Organizarea statelor moderne Anglia in revolutie.

Revolutia glorioasa
Razboiul civil (1642-1649):
In anul 1603, la moartea reginei Elisabeta I (dinastia Tudor 1485-1603), pe tronul Angliei a urcat
regele Iacob I (dinastia Stuart). Politica autoritara, cu simpatii catolice, adoptata atat de Iacob I (16031625), cat si de Carol I (1625-1649) (foarte diferita de tendintele absolutiste de guvernare ale dinastiei
Tudor, temperate de traditionala relatie dintre rege si Parlament) a nemultumit profound categoriile
dinamice ale populatiei (mica nobilime si burghezia). Principala institutie ce s-a opus noii dinastii a fost
Parlamentul, opozitia fata de aceasta imbracand, sub forma puritanismului, o dimensiune religioasa.
Conflictul rege-Parlament s-a acutizat in vremea lui Carol I, care, din cauza nevoilor financiare ale
monarhiei, convoca Parlamentul pentru a aproba noi impozite. Incercand sa limiteze prerogativele regale,
Parlamentul i-a adresat regelui Petitia dreptului (1628), document (ramas fara efect) prin care ei cereau in
mod expres ca niciun individ sa nu fie silit sa plateasca vreo taxa sau impozit fara consimtamantul
Parlamentului. Carol I a decis sa guverneze fara Parlament. In 1640, Parlamentul a fost convocat de rege,
dar dizolvat dupa doar 3 saptamani (Parlamentul cel Scurt). Ulterior, tot in 1640, Parlamentul a fost din
nou convocat de rege, rezistand pe o perioada de 13 ani (Parlamentul cel Lung). Un alt document adresat
regelui de catre Parlamentari a fost Mustrarea cea Mare (1641), menit de asemenea sa reglementeze
prerogativele regale. Din aceasta cauza (de asemenea, populatia sustinea Parlamentul), in 1642, Carol I a
parasit Londra, declansandu-se razboiul civil. Parlamentul avea de partea sa regiunile dezvoltate din S-V
Angliei, ce au fost doborate, in prima faza, de armata regala. In fruntea armatei antiregaliste s-a aflat
Oliver Cromwell, care a reorganizat-o intr-o forma extreme de eficinta, numita Armata noului model.
Parlamentul a invins astfel in 1644, la Marston Moor, si in 1645, la Naseby. Bataliile au luat sfarsit in
1648, consacrand victoria Parlamentului. In consecinta, Carol I a fost executat in 1649, iar Anglia a fost
proclamata republica.
Republica si Protectorarul (1649-1660):
In perioada regimului republican, Oliver Cromwell a fost noul conducator al Angliei. Aceasta perioada a
fost marcata de consolidarea puterii sale politice, de luptele din Irlanda si Scotia, iar in plan economic, de
Actele de Navigatie (conform carora, incepand cu secolul al XVII-lea, anul 1650, Parlamentul interzicea
navelor straine sa desfasoare orice activitate comerciala in coloniile engleze, iar actul din 1651 a stabilit ca
toate marfurile sa patrunda prin Anglia pe nave britanice; astfel, datorita acestui document, 1651-1849,
flota engleza a devenit cea mai mare din lume, iar Anglia, stapana marilor), care au transformat tara in
principala putere maritima lumii. In 1653, Cromwell a fost proclamat Lord Protector al Angliei, Scotiei si
Irlandei; protectoratul a fost, in realitate dictatura militara, bazata pe armata. In 1655, Parlamentul a fost
dizolvat, iar caracterul dictatorial al regimului, intarit, pana la moartea lui Cromwell, in 1658. Ulterior,
aceasta politica dictatoriala a dus la reinstaurarea monarhiei, iar in 1660, alegerile parlamentare au fost
castigate de regalisti, dinastia Stuart fiind readusa pe tronul Angliei (Restauratia).
- OLIVER CROMWELL (1599-1658): s-a nascut la Huntigton, Cambridge, intr-o familie de nobili
englezi, de confesiune puritana; a fost ales deputat in Parlamentul cel Scurt si in cel Lung, devenind
liderul opozitiei regelui Carol I.
Perioada Restauratiei (1660-1688):
Domniile lui Carol al II-lea (1660-1685) si Iacol al II-lea (1685-1688) s-au caracterizat prin tendinte
contradictorii. Avand o orientare procatolica, au adoptat o politica toleranta (exprimata prin Declaratia de
Indulgenta 1672, care garanta libertatea de constiinta, manifestand insa si tendinte autoritare).
Parlamentul, insa, adept al anglicanismului si al controlului asupra puterii regale, a adoptat documente
contrare: Actul de uniformitate (1662 proclama autoritatea Bisericii Anglicane), Test Act (1673
permitea ocuparea functiilor publice doar celor de religie anglicana) sau Habeas Corpus Act (1679 apara
libertatea persoanei in raport cu institutiile statului).
Revolutia glorioasa:
Eveniment hotarator al istoriei Angliei, detronarea pasnica a lui Iacob al II-lea (din cauza executiei
rivalului sau, ducele de Montmouth, si arestarea unor episcopi) a consacrat pentru prima data in istorie
trecerea la monarhia constitutionala parlamentara. Coroana Angliei a revenit conducatorului Olandei,
Willhelm de Orania, protestant, sotul Mariei, fiica lui Iacob. Noul rege a acceptat sa semneze in 1689,

Declaratia Drepturilor The Bill of Rights, prin care atributiile monarhiei erau cu restranse in favoarea
Parlamentului, iar drepturile si libertatile cetatenesti erau garantate. Puterea executiva era separata de cea
legislativa. Monarhul avea nevoie de aprobarea Parlamentului pentru fixarea unor contributii banesti sau
pentru mobilizarea armatei.
Declaratia Drepturilor (1689) + Magna Charta Libertatum (1215) + Petitia Dreptului (1628) +
Habeas Corpus Act (1679) = baza juridical a regimului constitutional britanic.
Sistemul politic britanic:
- MONARHUL: Desemneaza pe prim-ministru si pe membrii Camerei Lorzilor, este conducatorul
Bisericii Anglicane, are atributii de politica externa.
- PUTEREA LEGISLATIVA: Parlamentul bicameral (Camera Comunelor membri alesi; Camera
Lorzilor membri ereditari).
- PUTEREA EXECUTIVA: Cabinetul (guvernul: alcatuit din minstri, format de partidul care castiga
alegerile).