Ion Creangă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pagina „Creangă” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Creangă (dezambiguizare).
Ion Creangă (n. 1 martie sau 10 iunie 1837, Humulești; d. 31 Ion Creangă
decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut
Nică al lui Ștefan a Petrei
datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion
Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române Ion Torcălău
mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din Ioan Ștefănescu
copilărie.

Cuprins
Biografie
Basme
Amintiri din copilărie
Opera
Povești
Povestiri
Nuvele
Romane autobiografice
Scrisori
Scrisori de familie
Scrisori către prieteni Ion Creangă
Date personale
Aprecieri critice Născut 1/13 martie 1837[3]
Urmași Humulești, Moldova
Traduceri în limbi străine Decedat 31 decembrie 1889 (52 de
Traduceri în limba franceză ani)[4][3]
Iași, Regatul României
Note
Înmormântat Cimitirul „Eternitatea” din Iași
Bibliografie Părinți Ștefan a Petrei Ciubotariul și
Lectură suplimentară Smaranda
Căsătorit cu Ileana Grigoriu (divorțați )
Legături externe
Copii Constantin Creangă
Cetățenie România
Religie creștinism ortodox[*]
Biografie Ocupație povestitor, prozator, teolog, autor
Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în de manuale școlare, politician,
poet
Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837.[5] O Pseudonim Popa Smarandita, Ioan Vântură-
altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei Țară
mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Partid politic non-attached[*]
Ungureanu.[6] Limbi limba română[1]
Studii Școala catihetică din Fălticeni
Activitatea literară
Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Activ ca 1864-1881
scriitor
Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în
Mișcare/curent
copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.[7] literar Realism literar, Junimea
Specie literară Anecdotă, literatură pentru copii,
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin Literatură erotică, Fabulă, basm,
prisma operei sale capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe genul liric, memorii, nuvelă, satiră,
povestire, Schiță, literatură
școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este fantastică
pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl Opere
încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-meu David semnificative Amintiri din copilărie
Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea
Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala.[6] În 1853 este Membru post-mortem al
înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Academiei Române
Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia
Semnătură
Teodorescu (Popa Duhu). După dorința mamei, care voia să-l
facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni
("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă,
nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii
Prezență online
din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior
Internet Movie Database (https://tools.wmflabs.or
al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.[6] g/wikidata-externalid-url/?p=345&url_prefix=http
s://www.imdb.com/&id=nm0187135)
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?titl
în Amintiri: e=Ion_Creang%C4%83&action=edit&section=0)

„Dragi mi-erau tata și mama, frații și

surorile și băieții satului, tovarășii mei de
copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă
desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în
zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind,
cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase,
țarinele cu holdele, câmpul cu florile și
mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau
zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții!
Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile,
horile și toate petrecerile din sat, la care luam
parte cu cea mai mare însuflețire.”
Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi
Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi,
luându-și atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la
Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia (26 decembrie
1859).

La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. Literatura română

Pe categorii
În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei
Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia Istoria literaturii române
foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași,
Secolul 18 - Secolul 19
este exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872),
Secolul 20 - Contemporană
deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau
Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate Curente în literatura română
incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post- Umanism - Clasicism
mortem în rândurile clerului.) [8] Ca urmare a excluderii din cler, Romantism - Realism
ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Parnasianism - Simbolism
Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A Naturalism - Modernism
colaborat la elaborarea a patru manuale școlare, între care și un Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
„Abecedar” (1868). Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i
dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în Scriitori români
mahalaua Țicău (bojdeuca). Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Vaslui, cu care se împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul
Poeți - Eseiști
poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.
Nuveliști - Proză scurtă
Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie[6] și a suferit foarte mult la Literatură pentru copii
aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle. Portal România
Portal Literatură
Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din Proiectul literatură
cartierul Țicău. Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul
Eternitatea din Iași.

Basme
În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului
de către un povestitor care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au
un farmec deosebit, au expresiuni, construcții și gândiri ciudate care se vor
personifica în Ivan Turbincă. În aceasta din urmă regăsim tema din Toderică,
povestirea lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu blagoslovește turbinca lui
Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan și fără voia lui să nu poată ieși.

A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu

dezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai adesea din
istoria contemporană lui. În "Cinci pâini" aflăm o satiră la adresa
judecătorilor și avocaților, pe care îi numește "ciorogari, porecliți și
Imaginea lui Ion Creangă pe o marcă
apărători"; această povestire demonstreză că, pe lângă umor, Creangă se
poştală din Republica Moldova
pricepea si la matematică. În două povestiri de acest tip aflăm despre o
persoană istorică interesantă. Ion Roată, unul dintre deputații țărani în
divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion Roată și Unirea" (http://www.vrancea.com.ro/muzeul_vrancei/index.php?id_meniu=6&&id_s
ubmeniu=41) este o glumă cu multă finețe satirică la adresa stratului conducător al țării, care nu voiește a recunoaște drepturile
țărănimii.

Pe când se discutau punctele programului partidului unionist prin toate cercurile sociale din Moldova, mai mulți boieri, membri ai
partidului, cheamă pe deputații țărani ca să le explice programa și în special chestiunea „Unirii”. Toți țăranii păreau convinși de
argumentele boierilor afară de Moș Ion Roată.

În cele din urmă unul din boieri îl invită să ridice singur o piatră mare ce se afla în grădină. Neputând s-o facă singur, Roată e
ajutat de ceilalți țărani. "Acum ai înțeles", întreabă boierul. Roată răspunde: Am înțeles așa, că până acum noi țăranii am dus
fiecare câte o piatră mai mare sau mai mică pe umere, însă acum suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe
umerele noastre.
Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am vazut, mai mult reproducerea producțiunilor poporane. Ne-am înșela însă
dacă l-am socoti ca un culegător de folclor: trebuie să-l privim ca pe unul ce a trăit la țară, a supt oarecum sucul acestei literaturi
poporane și apoi a dat drum liber fanteziei sale. De aceea basmele și poveștile lui, deși înfățișează în mod admirabil spiritul
poporului de la țară, pun însă în evidență însușirile lui literare proprii.

O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveștilor licențioase: Povestea poveștilor.

Amintiri din copilărie

Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator.
Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o
putere de expresie deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil,
toate acestea fac din opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române.

Opera

Povești
Capra cu trei iezi (1875) Nuvele
Dănilă Prepeleac (1876) Moș Nichifor Coțcariul (1877)
Fata babei și fata moșneagului (1877) Popa Duhul (1879)
Făt Frumos, fiul iepei (1877)
Povestea lui Harap-Alb (1877)
Ivan Turbincă (1878) Romane autobiografice
Povestea lui Ionică cel prost (1877) Amintiri din copilărie (1879)
Povestea lui Stan-Pățitul (1877) Fragment de autobiografie
Povestea porcului (1876)
Povestea poveștilor (1877-1878)
Povestea unui om leneș (1878) Scrisori
Punguța cu doi bani (1875)
Soacra cu trei nurori (1875) Scrisori de familie

Către Gheorghe Creangă

Povestiri Către Zaheiul Creangă
Către Ecaterina Vartic
Acul și barosul (1874)
Către Elena Creangă-Chiței
Cinci pâini (1883)
Inul și cămeșa (1874)
Ion Roată și Cuza-Vodă (1882) Scrisori către prieteni

Moș Ion Roată și Unirea (1880) Către Mihai Eminescu

Păcală (1880) Către Vasile Conta
Prostia omenească (1874) Către Alexandru C. Cuza
Ursul păcălit de vulpe (1880) Către Nicolae Gane
Către Mihail Kogălniceanu
Către Titu Maiorescu
Către Iacob Negruzzi
 Către Ioan Slavici
Către Victor Zaharovschi

Aprecieri critice
Basmul ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuie să îndeplinească
isprăvi extraordinare a căror realizare devine posibilă cu ajutorul unor
însoțitori năzdrăvani sau al unor animale recunoscătoare. [9]

Urmași
Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se
căsătorească (1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au
avut patru copii, Laetitia, Horia, Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui
Bustul lui Ion Creangă din Suceava
Creangă, Horia Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină arhitecți renumiți ai
perioadei interbelice.[10]

Traduceri în limbi străine

Traduceri în limba franceză

Ion Creangă, Oeuvres choisies: Souvenirs d'enfance, Contes, Récits, traduction des Contes et des Récits par
Elena Vianu, illustrations par A. Demian, Editions „Le Livre”, Bucarest, 1955
Ion Creangă, Opere - Œuvres, Editura Meridiane, București, 1963, Editions «Meridiane», Bucarest, 1963, Ediție,
prefață și glosar de George Călinescu, traduceri de Yves Augé (Souvenirs d'enfance) și Elena Vianu (Contes);
traducerile au fost îngrijite de Simone Roland.

reeditare: Ion Creangă, Opere. Œuvres. Traducere de Yves Augé și Elena Vianu, București, Meridiane, 1965.

Note
1. ^ Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb120346418), accesat în 10 octombrie 2015
2. ^ documente.bcucluj.ro: Revista Luceafărul (http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/luceafarul/1910/B
CUCLUJ_FP_280091_1910_009_001.pdf), anul 9, nr. 1, 1909, pag. 4
3. ^ a b Ion Creanga (https://www.babelio.com/), Babelio, accesat în 9 octombrie 2017
4. ^ Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb120346418), accesat în 10 octombrie 2015
5. ^ "Sunt născut la 1 martie 1837 în satul din Humulești, județul Neamțului, Plasa de Sus, din părinți români: Ștefan
a lui Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda, născută David Creangă, din satul Pipirig, județul
Neamțului...
6. ^ a b c d Boris Crăciun, Istoria ilustrată a literaturii române.
7. ^ Biografia lui Ion Creangă pe ici.ro (http://www.ici.ro/romania/ro/cultura/l_creanga.html)
8. ^ http://www.ici.ro/romania/ro/cultura/l_creanga.html scurtă biografie
9. ^ Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Ed. Junimea, 1976, p. 154
10. ^ Horia Creangă - crezul simplității (http://www.cotidianul.ro/nepotul-lui-ion-creanga-a-adus-modernismul-la-bucur
esti-172836/) at cotidianul.ro

Bibliografie
G. Călinescu, Istoria literaturii române dela origini până în prezent de [...], București, Fundația Regală pentru
Literatură și Artă, 1941
 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Ediție și
prefață de Al. Piru, Editura Minerva, București - 1982.
George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Prefața de Eugen Simion, Editura pentru literatură, București,
1966
George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Editura Minerva, București, 1972.
George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Colecția „Biblioteca Eminescu". Editura Eminescu, București,
1975.
Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, Colecția Discobolul, 2002, 204
p. ISBN 973-35-1510-8
Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Editura Junimea, 1976
Mircea Moț, Ion Creangă și impactul cu cititorul, Editura Paralela 45
Dan Grădinaru, Creangă. Monografie, Editura Allfa, 2002
Ion Creangă, "Opere. Ediție critică", coord. Daniel Corbu, Editura Princeps Edit, Iași, 2006

Lectură suplimentară
Dan Grădinaru - Creangă, monografie, Editura Alfa, 2002 (v. și comentarii despre această lucrare în: Luminița
Marcu, „O monografie spectaculoasă” (http://www.romlit.ro/o_monografie_spectaculoas), România literară, nr.
21, 2002)
Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, Colecția Discobolul, 2002, 204
p. ISBN 973-35-1510-8
George Călinescu- Viața lui Ion Creangă, 1938
G. I. Tohăneanu, Stilul artistic al lui Ion Creangă, Editura științifică, București, 1969.

Legături externe
Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C (http://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=C)

Biografia lui Creangă (http://www.neamt.ro/cmj/Creanga/Ion_Creanga.html)

Muzeul Memorial Ion Creangă (http://www.neamt.ro/cmj/memoriale/mmic.html)
Ion Creangă, un preot ieșit din comun (http://www.adevarul.ro/actualitate/Ion_Creanga-un_preot_iesit_din_comu
n_0_764323805.html), 30 august 2012, Cristina Diac, Adevărul - articol Historia (http://www.historia.ro/exclusiv_
web/portret/articol/ion-creanga-un-preot-iesit-comun)
Spatiul viral al geniului: o camera si un ceardac (http://jurnalul.ro/timp-liber/casa/spatiul-viral-al-geniului-o-camera
-si-un-ceardac-31123.html), 22 decembrie 2005, Adrian Parvu, Jurnalul Național
121 de ani de la moartea lui Ion Creangă (http://www.amosnews.ro/arhiva/121-ani-moartea-lui-ion-creanga-31-12
-2010), 31 decembrie 2010, Amos News
Valori ale culturii naționale: Ion Creangă:128 de ani de la moarte (http://www.amosnews.ro/arhiva/valori-ale-cultur
ii-nationale-ion-creanga128-ani-moarte-31-12-2009), 31 decembrie 2009, Amos News
Adevăruri de altădată:Călinescu despre Creangă (http://adevarul.ro/news/societate/adevaruri-altadatacalinescu-d
espre-creanga-1_50aca6457c42d5a6638799ba/index.html), 13 mai 2009, Adevărul (Articol apărut în „Adevărul
literar și artistic“, în anul 1938)
Cum s-a făcut dreptate diaconului Ion Creangă (http://ziarullumina.ro/reportaj/cum-s-facut-dreptate-diaconului-ion
-creanga), 15 iunie 2008, Ștefan Mărculeț, Ziarul Lumina
Cum arata bojdeuca lui Creanga? (http://intrebari-si-raspunsuri.ro/bojdeuca-lui-creanga/) (Fotografii)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ion_Creangă&oldid=12664709

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 3 martie 2019, ora 22:10.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.