Ion Creangă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pagina „Creangă” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Creangă (dezambiguizare).
Ion Creangă (n. 1 martie sau 10 iunie 1837, Humulești; d. 31 Ion Creangă
decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită
Nică al lui Ștefan a Petrei
măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este
considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită Ion Torcălău
operei sale autobiograficeAmintiri din copilărie. Ioan Ștefănescu

Cuprins
Biografie
Basme
Amintiri din copilărie
Opera
Povești
Povestiri
Nuvele
Romane autobiografice
Scrisori
Scrisori de familie
Scrisori către prieteni
Ion Creangă
Aprecieri critice
Date personale
Urmași Născut 1 martie 1837[2]
Traduceri în limbi străine Humulești, România
Traduceri în limba franceză Decedat 31 decembrie 1889 (52 de
Note ani)[3][2]
Iași, România
Bibliografie Înmormântat Cimitirul „Eternitatea” din Iași
Lectură suplimentară Părinți Ștefan a Petrei Ciubotariul și
Legături externe Smaranda
Căsătorit cu Ileana Grigoriu (divorțați )
Copii Constantin Creangă
Cetățenie România
Biografie Religie creștinism ortodox[*]
Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment Ocupație povestitor, prozator, teolog, autor
de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837.[5] O altă variantă o de manuale școlare,politician,
poet
reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de Pseudonim Popa Smarandita, Ioan Vântură-
[6]
nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu. Țară
Limbi limba română[4]
Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina,
Studii Școala catihetică din Fălticeni
Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Activitatea literară
Zahei, Maria și Ileana în1919.[7] Activ ca 1864-1881
scriitor
Mișcare/curent
literar Realism literar, Junimea
Specie literară
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma Specie literară Anecdotă, literatură pentru copii,
operei sale capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de
Literatură erotică, Fabulă, basm,
genul liric, memorii, nuvelă, satiră,
pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi povestire, Schiță, literatură
de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului fantastică[*]
matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), Opere
semnificative Amintiri din copilărie
David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde
continuă școala.[6] În 1853 este înscris la Școala Domnească de la
Membru post-mortem al
Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe
Academiei Române
părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința mamei, care
voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni Semnătură
("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe
care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni,
este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului
teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.[6] Prezență online
Internet Movie Database
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în
Modifică date / text
Amintiri:

„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și

băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari,
iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și
la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători,
cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și
luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu
florile și mândrele dealuri, de după care îmi
zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții!
Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile,
horile și toate petrecerile din sat, la care luam
parte cu cea mai mare însuflețire.”
Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi
Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi,
luându-și atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iași
cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la bisericaPatruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia 2( 6 decembrie 1859).

La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. Literatura română

Pe categorii
În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi,
unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l- Istoria literaturii române
a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este
Secolul 18 - Secolul 19
exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a
Secolul 20 - Contemporană
părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și
s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de Curente în literatura română
diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.) [8] Umanism - Clasicism
Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de Romantism - Realism
institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la Parnasianism - Simbolism
renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale Naturalism - Modernism
școlare, între care și un„Abecedar” (1868). Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat
Neomodernism - Postmodernism
în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în
mahalaua Țicău (bojdeuca). Scriitori români
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Listă de autori de limbă română
Vaslui, cu care se împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, Scriitori după genuri abordate
scrie cele mai importante opere ale sale. Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie[6] și a suferit foarte mult la
Nuveliști - Proză scurtă
aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și alVeronicăi Micle.
Literatură pentru copii
Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul
Portal România
Țicău. Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași. Portal Literatură
Proiectul literatură

Basme
În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de
către un povestitor care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au un
farmec deosebit, au expresiuni, construcții și gândiri ciudate care se vor
personifica în Ivan Turbincă. În aceasta din urmă regăsim tema din Toderică,
povestirea lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu blagoslovește turbinca lui
Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan și fără voia lui să nu poată ieși.

A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu

dezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai adesea din
istoria contemporană lui. În "Cinci pâini" aflăm o satiră la adresa judecătorilor și
avocaților, pe care îi numește "ciorogari, porecliți și apărători"; această povestire
Imaginea lui Ion Creangă pe o marcă demonstreză că, pe lângă umor, Creangă se pricepea si la matematică. În două
poştală din Republica Moldova
povestiri de acest tip aflăm despre o persoană istorică interesantă. Ion Roată,
unul dintre deputații țărani în divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion Roată și
Unirea" este o glumă cu multă finețe satirică la adresa stratului conducător al țării, care nu voiește a recunoaște drepturile țărănimii.

Pe când se discutau punctele programului partidului unionist prin toate cercurile sociale din Moldova, mai mulți boieri, membri ai
partidului, cheamă pe deputații țărani ca să le explice programa și în special chestiunea „Unirii”. Toți țăranii păreau convinși de
argumentele boierilor afară de Moș Ion Roată.

În cele din urmă unul din boieri îl invită să ridice singur o piatră mare ce se afla în grădină. Neputând s-o facă singur, Roată e ajutat
de ceilalți țărani. "Acum ai înțeles", întreabă boierul. Roată răspunde: Am înțeles așa, că până acum noi țăranii am dus fiecare câte o
piatră mai mare sau mai mică pe umere, însă acum suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre.

Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am vazut, mai mult reproducerea producțiunilor poporane. Ne-am înșela însă
dacă l-am socoti ca un culegător de folclor: trebuie să-l privim ca pe unul ce a trăit la țară, a supt oarecum sucul acestei literaturi
poporane și apoi a dat drum liber fanteziei sale. De aceea basmele și poveștile lui, deși înfățișează în mod admirabil spiritul poporului
de la țară, pun însă în evidență însușirile lui literare proprii.

O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveștilor licențioase:
Povestea poveștilor.

Amintiri din copilărie

Amintirile din copilăriereprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator. Într-
adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere
de expresie deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate
acestea fac din opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române.

Opera
Povești
Capra cu trei iezi (1875)
Dănilă Prepeleac (1876) Nuvele
Fata babei și fata moșneagului (1877) Moș Nichifor Coțcariul (1877)
Făt Frumos, fiul iepei (1877) Popa Duhul (1879)
Povestea lui Harap-Alb (1877)
Ivan Turbincă (1878)
Povestea lui Ionică cel prost (1877) Romane autobiografice
Povestea lui Stan-Pățitul (1877) Amintiri din copilărie (1879)
Povestea porcului (1876) Fragment de autobiografie
Povestea poveștilor (1877-1878)
Povestea unui om leneș (1878)
Punguța cu doi bani (1875) Scrisori
Soacra cu trei nurori (1875)
Scrisori de familie

Povestiri Către Gheorghe Creangă

Către Zaheiul Creangă
Acul și barosul (1874)
Către Ecaterina Vartic
Cinci pâini (1883)
Către Elena Creangă-Chiței
Inul și cămeșa (1874)
Ion Roată și Cuza-Vodă (1882)
Moș Ion Roată și Unirea (1880) Scrisori către prieteni
Păcală (1880) Către Mihai Eminescu
Prostia omenească (1874) Către Vasile Conta
Ursul păcălit de vulpe (1880) Către Alexandru C. Cuza
Către Nicolae Gane
Către Mihail Kogălniceanu
Către Titu Maiorescu
Către Iacob Negruzzi
Către Ioan Slavici
Către Victor Zaharovschi

Aprecieri critice
Basmul ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuie să îndeplinească
isprăvi extraordinare a căror realizare devine posibilă cu ajutorul unor însoțitori
năzdrăvani sau al unor animale recunoscătoare. [9]

Urmași
Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se
căsătorească (1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut
patru copii, Laetitia, Horia, Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia
Bustul lui Ion Creangă din Suceava
Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină arhitecți renumiți ai perioadei
interbelice.[10]
Traduceri în limbi străine

Traduceri în limba franceză

Ion Creangă, Oeuvres choisies: Souvenirs d'enfance, Contes, Récits , traduction des Contes et des Récits parElena
Vianu, illustrations par A. Demian, Editions „Le Livre”, Bucarest, 1955
Ion Creangă, Opere - Œuvres, Editura Meridiane, București, 1963, Editions «Meridiane», Bucarest, 1963, Ediție,
prefață și glosar de George Călinescu, traduceri de Yves Augé (Souvenirs d'enfance) și Elena Vianu (Contes);
traducerile au fost îngrijite de Simone Roland.

reeditare: Ion Creangă,Opere. Œuvres. Traducere de Yves Augé și Elena Vianu, București, Meridiane, 1965.

Note
1. ^ documente.bcucluj.ro:Revista Luceafărul (http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/luceafarul/1910/BCU
CLUJ_FP_280091_1910_009_001.pdf), anul 9, nr. 1, 1909, pag. 4
2. ^ a b Babelio (https://www.babelio.com/), accesat în 9 octombrie 2017
3. ^ Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb120346418), accesat în 10 octombrie 2015
4. ^ Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb120346418), accesat în 10 octombrie 2015
5. ^ "Sunt născut la 1 martie 1837 în satul dinHumulești, județul Neamțului, Plasa de Sus, din părinți români: Ștefan a
lui Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda, născută David Creangă, din satul Pipirig, județul
Neamțului...
6. ^ a b c d Boris Crăciun, Istoria ilustrată a literaturii române.
7. ^ Biografia lui Ion Creangă pe ici.ro(http://www.ici.ro/romania/ro/cultura/l_creanga.html)
8. ^ http://www.ici.ro/romania/ro/cultura/l_creanga.html scurtă biografie
9. ^ Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Ed. Junimea, 1976, p. 154
10. ^ Horia Creangă - crezul simplității(http://www.cotidianul.ro/nepotul-lui-ion-creanga-a-adus-modernismul-la-bucuresti
-172836/) at cotidianul.ro

Bibliografie
G. Călinescu, Istoria literaturii române dela origini până în prezentde [...], București, Fundația Regală pentru
Literatură și Artă, 1941

G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent

, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Ediție și
prefață de Al. Piru, Editura Minerva, București - 1982.
George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Prefața de Eugen Simion, Editura pentru literatură, București, 1966
George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Editura Minerva, București, 1972.
George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Colecția „Biblioteca Eminescu". Editura Eminescu, București, 1975.
Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, Colecția Discobolul, 2002, 204
p. ISBN 973-35-1510-8
Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Editura Junimea, 1976
Mircea Moț, Ion Creangă și impactul cu cititorul, Editura Paralela 45
Dan Grădinaru, Creangă. Monografie, Editura Allfa, 2002
Ion Creangă, "Opere. Ediție critică", coord. Daniel Corbu, Editura Princeps Edit, Iași, 2006

Lectură suplimentară
Dan Grădinaru - Creangă, monografie, Editura Alfa, 2002 (v. și comentarii despre această lucrare în: Luminița
Marcu, „O monografie spectaculoasă”, România literară, nr. 21, 2002)
Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, Colecția Discobolul, 2002, 204
p. ISBN 973-35-1510-8
George Călinescu- Viața lui Ion Creangă, 1938
G. I. Tohăneanu, Stilul artistic al lui Ion Creangă, Editura științifică, București, 1969.
Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C

Biografia lui Creangă

Muzeul Memorial Ion Creangă
Ion Creangă, un preot ieșit din comun, 30 august 2012, Cristina Diac,Adevărul - articol Historia
Spatiul viral al geniului: o camera si un ceardac, 22 decembrie 2005, Adrian Parvu,Jurnalul Național
121 de ani de la moartea lui Ion Creangă, 31 decembrie 2010, Amos News
Valori ale culturii naționale: Ion Creangă:128de ani de la moarte, 31 decembrie 2009, Amos News
Adevăruri de altădată:Călinescu despre Creangă , 13 mai 2009, Adevărul (Articol apărut în „Adevărul literar și
artistic“, în anul 1938)
Cum s-a făcut dreptate diaconului Ion Creangă , 15 iunie 2008, Ștefan Mărculeț,Ziarul Lumina
Cum arata bojdeuca lui Creanga?(Fotografii)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ion_Creangă&oldid=12613627

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 23 ianuarie 2019, ora 16:25.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.