Ctre nceputul sec XVII n Anglia continuau s domine relaiile

feudale. Tot pmntul era considerat proprietatea mpratului, iar nobilimea

era datoare s achite pt folosirea pmntului o anumit sum de bani n
caz de transmitere prin motenire sau vnzare a pmntului imprtesc,
nefiind proprietari absolui. Toate ornduielile feudale stagnau tot mai mult
dezv relaiilor capitaliste, a industriei, comerului i agriculturii. Mai mult,
regii majorau impozitele i birurile, fiind susinii de vechea nobilime i
biserica englez, incercau sa desfiineze Parlamentul i s abuzeze de o
putere nelimitat, adic s instaureze regimul monarhiei absolute. Din
aceste considerente, prima jum. a sec XVII Anglia se caracterizeaz printr-
o lupt aprig ntre 2 instituii: monarhie i parlament. Una dintre ele fiind n
opoziie cu alta. Parlamentul ns nu lupta contra monarhiei ci contra
tendinelor acestei instituii de a instaura absolutismul. n martie 1628
parlamentul ntreprinde o mic ofensiv contra monarhiei. El a elaborat i
adoptat un act Petiia drepturilor ce coninea n 1 rnd fixarea bazelor
legale ale prerogativelor parlamentului i limitele n care putea s acioneze
n mod legal monarhia. Prin acest act Parlamentul condamna asemenea
aciuni ale monarhiei care n viziunea Parlamentului erau nelegitime ca:
arestarea, confiscarea averilor particulare. Insa regele Carol I Stuar fiind
nemulumit de hotrrea Parlamentului l dizolv la 10 martie 1629 urmnd
guvernarea fr Parlament , situaie ce a durat timp de 11 ani i constituid
perioada de apogeu a tendinelor absolutiste ale Angliei. In anii 30 ai sec
XVII s-a finalizat apropierea revoluiei burgheze engleze, care avea drept
scop lichidarea absolutismului i a altor oranduieli feudale. Cauza
principal a rev engleze din sec XVII a rezidat in faptul c fr lichidarea
forat a puterii regale nelimitate i a celor mai insuportabile practici feudale
a devenit imposibil dezvoltarea ulterioar a relaiilor capitaliste. n feb.
1639 a izbucnit rzb. din Scotia care nu a dorit s se supun tendinelor
absolutiste ale lui Carol I Stuart. Armata englez prost echipat i instruit
a suferit infrangere contra Scotiei i regele englez a ajuns la nite concesii
ca la 13 aprilie 1640 s permit convocarea Parlamentului dar care a durat
3 sapt., fiind denumit Parlamentul cel scurt. Au urmat iari voturile i regele
d acordul de a convoca alt Parlament intrnd n istorie ca Parlamentul cel
lung, care la 13 noiemb 1640 a avut prima manifestare, De la nceput P a
cerut regelui s nlture de pe scena pol. figuri care duceau o politica
eronata in opinia lor . La 8 iulie 1641 Parlamentul a nlturat bazele juridice
ale absolutismuli. Camera nstelat cea a monarhuli, o instituie care activa
pe timpul lipsei P si a 2 instituie Curtea naltei Comesiuni, cea a
episcopatului. P. a mai elaborat nc o lege care s confirme dreptul P de a
adopta impozitele i drile. In 1641 s-a produs o puternic rscoal a
catolicilor n Irlanda fiind nemulumiti de incercrile englezilor de ai domina.
Dup acest eveniment n noiemb. 1641 P a adoptat un act Mustrarea cea
mare fiind un act extrem de voluminous, 204 articole, unii cred c poate fi
comparat cu o constituie (deci sunt fixate drepturile si obligatiunile fiacarui
cetatean). Actul a fost adoptat doar de 159 pro si 148 contra, aceast
situatie il provoac pe rege si el trece la contraofensiv si in ianuarie 1642
regele se decide de a da lovitura hotaratoare s decapiteze P insa P era
bine organizat si actiunea regelui a euat. n 1642 regele ntr-un mod
ruinos prsete Londra stabilindu-se la New York, un punct de sprijin al
regalitilor, fiind ca o declaraie de rzboi a Parlamentului. Acolo, el a
format o armat i a declarat rzboi Parlamentului in toamna anului 1642,
s-a declanat astfel un rzboi civil, ce reprezenta lupta dintre clasele
sociale dumnoase. Ambele fore nsa nu erau preg. de razb., totusi P.
incearc sa organizeze forele militare contra regalitii. Armata regelui era
numit armata cavalerilor iar adepii Parlamentului- capete rotunde. La 25
sept. 1643 pt a obine un sprijin in afara de P. din Londra si cel din Scotia a
fost infiat un acord, alianta care prevedea respectarea mutual a drepturilor
pol. si religioase ale cetenilor celor 2 ri. Rolul de prima persoana i-a
revenit lui Oliver Cromwell obiectivul lui fiind formartea unei armate
regulate si nu una de voluntari. La 14 iunie 1645 armata lui Oliver, lng
Neizbi, a dat lovitura decisiv armatei lui Carol care a fugit la Scotia. Ctre
1646 rzboiul civil, impus de rege a luat sfrit prin victoria forelor
revoluionare. In rndurile armatei i a micii burghezii in anii 1646-1647 a
luat nastere partidul Levelleri,adepii lui Lilbern, publicist politic, adeptul
dreptului de vot universal (pt brbai). n cadrul caruia s-a elaborat kiar un
program in care se cerea votul unional, egalitatea cetenilor in faa legii,
libertatea industriei si a comertului etc.
In a doua jumatate a sec XVII controversele politice au generat
constituirea in anglia a primelor partide politice din istoria europeana, care
reprezinta o alta institutie specifica sistemului politic modern. Cele doua
partide au fost poreclite Torz (precursor al Partidului Conservator) si Whig,
anuntand liberalismul din secolul XIX. Poreclele acestor partide au o
semnificatie obscura, ele provenind din invectivele pe care, in anii
Revolutiei, si le aruncasera reciproc aderantii regelui si cei ai
Parlamentului.
In fata intentiilor lui Iacob II de a reinstaura absolutismul, fortele
politice engleze s-au coalizat impotriva lui si l-au detronat, oferind tronul
Angliei fiicei regelui, Maria, si sotului acesteia, printul olandez Wilhelm de
Orania. Noii suverani au semnat actul supus lor de Parlament si intitulat
Declaratia Drepturilor. Aceasta lovitura de stat a fost numita de istoricii
englezi Revolutia glorioasa.
Se poate aprecia ca actul semnat de suveran a fost cel mai important
act cu caracter constitutional din istoria de pana atunci a Angliei. El a
prevazut in detaliu limitarea puterii regelui si prerogativele Parlamentului.
Potrivit acestui act, regele ramanea mai mult un simbol al autoritatii si al
unitatii statale. Atributiile efective ale exercitarii puterii vor apartine
Parlamentului si Cabinetului ministerial.
Astfel reglementat principiul echilibrului puterilor in stat dupa 1668
pana azi, foarte rar un rege al Angliei a mai schitat vreo incercare de a
abate in favoarea lui echilibrul de putere stabilit prin Declaratia
Drepturilor.
Un nou act al Parlamentului este legiferat in 1701 care
reglementeaza succesiunea la tronul Angliei in caz de stingere a dinastiei
pe linie directa. Tronul putea fi atribuit celei mai apropiate linii colaterale a
dinastiei, cu conditia ca reprezentantii ei sa fi fost de confesiune
protestanta. Cu prilejul votarii actului, Parlamentul a mai introdus in el doua
articole importante:
orice document semnat de rege trebuie contrasemnat de un
ministru care isi asuma astfel raspunderea pentru continutul si consecintele
sale. Prin aceasta, regele pierdea in continuare din autoritatea efectiva dar
castiga in inviolabilitate;
judecatorii nu puteau fi trasi la raspundere de nimeni, sub nici o
forma, pentru sentintele pronuntate cata vreme respecta legile si
prevederile convenite (inamovibilitate judecatoreasca). Ea completeaza
aplicarea in viata publica engleza a principiului separarii puterii in stat.
In 1742 un banal eveniment parlamentar a creat un precedent ce va fi
respectat in continuare in practica politica parlamentara: Parlamentul s-a
pronuntat impotriva unui act de politica externa al Guvernului, Guvern care
a demisionat in totalitatea sa. Acest gest a fost apoi repetat in situatii
similare de toate guvernele care au urmat. Faptul insemna ca ramura
puterii executive (Guvernul) a devenit astfel, si ea, strict dependenta de
Parlament de Parlament, neputand ramane in functiune decat atata timp
cat se bucura de incederea acestuia, exprimat prin votul favorabil al
majoritatii parlamentare si care va deveni procedura votului de incredere.
Astfel, in istoria Angliei revolutionare de dupa 1640 si evenimentele
care i-au urmat vreme de un secol au statornicit rolul Parlamentului ca
putre eminenta in stat si, prin aceasta, principiul ca puterea emana de la
popor si se exercita prin reprezentantii alesi de el. De asemenea, balanta in
interiorul parlamentului a fost inclinata in favoarea Camerei Comunelor,
care este aleasa, si in defavoarea Camerei Lorzilor, care este constituita
din membri de drept ereditar sau numiti. Azi exista circa 700 de lorzi
ereditari ai Angliei.
Au fost puse astfel bazele monarhiei constitutionale iar Anglia a
devenit,pentru multa vreme, tara model a libertatilor, a parlamentarismului,
a constitutionalismului, a respectului pentru legi.