile Lupu deasupra ușii

Biserica poartă hramul Sfinților Trei Ierarhi,

Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de
Aur, fiind sărbătorit pe 30 ianuarie. Potrivit pisaniei
lui Vasile Lupu, sfințirea a avut loc la data de 6 mai
1639, și a fost săvârșită de către Vaarlam,
Mitorpolitul Moldovei. Deși a fost sfințită în 1639,
pictura interioară a bisericii nu era terminată la acea
dată, fiind finalizată abia în 1642.
Construcția bisericii a fost îngreunată din
cauza lipsei de meșteri autohtoni, ceea ce l-a
determinat pe Vasile Lupu să apeleze la specialiști din afară. În anul 1638 domnul Moldovei îi
scrie țarului Mihail Feodorovici în vederea aducerii la Iași a unor meșteri care să execute
sculptura exterioară a bisericii. În 1641, țarul dă curs unei noi rugăminți adresate de Vasile Lupu,
și trimite la Iași pe pictorii Sidor Pospeev și Iakov Gavrilov, însă acesta din urmă moare la Iași
înainte de a finaliza pictura și sunt aduși alți doi pictori, Deico Iakovliev și Pronka Nikitin.
Aceștia din urmă lucrează la Trei Ierarhi din februarie 1642 și finalizează lucrările în luna august
a aceluiași an3. Pictura bisericii l-a impresionat pe călătorul turc Evlia Celebi care a descris-o
astfel: „picturile sunt aidoma unor ființe însuflețite, cărora numai facultățile de a vorbi și grăi le
lipsesc. Dar felul cum ele zâmbesc și privesc dă de gândit... Asemenea operă de pictură
miniaturistă, executată cu atâta farmec, după gustul europenilor, cum sunt cele aflătoare pe
arcurile și bolțile celor două cupole din această biserică, n-am mai văzut în nici o țară”4.
Pe 13 iunie 1641 sunt aduse la Trei Ierarhi, de la Constantinopol, moaștele Sfintei
Parascheva. Ele i-au fost dăruite lui Vasile Lupu de către patriarhul Parthenie, și însoțite de către
mitropolitul Parthenie al Adrianopolului, Ivanikie al Heracleei și Theofan Paleonpatron. Acestea
au fost așezate în pronaos, într-o nișă de marmură, în dreapta scaunului domnesc. Sub racla cu

3
Dan Bădărău, Ioan Caproșu, Iașii vechilor zidiri, Casa Editorială Demiurg, ediția a II-a, p . 170
4
*** Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, Editura Doxologia, p. 34

4
sfintele moaște se află o insctipție în limba slavonă ce rădă istoricul aducerii moaștelor la Iași.
De asemenea, pe peretele din spatele raclei se află un mozaic care redă procesiunea. Inscripția
povestește a treia strămutare a sfintelor moaște, drumul lor de la Constantinopol la Iași, care este
de fapt, conform datelor istorice cea de-a cincea. După ce au scăpat neatinse de incendiul din
26/27 decembrie 1888, racla cu sfintele moaște a fost mutată, la 9 ianuarie 1889, în Catedrala
Mitropolitană, după 248 de ani în care au fost depuse la Trei Ierarhi.
În chiliile de la Trei Ierarhi a funcționat prima tipografie din Moldova, începând cu 1642,
unde au fost tipărite, în limba română, Cazania mitropolitului Varlaam, Răspunsul împotriva
catehismului calvinesc, Pravila lui Vasile Lupu ș.a. Tot în aceste chilii a funcționat și Colegiul de
la Trei Ierarhi, fondat de Vasile Lupu în 1640, „ prima școală superioară de limbă greacă și
slavonă, unde se predă în limba română”5. Acest colegiu era destinat formării preoților, și era
adresat îndeosebi celor din clasa mijlocie, învățământul fiind gratuit. Profesorii au fost trimiși de
la Kiev, de către mitropolitul Petru Movilă. Pentru întreținerea colegiului au fost donate trei sate
de pe Siret și venitul băii domnești din Iași. Odată cu închinarea la Muntele Athos, s-a impus o
administrație grecească, care a dus la decăderea complexului monastic și la încetarea activității
colegiului la aproximativ un deceniu de la înființare. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, la
insistențele lui Gheorghe Asachi, Academia Vasiliană continuă tradiția Colegiului și își
desfășoară activitatea în Trapeza de la Trei Ierarhi.
De-a lungul timpului mănăstirea a fost jefuită și arsă în 1650 de către tătari și în 1686 de
către poloni, zguduită de cutremurele din 1701, 1738, 1781, 1790, 1795 și de marele cutremur
din 26 octombrie 1802, a ars în incendiul din 26 noiembrie 1827, și din nou afectată de
cutremurul din 26 noiembrie 18296. În urma pagubelor cauzate au urmat lucrări de renovare
înntre anii 1741-1742, însă cutremurul din 1802 și incendiul din 1827 afectează grav construcția
și sunt necesare ample lucrări de restaurare a arhitecturii, între 1882-1887, și a interiorului,
inclusiv a picturi, până în 18897. Lucrările de renovare au fost coordonate de arhitecutul francez,
Lacomte de Noüy și de către Nicolae Gabrielescu. Pe data de 3 octombrie 1904, în prezența
familiei regale, a marilor dregători ai statului, a arhitectului Lacomte de Noüy și a
reprezentanților orașului, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, Partemie Clinceni a resfințit
biserica, pe 3 octombrie 1904. Cu această ocazie, în altar, pe o placă de marmură de pe
5
Viorel Erhan, op.cit, p. 77
6
Viorel Erhan, op. cit., p. 76
7
Vasile Dumitrache, Mănăstirile și schiturile României pas cu pas, volumul II Mitropolia Moldovei și a Bucovinei,
ediția a II-a, p. 43

5
catapeteasmă au fost gravate următoarele cuvinte: „Noi Carol I Domn și Rege al României
pătruns de evlavie și râvnă pentru drept credincioasa Biserică a lui Hristos, hărăzit-am în anul
mântuirii 1904, și al Doamniei noastre al treizeci și optulea, catapeteasma, staranele și odoarele
din această sfântă biserică cu hramul sfinților Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie
Cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur, ca prinos adus Împăratului Ceresc care prin
puterea sa Dumnezeiască a înălțat Regatul României”8.

Mănăstirea

Ctitoria lui Vasile Lupu avea statut de mănăstire și de aceea a fost împrejmuită cu zid de
apărare, din piatră cioplită. Zidul avea o înălțime de 4-5 metri și era prevăzut cu două intrări:
intrarea principală, pe latura estică, spre Ulița Mare, și una de serviciu, pe latura de vest. La
intrarea principală se afla un turn de peste 20 de metri înălțime, cu o poartă de stejar. Turnul de
la intrare adăpostea clopotele și ceasornicul orașului9.
Pe turnul-clopotniță se află o stemă a Moldovei, cu capul de bour, luna și soarele
încadrate de un chenar cu patru loburi, având în intrânduri câte un leu heraldic. Pe marginea
chenarului a fost scris în slavonă următorul text: „Binecredinciosul și iubitorul de Hristos domn,
Io Vasile Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, și doamna sa Theodosia, și
cu iubitul lui fiu, Ioan Voievod, au început a zidi această clopotniță în anul 7146 (1638), luna lui
aprilie 20”10.
Între anii 1804-1806, când mănăstirea se afla sub administrație greacă, turnul-clopotniță
este înălțat în stil baroc ucrainian, ceea ce îi oferă un aer elegant. „Etajul turnului este ornat cu
pilaștri angajați încadrând deschiderea de un stil clasic ce denotă de asemenea o influență rusă” 11.
Turnul se menține în acestă formă până în anul 1886, când autoritățile locale îl dărâmă pentru a
efecuta lucrările de extindere a străzii principale. Aceeași soartă au avut-o și alte anexe din
cadrul compexului monastic.

8
Viorel Erhan, op.cit., p. 77
9
Ibidem, p. 69-70
10
Dan Bădărău, Ioan Caproșu, Iașii vechilor zidiri, Casa Editorială Demiurg, ediția a II-a, p. 180
11
Ibidem, p. 180

6
 Sala Gotică, cunoscută și ca
Trapeza, a servit inițial drept sală de
mese. Denumirea nu vine de la
arhitectura exterioară, ci de la bolțile din
interior în ogivă, delimitate de nervuri
de piatră. Intrarea se face printr-un turn
roman, construit în timpul restaurării
din secolul XIX, care a preluat funcția
de clopotniță a turnului de la intrarea în
compexul monastic.

Fig. 3
Sala gotică - exterior

Fig. 4
Sala Gotică – interior

Deși rolul ei era acela de a servi drept sală de

mese, ea a fost gazda a două evenimente de mare
importanță. În anul 1642 a găzduit dezbaterile
teologice panortodoxe care s-au finalizat prin
aprobarea Mărturisirii Ortodoxe alcătuite de Petru
Movilă, mitropolitul Kiev-ului, eveniment
cunoscut ca Sinodul de la Iași. Tot aici, în noaptea
de 26 spre 27 decembrie 1888, paraclisul care
adăpostea temporar racla cu moaștele Sfintei
Cuvioase Parascheva, a scăpat neatinsă de incendiu.
În prezent, Sala Gotică servește drept muzeu și adăpostește fragmente din fresca originală
a bisericii, tabloul votiv reprezentându-l pe Vasile Lupu și pe familia sa, icoana împărătească a
Sfinților Trei Ierarhi, realizată la Moscova în 1629, acoperămintele de mormânt realizate de
doamna Tudosca, Cazania Mitropolitului Varlaam și alte odoare bisericești din epoca vasiliană.

7
Pe lângă aceste obiecte de secol XVII și cele de secol XIX, muzeul adăpostește o amforă din
secolul VI, găsită în Marea Egeea de către un marinar, care a dăruit-o ambasadorului român de la
Atena. La moartea acestuia, familia sa a dăruit-o Patriarhului Daniel care a trimis-o muzeului de
la Trei Ierarhi.

Arhitectura bisericii

Biserica, o adevărată capodoperă

arhitectonică nu reprezintă opera unui
singur maestru, ci mai degrabă o operă
colectivă a maeștrilor răsăriteni și a celor
apuseni, coordonați de un arhitect rămas
necunoscut până astăzi. „Suntem în fața
unei opere colective care a realizat o
sinteză desăvârșită între tradiții diferite,
între școli și stiluri diferite, însumând tot ce
a fost mai bun în acestea într-o capodoperă
universală”12.
Biserica Sfinții Trei Ierarhi este
construită din piatră cioplită și fasonată
(calar oolitic) cu ziduri groase de un metru,
în plan triconic13. Blocurile de piatră sunt
Fig. 5
prinse între ele cu plumb topit. O sculptură
Detaliu – brâuri sculptate pe exteriorul bisericii
exterioară, formată din treizeci de brâuri,
„o adevărată broderie de sus până jos și
rând cu rând nu se aseamănă” 14, acoperă în totalitate biserica, ceea ce îi conferă stilului gotic un
aer „impunător și gingaș în același timp”15. Brâurile au același motiv ornamental pe orizontală și
sunt întrerupte doar de ferestre și uși.

12
*** Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, Editura Doxologia, p. 13
13
Vasile Dumitrache, op. cit., p. 44
14
N.A. Bogdam, op.cit., p. 203
15
Ibidem, p. 203

8
 Fig. 6
Brâul torsadă care desparte cele două
registre, încadrat de cele două șiruri de plăci
de marmură neagră

Sculptura exterioară, păstrată în cea

mai mare parte în forma originală16, prezintă
motive ornamentale orientale, armenești,
persane, gregoriene, arabe sau turcești,
împletite cu cele autohtone, românești, care se împletesc într-o armonie desăvârșită.
Planul bisericii este o prelucrare a celui
de la mănăstirea Galata, din Iași, ctitoria lui
Petru Șchiopul. Asemănarea dintre cele două
ctitorii este vizibilă la exterior prin prezența
celor două registre, superior și inferior,
separate printr-un brâu, și prin dispunearea
contraforților la pridvor, abside și altar17.
Contraforții, în număr de șapte, unul la absida
altarului, câte două la absidele naosului și două
la colțurile pridvorului, se înalță până la brâul
torsadă și sunt acoperite de brâuri ornamentale.
Brâul torsadă separă cele două registre la 2/3
din înălțimea zidurilor și este încadrat de două
șiruri de plăci din marmură neagră cu
încrustații în stil baroc.
De asemenea, Trei Sfetitele prezintă
Fig. 7
similitudini cu mănăstirea Dragomirna în ceea
Detaliu - vase persane încadrate între
ce privește elementele decorative exterioare și
colonete rusești
interioare, spre exemplu brâul torsadă

16
Vasile Dumitrache, op.cit., p. 46
17
Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op.cit., ediția a II-a, p. 187

9
caracteristic ambelor mănăstiri. Registrul superior, atât la Trei Ierarhi cât și la Dragomirna, este
acoperit cu două etaje de firide mici. La etajul de jos al firidelor, diferit în privința detaliilor de
cel de la Dragomirna, ocnițele au piciorușele îngroșate la mijloc ca la colonetelor bisericilor
rusești din acea perioadă18. Câmpurile firidelor sunt ornamentate cu vaze persane din care se
înalță arborele vieții, cu frunze și flori perfect stilizate. Motivele florale se regăsesc și pe
timpanele arcaturilor, element specific bisericii Trei Ierarhi.
Biserica prezintă două turle octogonale, una pe naos și alta pe pronaos, aproximativ egale
ca diametru și înălțime. Fiecare are câte patru ferestre și cu un brâu torsadă deasupra lor. Turlele
au o bază pătrată peste care se așează una în formă de stea cu douăsprezece colțuri. Corpul lor
este tot din blocuri de piatră ornamentată sculptural și terminat cu un acoperiș de formă conică
acoperit cu tablă de aramă.

Planul bisericii

Biserica Trei Ierarhi respectă planul tipic al bisericilor moldovenești din secolul XVII:
pridvor, pronaos, naos și altar, cu căte o turlă deasupra pronaosului și a naosului.
Pridvorul are două intrări, una pe latura de nord și cealaltă pe latura de sud, și este
acoperit cu două bolți mici. Ușile din bronz sunt încadrate de un portal format din trei muluri
răsucite și îndoite la distanțe egale, care pe laturile de dreapta și stânga au aplicate câte un cap de
bour, două scuturi sculptate în piatră și încă trei scuturi deasupra. În timpanul de deasupra ușii de
pe latura sudică se află icoana Mântuitorului executată în mozaic, iar deasupra ușii de pe latura
nordică, un mozaic reprezentând-o pe Fecioara Maria19. Cele două ferestre cu vitralii colorate,
terminate în arc de cerc ale pridvorului sunt pe latura nordică și pe cea vestică. În afara peretelui
de est, ceilalți pereți din pridvor sunt pictați. În centrul pridvorului se află un candelabru mic de
bronz cu șase ouă de struț - simboluri ale vieții20.
Intrarea în pronaos se face
printr-o ușă cu aspect de portal,
încadrată de cinci muluri cu profil
gotic, terminate în ogivă, și de
18
Ibidem, p. 187
19
Viorel Erhan, op.cit., p. 72
20
Ibidem, p. 72

10
două rame dreptunghilare, conferind întregului ansamblu un aspect masiv, dar plin de grandoare.
Pe ușa de bronz sunt reprezentați în basorelief cei doisperezece apostoli. Deasupra ușii se află
icoana Sfinților Trei Ierarhi, realizată din mozaic aurit. Peretele despărțitor este decorat cu o
hașură de piatră și cruci ornamentale, totul suflat cu bronz aurit 21, pe latura din pridvor, iar pe cea
din pronaos, pe latura sudică, este zugrăvit tabloul votiv, înfățișâdu-i pe Vasile Lupu și pe
Doamna Tudosca ținând efigia bisericii în mână și pe copii acestora, Ioan și Ruxandra. De
cealaltă parte a ușii, pe latura nordică, după amplele renovări din secolul XIX, a fost pictat un
nou tablou votiv, înfățișându-i pe regele Carol I și pe regina Elisabeta, împreună cu prințesa
Maria și principele Ferdinand, principesa Maria, și prințul Carol II. În perioada comunistă, acest
tablou votiv a fost acoperit cu o nouă pictură reprezentând Sinodul de la Iași, din 1642, când a
fost adoptată Mărturisirea de Fig. 8
credință ortodoxă a mitropolitului Peretele despărțitor dintre pridvor și pronaos
Petru Movilă.
Pronaosul este pictat în întregime și ornamentat cu brâie răsucite formate din trei muluri,
unul simplu și două de solzi, îndoite alternativ și fixate pe muchiile verticale al pereților 22. Pe
acestea se sprijină patru arcade decorate cu brâie torsadă. În cupola de deasupra pronaosului este
pictată icoana lui Iisus Hristos. La nord și sud prezintă câte două ferestre, de factură gotică,
terminate în acoladă, cu cornișele și chenarele ornate cu baghete încrucișate. În mijlocul
pronaosului se află un candelabru de bronz aurit, de care sunt atârnate opt ouă de struț.
În pereții laterali ai pronaosului sunt încastrate, câte două, patru morminte, săpate sub
formă de nișe, cu bolta sub formă de brâu torsadă terminată în acoladă, sprijinită pe patru
coloane sculptate. Mormintele acoperite cu lespezi masive de marmură neagră, au fost destinate
familiei ctitorului, fără a se cunosște însă cu certitudine unde se odihnește fiecare. Actualmente,
pe latura sudică a pronaosului se află mormântul lui Dimitrie Cantemir, adus aici de la Moscova
de către Nicolae Iorga în 1935, și mormântul lui Alexandru Ioan Cuza, care a fost adus aici de la
palatul Ruginoasa, după al Doilea Război Mondial. Pe latura nordică, în cele două nișe se află
Vasile Lupu, adus aici de la Constantinopol de către fiul său Ștefăniță Lupu, prima soție a
ctitorului, Tudosca, și cei doi fii, Ioan și Ștefăniță Lupu.
În arhitectura originală, pronaosul era despărțit de naos printr-un zid masiv, înlocuit în
urma lucrărilor de restaurare cu trei arcade susținute de două coloane octogonale. De fiecare
21
*** Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, p. 14
22
Viorel Erhan, op.cit., p. 72

11
arcadă este suspendată o candelă mare, de bronz aurit, bogat ornamentată. Cele două abside
adăpostesc câte trei ferestre cu vitralii colorate, terminate în acoladă. De asemenea, în abside și
pe peretele nordic sunt așezate strane din stejar sculptate, cele două tronuri domnești (unul pe
latura nordică și celălalt pe cea sudică) și scaunul episcopal, toate acestea fiind realizate din
bronz aurit decorat cu fildeș și smalțuri23.
Deasupra naosului se înalță cea de-a doua turlă, aproximativ egală ca mărime cu turla
pronaosului, fiind identică cu aceasta în ceea ce privește forma și sistemul de arcade pe care se
sprijină, ornate cu brâie torsadă formate din două sau trei muluri. În triunghiurile dintre arce sunt
pictați cei patru evangheliști. În bolta turlei stă suspendat un candelabru mare de bronz aurit, cu
opt ouă de struț și câte un candelabru mic în fața absidelor.
Între peretele sudic și absida sudică,
în dreapta scaunului domnesc, înălțată pe
trei trepte de marmură albă se află nișa în
care au fost depuse moaștele Sfintei
Cuvioase Parascheva. Acum, în această
nișă, într-o raclă nouă sunt așezate moaștele
sfântului Vasile cel Mare (mandibula),
primite în dar de Vasile Lupu de la
Patriarhul Macarie al Antiohiei, care a
vizitat țările române în perioada 1653-1659,
fiind însoțit de arhidiaconul Paul din Alep,
Fig. 10
care a lăsat mărturii scrise cu privire la cele
Coloanele octogonale ce despart pronaosul de
văzute pe durata vizitei.
naos și nișa Sfintei Parascheva
Catapeteasma actuală datează de la
sfârșitul secolului XIX și este realizată din

plăci marmură de Carrara prinse în

structuri de aur. Icoanele împărătești

23
Ibidem, p. 74

12
 sunt realizate din mozaic aurit și decorate cu pietre semiprețioase, iar icoanele din registrul
superior sunt lucrate din email.
Altarul este o absidă semicirculară, cu trei ferestre terminate în acoladă. Sfânta masă este
realizată din marmură albă. Proscomidia și diaconiconul se află pe peretele nordic, respectiv
sudic, fiecare cu câte o fereastră mică. Icoanele sunt lucrate cu aur și lazur. Pe bolta semisferică
este pictată Fecioara Maria cu Pruncul în brațe, avându-i pe arhanghelii Mihail și Gavril pe
partea dreaptă, respectiv pe partea stângă. Icoana Sfinților Trei Ierarhi din vechea catapeteasmă
este păstrată și ea în altar. Mobilierul este realizat din lemn sculptat de stejar.
Actuala pictură interioară a Bisericii Trei Ierarhi este cea realizată în secolul XIX sub
supravegherea arhitectului francez, Lecomte de Noüy, care în același timp se ocupa de lucrările
de renovare de la Biserica Episcopală de la Curtea de Argeș. Pictura nu mai aduce deloc cu cea
originală, ci prezintă o serie de similitudini cu cea de la Curtea de Argeș.
Fig. 11
Catapeteasma – vedere de ansamblu din naos Odoarele și mobilierul bisericesc

Din cărțile și odoarele bisericești cu care a fost înzestrată biserica de către Vasile Lupu s-
au păstrat o evanghelie sârbească, o evanghelie mică grecească, o cădelniță, un vas de alabastru
pentru sfântul mir, trei linguri de argint care au încrustat te mâner numele voievodului și al
doamnei Tudosca, două ibrice de argint, o perdea de la ușile împărătești și cele de la ușile
diaconești, un ponghiariu de argint aurit, un Aer mare, un epitrahil cusut, trei candele de aur și un
Chivot de argint, trei portrete mari, cusute, ce îi reprezintă de Vasile Lupu, doamna Tudosca și
pe fiul lor, Ioan Voievod ș.a.
Mobilierul din vremea lui Vasile Lupu a fost realizat din lemn de chiparos sculptat și
împodobit cu fildeș și luctat la Constantinopol, însă a fost înlocuit în urma renovărilor interioare
din 1887-1889 cu unul lucrat în atelierele vieneze, din bronz aurit împodobit cu fildeș. Toate
cheltuielile pentru noile piese de mobilier au fost suportate de către regele Carol I și de către
regina Elisabeta24. Scaunul domnesc din timpul lui Vasile Lupu, conform mărturiei
arhidiaconului Paul din Alep, era placat cu frunze aurite, căptușit cu catifea roșie25.

24
*** Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, p. 26
25
Răzvan Theodorescu, Ioan Oprea, Piatra Trei Ierarhilor, Editura Princeps Edit, p. 56

13
 Concluzie

Biserica Sfinții Trei Ierarhi a lui Vasile Lupu nu a fost niciodată reprodusă în posteritate,
ea înfățișându-se ca o experianță singulară gândită și elaborată îndelung din care a rezultat un
monument de artă unic, atât în epoca sa cât și peste veacuri 26. Stilul nemaivăzut al Trei
Sfetitelelor este original prin faptul că sfidează orice canon artistic. El înprumută cu îndrăzneală
elemente orientale, bizantine, gotice și baroce care în alte condiții ar fi riscat să conducă la un
eșec din punct de vedere artistic, însă aici a dat naștere unei adevărate capodopere.
Arhitectul francez, Lecomte de Noüy, spunea despre ctitoria lui Vasile Lupu următoarele:
„Nicăieri și nici la o altă epocă, nu se va găsi o asemenea dărnicie de ornamente, o asemenea
asociație fantastică de stiluri dintre cele mai variate, concurând la un tot atât de armonios”27.

26
Ibidem, p.69
27
*** Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, p. 13

14
 Bibliografie

Bădărău Dan, Caproșu Ioan, Iașii vechilor zidiri, Casa Editorială Demiurg, ediția a II-a,
Iași, 2007
Bogdan N. A., Orașul Iași, Editura Junimea, Iași, 2008
Dumitrache Vasile, Mănăstirile și schiturile României pas cu pas, volumul II Mitropolia
Moldovei și a Bucovinei, Editura Nemira, București, 2002
Erhan Viorel, Mănăstiri și biserici din orașul Iași și împrejurimi, Editura Tehnopress,
Iași, 2003
Theodorescu Răzvan, Oprea Ioan, Piatra Trei Ierarhilor, Editura Princeps Edit, Iași,
2002
*** Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, Editura Doxologia, Iași, 2011

Surse internet:
http://www.manastireasftreiierarhi.ro/despre/#istoric consultat la data de 10 mai 2014
http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Sfin
%C8%9Bii_Trei_Ierarhi_din_Ia%C8%99i consultat la data de 13 mai 2014
http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-sfintii-trei-ierarhi-iasi-
143546.html consultat la data de 17 mai 2014

15