Anglia de la monarhie absolută la monarhie parlamentară

Preludiul revoluției
La începutul sec. XVII, Anglia este un sfat feudal, cu o populație de 5 mln, majoritatea
locuiau în sate și practicau agricultura.

Exista deja o tradiție a opoziției parlamentare față de monarhie. Magna Charta

Libertatum (1215) stabilea un echilibru între rege și reprezentanții Stărilor de regat.

Monarhii din dinastia Tudorilor, Henric al VIII-lea și Elisabeta I, introduseseră

anglicanismul și cultivaseră antipapismul, obținând beneficii enorme de secularizarea averilor
bisericești. După stingerea dinastiei Tudorilor (1603). Tronul Angliei a fost ocupat de Iacob I
( 1603-1625) care inaugura dinastia Stuarților scotieni. Monarhia absoliută, apariția burgheziei,
lipsa drepturilor politice, situația precară a țărănimii din cauza împrejurimilor, au creat condiții
pentru un protest violent, ajuns revoluție cu impact progresist pentru toată lumea.

Revoluția din Anglia (1640-1688)

*Cauzele revoluției
*economice: dezvoltarea economiei de tip capitalist (industria, băncile, comerțul).
*sociale: consolidarea burgheziei și noii nobilimi. Avînd o putere economică tot mai
mare, burghezia pretindea dreptul de a conduce țara. Nemulțumiți erau și țăranii rămași fără
pământuri.

*politice: absolutismul monarhic din timpul Stuarților. Carol I a dizvoltat Parlamentul

(1629) și 11 ani a condus singur. A aranjat țara în războaiele grele. Cheltuia foarte mult cu luxul
de la curte. A pus impozite noi.

*religioase: regele englez luase locul papei, fiind sprijinit de Biserica Anglicană. De
aceea, lupta împotriva absolutismului era și o luptă împotriva Bisericii.

Opoziția rege-parlament
Este principala formă a conflictului politic înainte de rovoluție.

În 1628 Parlamentul a adoptat Petiția dreptului act care condamna tendințele absolutiste
ale regelui. Ca urmare, Carol I l-a dizolvat în anul următor..

În 1640 regele a fost nevoit să convoace Parlamentul (cel Scurt) deoarece populația
refuza să plătească noile impozite.
 Reprezentanții burgheziei și a noii nobilim, care formau majoritateta, s-au împotrivit.

După trei săptămâni regele îl dizolvă din nou, dar neputând să-și asigure veniturile,
apelează iarăși la parlament (cel lung)

Cu fiecare nouă convocare a acestuia disputa se accentuează.

Regele Carol I, a guvernat ca un suveran absolut, fără a convoca Parlamentul, să extindă

prerogativele și influența bisericii anglicane, persecutându-i pe puritani.

În 1628 este înaintată Petiția drepturilor- primul document constituțional din istoria
modernă a Angliei. El conținea un program minim de garanții politice, revendicând respectarea
libertății politice. În replică regele a instituit noi impozite. Parlamentul a fost dizvoltat și a urmat
o perioadă de conducere personală, care a durat 11 ani. Ea a fost marcată de insuccese politice și
militare ale ambițiosului rege. Având nevoie de bani, Carol a convocat Parlamentul, care a durat
13 ani și s-a numit în istorie Parlamentul cel Lung. Inițial forul a refuzat să voteze impozitele
propuse de rege și l-a impus pe monarh să pedepsească sfetnicii care au făcut încălcări. (lordul
Strafford). S-a început procesul de trecere a Angliei la monarhie constituțională.

În 1641 Parlamentul a adoptat Mustrarea cea Mre în care se enumerau fărădelegile lui
Carol I, astfel se inaugurează o societate modernă.

Desfășurarea revoluției
în 1642, conflictul dintre rege și Parlament s-a transformat în război civil. În ianuarie
1642, Carol I încearcă să aresteze pe fruntașii Parlamentului, nu reușește și părăsește Londra. La
început armata regală s-a dovedit superioară, dar resursele economice, avântul revoluționar și
geniul militar al lui Oliver Cromwell au fost decisive.

Armata regală a fost înfrântă la Marston-Moor (1644). Cromwell cu armata ”noului

model” a învins la Naseby (1646) și Preston ( 1648). Carol I este luat prizonier, judecat ca
trădător, condamnat la moarte și decapitat ( 1649).

În anul 1649 Anglia devine republică, astfel este marcat apogeul revoluției engleze.
Concomitent Cromwell a recucerit Irlanda, în urma unei expediții extrem de crude, pământurile
cele mai fertile au fost acaparate. În 1650 este invadată Scoția, supusă lui Carol II, fiul regelui
căznit și a unit-o cu Anglia. Guvernul republican a trecut prin mari greutăți pentru apăstra nivelul
de dezvoltare economică. În 1651 este semnat Actul de navigație conform căruia corăbiile străine
li se permitea să ducă în Anglia doar mărfuri fabricate în țările lor. Celelalte mărfuri, urmau să
fie transporate doar pe corîbii engleze.

Abil om politic, în 1635 a instaurat dictatura militară ( Potectorat) iar el și-a luat titlul de
Lord Protector. Foarte energic și hotărât, Cromwell, a făcut multe legi printre care Actul de
navigație, contribuind la dezvoltarea economiei engleze.
 A purtat două războaie cu Irlanda și Scoția pe care le-a ocupat. A învins Olanda într-un
război navalâ. A mărit puterea burgheziei și prestigiul Angliei pe plan internațional.

Acțiuni de cucerire a Irlandei și Scoției

Revoluția glorioasă
Importanța istorică a revoluției:
 A lichidat regimul feudal absolutist și a deschis calea spre dezvoltarea unei societăți
moderne.
 Burghezia a obținut drepturile politice
 Ideile progresiste ale revoluției au încurajat mișcarea antifeudală din Europa.
 S-au pregătit condiții pentru dezvoltarea relațiilor social economice.
 Se crează premise pentru revoluția agrară și industrială.