UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE ISTORIE

ARTA SCITICĂ

Professor coordinator: Student:

ACS Dr. Florica Mățău Buduroi Ionel

Anul I

Grupa H 111

IAȘI

2014

1
 Arta scitică

Arta reprezintă cultura materială și spirituală unite, ea fiind unul din factorii ce
caracterizează o populație sau un grup etno-cultural existent într-o perioadă pe un anumit
spațiu. Arta constituie unul dintre criteriile de definire și de separare, de diferențiere a unei
culturi în raport cu altele.1
Dintre toate popoarele răsăritene, sciții ne sunt cei mai cunoscuți datorită relatărilor
din scrierile antice și faptului că literatura referitoare la ei este mai veche și cuprinde mai
multe informații. Herodot spunea despre ei că sunt poporul ce stăpânea ținuturile nord-
pontice și neamurile ce locuiau acolo.2 Arta vânătorilor sciți, saturată de subiectele animaliere
incizate în piatră sau os, cioplite în lemn sau modelate în lut ori pictate pe pereții unor peșteri,
este prima sursă asupra căreia s-au oprit cei mai mulți dintre cercetători.( fig. 1)
Această artă a fost profund influențată de Orientul Apropiat și de China. Nu întâlnim
în ea începuturile unui spirit creator, ci rămășițele stilistice ale unui trecut îndelungat. Acest
sistem ornamental animalier al popoarelor de stepă începe în sudul Rusiei și nu poate fi
atribuit decât unui singur popor, iar acesta este poporul scit. Ei depășesc această graniță,
intrând în contact cu orașele grecești de pe țărmul Mării Negre, aprovizionându-se cu produse
de artă decorativă și, mai ales, cu vin, căci se știe că sciții erau mari băutori de vin.3
Sciții se întindeau pe întreg teritoriul dintre Dunăre și Don (fig. 2), fiind o adunare de
popoare diferite la un loc, având toate un nucleu scitic.4 Ei vorbeau iraniana, între ei
deosebindu-se țăranii, care ocupau apusul, și nomazii, care erau la răsărit de Nipru, printre
care se afla un grup numit „tribul regal”, aceștia socotindu-i pe toți ceilalți sciți drept sclavii
lor.5 Arta lor era creată de meseriași din alte părți, după cum ne-o arată descoperirile din
necropolele de pe întreaga întindere a Schytiei, însă motivul principal al decorării rămâne
același: imaginile animaliere, cum ar fi leul (care provine din Asia Anterioară), mistrețul (de
proveniență grecească), numeroase ființe hibride, de exemplu lei și vulturi, au o lungă
preistorie în Orient, dar pot fi foarte bine urmărite pe drumul stepelor, iar reprezentarea
cerbilor și țapilor sălbatici sciți, cu picioarele sub pântec (fig. 3), ar proveni din arta
sirianohurită.6 O alta imagine, folosită cu scop decorativ este scena luptei dintre o felină și un

1
Valentin Vasiliev, Sciții agatârși pe teritoriul României, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, p. 119
2
E. Minns, Schythians and Greeks, Cambridge, 1913, p. 35
3
Karl Jettmar, Arta stepelor, traducere de Cristina Petrescu, Editura Meridiane, București, 1983, p. 23
4
Cronica ilustrată a omenirii – Roma și elenismul (323-27 î. Hr.), vol. 3, Editura Litera, București, 2011, p. 342-
343
5
Karl Jettmar, op.cit., p. 25
6
Ibidem, p. 39

2
cervid, des utilizată în arta scitică ( fig. 4). Fiecare reprezentare animalieră are un anumit
simbol, cu o încărcătură de forță, spre binecuvântarea și ajutorul războinicului.7
Această artă, cu păsări răpitoare, animale de pradă, cervide, țapi și grifoni, își menține
prezența până pe la sfârșitul secolului al VI-lea, începutul secolului al V-lea î.e.n. Apelarea la
artiștii greci, după această perioadă, face să se simtă o degenerescență: reprezentările de
animale își pierd din ce în ce mai mult plasticitatea, rămânând doar niște simple linii sau ia
naștere un element-vrej într-o formă bogată.8
În vara anilor 1947 și 1948, s-a descoperit al doilea curgan de la Pazîrîk. Pe peretele
nordic al mormântului se păstrase loc pentru caii sacrificați, patru cai având zăbale de lemn,
cioplite frumos, cu terminațiile în formă de cap de animal (pisică sălbatică, gâscă, oaie și țap
sălbatic), acoperite cu cositor și folii de aur. Un cal cu zăbale simple de corn purta o placă
frontală din corn de cerb, reprezentând două gâște ordonate heraldic în gâtlejul unui animal
de pradă cu coarne și urechi lungi. Harnașamentele cioplite din lemn aveau plăci pe care erau
reprezentate animale de pradă acoperite cu folie de aur. Șeile se compuneau din pături de
pâslă și perne de piele cu aplicații multicolore din pâslă, observându-se un grifon, un elan și
chiar o scenă dintre un leopard și un elan. 9 Se descoperă, de asemenea, o combinație de
motive dintre capuri de cerbi în botul grifonilor, care are o semnificație religioasă sau
heraldică, apoi s-au găsit diferite plăcuțe decorative cu reprezentări de figuri, uneori doi țapi
așezați față în față, alteori doi grifoni-vulturi.10
Ceramica constituie categoria de inventar specifică sciților. Vasele sunt lucrate cu
mâna, din pastă grosolană, amestecată cu nisip și pietricele, arse destul de slab. Culoarea
vaselor variază de la gălbui-cafeniu sau brun roșcat la nuanțe de brun-cenușiu, mergând până
la negru. Ca forme caracteristice, avem vase bitronconice (planșa 1), străchini cu buza
invazată (planșa 2/1-4) și cești cu toartă supraînălțată (planșa 2/5-8); apoi vase borcan (planșa
2/9-11), vase cu torți (planșa 2/15-17) și vase miniaturale (planșa 2/12-14).11
Aplicile cruciforme de tolbă (planșa 3) sunt obiecte caracteristice culturii scitice nord-
pontice, atât ca funcționalitate, cât și ca ornamentație12, precum și pumnalele akinakes

7
Ibidem, p. 41
8
Valentin Vasiliev, op.cit., p. 121-124
9
Karl Jettmar, op.cit., p. 102
10
Ibidem, p. 110
11
Valentin Vasiliev, op.cit., p. 62-71
12
Ibidem, p. 77

3
(planșele 4-5), amintite chiar în izvoarele antice 13, reprezentate pe statuile menhir.14 De
asemenea, s-au descoperit fel de fel de podoabe, cum ar fi inelele de buclă (planșa 6/14),
mărgeluțe din pastă caolinoasă (planșa 6/1), mărgele tronconice de caolin cu caneluri
verticale (planșa 6/2), cochilii Kauri (planșa 6/6), mărgele de sticlă (planșa 6/3-5), mărgele de
chihlimbar (planșa 6/7), mărgele de bronz (planșa 6/8-10), spirale de bronz (planșa 6/11), ace
de păr (planșa 6/12-13), precum și brățări de bronz (planșa 6/16-18), dar și obiecte de toaletă
și ornamentale: oglinzi (planșa 7), vârfuri de baldachin (planșa 8/4-5) și aplici în stil
animalier (planșa 8/2-3).15
Așadar, în arta scitică deosebim o serie de obiecte numeroase și ornamentație
deosebită. Astfel, întâlnim corpuri geometrice simple, conuri, bile, o ornamentație spiralată
sau în volută, motive care redau forme de plante, palmete, flori, lotus, cârcelul geometric. De
asemenea, vedem redate schematic unele atribute animaliere, cum ar fi cornul berbecului,
coarnele cerbului, colții mistrețului, gheara animalului de pradă, precum și imagini reale de
animale sau părți ale acestora, ca pești, păsări, cervide, antilopa, oaia sălbatică, capra
sălbatică, mistrețul. Frecvente sunt animalele de pradă, precum tigrul, lupul, leul, leopardul
zăpezilor, iar dintre păsările de pradă cel mai important este vulturul. 16 Prin toate acestea
descoperirile de artă scitică ne pun în fața unei culturi nomade surprinzătoare, cu numeroase
motive și cu deosebite împrumuturi din locurile prin care a trecut, arta lor fiind un adevărat
conglomerat de stiluri și simboluri.

13
Alexandru Vulpe, Gheorghe Poenaru Bordea, Dacia înainte de romani, în Istoria Românilor – Moștenirea
timpurilor îndepărtate, vol.I, ediția a II-a revăzută și adăugită, coord. Acad. Mircea Popescu-Dîmbovița și Acad.
Alexandru Vulpe, Editura Enciclopedică, București, 2010, p. 425
14
Valentin Vasiliev, op.cit., p. 78-88
15
Ibidem, p. 98-119
16
Karl Jettmar, op.cit., p. 136-137

4
ANEXE

Fig. 1 – reprezentări animaliere (Karl Jettmar, Arta stepelor, 1983)

5
 Fig. 2 – populațiile menționate în izvoarele antice și cele mai importante orașe
coloniale în Scytia pontică (Karl Jettmar, Arta stepelor, 1983)

Fig. 3 - Karl Jettmar, Arta stepelor, 1983

6
Fig. 4 - Karl Jettmar, Arta stepelor, 1983

7
Planșa 1 (Valentin Vasiliev, 1980)

8
Planșa 2 (Valentin Vasiliev, 1980)

9
Planșa 3 (Valentin Vasiliev, 1980)

10
Planșa 4 (Valentin Vasiliev, 1980)

11
Planșa 5 (Valentin Vasiliev, 1980)

12
Planșa 6 (Valentin Vasiliev, 1980)

13
Planșa 7 (Valentin Vasiliev, 1980)

14
Planșa 8 (Valentin Vasiliev, 1980)

15