ION BUDAI DELEANU

Biografia (1760-1820)

 Născut la Cigmău (Hunedoara)

 primul din cei zece copii ai preotului greco-catolic Solomon
Budai
 1772- studiile la Blaj
– teologia
– cunoştinţe referitoare la antichitatea greco-latină
– cunoştinţe referitoare la stil şi compoziţie
Biografia
 1777
– se înscrie la Universitate din Viena
– 1780-1783
 Colegiul Sf. Barbara din Viena
 studii teologice, istorice, literare şi de drept
 se întoarce la Blaj
– profesor la seminar
 1787
– obligat să părăsească pentru totdeauna ţara, plecând la Liov (Galiția)
– este numit secretar al tribunalului local
 1790
– părăseşte Liov-ul (concediu de boală )
– se pare că ar fi participat la redactarea Supplex-ului libellus…
Biografia

 1793-căsătorit cu Mariana de Mikolajewicz

– două fete (Susana şi Eufrosina) și un fiu

– primei îi încredinţase lădiţa cu manuscrise, pe care soţul Susanei

le va vinde lui Gh. Asachi

– manuscrisele se află în prezent la Biblioteca Academiei Române

Opera

 Lucrări pedagogice
 Juridice
 Istorice
 Etnografice
 Lingvistice
 Literare
Lucrări pedagogice

 Îndreptătoriu al învățăturilor
întru a farmarisi pe tinerii
școlari (1785)
– traducerea unei lucrări
germane
 Apare în același an o altă
ediție a cărții în care textul
german este păstrat iar
traducerea românească este
modificată: „De lipsă cărtice
pentru învățătoriu”
Lucrări juridice

 Rînduiala judecătorească de obște – 1787

 Pravila de obște asupra faptelor răle și a
pedepsirii lor – 1788
 Carte de pravilă ce cuprinde legele asupra
faptelor răle și a călcălilor grele de poliție (2
vol- 1807)
Opera istorică

 În latină
 Rămase în manuscris
 Dorea să realizeze o vastă operă consacrată popoarelor din
Transilvania
– De originibus popolorum Transylvaniae commentatiuncula,
cum notis et observationibus historico-criticis
 Limba română derivă din latina populară
 Susține romanitatea poporului român
 Polemizează cu Sulzer (susţine teza cum că dacii erau slavi de origine şi că ei
ar fi dat naştere popoarelor slave din vecinătatea ţării noastre)
 Admiră pe Vlad Țepeș
Opera lingvistică

 Lexiconul
– proiectat în zece volume
– concretizat doar într-un dicţionar românesc-
nemţesc şi nemţesc-românesc
– un bogat fond lexicografic
– introducere originală
 recunoaşte că limba română conţine, pe lângă fondul
lexical latin şi alte cuvinte, de altă origine
Opera lingvistică

 Fundamenta gramatices linguae romaenicae…

(1812)
– Gramatică latină
 Temeiurile gramaticei româneşti
– Prelucrarea în româneşte
 Dascălul românesc pentru temeiurile gramaticei
româneşti
– Prelucrarea într-o formă scurtă sub forma a 5 dialoguri
Ideile lingvistice

 limba română se trage din latina populară

 forma ei actuală provine de fapt din limba
romanilor care au colonizat Dacia
 alterată de contactul cu limba dacilor, goţilor,
gepizilor, slavilor etc.
Opera literară

 cunoaşterea literaturii greco-romane, a celei

italiene, franceze, spaniole, germane şi
engleze
 Homer, Virgiliu, Tasso, Tassoni, Ariosto,
Voltaire, Cervantes etc.
 poemul Trei viteji
 Țiganiada
– epopee eroi-comică
Trei viteji

 proiectat în patru
cânturi
 a realizat doar trei şi
începutul celui următor
 publicat de Gh. Cardaş
în 1928
 model:
– Don Quijote de la
Mancha (Cervantes)
Caracteristici

 atitudinea satirică plină de umor

 spirit de observaţie ieşit din comun
 arta portretizării desăvârşită
– episoadele în care pune accent pe infirmităţile
fizice şi morale ale eroilor săi
Personajele poemului

 Beșcherec Iştoc din Uram Haza

– reprezenta nobilimea parvenită a Transilvaniei
 Kyr Kalos din Cucureaza
– grec de origine, negustor de gogoşi iniţial
– la momentul desfăşurării acţiunii, om bogat şi
influent în Ţara Românească
 Născocor din Cîrlibaba
– „mazilaş”, căpitan de ţigani
Subiectul poemului

 Toţi trei plecaţi în căutarea unei

“dulcinee”
– Beșcherec Iştoc: Anghelina
– Kyr Kalos: principesa Smaranda
– Născocor: ţiganca Chirana
Beșcherec Iştoc
 provine de la numele localităţii Bechicerecul Mic (aflată în
judeţul Timiş)
 nobil parvenit prin trădarea neamului
 ţigan de origine, strămoşul lui a fost ridicat la rang de nemeş:
”…prin o hârtie domnească,
Căci mulţi ani cu lăuta şi tândale
Desfătase curtea Mării sale.
Dup-aceasta, el, dobândind moşie,
Se ţinea român, pentru că ungureşte
Nu ştia, măcar că lui pe ungurie
Îi plăcea mai mult decât pe româneşte”.
Kyr Kalos de Cucureaza
 grec din Bucureşti
 figură tipică de ciocoi din epoca fanariotă
 pretinde că e urmaş al împăraţilor bizantini Paleologi
sau, mai precis, al lui Ioan Calău (Ioan Caloian),
împăratul Imperiului Româno-Bulgar
 de copil fusese vânzător de plăcinte şi covrigi
 boierit şi el (“de Cucureaza”)
 îl are ca model de eroism pe Ahile
 are ca scutier pe Trandafir ţânţariul (poreclă dată
macedoromânilor)
Născocor de Cârlibaba

 boier din fundul Moldovei

 “nu e atât un ciocoi, cât un exponent al clasei
boiernaşilor care începeau să pătrundă în
lume” (G.Călinescu)
”Unul dintre cei cu mintea nebună
Ce vreu să zvârle cu toporul în lună.”
Ţiganiada
 Ţiganiada sau Tabăra ţiganilor, poemation iroico-
comico-satiric, alcătuit din 12 cântece de
maiestrul cântăreţ Leonachi Dianeu, îmbogăţit cu
multe însemnări şi băgări de seamă, critice,
filosofice, istorice, filologice şi gramaticae de
către Mitru Perea…
 Leonachi Dianeu: numele anagramatic al autorului
(Ianachi Deleanu)
– “sã ştii cã acest nume, Leon Dianeu, cuprinde în sine întreg
numele mieu, prin strãmutarea slovelor sau anagrámã.”
 Mitru Perea: numele anagramatic al lui Petre Maior
Variantele Ţiganiadei
 Prima variantă
– terminată în 1800
– publicată de Theodor Codrescu în Buciumul român - 1875 (doar o
parte) iar în 1877, în întregime
– cuprinde episodul nemeșului Beșcherec Iștoc, valorificat în poemul
Trei viteji
 A doua variantă (forma definitivă)
– terminată în 1812
– tipărită în 1925, de Gh. Cardaş
– Dispare episodul cu Beșcherec Iștoc
– Vlad Țepeș mai bine reprezentat
– Disputa privind forma de guvernământ
Epistolia închinătoare cătră Mitru Perea,
vestit cântăreţ

 originea autorului
– Cãci auzisăm totdeuna, şi deobşte să zice cum că
soiul nostru ţigănesc sã trage de la Eghipet şi
purcede din faraonii cei slãviţi.
– Cea mai de pe urmã, sã ştii cã fiind eu ţigan ca şi
tine, am socotit cuvios lucru de a scrie pentru
ţiganii noştri, ca sã sã preceapã ce feliu de
strãmoşi au avut şi sã sã înveţe a nu face şi ei
doarã nebunii asemene, când s-ar tâmpla sã vie
cândva la o tâmplare ca aceasta.
Epistolia închinătoare cătră Mitru Perea,
vestit cântăreţ

 ideea că toate popoarele ar putea avea, ca şi vechii

greci şi romani, operele literare pe care le merită
 dacă ar avea şi scriitori
– „întru podoaba şi măiestria voroavei”
– „supţirimea şi gingăşia condeiului”
– cu care să-şi „frumusăţeze” eroii
 atrage atenţia asupra bogăţiei de informaţii şi
tezaurului de inspiraţie oferit de istoria „neamului
nostru românesc”
Epistolia închinătoare cătră Mitru Perea,
vestit cântăreţ

 un „poemation întru care am mestecat întru adins lucruri de

şagă, ca mai lesne să să înţeleagă şi să placă”
 scriitori străini în domeniul epopeii comice:
– Homer: Bătălia şoarecilor cu broaştele
– Tassoni: Vadra răpită
– Abatele Casti: Jivinile vorbitoare
 opera sa este rezultatul „ostenelii” lui
– „nu este furată, nici împrumutată de la vreo altă limbă, ci chiar
izvoditură noao şi originală romănească”.
 promite că va crea şi alte scrieri
– „însă nu de şagă, ci serioase şi adevărat eroice”
Epistolia închinătoare cătră Mitru Perea,
vestit cântăreţ

 caracter profund alegoric

 intriga comică e de fapt un pretext pentru o aspră
satiră socială:
– „toată povestea mi se pare că-i numai o alegorie în multe
locuri, unde prin ţigani se înţeleg şi alţii cari tocma aşa au
făcut şi fac ca ţiganii oarecând. Cel înţelept va înţelege”
– „Multe am scris acolo, ce poate că la mulţi nu le va plăcea,
însă toate adevărate. Greu era a vicleni cronica şi a scrie
într-alt chip”
– „muza nu minte, ci numai cît are o gură mare şi cîteodată-i
prea cîrtitoare”
Mărturisirea de credinţă

 „această poeticească alcătuire, sau mai bine

zis jucăreauă, vrând a forma şi a introduce
un gust nou de poesie românească…să să
înveţe tinerii cei de limbă iubitori a cerca şi
cele mai rădicate şi mai ascunse desişuri a
Parnasului, unde lăcuiesc musele lui Omer şi
a lui Virghil…”.
Caracteristicile care-i conferă titlul de
epopee

 titlul: Ţiganiada (vezi Iliada, Eneida, Messiada etc)

 împărţirea în cânturi ( Homer, Vergiliu)
 utilizarea strofei iniţiale rezumative: „argumentul” (Tassoni)
 invocarea muzei care să-i acorde sprijin (muza comică)
 recurgerea la forţele supranaturale (prezenţa sfinţilor, a dracilor
sau a unor personaje fictive precum Sfada sau Urgia)
 călătoria lui Parpangel în vis, prin iad şi rai:
– Modele: apocalipsurile apocrife şi „Viaţa sf. Vasile sau vămile
văzduhului”
 asemănarea personajelor sale cu cele clasice: Parpangel-
Ahile, Drăghici- Nestor, Bânduşa- Circe.
Intriga Ţiganiadei

 cântul I
– Ţiganii, colectivitate oropsită de destin, pleacă din
Flămânda spre Inimoasa, hotărâţi să înceapă o
nouă viaţă;
– alcătuiesc o armată şi se pun în slujba lui Vlad
Ţepeş, care le promite că-i va lăsa să se aşeze în
Muntenia
Cântul II

 frumoasa Romica este răpită de diavoli, iar

Parpangel, logodnicul ei, se rătăceşte prin
pădurea de lângă Cetatea Neagra, bântuită
de zâne rele (vântoase şi iele)
 în cele din urma, purtat de năluci, ajunge la
curtea amăgitoare a unui han satanic, în care
cei intraţi devin amnezici
Cânt III-VI

 Parpangel cântă pentru petrecăreţi o romanţă de dragoste, un

cântec de pahar şi balada despre Argin și Elena
 Sfinţii intervin şi spulberă hanul
 Cei amăgiţi se trezesc într-o baltă puturoasă
 Parpangel rătăceşte prin pădurea blestemată, bântuită de apariţii
fantomatice
 Înveşmântat în haine turceşti, Vlad Ţepeş pune la încercare
vitejia ţiganilor, dar aceştia, speriaţi, fug şi se fac de râs
 În Iad, Satana, căzut în melancolie, ţine sfat cu supuşii, hotărând
să-i ajute pe turci împotriva lui Vlad Ţepeş
Cânt VII-VIII

 Vlad-vodă îi atacă prin surprindere pe turci, iar viteazul

Argineanul se luptă singur cu armata păgână şi îl înfruntă pe
sultan
 Satana îi ajută pe turci
 Arhanghelii coboară din ceruri, iar Sfântul Mihail îl învinge şi îl
umileşte pe diavol
 Ţiganii, speriaţi, încearcă să fugă şi, în drumul lor, fiind atacaţi
închid ochii şi se luptă cu o cireadă de vite, convinşi că se
confrunta cu turcii
 Diavolul, ascuns într-o mănăstire, îi ispiteşte pe călugări, iar
turcii se retrag peste Dunăre
Cânt IX-final
 Nunta lui Parpangel cu Romica
 Parpangel povesteşte despre călătoria în lumea de dincolo
 Iadul este un spaţiu de jar, cu râuri de foc, în care sunt pedepsiţi
nemilostivii, lacomii, judecătorii corupţi, defăimătorii şi tiranii
 Raiul este grădina desfătată, în care curg râuri de lapte și de rachiu, în
copaci cresc turte, colaci şi covrigi, iar dealurile sunt de caş, brânză şi
slănină; în pulberea drumurilor zac pietre preţioase şi mărgele
 Țiganii fac sobor pentru a-şi hotărî forma de guvernare
 Discuţiile degenerează, deoarece nimeni nu acceptă opinia celuilalt
 Vlad Țepes ia drumul exilului
 Epopeea se încheie cu discursul înflăcărat al lui Romândor, care
îndeamnă la lupta pentru slobozie.
Tehnici iluministe

 povestea ţiganilor plecaţi în lume ca să-şi caute o ţară mai bună

– locul spre care se îndreaptă se numeşte simbolic Inimoasa
 Incursiunea spre locul visat - tehnici epice ale literaturii iluministe
– istorii simbolice (povestea lui Arghin)
– evenimente fabuloase (Curtea amăgitoare, rătăcirea prin pădurea
blestemată)
– structuri simbolice precum utopia (viziunea asupra raiului)
– umorul burlesc-grotesc (bătălia ţiganilor cu cireada de vite)
– idei care exprima gândirea iluministă (libertate,formele de guvernământ,
patriotism)
 satira
– pentru a sublinia carenţele sociale
Caracterizarea personajelor
 Parpangel
– voievodul ţiganilor:
– “Era nalt şi ghizdav la făptură/Bun lăutar, pre bun cîntăreţ/ La toate
faptele cu măsură/ Iar de inele meşter ales”
– Credincios dragostei pentru Romica
 Tandaler
– conducătorul aurarilor
– ”Inimosul de care/ Nu cuteza nimeni să se apuce/ Aşa era de
harnic şi de tare”
– un îngâmfat
– dornic de mărire
– gata de a da numai porunci
– Îi învață pe țigani să lupte cu ochii închiși pentru a evita teama
Caracterizarea personajelor

 Goleman voinicul
– căpetenia ciurarilor
– duce o viaţă de huzur precum un rege
– are ca singură grijă, impunerea birurilor

 Corcodel
– conducătorul lăieților
– Slobod la gură: ”învățat la vorbe proaste și foarte batjocoritoare”
Personajele

 Bătrânul Draghici
– „care multe veacuri văzuse”
– căpetenia fierarilor
– cântăreşte întotdeauna bine ce spune
– un înţelept care-i îndemnă pe ţigani la unitate
 Crezul bătrânului Drăghici
 „Fiţi pururi într-o minte şi-o voie/ Mai vîrtos la vreme de nevoie/ Că,
dacă nu vă veţi prinde de mână,/ Părtăşiri iubire şi împărăchiare/
Asupri-vă-va limbă străină/ Şi veţi hi periţi fără scăpare/ Nice veţi mai
face un neam pe lume/ Ci veţi hi fără ţară şi nume”.
Cusururi ale fiinţei umane

 lenea
– Giolban căldăraru: „trei hodini deodată”
 supunerea oarbă faţă de cei puternici
– Vlaicu lingurarul: ţiganii să plece totdeauna cu multă
rugăminte fruntea „hălui mai tare”
 laşitatea
– Gogu caută scăpare în „fuga ruşinoasă”
 neîncrederea în cei apropiaţi
– Babul mai repede se închină „hălui mai rău muntean…
decât ciurarului Goleman”
Critica monarhiei absolute

 întrevăd posibilitatea organizării unui stat propriu

 discuţii în legătură cu viitoarea formă de
guvernământ a acestuia
 devin purtătorii de cuvânt a trei forme de
guvernământ
– monarhie absolută, despotică: susţinută de Baroreu
– republică democratică: susţinută de Slobozan
– republică demo-aristo-monarhicească: susţinută de Janalău
Discursul lui Baroreu

 Monarhia absolută
– singura formă de guvernare care înlătură
atât lupta pentru “protimisire”, cât şi
anarhia
– are în plus avantajul că o recomandă chiar
natura
Discursul lui Slobozan

 Republică democratică
– Se poate ca un monarh să fie bun, dar moştenitorul va fi tot
bun?
– Pe lângă monarh se aciuesc ciocoii de curte care, adese îl
conduc pe monarh
“În republică omul se ridică
La vrednicia sa cea deplină
Fie de viţă mare sau mică
Aibă avuţie multă sau puţină
Totuşi asemene drepturi are
Cu acela care este mai mare”
Republică demo-aristo-monarhicească

“Adică puseră să nu fie

Stăpînia lor nici monarhecă,
Nici orice feliu de aristocraţie,
Dar nici cu totul democratecă.
Ci demo-aristo-monarhicească
Să fie ş-aşa să se numească”
 Soluţia formei mixte
 Un reflex al ideologiei iluministe franceze din sec.
XVIII
Critica clerului

 cucernicia e doar masca sub care se ascund

nepotolite pofte trupeşti
 întreaga ierarhie bisericească apare autorului
ca o vastă organizaţie comercială
– Papa vinde daruri sfinte/ Pentru gălbănaşi, iar
patriarhul/ Din Vizant le cumpără-nainte/De la
episcop pănă la eclisiarhul, / Toţi îşi prevînd cele
cumpărate/ Ce trebuia să fie în dar date…”.
 Călătoria lui Parpangel, în vis, în Iad şi Rai

 narată după modele ilustre: Vergiliu, Dante

 Gheena
– o „văloaie” mare, scufundată în beznă şi fum, pârjolită de râuri de
foc şi pardosită cu jar. Aici se muncesc trădătorii, lacomii,
cârciumarii, negustorii necinstiţi, asupritorii, răii judecători
 Raiul
– o grădină desfătată, cu alei de pietre scumpe şi mărgele, păsărele,
flori şi vânturi line, sub un cer etern fără nori şi un soare pururi
primăvăratec.
Comic de situaţii

 peripeţiile sunt conduse spre un sfârşit neaşteptat

 alăturarea unor situaţii contrastante
 episodul în care porcii sălbatici dau năvală peste
străji
 episodul în care se relatează lupta ţiganilor cu boii
 episodul în care se relatează pătrunderea Satanei în
chip de fecioară în biserică şi oarba încăierare a
călugărilor
Tonul comicului

 mascat de tonul serios şi grav al autorului

 Neagul, iubitorul de dreptate
– „numai de o parte aude”
 Tandaler, priceput în treburile ostăşeşti
– sfătuieşte oamenii să se lupte cu ochii închişi spre a nu se speria
de căutătura vrăşmaşului
– cade singur în propria-i capcană şi sfârşeşte prin a se lupta cu un
„taur moldovenesc”care-i răspunde cu „două tari dovezi în frunte”
 Parpangel
– fiind silit a se apăra, “ajunge de nevoie mare viteaz”
– concluzionează că şi „ calul bun face vitejii cîteodată”
Comicul onomastic
 sfinţii
– nume de adaptare regională: Sân Giorgiu, Sân Medru, Sân
Nicoară, Sân Spiridon
– au trebuinţe şi slăbiciuni omeneşti, subtil ironizate
 Satana
– un răzvrătit
– oarecum nobil şi demn
– acuză nedreptatea izgonirii sale dintre arhangheli
– îi pune pe draci la treabă
 sfetnicii Satanei: Velzevuz, Mamona, Velial, Moloh,
Asmodeu şi Velfegor
Comicul onomastic

 ţiganii nu poartă decât prenume

 adoptă o tehnică muzicală, conducând noţional şi
fonetic la unele însuşiri fizice sau morale
 Baroreu
– provine din ţigănescul baro (om mare, sus-pus)
 Jundadel
– compus din ţigănescul giundo (a cunoaşte) şi del (zeu)
– aflat în rai, unde înmânează nepotului său un inel fermecat
şi-i prezice viitorul ţigănimii
Comicul onomastic
 Tandaler
– asocierea cu Tândală
– than : rang; loc unde se poate ridica o construcţie
– adică şeful capabil să realizeze un stat ţigănesc
 Corcodel
– corco (însuşi) şi del (zeu)
– cel care face totul după bunul său plac
 Janalău
– din ţigănescul geanau (a şti, a înţelege, a fi cumpătat)
– sugerează un personaj, chipurile, deştept, inteligent.
 Gogoman
– din regionalismul gog (băiat prost, nătăfleţ)
Comicul onomastic
 Parpangel
– tânăr
– o parodie a lui Menelaos, pornit s-o recâştige pe Elena, prin
război
– o parodie a lui Ahile doborându-l pe Hector (Corcodel)
– o parodie a lui Orfeu, coborât în Infern, în căutarea Euridicei
sale
– o parodie a lui Dante, călătorind, însoţit de o umbră, prin
Infern
 Romica
– ţigăncuşă frumoasă
– parodiază comic eroinele antice
Comicul toponimic

 mănăstirile unde se află izvoarele istoriei

ţiganilor:
– Cioara şi Zănoaga
 tabăra ţiganilor
– aşezată între Spăteni şi Bărbăteşti
– locurile de adunare: Alba şi Flămânda
Numele comentatorilor operei
 alcătuiesc prin discuţiile lor un adevărat tratat de estetică
 o carte în carte
 alătură epitetelor de politeţe, împrumutate de la greci
(chir, arhonda, cocon), nume inventate, purtând sufixul
grecesc –os
– Cuconul Musofilos, Chir Criticos, Kir Eruditian, Cocon
Politicos (legat de politică)
– sfinţii părinţi: Apologhios, Apistos (neîncrezător), Agnosios
(neştiutorul), Filologos, Ortodoxos, Căpitan Alazonios
(lăudărosul) ş.a.
 Satirizează exagerările latinizante
– Erudiţian, Simpliţian, Dubitantius, Idiotiseanu, Mîndrilă
Defilarea ţiganilor în faţa domnitorului
 o expoziţie pitorească de tablouri realiste în tonuri groteşti
 ciurarii
– înarmaţi cu furci, au steag dintr-o piele de mânză, aninată în vârful unei prăjini, merg
bătând din tobe şi cântând din cimpoaie de capră
 zlătarii
– făcători de inele şi ţinte, poartă buzdugane de aramă şi cuţite, steag dintr-o cioară de
argint cu aripile întinse, şi merg cântând din drâmbe
 căldărarii
– vin pe cai, cu ciocane ferecate şi steag dintr-o tipsie de aramă, sunând în trâmbiţe şi
bătând în căldări
 fierarii
– înarmaţi cu baroase şi coase în chip de lănci, steag dintr-o tigaie pusă în vârful unei
frigări şi fac muzică cu clopote
  „imaginea este una acustică
Prozodie

 Strofa
– şase versuri decasilabice
 Rima
– dispusă: a b a b c c
– capabilă să zugrăvească ample desfăşurări epice
Figuri de stil

 epitetul
– scena încăierării ţiganilor
 chica unuia este „tufoasă”
 dinţii altuia sunt „beliţi”
 gura altuia este „căscată”
– dalba ţigănie, laie vitează, ţigănime bărbată, fugă
voinicească
Figuri de stil

 metafora simplă şi comparaţia amplă, de factură clasică:

 vitejia şi dârzenia lui Ţepeş sunt înfăţişate astfel:
 „Cum râul de munte primăvara, / Cînd în pripă neaua se
topeşte/ Dintru-nălţime urnind povara/ Apelor, să varsă şi
bujdeşte/ Toate îneacă, surpă şi prăvale/ Şi nu-i ce să-l
oprească în cale, / Aşa Vlad neînvinsul să răpede/ Şi cu
şiraguri nespăimântate/ Frânge, taie ce nainte vede/ Surpă,
răstoarnă, calcă, străbate/ Şi nu-i virtute nici tărie/ Să-l
contenească sau drum să-i ţie”.
Cel mai frumos epitalam din literatura
română

 poem închinat mirilor

 oraţia scornită de Mitrofan
 debutează ca o baladă
 este ruptă structura clasică
Epitalamul

„Tînăr vînătoriu, demult fără sporiu

După un drăgălaş vîna sobolaş
De-ar fi să şi moriu, zisă vînătoriu,
Drăguţ sobolaş, ţi-oi da de locaş
Haida, hăi, căpăi, hai la la, hăi, hăi!
Prin desiş pe căi, hai la la, căpăi!”
 Vers cu hăulituri
 Diminutive, onomatopee
 Valorificarea folclorului
Limba Ţiganiadei
 neologisme
– egoist, intrigant, patron
 proverbe
– „la fala goală, traista-i uşoară”
– „ajunge un băţ la un car de oale”
 apelative
– Cioroiule!, Lăieţi spurcaţi!
 Interjecţii
– cha, câr, cra
 Fonetisme proprii pronunţiei ţigăneşti
– ha dă pă urmă, hălui=acelui
Concluzii

 Primul mare creator de literatură originală

 Exprimă convingeri radicale în ceea ce
privește credința sau rânduielile sociale