Revolutia burgheza din anglia

Revoluția engleză este considerată unul dintre cele mai importante repere politice care a creat primul
stat burghez și primul guvern parlamentar. Cunoscută și ca o perioadă de război civil, aceasta s-a
desfășurat între 1640 și 1660. Termenul de Revoluție engleză este folosit în general pentru a descrie
perioada războaielor civile engleze și a Commonwealth-ului, în care parlamentul a contestat autoritatea
regelui Carol I și s-a angajat într-un conlict militar cu regaliștii. Aceasta a fost urmată de o perioadă de
guvernare burgheză pentru următorii zece ani, până în 1660, când monarhia a fost restaurată și Carol al
II-lea a primit tronul. Dar anii 1640-1660 nu pot fi considerați ca fiind singura perioadă a revoluției, însă
este adevărat că această perioadă a fost cea mai importantă pentru revoluție, o revoluție care a luat
amploare în Anglia timp de aproape un secol și care a explodat în acest moment.

Au existat multe cauze care au dus în cele din urmă la revoluție, iar unele dintre ele au fost cauze pe
termen lung, care existau de aproape un secol. Odată cu reforma care a avut loc în secolul precedent,
coroana s-a desprins de Roma și a confiscat proprietățile monastice. Acest lucru a avut două consecințe -
prima a fost că coroana era acum mai dependentă de parlament, în special pentru ajutor financiar, iar
cealaltă a fost că o mulțime de terenuri erau acum disponibile pe piață. Între timp, diversele războaie
purtate de Anglia i-au secătuit visteria și, pentru a-și satisface nevoile financiare, coroana a vândut
terenurile pe care le confiscase noilor clase sociale. Monopolul asupra anumitor resurse, cum ar fi
cărbunele și vânzarea de titluri de proprietate au fost alte metode folosite pentru a procura fonduri.
Primii monarhi Tudor au consolidat autoritatea nobilimii din mediul rural față de magnații funciari din
epoca medievală. Aceste clase au dobândit, pe măsură ce timpul trecea, mai multă bogăție și terenuri și
au devenit foarte puternice și, în cele din urmă, au dorit să aibă o mai mare parte din legislația și
executivul țării.

În mare, Revoluția Burgheză din Anglia a fost determinată de începutul domniei lui Carol I (1625-1649).
Carol era îndreptățit și avea un concept ridicat al autorității regale, crezând în dreptul divin al regilor. Era
un bun lingvist și un om sensibil și cu gusturi rafinate. Tensiunile dintre rege și Parlament se axau pe
finanțe, agravate de costurile războiului în străinătate și de suspiciunile religioase din țară. În primii
patru ani ai domniei sale, Carol s-a confruntat cu alternativa fie de a obține finanțare parlamentară și de
a-și vedea politicile puse sub semnul întrebării de către parlamentele certărețe care legau problema
aprovizionării de remedierea nemulțumirilor lor, fie de a duce un război fără subvenții din partea
parlamentului. În 26 martie 1628, s-a adoptat o petiție a drepturilor în care au fost prezentate bazele
legale prerogative ale parlamentului englez, începând cu Maghna Carta Libertatum. Recele Carol I
primește petiția dar nu o respectă, deoarece respectarea ei i-ar fi limitat autoritatea. În cea mai mare
parte a anilor 1630, regele a obținut cea mai mare parte a veniturilor de care avea nevoie din măsuri
precum impunerile, exploatarea legilor forestiere, împrumuturile forțate, tutela și, mai ales, banii de
navă. Aceste măsuri l-au făcut foarte nepopular, înstrăinându-i pe mulți dintre cei care erau susținătorii
naturali ai Coroanei. Scoția, pe care Carol o părăsise la vârsta de 3 ani, întorcându-se doar pentru
încoronarea sa scoțiană din 1633, s-a dovedit a fi catalizatorul rebeliunii. Încercarea lui Carol de a
impune în Scoția o liturghie și o carte de rugăciuni a bisericii înalte a provocat o revoltă în 1637 la
Edinburgh, care a degenerat în tulburări generale, și Charles a fost nevoit să recheme Parlamentul. Cu
toate acestea, Parlamentul scurt din aprilie 1640 a pus la îndoială cererea lui Charles de fonduri pentru
războiul împotriva scoțienilor și a fost dizolvat în câteva săptămâni. Regele va convoca un nou parlament
(1640-1653) care votează impozitele dar în același timp își consolidează opoziția prin faptul că dispune
arestarea și judecarea principalilor sfătuitori ai regelui. Încercarea de a aresta liderii parlamentului a
întâmpinat opoziția populației din Londra care a decis să-i apere pe liderii parlamentului. Carol I își
pregătește armatele de război, ceea ce declanșează astfel Războiul Civil. Acțiunea acestuia împarte
Anglia în 2 tabere: cea Regală și cea a Parlamentului, în care se va remarca Oliver Cromwell. Acesta va
aduce victoria în favoarea parlamentului, câștigând războaiele de la Marston Moor (1644), Neasby
(1645) și Preston. Carol I fufe în Scoția, unde este arestat și mai târziu executat.

Condamnarea și executarea lui Carol I Stuart a determinat înlocuirea monarhiei cu republica, puterea
aparținând poporului care o exercită prin reprezentanți aleși în parlament. Puterea legislativa aparținea
Parlamentului, iar puterea executiva aparținea unui Consiliu de Stat, condus de Oliver Cromwell. Oliver
va ataca Scoția, deoarece aceștia încercau să-l instaureze pe fiul lui Carol I Start. Scoțienii vor fi învinși în
bătălia de la Dumbar 1650 și în bătălia de la Wordchester 1651, ceea ce îl va obliga pe fiul fostului rege
să se refugieze în Franța. Mai târziu, va apărea un nou regim creat de Oliver Cromwell numit
Protectoratul, un regim în care armata este folosită în guvernarea țării. În 1658 Oliver Cromwell moare și
este înlocuit de fiul sau Richard ca să continue opera sa politică, dar s-a dovedit ca Richard nu este un
conducător la fel de bun ca tatăl sau și este înlăturat. Așa dispare regimul de Protectorat.

Fiul lui Carol I este chemat să domnească pe tronul tatălui său, ceea ce va restaura dinastia Stuart.
Acesta se întoarce din Franța și-și arată tendințele sale spre apsolutism, de asemenea intenția de a trece
la catolicism. Parlamentul Britanic va adopta legea Test Act prin care toți funcționarii statului englez sunt
obligați să-și mărturisească credința creștină și confesiunea religioasă anglicană.

După Carol al II urmează Icob al II-lea care va domni între 1685-1688. Acesta a vrut să impună
absolutismul monarhic și să restaureze catolicismul ca Bis. Catolică în Anglia. Parlamentul nu va rezista
presiunii regelui James al II-lea și va cere ajutorul conducătorului Olandei, Willhelm de Orania. Icaob II
fuge din Anglia. În 1689 este elaborată "Declarația drepturilor" care stabilea prerogativele regelui. Prin
acest act, Anglia devine prima monarhie constituțională din lume. Acest eveniment este cunoscut sub
denumirea de Revoluția glorioasă. În baza declarației sus amintite, a fost ales rege al Angliei, Wilhelm al
III-lea de Orania.

Modelul Politic Puritan a fost prima formă de organizare politică în care a fost promovat principiul
separării puterilor în stat. Erau 3 puteri în stat. Prima este puterea legislativă deținută de parlament și
rege (mai mult parlamentul). Parlamentul discută și aprobă legile și bugetul anual de venituri și
cheltuieli. De asemenea parlamentul controlează activitatea guvernului, iar regele are dreptul de a
sancționa și de a promolga legile. A doua este puterea executivă și este deținută de rege și guvern
(Cabinet). Regele numește prim miniștrii, iar Cabinetul pune în aplicare legile. A treia este puterea
judecătorească, care era realizată în tribunaleși în Curți de Apel. Aceasta judeca cauzele.

În concluzie, Revoluția engleză, eveniment major al epocii moderne, dar și al istoriei Angliei s-a
desfășurat în perioada 1640-1688. Debutul său a fost marcat de convocarea parlamentului de către
regele Carol I Stuart, în 1640, fiind urmat de un război civil sângeros între susținătorii regelui (cavalerii) și
tabăra parlamentară. În cele din urmă, tabăra parlamentară a ieșit victorioasă, monarhia a fost
înlăturată (1649) și s-a instaurat „republica”, apoi „protectoratul”, avându-l în frunte pe Oliver Cromwell.
La puțin timp după moartea acestuia, se va produce restaurația Stuarților (1660-1688). Tentativele
regilor Stuarți de a reinstaura absolutismul monarhic, precum și frica de catolicism a unora dintre supuși,
va determina burghezia, aliată cu noua nobilime, să înlăture definitiv de la tronul Angliei dinastia Stuart
și să-l aducă pe Wilhelm de Orania, ca regent al Angliei, în 1688. Instalarea pe tron a acestuia, fără nici
un fel de incident, a intrat în istorie sub numele de „Revoluția glorioasă”.