Viața și activitatea mitropoliților

Varlaam și Dosoftei

Mitropolitul Varlaam
S-a născut în anul 1580 dintr-o familie de răzești din părțile Vrancei cu numele
Moțoc, posibil din neamul boieresc al vornicului Moțoc de pe vremea lui Alexandru
Lăpușneanu. Unele păreri susțin că locul său de naștere este reprezentat de satul
Balotești, altele de satul Capotești, azi dispărut, amândouă situate pe malul Putnei. Din
botez se numea Vasile Moțoc și provenea dintr-o familie înstărită cu cinci copii,
Nicolae Iorga ilustrându-l drept un „ simplu fiu de țăran de prin părțile Odobeștilor” 1.
Despre copilăria sa există păreri cum că ar fi studiat la sfatul mitropolitului Anastasie
Crimca la o școală mănăstirească, iar alții sunt de părere că ar fi studiat la un colegiu
din Polonia sub îndrumarea mai multor cărturari. În zilele acelea, boierii își trimiteau
copii la mănăstiri pentru a deprinde scrisul, cititul și alte „îndeletniciri”, însă pentru o
pregătire superioară, copii erau trimiși în Polonia fie erau chemați dascăli din
străinătate.

Își formează primele cunoștințe la Mănăstirea Secu 2, aprofundând materialul își

structurează o adevărată gândire teologică. Îmbracă haina monahală și se hotărăște să
rămână în „ascultarea Sfântului Ioan Botezătorul, ocrotitorul mănăstirii Secu” 3, la
călugărie primind numele de Varlaam, urmând să fie hirotonit diacon și preot pentru a
sluji altarul mănăstirii. De-a lungul timpului, la această mănăstire, au trăit atât călugări
și episcopi cât și mitropoliți, tot aici formându-se numeroși cărturari și părinți
duhovnicești cu viață sfântă. În jurul vârstei de 27 de ani, Varlaam se afla la postul de
egumen4 al mănăstiri, având de partea sa întreaga obște monahală, fiind ridicat apoi la
rangul de arhimandrit timp de aproape 20 de ani.

În 1618, Varlaam, traduce la Secu, Scara lui Ioan Scărarul (în grecește
„Climax”, iar în slavă „Leastvița”) precum și alte scrieri deoarece „e bine să înveți
rumânii că în sfânta biserică mai bine a grăi cinci cuvinte cu înțeles decât zece cuvinte

1
N. Iorga, Istoria literaturii românești, editura Litera, Chișinău, 1998, p. 83
2
A fost ctitorită în formă de cetate medievală, biserica mare fiind pe mijloc, împodobită cu odare sfinte, sate și
moșii (Arhimandritul Dionisie Udișteanu, Graiul evlaviei străbune, editura Mușatini, Suceava, 2005, p 24.
3
Ierodiacon Hristostom Filipescu, Varlaam, Mitropolitul Moldovei ierarh de seamă și sfânt al Bisericii, Iași,
editura PIM, 2011, p. 22
4
Persoană care conduce o mănăstire, (dex-online.com, accesat la 17.05.2019)

1
 neînțelese în limba străină”5. Deoarece Varlaam era un bun cunoscător de limbi
străine, și dispunea de o cultură bogată, a fost trimis ca delegat la curți domnești
vecine. Prima sa misiune a avut loc în anul 1628 trimis ca împuternicit al lui Miron
Barnovschi, la Kiev, la țarul Mihail Teodorovici. Scopul plecării sale, era de a obține
câțiva pictori moscoviți, specialiști în arta iconografiei. În lipsa să au avut loc câteva
schimbări în țară, Miron Barnovschi nu mai era pe tronul Moldovei încă de la început
lunii iulie a anului 1629, Anastasie Crimca având parte de aceeași soartă, în locul său,
fiind urcat în scaunul de mitropolit Atanasie episcopul Romanului.

După înmormântarea mitropolitului Atanasie la 13 iulie 1632, scaunul

Mitropoliei Moldovei avea nevoie de un nou ierarh. Varlaam este ales ca mitropolit al
Moldovei de către domnitorul Alexandru Iliaș și Soborul Bisericii moldovene, la
vârsta de 47 de ani, datorită calităților sale duhovnicești, pentru preocupările
cărturărești și datorită îndemnurilor arhimandritului Petru Movilă de la Lavra Pecerska
din Kiev6. Hirotonia în arhiereu a lui Varlaam s-a realizat la Suceava în catedrala
mitropolitană în prezența domnitorului Alexandru Iliaș, a marilor boieri și a stareților
de mănăstiri, slujba de hirotonisire având loc la 23 septembrie 1632. În activitatea de
mitropolit al Moldovei, Varlaam s-a înscris în hrisoavele vremii sub domnia mai
multor domnitori și anume: Alexandru Iliaș a fost răsturnat la 5 aprilie 1633, revine la
putere Miron Barnovschi din aprilie 1633 până la 22 iunie 1633, urmând Moise
Movilă din 25 iunie 1633 până în aprilie 1634 și în cele din urmă, lunga domnie a lui
Vasile Lupu începută din 27 aprilie 1634. Deși, de obicei, schimbările de domn ar fi
presupus și schimbarea mitropolitului, Varlaam a trecut de aceste mișcări politice,
„ bucurându-se de o păstorie cu vremuri în care și-a putut desfășura o bogată activitate
cărturărească, gospodărească, duhovnicească dar și diplomatică[...] dovedindu-se un
fin mânuitor al cuvintelor”7.

Cele mai importante evenimente din timpul funcției sale religioase, au fost:
participarea la hirotonia mitropolitului Petru Movilă din 28 aprilie 1633; alegerea lui
Vasile Lupu că domn al Moldovei în 1634, unde domnitorul își adaugă atunci numele
de Vasile, după obținerea tronului, noul domnitor modifică componența Sfatului
Domnesc aproape în totalitate, numind dregătorii pe unii din foștii săi colaboratori sau
5
Aurelian Sacerdoțianu, Predosloviile cărților românești 1508-1617, vol. I, editura Librăria Universitară,
București 1938, p. 16.
6
Ierodiacon Hristostom Filipescu, Varlaam, Mitropolitul Moldovei ierarh de seamă și sfânt al Bisericii, Iași,
editura PIM, 2011, p. 30-34
7
Ibidem, p 34

2
 rude; un alt eveniment important este marcat de sfințirea bisericii Sfinții Trei Ierarhi
din Iași la 6 mai 1635, unde mitropolitul Varlaam aduce icoanele comandate și plătite
din Moscova încă din timpul lui Miron Barnovschi, (icoane care rămăseseră acolo
deoarece Patriarhul Filaret nu era de acord cu reprezentarea sfinților pe scaune, el
susținea că aceste reprezentări ar fi necuviincioase). Aducerea moaștelor Sfintei
Cuvioase Parascheva la Iași la 13 iunie 1641 constituie un alt eveniment important,
precum și Sinodul de la Iași din 1642. Au avut loc vizite ale ierarhilor de peste hotare,
precum în februarie 1645 când are loc vizita mitropolitului din Kiev, Petru Movilă cu
ocazia căsătoriei dintre domnița Maria, fiica domnitorului Vasile Lupu, și prințul
polonez Ianusz Radzwill oficiată de cei doi mitropoliți. Un alt eveniment important
este reprezentat de propunerea mitropolitului Varlaam ca patriarh al
Constantinopolului, Partenie I, fostul mitropolit al Adrianopolului în cele din urmă
ales, cu toate acestea propunerea mitropolitului Varlaam dovedește prestigiul pe care
Biserica din Moldova îl avea în lumea ortodoxă, acest eveniment fiind unic în istoria
Bisericii Ortodoxe Române8.

Relațiile politice dintre Țara Românească și Moldova în timpul celor doi

domnitori, Vasile Lupu și Matei Basarab erau încordate în contextul bătăliilor de la
Focșani in noiembrie 1637 și Omogeni în decembrie 1639, unde Vasile Lupu îl pierde
pe fiul său Ioan, cel căruia dorea să-i lase tronul Moldovei pentru ca el să-l ia pe cel al
Munteniei, lucru care nu a putut fi realizat. În anul 1644 au loc noi tratative între cei
doi domnitori la curtea domnească din Țara Românească în prezența logofătului
Udriște, cumnatul lui Matei Basarab și a mitropolitului Varlaam care a reprezentat un
„factor de pace”.

Tipografia de la Iași și activitatea cărturărească

Cazania sau Cartea românească de învățătură scrisă în 1643 era o carte

bisericească, cuprindea 1010 pagini și purta denumirea de „cartea evului mediu
românesc”9. Lucrarea cuprinde conform cuprinsului 54 de cazanii la Duminicile de
peste an și 22 de cazanii la praznicele împărătești din cursul anului bisericesc. O altă
carte tipărită se numește Cele Șapte Sfinte Taine, scrisă în 1645, unde tainele sunt
explicate pe baza Sfintei Scripturi, a canoanelor și a tradiției, lucrarea este realizată de
Varlaam într-un mod practic urmărind aspectul moral; cartea a circulat atât sub formă

8
Ibidem, p. 36-61
9
Stela Toma, Cazania lui Varlaam după 350 de ani, în Studii Teologice, 1993, p. 50

3
 tipărită dar și din formă de copii manuscrise, menirea ei fiind apărarea credinței
ortodoxe împotriva calvinilor10 din Transilvania care nu au recunoscut cele șapte taine.
Răspuns la Catehismul calvinesc, scrisă în 1645, era destinată, în primul rând,
credincioșilor ortodocși din Transilvania ca o reacție la propaganda calvină. Acest
„Răspuns” este o lucrare originală și cuprinde: predoslovia, otveatnicul( aceasta
cuprindea la rândul său „cuvânt pentru cetitori”) și în final, Răspunsul soborului a
doao Țării care constituie lucrarea propriu-zisă.

Pe lângă bogata sa activitate cărturărească și viața sa duhovnicească,

mitropolitul Varlaam a dus și o frumoasă activitate „gospodărească” atât prin
intervențiile făcute în ajutorul domnitorilor țării cât și prin ajutorul dat clerului
moldovean. Ultimii săi ani au fost destul de încărcați de evenimente, în 1649 Moldova
este prădată de tătari, în 1650 se întâmplă același lucru, însă de data aceasta odată cu
tătarii au năvălit și cazacii zaporojeni și în 1652 Vasile Lupu începe să „uneltească”
din nou împotriva lui Matei Basarab ceea ce duce la o nouă răcire a relațiilor politice
cu Țara Românească. În ultimii săi ani din viață își dăruiește toată averea Mănăstirii
Secu unde s-au format în tinerețe. Bătrân și bolnav, ajuns în jurul vârstei de 70 de ani,
a decedat la o dată între 18 august și 19 decembrie 1657 și îngropat în curtea
mănăstirii Secu. Trecea sa la neființă nu a însemnat uitarea meritelor sale de ierarh,
cărturar și misionar, acesta fiind deseori amintit în studiile istoricilor, filologilor și în
manuscrisele cronicarilor11.

Mitropolitul Dosoftei

S-a născut în 1624 în Suceava, părinții săi au fost Leontie (Leontari) Barilă iar
mama, Maria ( sau Misira), el primind la botez numele de Dimitrie. A studiat în
Moldova la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi și apoi în Polonia, la Școala Frăției
ortodoxe din Lvov. Se călugărește la Mănăstirea Probota în anul 1648, în jurul vârstei
de 34 de ani. În 1660 devine episcop al Romanului, apoi în 1671, pe timpul lui
Gheorghe Duca devine mitropolit al Moldovei până în 1686, cu o întrerupere între anii
1674-1675 când se refugiază în Polonia. La Cetățuia, una dintre mănăstirile închinate
Sfântului Mormânt, în 1680 în Moldova, Patriarhul Dositei, întemeiază o tipografie
grecească împreună cu călugărul Mitrofan, unul din apropiații lui Dosoftei care va
10
Catehism protestant tipărit în Transilvania în 1642, după o traducere românească realizată de Gheorghe de
Secul. Este o lucrare importantă deoarece a stârnit o reacție din partea Bisericii ortodoxe atât din Țara
Românească cât și din Moldova.
11
Ierodiacon Hristostom Filipescu, op. cit.

4
 ajunge episcop al Hușilor. În această tipografie vor fi tipărite lucrări teologice, scopul
lor fiind întărirea conștiinței apartenenței la Ortodoxie. În 1679, mitropolitul primește
de la patriarhul Ioachim al Moscovei un utilaj necesar pentru reînnoirea tipografiei de
la Iași. În ianuarie 1684, Dosoftei este trimis ca solie la Moscova pentru a cere
„protecție rusească” împotriva turcilor, însă delegația este oprită la Kiev din cauza
unei epidemii de ciumă, în cele din urmă trimițând mesajul unor țari. În 1686, în urma
unei incursiuni în Moldova, mitropolitul Dosoftei este nevoit să se retragă cu oastea
regelui din Polonia, la porunca acestuia luând cu sine, moaștele Sfântului Ioan cel
Nou, tezaurul și arhiva Mitropoliei. Reședința acestuia este fixată în castelul regal de
la Stryi și nu a mai putut reveni în țară, când este chemat de noul domn, Constantin
Cantemir. În Polonia desfășoară o intensă activitate literară și diplomatică rămânând
ortodox până la sfârșitul vieții sale.

Viața și opera mitropolitului Dosoftei îl desemnează pe acesta ca un „ ierarh

cărturar-misionar”12 cu o contribuție importantă la spiritualitatea și cultura
românească. Opera acestuia reunește lucrări, manuscrise „alcătuite cu responsabilitate
pastorală și misionară pe parcursul deceniilor de călugărie și arhierie” 13. Prima sa
tipărire începe cu Psaltirii căruia i se atribuie și Paraclisul Precistei, imprimate în
1645 la Iași, în versuri. În timpul în care fusese episcop al Romanului, lucrează la o
carte publicată în 1673, cu ajutorul tipografiei de la Uniev, titlul acesteia era Psaltire a
svântului prooroc David. A tradus și tipărit Psaltirea în versuri în folosul
credincioșilor, deoarece a urmărit „ ca să poată fi mai mare-ndemnare cătră rugă” 14.
Tot la Uniev , în 1673 tipărește și Preacinstitul Acatist și Paraclis al Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu, canonul Învierii și alte rugăciuni traduse din slavă. În 1679,
folosește vechea tipografie al lui Varlaam pentru realizarea cărții Dumnezeiasca
Liturghie, în limba română.

În decembrie 1679, Dosoftei, împreună cu patriarhul Ioachim al Moscovei,

întemeiază o nouă tipografie a Mitropoliei în Moldova, Mitropolia fiind instalată în
chiliile „ Sfântul Nicolae Domnesc” din Iași; aici scoate în 1680 Psaltirea de-nțăles, în
două coloane: slavă și română. În 1681 tipărește Molitvelnicul de-nțăles la începutul
căruia Dosoftei realizează prima versiune a stihurilor15 sale despre domnii Moldovei.
12
Arhim. Lector. Dr. Varlaam Merticariu, Pr. Asist. Dr. Niță Dan Danielescu, Pr. Conf. Dr. Ioan Vicovan, Păstori
Ai Bisericii Și Promotori Ai Culturii, mitropoliții Moldovei de la începuturi până azi, Trinitas, Iași, 2005, p 75
13
Ibidem.
14
Ibidem, p. 76
15
Verset în psalmi dintr-o cântare bisericească, (dex-online.com, accesat la 18.04.2019)

5
 Între anii 1682- 1686 scrie lucrarea Viața și petrecerea svinților în patru volume, la
aceasta lucrare având parte de ajutorul ieromonahului Mitrofan și al ucenicilor săi
Pavel, Ursu și Andrei. Pe timpul șederii la Mănăstirea Probota revizuiește textele
traduse de Nicolae Minulescu Spătarul și anume: Istoriile lui Herodot și Vechiul
Testament, fiind folosit pentru stabilirea textului Bibliei din 1688. Traduce
Cronograful lui Matei Kigalas, lucrarea Mântuirea păcătoșilor de Agapie Landos,
Viața și minunile lui Vasile cel Nou și altele.

Este preocupat de istoria poporului și a Bisericii ortodoxe, de aceea cercetează

hrisoave, inscripții, cronici, în timpul exilului scrie pagini de teologie, alcătuiește o
nouă versiune a Poemului despre domnii Moldovei, traduce în timpul exilului său, la
rugămintea mitropolitului Varlaam Iasinski al Kievului și a patriarhului Ioachim al
Moscovei, Constituțiile Sfinților Apostoli, Epistole ale Sfântului Ignatie Teoforul,
Dialog împotriva ereziilor și despre credința noastră după textul tipărit la Iași în 1683
la Mănăstirea Cetățuia. „Mitropolitul Dosoftei este primul nostru poet național, primul
versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător din literatura
dramatică universală și a unor lucrări istorice în românește în Moldova, primul
cunoscător al literaturii patristice și postpatristice de la noi, primul cărturar român care
a copiat documente și inscripții și care a avut un aport prețios în procesul de formare al
limbii literare românești. Psaltirea a pus bazele poeziei românești culte, iar Viața și
petrecerea svinților stă alături de Cazania lui Varlaam la temelia prozei noastre
literare (prof. Dr. Mircea Păcurariu)”16.

Ultimii săi ani de viață i-a trăit departe de țară continuându-și lucrările
cărturărești și păstrând legătura cu ierarhii ortodocși din Moscova și Kiev. A decedat
la data de 13 decembrie 1693 și a fost înmormântat la Biserica Nașterea Domnului din
Ucraina. Mitropolitul Dosoftei a apărut ca un direct continuator al introducerii limbii
române în biserica din Moldova, încercând consolidarea limbii naționale și literare
pentru traduceri și editări de cărți.

16
Ibidem, p 79.