ORGANIZAREA STATELOR MODERNE

„Revoluția glorioasă”
 Războiul civil
• Puterea instituției monarhice, puternică, în Anglia, era limitată de
Parlament.
• În timpul lui Iacob I ( 1603-1625) au izbucnit conflicte cu
Parlamentul în privința taxelor fixate de rege.
• În 1628, Parlamentul redactează Petiția dreptului, , document prin
care se stabilea că, este ilegală impunerea de taxe fără aprobarea
Parlamentului.
• Un alt motiv de conflict l-a constituit politica religioasă a regelui.
Acesta era anglican și avea simpatii pentru catolicism, în timp ce
membrii Parlamentului erau în cea mai mare parte puritani.
• În 1629, Carol I a dizolvat Parlamentul, însă situația financiară
dificilă l-a obligat să convoace din nou Parlamentul în 1640.
Petiția dreptului, 7 iunie 1628:

• „Lorzii ecleziastici și mireni și Comunele, întruniți în

parlament, aduc la cunoștință cu toată smerenia suveranului
și stăpânului nostru, regele, că printr-un statut întocmit sub
domnia lui Eduard I... s-a declarat și statornicit că regele și
moștenitorii săi nu vor impune, nici nu vor încasa tallia (
impozit) sau ajutoare în acest regat fără consimțământul
arhiepiscopilor, episcopilor, comiților, baronilor, cavalerilor,
burghezilor și altor oameni liberi din comunele orașului.”
Parlamentul englez
 Războiul civil
• Parlamentul va adopta Actul Trienal prin care:
• se garanta convocarea Paalamentului cel puțin o dată la trei ani;
• a pus sub acuzare pe orincipalul ministru al regelui, care a fost condamnat și executat;
• au fost declarate ilegale taxele și impozitele fixate anterior de rege fără aprobarea
Parlamentului;
• Regele a încercat să-i aresteze pe șefii opoziției, dar, eșuând, a fugit din Londra, ceea
ce a declanșat războiul civil (1642-1649).
• Parlamentul se sprijinea pe burghezie, noua nobilime și orașe, regele primind sprijin
din partea nobilimii și a Bisericii anglicane.
• În faza inițială a războiului, armata regelui a obținut succese, însă victoria finală a
aparținut Parlamentului . Un rol decisiv l-a avut Oliver Cromwell, deputat în Camera
Comunelor, care a organizat pe baze noi armata Parlamentului( Noua Armată).
• Fiind considerat vinovat de trădare, de distrugerile provocate de războiul civil și pentru
pierderile de vieți omenești, Carol I a fost judecat de Parlament și executat ( ianuarie
1649)
•
 Re

Regele Carol I( Lupta de la Boyne

1625-1649) Oliver Cromwell,
Puritanul
soldat-dictator
 Republica
• Anglia devine republică, după moartea regelui;
• viața politică a fost dominată de Oliver Cromwell, care a
condus campaniile din Scoția și Irlanda;
• instabilitatea politică îl determină pe Cromwell să dizolve
Parlamentul și să impună o dictatură militară: Protectoratul (
1653-1658), a condus în calitate de Lord Protector, iar după
moarte sa, la tron, a fost readusă dinastia Stuarților, prin Carol
al II-lea ( 1660- Restauratia)
 Restaurația

• Între rege și Parlament izbucnesc noi tensiuni:

• regele a promis amnistierea adversarilor fostului monarh, însă s-a răzbunat pe cei ce hotărâseră
moartea lui Carol I;
• problema succesiunii la tron: Carol al II-lea l-a desemnat urmaș la tron pe fratele său, Iacob (
viitorul Iacob al II-lea), catolic convins, ceea ce a nemulțumit cea mai mare parte a membrilor
Parlamentului.
• S-au constituit două grupări, care vor reprezenta nucleele viitoarelor partide politice moderne:
• gruparea iacobiților- tory- grupa partizanii ducelui York ( viitorii conservatori)
• whig – adversarii lor ( viitorii liberali).
• În 1679, în timpul lui Carol al II-lea, Parlamentul adoptă Habeas Corpus Act, document ce
stabilea că nicio persoană nu poate fi arestată sau deținută mai mult de 24 de ore fără hotărâre
judecătorească.
• Următorul rege, Iacob al II-lea( 1685-1679) a luat măsuri pentru întărirea puterii monarhiei.
Tory-ii au încheiat o înțelegere cu whig-ii, în urma căreia Iacob al II-lea a fost detronat, fiind
adus rege Wilhelm de Orania, conducătorul Olandei. Acesta a domnit sub numele de William al
III-lea ( 1689-1702). Acest fenomen este cunoscut sub numele de Revoluția glorioasă.
•
Regele Carol al II-lea
 REGIMUL PARLAMENTAR

Supremația puterii Parlamentului asupra monarhului a fost stabilită prin următoarele

documente:
• Declarația drepturilor (1689), conform căreia regele nu putea să
• suspende legile;
• fixeze impozitele;
• întrețină o armată permanentă, fără aprobarea Parlamentului.
• Trienal Act (1694), a stabilit că Parlamentul va fi ales în mod periodic.
• Act of Settlement hotăra că:
• regele trebuie să fie protestant;
• miniștrii sunt răspunzători de măsurile luate de rege;
• judecătorii sunt inamovibili.
• Teoretic, regele dispune de puteri extinse 9 executive, legislative, judecătprești), în
realitate, însă, monarhul„domnește, dar nu guvernează”
• Parlamentul exercita puterea legislativă; guvernul deținea puterea executivă, iar
organele judecătorești dețineau puterea judecătorească.
• Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei s-a realizat prin uniunea dintre Anglia și
Scoția (1707), iar în 1801 prin uniunea dintre Marea Britanie și Irlanda.
Regele William al III-lea(1689-1702)
• Anglia devine monarhie
constituțională adică
puterea este împărțită
între monarh,guvern și
parlament conform
prevederilor
„Declarației
drepturilor”(1689).