Povestea Zilei Îndrăgostiţilor.

Care este legenda Sfântului Valentin

Sărbătoarea SFÂNTULUI VALENTIN este legată de o serie de legende,
prin care se explică originea acestei zile a îndrăgostiţilor.

În fiecare an, în 14 februarie, îndrăgostiţii din întreaga lume sărbătoresc

Valentine’s Day, cunoscută și sub numele de Ziua Îndrăgostiților. Această
sărbătoare, când oamenii trimit aproximativ 150 de milioane de felicitări, este
consideratăa doua cea mai populară sărbătoare, după Crăciun.
Originea acestei sărbători a îndrăgostiţilor nu este nici astăzi clară, existând
doar legendele care înconjoară cu mister această zi şi care îl au în centrul lor pe
Sfântul Valentin.
Una dintre legende spune că Valentin a fost preot în Roma, în secolele II-III.
Acesta, în timpul împăratului Claudius al II-lea (268-270), ar fi ajutat tinerii,
creştini sau păgâni, să se căsătorească. Împăratul roman era convins că bărbaţii
ar fi soldaţi mult mai buni, dacă nu ar fi avut logodnice sau soţii, de aceea a
interzis căsătoriile. Tânărul preot, dimpotrivă, susţinea că mariajul este parte din
planul lui Dumnezeu şi unul dintre scopurile acestei vieţi. Astfel, a continuat să
îi căsătorească pe tineri în secret, în numele iubirii. În momentul în care secretul
său a ajuns la urechile împăratului, acesta a fost închis şi condamnat la moarte,
fapt care s-a petrecut la 14 februarie 269. Aceeaşi legendă spune că Valentin, în
timp ce se afla la închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului. Înainte de a
muri, Valentin i-ar fi trimis acesteia o scrisoare, pe care a semnat-o ”De la al tău
Valentin”. De aici a rămas obiceiul de a trimite în această zi mesaje de dragoste.
Pe de altă parte, alte legende susţin faptul că această zi este sărbătorită la
începutul lunii februarie, deoarece în această perioadă avea loc sărbătoarea
romană Lupercalia. Evenimentul se desfăşura în jurul datei de 15 februarie şi
cinstea fertilitatea, pe Faunus, zeul roman al agriculturii, dar şi pe Romulus şi
Remus, fondatorii Romei.
Abia la sfârşitul secolului al V-lea, în anul 496 d.Hr., Papa Gelasius I a decis ca
ziua de 14 februarie, când a fost executat Valentin, să-i poarte numele şi să fie
dedicată martiriului său. Sfântul Valentin, oficial cunoscut ca Sfântul Valentin al
Romei, a existat ca persoană, fiind comemorat la 14 februarie, în calendarul
romano-catolic. Martirul a fost înmormântat într-un cimitir de pe Via Flaminia,
în zona de nord a Romei, fiind ridicată, atunci, şi o biserică.
Deşi spun poveşti diferite, toate legendele care au circulat îl descriu pe Valentin
ca pe o figură eroică, devenind în Evul Mediu unul dintre cei mai populari sfinţi
în zona anglo-saxonă. Totodată, în aceeaşi perioadă, se credea că ziua de 14
februarie este ziua în care un nou anotimp îşi face simţită prezenţa, natura
revenind la viaţă, începând sezonul în care păsările îşi căutau perechea. Această
credinţă s-a suprapus peste Ziua Sfântului Valentin, care a devenit ”sfântul
patron al îndrăgostiţilor”.
Până în jurul anului 1375, când poetul medieval Geoffrey Chaucer a scris în
”Parliament of Foules” despre această zi ca fiind ziua în care ”orice pasăre îşi

1
alege perechea”, celebrări ale acestei sărbători a dragostei nu au fost consemnate
niciunde.
Urările îndrăgostiţilor transmise prin viu grai erau foarte populare în anii Evului
Mediu, însă ”valentinele” scrise de mână au apărut după anul 1400. Cea mai
veche scrisoare de acest gen, care există şi astăzi, este un poem scris în 1415,
către soţia sa, de Charles, duce de Orleans închis în turnul Londrei, capturat în
urma Bătăliei de la Agincourt. Felicitarea face parte dintr-o colecţie de
manuscrise ce află la Biblioteca britanică din Londra, se menţionează pe site-ul
www.history.com. Câţiva ani mai târziu, se pare că regele Henric al V-lea a
angajat un poet, pe numele John Lydgate să compună o felicitare a
îndrăgostiţilor pentru Catherine de Valois.
Nu se cunoaşte cum a evoluat obiceiul în timp, dar tradiţia modernă a apărut în
special în Statele Unite, când americanii au început trimiterea de ”valentine”
scrise de mână pe la începutul anului 1700. În 1840, britanica Esther A.
Howland a început comercializarea primelor felicitări realizate în masă, una
dintre acestea aflându-se expusă la British Museum. Felicitările create de
Howland erau nişte mici opere de artă, acestea fiind realizate din dantelă
adevărată, panglici şi imagini colorate.
De-a lungul timpului, tehnologia şi cadourile simple sau extravagante au înlocuit
treptat ”valentinele” scrise de mână. Unii îndrăgostiţi aleg modul clasic – acela
de a trimite o felicitare, fie ea şi electronică sau un cadou ce conţine bomboane
de ciocolată, fructe sau bijuterii, iar alţii aleg să-şi petreacă această zi invitându-
şi partenerul la un restaurant select sau aleg ceva cu totul inedit, cum ar fi o
plimbare cu balonul sau o excursie în doi într-un loc special. Alţi tineri hotărăsc
să-şi unească destinele în această zi.
Ziua Îndrăgostiţilor se sărbătoreşte în întreaga lume sub diferite nume, dar şi în
alte zile, fapt ce ţine, cu alte cuvinte, de unicitatea fiecărei ţări. În America
Latină, Sfântul Valentin este cunoscut sub numele de Ziua Iubirii şi a Prieteniei.
În Brazilia este celebrată pe 12 iunie, cu o zi înainte de Sfântul Anton, patronul
căsătoriei. În zona asiatică, Ziua Îndrăgostiţilor a devenit extrem de populară
creând noi tradiţii în China, Japonia, Republica Coreea, Singapore, unde cel mai
popular cadou este ciocolata.
După 1990, românii au început să sărbătorească Ziua îndrăgostiţilor fiind atraşi
de dinamica cu care se celebra în Occident această zi. În folclorul românesc
există ziua de 24 februarie, când se sărbătoreşte Dragobetele, zeul tinereţii în
Panteonul autohton, patron al dragostei şi al bunei dispoziţii. În 14 februarie se
transmit mesaje de valentines day  persoanei iubite.

2
Cine a fost Sfântul Valentin: Un martir şi trei legende

Februarie, février, February, der Ferbruar – oricum s-ar numi, în orice

limbă înseamnă același lucru:luna în care este sărbătorită Ziua
Îndrăgostiților. Deși acaparată, destul de recent, de industria jucăriilor de
pluș, a ciocolatei sau a altor feluri de dulcegării, sărbătoarea de Sfântul
Valentin dedicată îndrăgostiților are o istorie lungă și încă învăluită de
mister.

Februarie a fost sărbătorită de vreme îndelungată ca luna romantismului, dar

sărbătoarea Sfântului Valentin, în particular, este urmașa împletirii armonioase
între moștenirea creștină și minunatele practici păgâne din Imperiul Roman.
Înainte de creștinarea imperiului, romanii sărbătoreau, la idele lui februarie
sărbătoarea Lupercalia. Organizată ca un festival al fertilității închinat zeului
roman al agriculturii Faunus, dar și al fondatorilor Romei, Romulus și Remus.

Romanii se iubeau de Lupercalia

Deschiderea serbărilor era atribuită ordinului Luperci (”frații lupului”,

provenind de la substantivul lupus), preoții zeului Faunus, care se adunau într-o
peșteră sacră, unde se credea că au fost crescuți copiii Romulus și Remus de
către lupoaică. Aici se sacrifica o capră în numele fertilității și un câine, pentru
purificare. Blana caprei era tăiată în fâșii care erau înmuiate în sângele jertfelor.
Cu ea, se umbla pe stradă și se plesneau, ușor, femeile, dar și recoltele și
terenurile agricole.
Femeile nu se temeau la atingerea blănii de capră, din contră credeau ca vor fi
mai fertile în anul ce urma. Mai târziu, în aceeași zi, toate tinerele fete din oraș
își scriau numele pe bilețele introduse într-o urnă. Iar flăcăii singuri alegeau,
fiecare, numele fetei cu care va forma un cuplu în acel an. Totuși, soarta făcea ca
cele mai multe dintre aceste unirii, organizate și haotice deopotrivă, să se încheie
cu o căsătorie.
Lupercalia a supraviețuit doar pentru o scurtă vreme creștinării Imperiului
Roman. Considerată păgână, s-a dorit ”creștinarea” sărbătorii. Așadar, la
sfârșitul secolului al V-lea, în anul 496, Papa Gelasius a declarat 14 februarie
ziua în care este celebrat Sfântul Valentin. Epoca contemporană, numără, în total
11 Sfinți Valentin. Până la momentul creării sărbătorii, existaseră, totuși, doar
trei Sfinți Valentin, însă Papa nu a specificat care dintre aceștia urma a fi
sărbătorit. Curios este că toți cei trei au trăit în aceeași perioadă și au murit în
același fel.

3
Un martir și trei legende
Sf. Valentin I
Povestea acestui sfânt Valentin zice că ar fi fost un preot în Imperiul Roman, în
timpului lui Claudius II (213-270). Împăratul se angajase la conducerea unor
campanii militare sângeroase care necesitau menținerea constantă a numărului
de soldați în armată. Pentru că, în viziunea sa, bărbații tineri nu pot fi înrolați,
fiind legați de neveste și copii, împăratul scoate căsătoria în afara legii.
Preotul Valentin a continuat, în ilegalitate, deci în secret, să căsătorească tinere
cupluri. Desigur că a fost descoperit și, cum împăratul Claudius era un împătimit
al persecutării creștinilor, a fost trimis în închisoare. Aici se îndrăgostește de o
femeie oarbă căreia îi redă vederea, dar nu avea să își trăiască dragostea, căci
este omorât prin decapitare la 14 februarie.
Sf. Valentin II
Sf. Valentin II a fost un episcope pios din Terni. Fără a se preciza cu exactitate
nelegiurea pentru care era condamnat, a fost întemnițat la Roma, în timpul unei
vizite. În închisoare, a devenit apreciat atât de către gardieni, cât și de însuși
împăratul Claudius. La fel ca și primul sfânt, viața acestuia s-a terminat în
același mod tragic, în aceeași zi a lunii februarie, pentru a fi încercat să îl
convingă pe Claudius să renunțe la interzicerea căsătoriei.
Sf. Valentin III
Legenda acestuia este foarte asemănătoare cu cea de-a celui dintâi. Nepăsător la
interdicția pusă de Claudius II, a continuat să oficieze ceremonii de căsătorie și a
fost, de asemenea, aruncat în temniță. S-a îndrăgostit, și el, dar de fiica unui
gardian. Înainte de a fi omorât prin bătaie cu pietre și, în final, decapitare, a lăsat
un bilet către iubita sa, semnat ”tua Valentini” (al tău Valentin).
Poveștile celor trei sfinți sunt prea asemănătoare pentru ca o conștiință realistă
să nu considere, pe bună dreptate, că este povestea unei singure persoane, care,
transmisă prin viu grai, s-a modificat, conform simțului romantic al fiecărui
povestitor.

4
Pentru că ieri a fost ziua în care americanii celebrează iubirea, ne-am gândit să
vă aducem mai multe informații despre Valentine’s Day.
Este o sărbătoare a cuplurilor de toate vârstele, care a ajuns să fie importată de
tot mai multe țări din lume.
Se mai numește Ziua Sfântului Valentin sau Sărbătoarea Sfântului Valentin și se
celebrează pe 14 februarie din secolul al 14-lea. La început, a fost sărbătorită ca
zi a creștinismului occidental a doi sfinți pe nume Valentinus, apoi a devenit o
semnificație culturală și comercială. Hai să aflăm mai multe detalii!  

https://www.youtube.com/watch?v=JrIHkO-BUWc&embeds_euri=https%3A
%2F%2Fplaytech.ro%2F&feature=emb_imp_woyt

Legenda Sfântului Valentin

Legenda Sfântului Valentin, care nu ar avea o bază istorică reală, începe cu
împăratul roman Claudiu al II-lea. Acesta era un războinic de temut care și-a
dorit o armată foarte puternică, dar nu reușea deloc să adune soldați. Văzând că
bărbații nu vor la luptă, Claudiu al II-lea s-a gândit că de vină sunt soțiile și
copiii lor, cu care voiau să își petreacă timpul. Așa că a dat o lege ca tinerii din
Roma să nu se mai poată căsători. Se gândise el că așa îi va face să își dorească
să meargă la război și să fie soldați de temut.
Legea lui nu a funcționat și asta datorită unui preot creștin pe nume Valentin,
care susținea că dreptul unui om de a se căsători este dat de Dumnezeu și niciun
rege nu îl poate interzice. Așa că a decis ca, în ce mai mare secret, în locuri
ascunse bine, să căsătorească toți oamenii care se iubeau. Din păcate, împăratul
roman Claudiu al II-lea a aflat despre gestul lui, l-a căutat și l-a arestat. După ce
a petrecut în compania preotului Valentin, împăratul s-a arătat fascinat de
personalitatea acestuia.
Îl considera un tânăr înțelept și l-a tot presat să renunțe la creștinism pentru a
deveni un soldat roman. Valentin a refuzat vehement și Claudiu al II-lea l-a
închis în temniță, condamnându-l la moarte. Valentin și-a așteptat ziua execuției
scriind răvașe de adio către prietenii săi. Pe toate le-a semnat cu propoziția
„Adu-ți aminte de Valentin al tău.” Acesta ar fi fost executat pe 14 februarie 269
sau 270, zi care a rămas cunoscută la nivel global ca Valentine’s Day.

Ce alte legende mai există

5
Cum Biserica Catolică recunoaște cel puțin 3 sfinți cu numele de Valentin, ziua
de 14 februarie are mai multe legende. Ziua Îndrăgostiților de azi mai este
atribuită și sfântului Valentin care a ajutat creștinii să scape din închisorile
romane, unde erau bătuți și torturați.
O altă legendă spune că Valentin a fost și el întemnițat și s-a îndrăgostit de o
tânără, fiica unui gardian, pe care a vindecat-o de orbire și care îl vizita în
temniță. Înainte să moară, acesta i-ar fi scris o ultimă scrisoare pe care a semnat-
o „De la Valentin al tău”. Este expresia celebră care se folosește și în ziua de azi
pe biletele și felicitările care se trimit între îndrăgostiți.
Cu toate că adevărul din spatele legendelor sărbătorii sfântului Valentin este
neclar, poveștile îl conturează ca o figură simpatică, eroică și romantică. Până în
Evul Mediu, reputația lui Valentin l-a făcut unul dintre cei mai populari sfinți
din Anglia și Franța.
Valentine’s Day, sărbătoare păgână?
Pe lângă cele două legende de mai sus, unii oameni susțin că biserica creștină ar
fi decis să pună sărbătoarea Sfântului Valentin la mijlocul lunii februarie, în
efortul de a „creștina” sărbătoarea păgână a Lupercaliei. Aceasta a fost un
festival de fertilitate dedicat lui Faunus, zeul roman al agriculturii, și
fondatorilor romani Romulus și Remus.
Pentru a începe festivalul, membrii Luperci, un ordin de preoți romani, se
adunau în peștera unde se credea că pruncii Romulus și Remus au fost îngrijiți
de o lupoaică. Preoții sacrificau o capră pentru fertilitate și un câine pentru
purificare. Apoi scoteau pielea de pe capră în fâșii, le scufundau în sângele ei și
ieșeau în stradă, pălmuind ușor femeile și câmpurile cu recolte.
Departe de a fi înfricoșate, femeile romane doreau atingerea pieilor pentru că se
credea că le va face mai fertile în anul următor. Ulterior, în cursul zilei, toate
tinerele din oraș își puneau numele într-o urnă mare. Burlacii orașului își
alegeau fiecare un nume și se asociau tot anul cu femeia aleasă. Aceste cuplări
se terminau adesea în căsătoria celor doi tineri.
Sărbătoarea Lupercalia a fost interzisă la sfârșitul secolului al V-lea deoarece era
considerată „necreștină”. Atunci Papa Gelasius a declarat 14 februarie ca fiind
Ziua Îndrăgostiților. Abia mult mai târziu însă, ziua a devenit definitiv asociată
cu dragostea.
În Evul Mediu, în Franța și în Anglia se credea că 14 februarie a fost începutul
sezonului de împerechere al păsărilor, ceea ce a adăugat ideea că mijlocul lunii
ar trebui să fie celebrată această zi pentru dragoste.
Poetul englez Geoffrey Chaucer a fost primul care a consemnat Ziua Sfântului
Valentin ca o zi de sărbătoare romantică în poemul său din 1375 „Parlamentul
Foules”, scriind: „Pentru că aceasta a fost trimisă în ziua lui Seynt Valentyne /
Când fiecare vine să-și aleagă partenerul.”

Legenda Sfântului Valentin

6
Istoria Zilei Sfantului Valentin (Saint Valentine’s Day) este invaluita in
folclor. Exista legende care vorbesc de trei sfinti, martirizati in numele
iubirii. Printr-o ciudata coincidenta, toti trei au fost martirizati in ziua
de 14 februarie.
Este semnificativ faptul ca Papa Gelasius I a declarat sarbatoarea Sfintilor
Valentini in anul 496 d.Hr., in ziua de 14 februarie. Aceasta sarbatoare a fost
mai târziu eliminata, in 1969, deoarece povestile din jurul ei erau bazate pe
legende.
Pentru a intelege legenda romaneasca a Sfantului Valentin, ne intoarcem la
secolul al treilea, atunci cand domnea imparatul Claudius al II-lea, o perioada in
care a te indragosti era un pacat teribil. Casatoria a fost facuta ilegala pentru
soldatii tineri, iar dragostea a devenit o crima. Singura lor speranta a fost Sfantul
Valentin, un preot care sa ii casatoreasca in secret. Ca pedeapsa, acesta a fost
intemnitat de imparat, torturat si in cele din urma omorat.
Unele inregistrari arata ca Sfantul Valentin a trecut la crestinism in timp ce era
in inchisoare, fapt care erapedepsit cu moartea atunci. El a ajutat multi crestini
in inchisoare si chiar a aratat altor prizonieri viziunea crestina a iubirii si a
iertarii.
Alte invataturi sugereaza ca Sf. Valentin s-a indragostit de fiica temnicerilor si i-
a trimis o scrisoare in secret, semnata „din partea Valentinului tau". Aceasta
scrisoare ar putea fi prima felicitare de Valentine’s Day trimisa cuiva iubit.
Acest gest de sfidare pentru dragoste relationeaza istoria Sfantului Valentin cu
valori inalte precum curajul si puterea alimentate de dragoste.

Al doilea Sf. Valentin celebru a fost Sf. Valentin din Terni. El a raspandit
mesajul dragostei adevarate; se spune ca era inzestrat cu puterea de a face
minuni, cum ar fi vindecarea batranilor si infirmilor. Desigur, erau vremuri in
care crestinii au fost persecutati si el a fost decapitat pentru credinta sa.

A treia legenda este una dintre cele mai influente in istoria Sfantului Valentin;
este vorba despre Valentinius din Alexandria, un episcop gnostic. El a predicat
sfintenia si importanta casatoriei, care era diferita de ascetismul in crestere al
credintei crestine.

Legenda spune ca si Sf. Valentin din Terni si Sf. Valentin din Alexandria sunt
ingropati de-a lungul lacului Flaminia in afara Romei. In evul mediu, au existat
biserici dedicate Sfantului Valentin. Diferite scrieri "Acta" sau cronici ale
Bisericii au fost gasite despre Valentinus din Terni si Sfantul Valentinus,
vorbind despre viata lor si de miracolele savarsite de ei.

7
Daca ar fi sa privim doar aspectul romantic al zilei, atunci istoria Zilei
Indragostitilor ar data de la inceputurile civilizatiei occidentale - februarie a fost
intotdeauna luna iubirii. Poate pentru ca este inaintea sosirii primaverii si
semnele de fertilitate sunt peste tot. Grecii antici, guvernati de zeii lor, au retras
din circuitul agricol zilele dintre mijlocul lunii ianuarie si februarie pentru a se
bucura de dragostea dintre Zeus si Hera. Mai tarziu, romanii antici, au sarbatorit
ziua de 15 februarie ca "Lupercalia", zi a iubirii.

Prima celebrare romantica scrisa in istoria Zilei Sfantului Valentin a fost in

poemul de dragoste "Parliament of Foules" (Divanul paserilor) al lui Geoffrey
Chaucer, scris in 1382. Nu sunt cunoscute alte anecdote scrise sau poezii de
dragoste asociate cu Ziua Sfantului Valentin inainte de acesta. Chaucer a scris
poemul in onoarea primei intalniri a regelui Richard al II-lea al Angliei cu Anne
de Boemia, pe cand aveau amandoi paisprezece ani.

Mai tarziu, odata cu aparitia dragostei curtenesti in secolul al XV-lea,

importanta Zilei Sf. Valentin a crescut, scrierea si primirea de poezii de dragoste
in aceasta zi devenind o traditie. In Hamlet-ul luiShakespeare, Ofelia face
referire la acest lucru, ceea ce a dus la cresterea popularitatii zilei Sf. Valentin.

In SUA, festivitatile de Valentine’s Day au fost aduse de colonisti britanici si au

devenit mai populare odata cu aparitia felicitarilor specifice. In cele din urma
ideea s-a extins pana la cadouri, inclusiv diamante si ciocolata, mai mult sau mai
putin simboluri ale dragostei, Ziua Indragostitilor devenind o mare afacere.

Astazi Sfantul Valentin este o sarbatoare mare in intreaga lume, toata luna

februarie dovedindu-se un boom economic. Pe langa daruirea si asteptarea cu
pasiune a cadourilor de Valentine's Day, sa ne amintim ca cel mai important
aspect al acestei zile este iubirea. Pentru ca o relatie sa fie de durata, fie ca este o
iubire romantica sau una platonica, e nevoie doar de incredere si de dorinta de fi
impreuna cu persoana iubita.