CAPITOLUL II

ORGANIZAREA STATELOR MODERNE

Revoluția engleză

Revoluţia engleză este numită de către istoriografii englezi şi războiul civil

englez ( 1640-1660 ). Este o transformare politică care s-a dus pe calea
războiului civil. Este considerată prima revoluţie modernă deci , prima
revoluţie originară a Europei.
Cronologie : 1640-1660, 1688 -1689 .
Revoluţia engleză s-a desfăşurat în 2 etape : prima sub forma războiului
civil ( 1640-1660), urmată de etapa restauraţiei ( 1660-1688 ) , respectiv a
monarhiei constituţionale care se exprimă conceptual şi programatic prin
„ Glorioasa revoluţie ” ( 1688-1689) care va introduce pentru prima dată în
mod voluntar noul concept cheie de „ revoluţie”.

Cauzele revoluţiei
Este prima revoluţie în cadrul Europei care ridică problema raportului
dintre puterea executivă şi Parlament , respectiv în Anglia dintre monarhia
absolută şi Parlament.
A doua jumătate a secolului 16 a fost dominat de Dinastia Tudorilor ,
ultima regină fiind Elisabeta I supranumită „ Regina Fecioară ”.
Aceasta moare în 1603 lăsând tronul fără moştenitor.
În 1603 conducerea Angliei a fost preluată de dinastia Stuart , realizându-
se astfel prima uniune dinastică cu Scoția.
Iacob I ( 1603-1625 ) a încercat să instaureze absolutismul de drept prin
eliminarea Parlamentului, instituție puternică în Anglia.
Iacob I e urmat de Carol I ( 1625-1649 ) în timpul căruia conflictul
dintre Parlament şi monarhie e cunoscut sub numele de război civil.
Carol I a încercat să guverneze singur și să introducă în Anglia
catolicismul , ceea ce a atras opoziția Parlamentului și pe aceea a puritanilor
și presbiterienilor englezi.
În 1628 deficitul bugetar l-a determinat să convoace Parlamentul.
Parlamentul a profitat de ocazie și a înaintat regelui ” Petiția dreptului ”
care critica abuzurile regelui , limita puterea regală și reafirma drepturile
Parlamentului englez.
Parlamentul a fost din nou dizolvat datorită refuzului de a vota impozitele
cerute de rege.
Din 1629-1640 Carol I a condus discreţionat fără Parlament .
În aprilie 1640, regele , aflat în război cu Scoţia , a convocat Parlamentul
pentru a cere noi subsidii.

1
 După 3 săptămâni Parlamentul a fost dizolvat deoarece refuza să aprobe
cererile regelui. Opoziţia parlament – rege s-a accentuat.
Octombrie 1640 neavând subvenţii pentru război , Carol I este nevoit să
conlucreze cu Parlamentul. Acesta nu-i acceptă cererile privind noile subvenţii .

În 1641 Parlamentul a înaintat regelui ” Mustrarea cea Mare„ , document

prin care protestau împotriva abuzurilor acestuia. Carol I a încercat fără succes
să-i aresteze pe liderii opoziției parlamentare John Hampden și John Pym.

Războiului civil dintre rege și Parlament (1642-1649 )

Conflictul a apărut ca urmare a încercării regelui de a folosi forța
împotriva Parlamentului care refuza să voteze impozitele cerute de suveran.
Armata Parlamentară , bine organizată de Oliver Cromwell a obținut
victoria decisivă la Naseby pe 14 iunie 1645.
Carol I se refugiază în Scoția de unde încearcă să organizeze o răscoală
împotriva Parlamentului.
August 1648 , armatele scoțiene au fost înfrânte la Preston iar regele a
fost capturat.
Regele a fost judecat și executat pe 30 ianuarie 1649, iar Anglia a devenit
Republică ( 19 mai 1649 ).
În timpul Republicii ( 1649-1653 ) s-au produs evenimente importante:
- Burghezia și noua nobilime și-au consolidat poziția politică și
economică
- Armata revoluționară a cucerit Irlanda în luptele de la Drogheda și
Wexford ( 1649) și Scoția în luptele de la Dunbar ( 1650) și
Worchester ( 1651) , unde au fost luate măsuri de protejare a
comerțului.
Dornic să instaureze o guvernare autoritară , Oliver Cromwell a înlocuit
regimul republican cu Protectoratul ( 1653-1658) , în fapt o dictatură
militară în care el deținea puterea în calitate de Lord Protector.
După moartea lui Cromwell ( 1658 ) , Stuarții au revenit pe tronul Angliei
( 1660) fapt cunoscut sub numele de Restaurație ( 1660-1688 ).
În 1660 , Carol II ( 1660-1685 ) din dinastia Stuarţilor a revenit pe tronul
Angliei cu promisiunea că va acorda amnistie generală .
În 1673 , " Test Act " interzicea ocuparea funcţiilor publice de către
neanglicani.
În 1679 Parlamentul a adoptat în faţa tendinţelor absolutiste ale regelui
„ Habeas Corpus Act ” , lege care reafirma libertăţile individuale.
Această lege prevedea că nici o persoană nu putea fi arestată decât în baza
unui ordin judecătoresc scris ce trebuia adus la cunoştinţa inculpatului în
maximum 24 ore de la emiterea sa.
În 1685 rege al Angliei a devenit Iacob II ( 1685-1688 ), fratele lui

2
 Carol II . Catolic convins , dorind să conducă în mod absolutist , a dizolvat
Parlamentul . Acţiunile sale au atras reacţia parlamentarilor englezi care l-au
înlăturat pe Iacob II de la putere.

Revoluţia Glorioasă
În 1688 a fost adus pe tronul Angliei , Wilhelm de Orania ( 1688-1702 ),
ginerele lui Iacob II şi conducătorul Provinciilor Unite. Acest eveniment a
însemnat victoria revoluţiei engleze şi de aceea a fost numit „ Revoluţia
glorioasă ”.
În 1689 Wilhelm de Orania a acceptat să respecte Declaraţia Drepturilor
„ Bill of Rights ” , act cu valoare de constituţie care marchează începutul
monarhiei constituţionale în Anglia.
În 1701 „ Actul de succesiune ” permitea ocuparea tronului Angliei doar
de către regi protestanţi.
În 1714 conform „ Actului de succesiune ” rege al Angliei a devenit
George I ( 1714-1727 ) care a fondat dinastia de Hanovra.

Modelul Britanic
În 1689 prin acceptarea ”Declarației Drepturilor„ de către regele
Wilhelm de Orania , în Anglia a fost instaurat un regim monarhic constituțional ,
în cadrul căruia regele era obligat să guverneze prin respectarea legii.
Puterea Legislativă era exercitată de Parlamentul Bicameral format din
Camera Comunelor ( aleasă la 3 ani și , mai târziu , la 7 ani ) și Camera Lorzilor.
Era principala putere în stat, având ca principale atribuții votarea legilor și
aprobarea bugetului, controlând practic viața politică.
Puterea executivă era încredințată regelui și cabinetului condus de un
prim-ministru. Orice act regal trebuia contrasemnat de un ministru.
Puterea judecătorească era exercitată de instanțele judecătorești.

Anglia s-a remarcat și printr-o dezvoltare economică , amplificată de

revoluția industrială și agrară , fapt ce i-a permis să joace un rol important în
Europa.
Din 1707 prin unirea Scoției cu Anglia s-a format Regatul Unit al Marii
Britanii.
Din 1801 Irlanda s-a alăturat și ea Marii Britanii ce se va numi Regatul
Unit al Marii Britanii și al Irlandei.