Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Istorie

Domnia lui Petru Rareș

Benchea Joca Maricica

Anul I

Gruba A

Iași, 2014
 Cuprins

1) Prima domnie (1527-1538)

a) Înscăunarea
b) Politica internă
c) Politica externă
2) Pribegia
3) A doua domnie (1541-1546)
 Politica externă
4) Viața artistică și culturală
5) Personaliatea lui Petru Rareș
 Domina lui Petru Rareș

1) Prima domnie (1527-1538)

a) Înscăunarea

Viața noului domn al Moldovei Petru, care se va numi Rareș “după numele muierii ce au fost
dus după alt bărbat, târgoveț din Hîrlău”, de pâna la ocuparea tronului ne este puțin cunoscută.
„Misterul”care îl învăluie tinerețea a stârnit interesul istoricilor. Unii istorici l-au numit pribeag ,
chezaș, ori negustor de pește în Țara Moldovei. Această ultimă ipostază a domnului, cronicarul
Ion Neculce a inregistrat-o de la “oamenii vechi bătrâni” și a transmis-o spre judecata viitoarelor
generații1.

Înscăunarea lui Petru Rareș este prezentată în ciclul legendelor “ Osamă de cuvinte”, el fiind
descris astfel: “Când au țara întâi domn pe Petru Vodă Rareș , el nu era acasă, ce se tâmplase cu
majile lui la Gălați, la pește. Și au trimis boierii mitropolitul haine scumpe domnești și carătă
domnească cu slijitori, unde l-ari întămpina să-l aducă mai în grabă la scaun , să-l puie domn.”

Aceste indeletniciri ale domintorului Petru Rareș zis și Măjariul rezultă din descendența mamei
sale, Maria “o jupăniță din neamul boierilor Cernat”care sătăpânea zona lacului Brateș unde se
aflau multe iezere și gârle. Caliateta de negustor de pește este atestată de două surse: prima
constituie o scrisoare trimisă de Petru Rareș către bistrițeni, în aprilie 1527. Prin acea scrisoare,
domnul Moldovei le cerea bistrițenilor să facă dreptate lui Toma din Suceava și tovarășului
său, doi negustori de pește care nu primiseră banii pe marfa lor2.

1
Ioan Teodașcu, Petru Rareș, Editura Academiei Republicii Socialiste România București, 1978, p.48.

2
Ibidem, p.52
Cea de-a doua informatie o avem de la cronicarul Grigore Ureche, care vorbește despre o
întămplare a lui Petru Rareș în țara Ungurească și depsre sprijinul pe care la primit de la niște
pescari.

Desrpre originea domneacă al lui Petru Rareș puține persoane știau acest lucru. El însuși a
preferat să ducă o viață în anonimat, garatându-i o apropiere de tron. Cronicarul Macarie
vorbește despre anonimatul lui Petru Rareș: “Petru cel Minunat … erau una din odraslele veșnic
pomenitului Ștefan, ascuns ca odinioară lumina sub obroc…”

În toamna anului 1526 Ștefăniță se îmbolnăvește în urma expediției întreprinse în Țara

Românească , ca în anul următor , în ziua de 14 ianuarie 1527 să moară. Boierii s-au reunit
pentru a se sfătui în privința alegerii unui nou domn. Consultânduse , ei au aflat de la mitropolit
că domnul Ștefan când era bolnav, a spus să fie urmat la tronunul de unul pe nume Petru
Măjariul, zis și Rareș3.

În momeneul ocupării tronului, Petru Rreș avea aproximativ 40 de ani. El era căsătorit cu Maria
dintr-o familie necunoscută . Cu aceasta a avut trei copii: Bogand, amintit în sfatul domnesc între
februarie 1528 și martie 1534, Chiajna, căsătorită în iunie 1546 cu Mircea Ciobanul, domn al
Țării Românești și Ion, mort de copil în 1532. Dintr-o căsătorie anterioară avea două fice : Ana,
căsătorită în 1531 cu Vlad Înecatul , domn al Țării Românești și Maria, căsătorită probabil cu
logofâtul Ion Movilă (astfel este probabil să fie mama voievozilor Ieremia și Simion).Cea de-a
doua soție al lui Petru Rareș a murit la 28 iunie 1529 și a fost înmormântată în mănăstirea Putna4.

După moartea Mariei se va căsătorii cu cu Elena (Jelena Branković), cu care a avut încă patru
copii: Iliaș al II-lea Rareș, prinț al Moldovei, Ștefan al VI-lea Rareș, prinț al Moldovei,
Constantin și Ruxandra, soția domnitorului Alexandru Lăpușneanu.

b) Politica intenă
3
Ibidem p. 53.
4
Ibidem p.54.
Petru Rareș a efectuat schimbări minime în componența sfatului domnesc, găsind în el
colaboratori vrednici, dinre care unuii îi vor fi credincioși până la moarte, preluând și programul
politic al lui Ștefâniță cel Tânăr5.

Petru Rareș de la îneputul domniei sale s-a preocupat cu rezolvarea problemelor majore ale
statului feudal din perioada sa. Primul dintre acestea a fost asigurarea unei baze economice
solide dominei și în protejarea intereselor de aceeași natură ale categoriilor sociale care
întrețineau economic, polictic sau militar inițiativele tronului6.

În timpul lui Petru Rareș se atestă o intensă activitate constructivă, aceasta presupunea o gamă
variată de îndeletniciri pe care cercerările arheologice de la Vaslui, de la Suceava, de la Piatra
Neamț le atestă, contribuind în egală măsură și la arhitectura vremii7.

După ce a luat domnia, Petru Rreș a anunțat respectarea vechilor relații de schimb, astfel
negustorii din Bistrița, Brașov putea veni liniștiți în Moldova pentru a-și urmări afacerile. De
asemenea, în trataul cu Polonia , încheiat în 1527 au fost introduse clauze cu privire la negoțul
dintre cele două țări. Negustorii moldoveni puteau să meargă în Polonia și să facă negoț dar
trebuiau să plătească dările pentru vămi, respectând vechiul drept al târgurilor și al depozitelor.
Asrfel negustorii poloni puteau veni liniștiți în Moldova8.

Din cauza numeroaselor întreprinderi politico-militate ale domnului moldovean, activitatea

comercială externă a negustorilor moldoveni a fost în ciuda demersurilor diplomatice ale
domnitorului, deseori întrerupte.

Petru Rareș a reușit să pună în valoare atributele organizării militare a țării. Datorită calităților ei,
oastea moldoveană a atras atenția tuturor celor care au cunoscut-o. Georg Reicherstorffer spunea
despre Moldova: “Țară puternică prin armată și bogată și mândră în râzboi.” Astfel armata lui
Petru Rareș se remarca printr-o disciplină severă. Vorbind despre lupta de la Obertyn, un autor
polon menționează că la moldoveni exista obiceiul ca toți cei care fugeau de pa câmpul de luptă
să fie pedepsiți cu o moarte mai cumplită decât cea de pe front. Acest lucru nu prea se întămpla. 9

5
Ștefan Gorovei, Petru Rareș (1526-1538;1541-1546),Editura Militară, București, 1982, p.17.
6
Leon Șimanschi, Petru Rareș, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1978, p.60.
7
Ibidem,p 62.
8
Ibidem ,p 64.
9
Ibidem, p 75.
Capacitatea defensivă era sporită de un număr important de cetăți situate unele la granite, altele
în interior, fiind puternic întărite.

O altă preocupare a domnului Moldovei , era aceea de a-și normaliza proriul său statut juridic ,
fiind fiu nelegitim al lui Ștefan cel Mare și ales de boieri, putea fi orcând detronat, așa cum s-a
întămplat în 1528 când vornicul Gonța a încercat să-l detroneze.

Pentru a înțelege raporturile dintre domn și sfat este nevoie de examinarea modificărilor ce au
survenit în componenșa acestuia. Primele schimbări operate astfel de către Petru Rareș în sfatul
domnescau fost prilejuite de moartea vornicului Ștefan Hrană. Iar în următorul an au avut loc
numeroase schimbări. Aceste schimbări au dus la neînțelegerile dintre domn și boier, domnul va
adopta o guvernare autoritară , care va mări dușmănia boierilor față de el10.

c) Politica externă

Domnul Moldovei dorea să se elibereze de sub stăpănirea turcilor și să-și mărească teritoriul în
Transilvania. Întâi de toate trebuie să ținem cont de factorul turcesc. Petru Rareș nu a rupt
relațiile cu suveranul său Soliman II; alianța sa cu Zapolya e justificată de sprijinul pe care îl
acorda acesta sultanului11.

Calitățile domnitorului aveau să fie puse la încercare în domeniul politicii externe care traversa o
perioadă foarte grea, în august 1526, regatul ungar căzuse sub stăpănirile otomane; moștenirea
regatului era pretinsă de doi candidați, fiecare cu aliații săi. Voievodul Transilvaniei, Ioan
Zapolya și arhiducele Ferdinand de Habsburg. Pe fomdul acestei scindâri a Europei creștine s-a
produs dezastrul de la Mahacs, în urma căruia turcii au ocupat cetatea Buda12.

În luptele din Ungaria dintre Ferdinand de Habsburg și Ioan Zapolya, Petru Rareș a luat la
început partea lui Ferdinand, dar când turcii l-au recunoscut pe Zapolya, a trecut (în schimbul
cetății Bistrita) de partea acestuia din urmă, a intrat în Transilvania și l-a zdrobit pe Ferdinand la
Feldioara, în 22 iunie 1529. Zapolya i-a mai cedat în acel moment și Ungurașul, însă, în ciuda
eforturilor depuse, nu a putut ocupa Bistrița. Nu a putut supune nici Brașovul, pe care l-a mai
10
Ibidem, p 77-78.
11
P. P. Panaitescu ,Petru Rareș și Moscova, Extras din volumul “În memoria lui Vasile Pârvan”, București, 1934, p 4.
12
Ștefan S. Gorovei, op.cit.p 19.
asediat câteva săptămâni în octombrie. Era deci departe de a-și realiza planul de a stăpâni și
Transilvania. A trebuit să se mulțumească cu Ciceul și Cetatea de Baltă, stăpânite de tatăl său13.

Atunci și-a îndreptat privirile spre Polonia. Petru Rareș a trimite o solie la Cracovia , cu scopul
de a încheia cu un tratat de prietenie cu regele Poloniei.Schimbul de scrisori dintre cei doi ,
demonstra faptul că nu exista nici o cale de împăcare între cei doi, fiecare își apăra punctul de
vedere în problema Pocuției.14

Evenimentele îl cheamă din nou în Transilvania. Aici, turcii îl trimiseseră pe un aventurier

italian, Aloisio Gritti, să facă ordine. Voievodul transilvănean Ștefan Mailat și nobilii țării l-au
silit să se închidă în Mediaș. Petru Rareș, primind poruncă de la sultan să-l elibereze, l-a trimis
pe vornicul Huru. Acesta, în loc să-l ajute, l-a ispitit pe Gritti să iasă din cetate și l-a dat pe mâna
dușmanilor. Aceștia l-au ucis pe loc, iar fii săi,au fost duși în Moldova,unde Rareș le-a pregătit
aceeași soartă. Turcii nu se puteau răzbuna acum, fiind ocupați în Persia, și astfel Petru putea să-
și continue intrigile între Ferdinand și Zapolya. Polonezii au încercat zadarnic să-l înlocuiască în
1538, au cerut sultanului să îl pedepsescă.

Astfel Petru Rareș se pregătește pentru confruntatea cu turcii. Turcii vin la Adrianopol și declară
râzboi Moldovei, numindu-se râzboiul sfânt. În același timp Zapolya primește ordin să-l aresteze
pe Petru Rareș; spre Moldova se îndreptau atât trupele polonezilor, cât și trupele tătărești din
Crimeea. Petru Rareș își avea tabăra la Iași. Exista pericolul ca trupele să pâtrundă și în
Transilvania, astfell că regii Ungariei îl roagă pe Sigismund să incheie pacea cu Rareș, așa că la
29 august Rareș încheie pacea cu polonezii, în condițiile impuse de ei15.

Petru Rareș își stabilise tabăra la Hotin, unde ar fi trebuit să aibă loc confruntarea. În data de 12
spre 13 septembrie are loc un ultim sfat al domnului, acesta observase că unii boieri îi vroiau
capul. A râmăne îi primejduia viața, a lupta nu avea nici un rost. Astfel împreună cu câțiva
boieri de încredere, Petru Rareș pleacă de pe frontul de luptă16.

Săptămâna se încheie iar sultanul împreună cu oastea își are tabăra la Suceava.

13
Leon Șimanschi op.cit, p.100-108
14
Veniamin Ciobanu, Țările Române și Polonia secolele XIV-XVI, Edituta Republicii Socialiste România , București,
1985, p 152.
15
Ștefan S op.cit, p 149
16
Ibidem, p 153.
Boierii s-au reunit și hotărâsc trimiterea unei solii la sultan cerându-i iertare. Solul a fost primit,
primind iertare . Sultanul l-a pus ca domn pe Ștefan Lăcustă. Acesta trăise un sfert de veac la
curtea sultanului.

Voievodul a trebuit să depună un jurământ sultanului, promițând că Moldova nu se va mai

râzvrăti, că va îndeplini orice poruncă a sultanului și că la fiecare 2 ani va veni la sultan să
plătească haraciul. Aceste condiții acceptate , domnul a fost uns, și încoronat după vechile
tradiții. Acceptarea noului domn s-a făcut la capătul unei adunări , care a durat patru zile.

La 22 septembrie oastea otomană a primit ordinul de retragere.

2) Pribegia

La 14 septembrie 1538, constrâns din toate părțile, Petru Rareș a părăsit domnia , urmând drumul
pribegiei. Această perioadă a fost cea mai dificilă, iar cele două săptămâni până când și-a găsit
adăpost în Cetatea Ciceu au fost cu adevărat niște săptămâni grele. Împreună cu 150 de oameni,
Rareș s-a îndreptat inițial către Hotin, dar nu a fost primit. Drumul spre Polinia și spre Moscova
era închis, singurul loc unde se putea adăposti era în Transilvania, unde își trimisese și familia.
Pentru a ajunge în Transilvania, Petru Rareș trebuia să traverseze Moldova de-a latul. Astfel
Rareș urmează drumul Hotin- Țuțora- Piatra- Bistrița. Acest drum l-a străbătut în trei zile și trei
nopți17.

Ajuns la Bistrița, se gândește să inopteze acolo, dar mănăstirea era înconjurată de dușmani, de
aceea Petru Rareș s-a decis să plece singur traversând munții. Timp de șase zile, el a rătăcit pe
crestele Carpaților, ca în a șasea zi să fie găsit de niște pescari. Acești pescari l-au îmbrăcat, l-au
ospătat, l-au trecut prin straja ungurească și l-au dus la prietenul său Kapeczy Tamos. La 27
septembrie a plecat împreună cu Tamasi Barabas la Ciceu, unde va sta până când va reveni în
Moldova.18

Pentru a-și recăpăta tronul, Petru Rarel trebuia să se împace cu sultanul. Astfel, el îi trimite o
scrisoare sultanului cerându-i ajutor. Sultanul se îndură de el, il iartă și îl cheamă la el ca să-l fac
voievod.

17
Ștefan S. Gorovei, op.cit. p 162-165.
18
Ibidem, p 165-167.
În acest timp boierii moldoveni erau nemulțumiși de politica condusă de Ștefan Lăcustă și
hotărăsc să-l omoare. În locul lui Ștefan Lăcustă a fost pus domn “un oarecare Alexandru
poreclit Cornea” , un om tânăr , a cărei origine nu era îmsă stabilită19.

Ștefan Cornea în scurta sa domnie a continuat linia politica inaugurată de predecesorul său. El
trimite soli pentru recunoaștera ca domn regelui Poloniei, precum și spre Ferdinand de Habsburg.
O altă solie a fost trimisă sultanului pentru a obține confirmare lui Alexandru Vodă.

Petru Rareș aflat la curtea sultanului, a intervenit cerând să nu se dea urmare soliei lui Alexandru
vodă “om obscur” cum îl caracteriza Paolo Giovio. Astfel soliile se întorc fără steagul de
învestitură.

Cererea lui Petru Rareș de a i se acorda domnia Moldovei- reprezenta doar o formalitate. În
primele zilele ale lunii ianuarie 1541 lui Rareș i s-a “dat steagul și domnia Moldovei” fiind
investit după modelul otoman. Lui Petru Rareși i s-a impus majorarea haraciul de la 10.000 la
12.000 de galbeni, precum și să trimită un fiu ostatec la Poartă. Lui Rareș i se promite sprijin
pentru recupărarea cetăților transilvănene20.

Înfruntarea dintre Rareș și Alexandru Cornea s-a petrecut în jurul Galaților, la 9 februarie. Prins
și adus în fața lui Rareș, Cornea a jurat că el nu voia domnia și că totul se datoreau îndemnurile
Hatmanului Mihu. Rareș a cerut să fie omorât, dându-l în mână călăului.

3) A doua domnie (1541-1546)

A doua domnie al lui Petru Rareș, este mai zbuciumată din anumite puncte de vedere. Ea se
desfășoară cu mai multă încordare, cu mai mult dramatism. Domnul are aceeași dorință și
năzuință, aceeași fermitate în gândire, dar pune mai multă prudență în manifestările sale. El se
arată ca un principe sărăcit deși putera sa militară și economică nu părea să fi fost serios
diminuate și că el acționa doar la propunerea sultanului. Actele lui Petru Rareș din a doua
domnie arată că el nu a renunțat la locul care I se cuvinea în tabăra creștină, îndemnând mereu
la acțiune, acțiune pe care era gata să o apere cu efortul supreme al oștii sale21.

a) Politica externă

19
Ibidem,p 180.
20
Ibidem, p 184.
21
Ibidem, p 188.
În cea de-a doua domnie, politica externă al lui Petru Rareș avea două direcții: ascultarea
poruncilor sultanului – deoarece Moldova era prinsă la mijloc între stăpânirile acestuia și ale
aliatului său polonez. În acest timp Petru Rareș căută cu stăruință legături cu țările creștine
interesate în lupta antiotomană22.

Cea de-a doua direcție recuperarea teritoriilor răpite de Ioan Zapolya.

La începutul domniei, Petru Rareș era protejatul sultanului și spera o înțelegere cu Sigismund I,
de aceea trimite mai multe solii în Polonia

Solia lui Avram Banilovschi trimisă în ianuarie 1542 la Nicolae Sieniawski a avut o mare
importanță în restabilirea relațiilor lui Rareș cu Sigismund. Asigurarea unei relații bune cu
Polonia îî facilita lui Petru Rareș aplicarea celor două obiective: recuperarea Tighinei pe cale
diplomatică și a posesiunilor din Transilvania: Ciceul și Cetatea de Baltă23.

În anul 1540, Transilvania trecea printr-o perioadă critică. Moartea regelui imediat după naștera
fiului Ioan Sigismund, mișcarea condusă de voievodul Ștefan Mailat. Regina Isabela cere ajutor
sultanului, acesta inițial îi aprobase planul lui Ștefan Mailat de-a ajunge în fruntea unui principat
Transilvănean. Sultanul îi oferise în 1540 domnia Ungariei și Transilvaniei lui Ioan Sigismund.

Astfel Petru Rareș trebuia să intre în Transilvania și să-l prindă pe Ștefan Mailat. Petru Rareș
deținea 10.000 de oșteni, domnul Țării Românești 6000 iar Bali Beg doar 200 de călăreți.
Trupele lui Petru întră în Transilvania și se indrepta spre Făgărași, cetate unde se adăpostea
Ștefan Mailat. Bali Beg a propus să-l atragă pe Ștefan în tabăra asediaților și astfel îl putea
captura. Ștefan a venit în tabăra asediaților fiind însoțit de un mare alai. Petru Rareș a doua zi l-a
arestat și l-a dat pe mâna lui Bali Beg. Acesta la dus la curtea sultanului,unde va râmăne până la
sfârșitul vieții.24

Sultanul transformă Buda în pașalîc iar regina Isabela împreună cu fiul ei se retrage în Lipova.
Aceasta era numulțumită de felul în care era tratată și de faptul că trebuie să-i cedeze domnului
Moldovei ce le două cetăți, închei cu pacea cu Ferdinand. Astfel la 29 ianuarie 1541 la Giulău se
inchie o înțelegere între regele Ferdinand și regina Isabela, care renunța la Transilvania25.

După cădera Budei, țările Europene doreau să formeze un front antiotoman. Petru Rareș va dori
să adere la această alianță dar nu avea încredere în Martinuzzi.

Petru Rareș își va trimite un fiu la Poartă ca ostatec în 1542. Acest fiu numindu-se Alexandru.

22
Leon Șimanschi, op.cit., p 230.
23
Ibidem, p.237.
24
Ibidem, p, 239-242.
25
Ibidem, p.143
Ferdinand I în acest timp încerca să creeze o cualiție antiotomană atrâgând cât mai multe state .
Petru Rareș va adera la această cualiție, râspunzând solicitării cu jurământ a marcgrafului de
Brandenburg.

Petru Rareș închei la 1 martie 1542 un tratat de alianță cu marcgraful Joachim II. Petru Rreș
trebuia să-l informeze pe marcgraf despre mișcările și mărimea oștilor turcești și dacă va fi
nevoi să atace trupele turcești.

Marcgraful își lua obligația să plătească la sfârșitul râzboiului “o sumă de galbeni ungurești”.
Obligația de a înreține armata s-a dovedit prea grea, aceasta fiind întreținută de domnul
moldovean. L-a împrumutat pe Ioachim al II-lea de Brandenburg, capul cruciadei, cu 200.000 de
florini, Ioachim al II-lea se obliga să plătească aceasta sumă ân doua tranșe, una în 1548 și
cealaltă în 1554, sub chezâșia întregi averi. Petru Rareș nu va vedea această sumă.26

Campania condusă de Ioachim al II-lea de Brandenburg, nu a adus nici un rezultat iar la

începutul lunii octombrie oastea creștină se retrage după mici ciocniri.

Sultanul îi poruncește lui Petru Rareș să intre în Transilvania și să potolească răzvratiții. Țelul lui
Rareș era să recapete teritorille. În noiembrie 1542 intră în Transilvania asediază Cetatea de
Baltă apoi încercă să cucerească cetatea Bistrița, dar fără succes.

În ciuda tratatelor cu regina Isabela, Petru Rareș nu a obținut Ciceul și Cetatea de Baltă. În anul
următor Petru Rareș pregătește o altă campanie în Transilvania.

Regina Isabela și Martinuzzi nu au vrut să îndeplinească dorința domnului, de a restitui cetățile ,

astfel că la 14 iunie 1544 Martinuzzi a ordonat distrugera Cetății de Baltă și demolarea Ciceului.
În luare acestei decizii a contribuit și sultanul, care a poruncit cedare cetăților. În locul cetățolor
respesctive, Petru Rareș a primit doar domeniile Ciceului și Cetatea de Baltă. La acest rezultat a
ajuns, Petru Rareș după patru campanii, câte una în fiecare an, care i-a determinat pe Isabela și
pe Martinuzzi să-i recunoască drepturile.27

4) Viața culturală și artistică

Viața culturală și artistică a Moldovei lui Petru Rareș nu a făcut, încă obiectul unei cercetări
sistematice și complete, socotindu-se suficientă pentru că ea trebuia considerată o continuare a
acelei din vremea lui Ștefan cel Mare. Coordonatele epocii au elemente noi, între cele mai
importante fiind răspândirea tiparului și Reforma, care va impulsiona traducerile în limba
română28.
26
Ibidem, p 250
27
Ibidem, p 260.
28
Ștefan S Gorovei op.cit, p 218
Asemeni întregului Ev Mediu, cultura și arta epocii lui Petru Rreș, are un caracter religios în
conformitate cu mentalitățile și rânduielile acelei vreimi. Valoroasele tezaure de cultură erau
adăpostite în marile mănăstiri: biblioteci bogate în manuscrise rare cercetate de mari intelectuli ai
vremii precum sasul Johannes Honterus. Activitatea de copiere a manuscriselor a râmas o
activitate constantă întrucât în Moldova nu se întrodusese tiparul29.

Printre oamenii de seamă ai vreimii se număra cronicarul Macarie, episcop de Roman și Grigore
Roșca, un văr al domnului.

Cronicarul Macarie, a scris o cronică care cuprindea perioada de după moartea lui Ștefan cel
Mare și până în zilele lui Petru Rareș.

O bogată activitate în domeniul constructiv caracterizează domnia lui Petru Rareș. În această
perioadă se ridică în Moldova cele mai strălucite monumente feudale, ctitorite de însuși domnul
Moldovei precum sunt Mănăstirea Probota, Mănăstirea Moldovița, Mănăstirea Rîșcu.

Pătrund influiențele renascentiste care se remarcă atât în arhitectura religioasă cât și în cea laică.
Cetatea Soroca, refăcută de Petru Rareș îndeaproape cercetată de către arheologul rus V. A,
Voitehovski, care menționa că această fortificație prezintă asemânări cu castelul Caprarola din
Italia, construit în 1530, atât sub raportul planului pentagonal al cetății cât și dimensiunilor
construcțiilor respective30.

Bogatul program constructiv a inclus și vechile așezări bisericești de pe muntele Athos, asupra
cărora domnii moldoveni și munteni au exercitat un adevărat patronaj. Petru Rareș a plătit pentru
construierea și reconstruirea unor mănăstiri,a trimis obiecte de cult , precum și ajutoare în bani
la mănăstirile Hilandor, Dionisiu, Protaton.

5) Personalitatea lui Petru Rareș

Despre personalitate lui Petru Rareș avem cele mai multe informații din scrisorile și cuvântările
sale. Acestea pun în lumină caractetul lui vehement, tăios, ironia dură sau subtilă31.

Petru Rareș este o nouă personalitate, animată de un spirit care disctează în palat, în tabără, pe
drum, la asediul cetăților între două lupte.

Nicolae Iorga l-a numit pe Petru Rareș “ un adevărat principe după rețeta lui Machiavelli”. Prin
trăsăturile de caracter ni se infățișează ca un om politic al Renașterii.

29
Ibidem, p 219
30
Ibidem, p 223.
31
Ibidem, p 226.
Între Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, Petru Rareș a fost domnul Moldovei cu cea mai întinsă
faimă. Prin numele său și numele țării a fost cunoscut în Europa , din Spania și până în Rusia, din
țările nordice și până în Pen. Balcanică. Despre el au scris cu admirație atât prietenii cât și
dușmanii32.

Bibliografie

Ciobanu Veniamin, Țările Române și Polonia Secolele XIV-XVI, Editura

Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985

32
Ibidem, p 230.
Gorovei Ștefan, Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546) Editura Meridiane,
București, 1982

Panaitescu P. P., Petru Rareș și Moscova, Extras din volumul În memoria

lui Vasile Pârvan, București,1934.

Șimanschi Leon, Petru Rareș, Editura Academiei Republicii Socialiste

România, București, 1978

Toderașcu Ion, Prima domnie (1527-1538) , Editura Academiei Republicii

Socialiste România, București, 1978.