REVOLUȚIA ENGLEZĂ

Începând cu secolul al XVII lea, Anglia cunoaște transformări tot mai importante. Elemente ale
economiei bazate pe:

 inițiativă individuală
 concurență
 profit, se afirmă tot mai mult; foarte importantă este pătrunderea lor în agricultură.
Clase sociale:

 Vechea nobilime
 Noua nobilime
 Burghezia
 țărănimea
 sărăcimea orașelor

În plan politic, Parlamentul, format din reprezentanții națiunii, deține puterea în stat. Principalul
obstacol în calea dezvoltării economiei îl constituia a organizarea politică a Angliei. Prorogativele
monarhilor erau îngrădite de existența Parlamentului. Treptat se dezvoltă tendințe absolutiste. Vizibile
în timpul Tudorilor, ele se accentuează după urcarea pe tron a Stuarților (1603).

În 1603, tronul Angliei a fost ocupat de regele Scoției, Iacob I Stuart.

Stuarții – urmăreau introducerea absolutismului și a catolicismului într-o țară în care se dorea

înlăturarea oricărei urme a catolicismului.

De bunul plac al suveranului depindeau și brevetele pentru înființarea întreprinderilor

industriale și comerciale ceea ce constituia o frână în calea dezvoltării economice. S-a conturat astfel o
puternică opoziție rege-Parlament.

Parlamentul a utilizat dreptul său de a vota impozitele ca pe o armă împotriva regelui.

În 1628 – Thomas Wenthwort

- John Hampden
- John Pim au adresat regelui Carol I (1625-1649), Petiția dreptului, în care erau stabilite
limitele puterii legale și se explicau atribuțiile Parlamentului.
-
- în 1629 regele a dizolvat Parlamentul
- a urmat o perioadă de guvernare fără Parlament

- nevoia de bani pentru războiul cu Scoția l-a obligat pe Carol I, la 13 aprilie 1640 să convoace
Parlamentul

- la scurt timp acesta va fi dizolvat

- în vara anului 1640, Anglia cunoaște o situație revoluționară
- regele este nevoit să convoace Parlamentul cel Lung (1640-1653)
- în 1643, Parlamentul adresează regelui Mustrarea cea Mare, prin care îi cerea să aleagă
miniștrii dintre persoanele care se bucurau de încrederea sa și care enumera abuzurile
comise de monarhie.
Rău sfătuit regele cere arestarea a 5 fruntași parlamentari. Populația înarmată a Londrei i-a apărat.
Regele fuge din capitală luând astfel inițiativa unui război civil.

I. RĂZBOIUL CIVIL (1642-1649)

 Războiul civil s-a realizat între armata regelui (a cavalerilor): reunea simpatizanții regelui,
marea nobilime și clerul anglican; și armata Parlamentului  (capetele rotunde), cuprindea
burghezia, noua nobilime, țărănimea.
 Parlamentul a încercat realizarea unui compromis cu regele, trimițându-i Cele nouă
propuneri, ce vizau restrângerea prerogativelor monarhice, iar Parlamentul urma să aibă
dreptul de a controla politica internă și externă.

 Propunerile au fost respinse de rege.

 Regaliștii au obținut o serie de victorii care nu s-au dovedit însă decisive.

 Armata Parlamentului – Armata Noului Model, condusă de Oliver Cromwell obține două
bătălii decisive la: - Marston Moor – 2 iulie 1644
- Naseby – 14 iunie 1645

 Carol I fuge în Scoția.

- în august 1648, Cromwell învinge armatele scoțiene la Preston;
- regele este prins și predat Parlamentului
- radicalii (levellers – nivelatori) din Parlament au alcătuit un program numit Acordul
poporului prin care cereau desființarea Camerei Lorzilor.
- Camera Comunelor s-a declarat singura putere în stat
- La 30 ianuarie 1649, Camera Comunelor a creat un tribunal care l-a judecat și condamnat
la moarte pe Carol I.
II. REPUBLICA (1649-1653)

- la 19 mai 1649 a fost declarată Republica

- Camera Lorzilor a fost desființată
- Irlanda catolică a fost înfrântă de Cromwell la Drogheda și Wexford
- în Scoția a obținut victoriile de la Dunbar, 1650 și Worcester 1651
- prin aceste victorii a fost înlăturat pericolul unei restaurări monarhice iar noua nobilime
și burghezia și-au consolidat pozițiile
- au fost luate măsuri pentru protejarea intereselor burgheziei: Actul de navigație din
1650 și Act de navigație, 1651.

III. PROTECTORATUL (1653-1658)

 Necesitatea instaurării unei guvernări autoritare a determinat lovitura de stat

prin care Cromwell a dizolvat Parlamentul în decembrie 1653
 nedorind să se proclame rege el și-a luat titulul de Lord Protector, iar regimul său
s-a numit Protectorat
 a creat Commonwealth-ul: Anglia, Scoția, Irlanda
 bazele juridice au fost stabilite prin Instrumentul de guvernare
 Puterea în stat era împărțită între: - Cromwell în calitate de Lord Protector,
- Parlament

- Consiliu de stat

În realitate Protectoratul era o dictatură militară:

 baza puterii era armata

 Lordul Protector comandantul ei suprem
 dădea ordonanțe cu putere de lege
 avea atribuții executive
 controla justiția
 controla Camera Lorzilor
În 1658 Oliver Cromwell moare

IV. RESTAURAȚIA STUARȚILOR (1660-1688)

Tradiția monarhică era foarte puternică în Anglia. Englezii au luptat împotriva absolutismului
nu împotriva monarhiei. În 1658 generalul Monk a acționat pentru aducerea Stuarților
Restaurația cuprinde domniile lui:

 Carol al II lea (1660-1685)

 Iacob al II lea (1685-1688)

Carol al II lea

Prin Declarația de la Breda și Actul de indulgență și uitare, Carol al II lea a garantat:

- libertatea de exprimare
- amnistierea celor care au participat la revoltă
- dreptul noilor proprietari asupra bunurilor confiscate
- a fost reînființat Consiliul Privat
- a fost introdus anglicanismul
- Anglia continuă politica expansionistă
- în urma unui război cu Provinciile Unite (Olanda), englezii au obținut New Amsterdam
(New York)

Iacob al II lea

- a acționat în direcția sporirii prerogativelor regale

- i-a sprijinit pe catolici
- a dizolvat Parlamentul
- în 1688 a fost înlăturat
Ambii regi au încercat să impună absolutismul și catolicismul. În acest context a fost înlăturată dinastia
Stuart în 1688 și chemat la tron Wilhelm de Orania, după ce a făgăduit respectarea libertăților
prevăzute în Declarația drepturilor.

În 1689 este elaborată "Declarația drepturilor” care stabilea prerogativele regelui.

Suveranul:
 nu putea impune impozite
 nu putea să organizeze vreo armată fără avizul Parlamentului;
 Parlamentul trebuia convocat la intervale regulate
 regele nu putea să suspende punerea în execuție a legilor și nici să obstrucționeze în
vreun fel respectarea lor
 procedurile judiciare se desfășoară prin intermediul juraților
 Cetățenii au dreptul de a-și alege reprezentanții săi.
 Triennal Act (1694) fixa durata unei legislaturi la 3 ani, instituind obligativitatea
alegerilor periodice și luând regelui posibilitatea de a convoca sau nu parlamentul după
bunul său plac. Se punea bazele primei monarhii parlamentare din lume.
 Actul de toleranță (1689) acorda o relativă libertate a cultelor.
 Actul de instalare (1701), prin care tronul putea fi oferit, în caz de lipsă de urmași
direcți și cu condiția de apartenență la confesiunea protestantă. Practic, legea elimina
dinastia Stuart, de confesiune catolică, de la succesiunea la Coroană, deschizând astfel
calea instaurării dinastiei protestante germane de Hanovra.
  Actul de unire (1707), constituia Regatul Unit al Marii Britanii, din unirea efectivă
a Angliei cu Scoția. Ulterior, în 1801, prin uniunea cu Regatul Irlandei, se va numi
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei.
 "Revoluția glorioasă" consacră monarhia parlamentară în care ,,regele domnește, dar
nu guvernează".

V. MODELUL BRITANIC

În cursul secolului al XVIII lea, în Anglia se contuara un nou regim politic care garanta:

- libertățile cetățenilor
- limitarea puterii suveranului
- afirmarea drepturilor Parlamentului
- monarhie parlamentară
- suveranitatea națiunii

 George I (1714-1727) și George II (1727-1760), din dinastia germană de Hanovra,

necunoscând limba engleză au renunțat treptat să mai participe la ședințele Consiliului de
Cabinet. Apare astfel o nouă formă de guvernare - Cabinetul.
 George al III lea (1760-1820) a încercat să oprească sistemul parlamentar exercitând o
conducere personală. În fruntea Cabinetului a fost numit Wiliam Pit junior (1783).
 Anglia cunoștea un regim în care regele domnea dar lăsa guvernarea Cabinetului.

VI. SISTEMUL BIPARTIT

În Parlament se constituie două facțiuni, care vor sta la baza constituirii a două partide:

1. Tory– Partidul Conservtor

- reprezentanții marii nobilimi, ai monarhiei autoritare și apărători ai prerogativelor regale

2. Whig – Partidul Liberal

- reprezentând interesele burgheziei și susținătorii Parlamentului

VII. MODELUL MONARHIEI CONSTITUȚIONALE

Puterea legislativă: rege și Parlament

Regele: - numea miniștrii și generalii

- sancționa legile adoptate de Parlament

- orice act al regelui trebuia contrasemnat de ministrul de resort
Parlamentul devine principala putere în stat

Parlamentul este format din Camera Lorzilor și Camera Comunelor

Puterea executivă:

Cabinetul:

- este compus din miniștri aleși

- era condus de primul ministru
- era responsabil în fața Parlamentului

VIII. AFIRMAREA IMPERIULUI BRITANIC

Transformări economice

Între 1660-1740, Anglia a urmat o dezvoltare economică proprie.

Agricultura:

- s-a generalizat sistemul împrejmuirilor

- a luat avânt creșterea animalelor și practicarea culturii fără pârloage
- desecări
- îmbunătățiri funciare
- se experimentează noi culturi
- în 1793 se înființează Comitetul pentru agricultură

Industria

Se dezvoltă industria:

- textilă
- de prelucrare a lânii
- exploatările miniere
- metalurgia
Comerțul maritim favorizat de Actele de navigație a contribuit la dezvoltarea flotei și a porturilor.

Hegemonia maritimă și colonială

- 1588 – Anglia învinge Armada spaniolă și se impune ca nouă putere militară

- 1652-1674 – războaiele cu Olanda a consolidat poziția maritimă a Mării Britanii
- 1713 – prin pacea de la Utrecht, Anglia prelua de la Franța rolul de arbitru în politica
europeană.
- În 1763 – tratatul de la Paris oferea britanicilor posibilitatea consolidării hegemoniei
maritime, comerciale și coloniale.

Dicționar:

Cabinet Council = Vechiul consiliu privat al regelui englez în Evul Mediu.

Echilibru european = sistem politic care asigura pacea prin menținerea echilibrului între marile Puteri
europene.

Facțiune = grup de persoane unite pe baza unor interese politice comune

Independenți = curent puritan opus presbiteranismului, deoarece susținea că, în organizarea

Bisericii anglicane, rolul esențial revenea comunităților independente.

Împrejmuire = metodă utilizată de feudalii englezi pentru delimitarea domeniilor în care erau

incluse și satele și pământurile comunale. Un al doilea val a avut loc în secolul al XVIII lea

Patentă = decret regal pentru înființarea, organizarea și funcționarea unei colonii.

Pârloagă = teren arabil lăsat nelucrat unul sau mai mulți ani pentru refacerea fertilității sale.
Prerogativă reglă = conform acestuia suveranul dispunea de puteri considerabile: regele promulgă
actele puterii legislative, are putere executivă, conduce diplomația, armata și flota. Toate sentințele
juridice fiind pronunțate în numele său. Este șeful Bisericii Anglicane.

Presbiteranism = curent al puritanismului care susținea păstrarea unității organizatorice a Bisericii

anglicane și adptarea unor laici în conducerea parohiilor (gr. Presbiteros - bătrân)

Puritanism = curent trligios apărut în Anglia la sfârșitul secolului al XVI lea, care se opunea menținerii
în Biserica anglicană a elementelor catolice, având ca exemplu calvinismul. Puritanii doreau
purificarea Bisericii.

Revoluție industrială = proces complex de trecere de la producția manuală la cea cu ajutorul

mașinilor, de la stadiul manufacturier la cel de fabrică.

”Petiția dreptului” (1628)

 Nici un impozit nu se va mai institui și nu se va mai percepe fără aprobarea

Parlamentului.
 Nimeni nu va mai fi arestat sau deposedat de averea sa, altfel decât prin procedura
judiciară normală și potrivit legilor existente și recunoscute.
 Nimeni nu va mai fi arestat și condamnat în timp de pace pe baza legilor marțiale
 Soldații nu vor mai fi încartiruiți în casele cetățenilor