Ion Creangă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search
Pagina „Creangă” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Creangă (dezambiguizare).
Ion Creangă
Nică al lui Ștefan a Petrei
Ion Torcălău
Ioan Ștefănescu

Fotografie făcută în atelierul Heck, din Iași, pe timpul Războiului de independență al României
(1877). Ea ar corespunde cu momentul în care Creangă a aderat la „Junimea".[1]
Date personale
[2]
1 martie 1837
Născut
Humulești, România
31 decembrie 1889 (52 de ani)[3][2]
Decedat
Iași, România
Înmormântat Cimitirul „Eternitatea” din Iași
Părinți Ștefan a Petrei Ciubotariul și Smaranda
Căsătorit cu Ileana Grigoriu (divorțați )
Copii Constantin Creangă
Cetățenie România
Ocupație povestitor, prozator, teolog, autor de manuale școlare, politician, poet
Pseudonim Popa Smântână, Ioan Vântură-Țară
Limbi limba română[4]
Studii Școala catihetică din Fălticeni
Activitatea literară
 Activ ca scriitor 1864-1881
Mișcare/curent literar Realism literar, Junimea
Anecdotă, literatură pentru copii, Literatură erotică, Fabulă, basm, genul
Specie literară
liric, memorii, nuvelă, satiră, povestire, Schiță, literatură fantastică[*]
Opere semnificative Amintiri din copilărie
Influențe[ascunde]
Vasile Alecsandri
Titu Maiorescu
A influențat pe[ascunde]
Nicolae Constantin Batzaria, Leo Butnaru, Ion Călugăru, Ion Dragoslav, Victor Eftimiu, Elena
Farago, Șerban Foarță, Horia Gârbea, Ion Iovescu, Vlad Ioviță, I. I. Mironescu, Mircea Nedelciu,
Constantin S. Nicolaescu-Plopșor, Constantin Sandu-Aldea, Stelian Țurlea, Grigore Vieru

Membru post-mortem al
Academiei Române
Semnătură

Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Ion Creangă (n. 1 martie sau 10 iunie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un
scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion
Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale
autobiografice Amintiri din copilărie.

Cuprins
 1 Biografie
 2 Basme
 3 Amintiri din copilărie
 4 Opera
o 4.1 Povești
o 4.2 Povestiri
o 4.3 Nuvele
o 4.4 Romane autobiografice
o 4.5 Scrisori
 4.5.1 Scrisori de familie
 4.5.2 Scrisori către prieteni
 5 Aprecieri critice
  6 Urmași
 7 Traduceri în limbi străine
o 7.1 Traduceri în limba franceză
 8 Note
 9 Bibliografie
 10 Lectură suplimentară
 11 Legături externe

Biografie

Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi

Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut
la 1 martie 1837.[5] O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici
(condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu.[6]

Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și
Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.[7]

Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale
Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran,
este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern
("tatăl mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea
Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala.[6] În 1853 este înscris la Școala Domnească de la
Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu
(Popa Duhu). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din
Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot
restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul
inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.[6]

S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:

„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari,
iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători,
cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile
și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea,
dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai
mare însuflețire.”

Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în
satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica
Patruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al
acesteia (26 decembrie 1859).
Literatura română
La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Pe categorii
Constantin. Istoria literaturii române
Evul mediu
În 1864, Creangă intră la Școala preparandală Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor
Secolul 20 - Contemporană
pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și Curente în literatura română
l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la Parnasianism - Simbolism
diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din Naturalism - Modernism
rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile Suprarealism - Proletcultism
care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un Neomodernism - Postmodernism
mirean, lucruri considerate incompatibile cu Scriitori români
statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
post-mortem în rândurile clerului.) [8] Ca urmare a
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie și din Poeți - Eseiști
postul de institutor, însă venirea lui Titu Nuveliști - Proză scurtă
Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa Literatură pentru copii
pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru Portal România
manuale școlare, între care și un „Abecedar” Portal Literatură
(1868).
Proiectul literatură
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul v•d•m
său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o
casă în care să se mute, alegând o locuință în
mahalaua Țicău (bojdeuca).

În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se
împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.

Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie[6] și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a
decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.

Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este
înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.
Basme

Imaginea lui Ion Creangă pe o marcă poştală din Republica Moldova

În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de către un povestitor
care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au un farmec deosebit, au expresiuni,
construcții și gândiri ciudate care se vor personifica în Ivan Turbincă. În aceasta din urmă
regăsim tema din Toderică, povestirea lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu blagoslovește
turbinca lui Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan și fără voia lui să nu poată ieși.

A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi, cu
o intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai adesea din istoria contemporană lui. În "Cinci pâini"
aflăm o satiră la adresa judecătorilor și avocaților, pe care îi numește "ciorogari, porecliți și
apărători"; această povestire demonstreză că, pe lângă umor, Creangă se pricepea si la
matematică. În două povestiri de acest tip aflăm despre o persoană istorică interesantă. Ion
Roată, unul dintre deputații țărani în divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion Roată și Unirea" este o
glumă cu multă finețe satirică la adresa stratului conducător al țării, care nu voiește a recunoaște
drepturile țărănimii.

Pe când se discutau punctele programului partidului unionist prin toate cercurile sociale din
Moldova, mai mulți boieri, membri ai partidului, cheamă pe deputații țărani ca să le explice
programa și în special chestiunea „Unirii”. Toți țăranii păreau convinși de argumentele boierilor
afară de Moș Ion Roată.

În cele din urmă unul din boieri îl invită să ridice singur o piatră mare ce se afla în grădină.
Neputând s-o facă singur, Roată e ajutat de ceilalți țărani. "Acum ai înțeles", întreabă boierul.
Roată răspunde: Am înțeles așa, că până acum noi țăranii am dus fiecare câte o piatră mai mare
sau mai mică pe umere, însă acum suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe
umerele noastre.

Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am vazut, mai mult reproducerea
producțiunilor poporane. Ne-am înșela însă dacă l-am socoti ca un culegător de folclor: trebuie
să-l privim ca pe unul ce a trăit la țară, a supt oarecum sucul acestei literaturi poporane și apoi a
dat drum liber fanteziei sale. De aceea basmele și poveștile lui, deși înfățișează în mod admirabil
spiritul poporului de la țară, pun însă în evidență însușirile lui literare proprii.
O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveștilor licențioase: Povestea
poveștilor.

Amintiri din copilărie

Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au
stabilit reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede
totuși tonul poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie
deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții
lui de copil, toate acestea fac din opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale
literaturii române.

Opera
Povești

 Capra cu trei iezi (1875) Nuvele

 Dănilă Prepeleac (1876)
 Fata babei și fata moșneagului (1877)  Moș Nichifor Coțcariul (1877)
 Făt Frumos, fiul iepei (1877)  Popa Duhul (1879)
 Povestea lui Harap-Alb (1877)
 Ivan Turbincă (1878) Romane autobiografice
 Povestea lui Ionică cel prost (1877)
 Povestea lui Stan-Pățitul (1877)  Amintiri din copilărie (1879)
 Povestea porcului (1876)  Fragment de autobiografie
 Povestea poveștilor (1877-1878)
 Povestea unui om leneș (1878) Scrisori
 Punguța cu doi bani (1875)
 Soacra cu trei nurori (1875) Scrisori de familie

Povestiri  Către Gheorghe Creangă

 Acul și barosul (1874)
 Cinci pâini (1883)
 Inul și cămeșa (1874)
 Ion Roată și Cuza-Vodă (1882)
 Moș Ion Roată și Unirea (1880)
 Păcală (1880)
 Prostia omenească (1874)
 Ursul păcălit de vulpe (1880)
 Către Zaheiul Creangă
 Către Ecaterina Vartic
 Către Elena Creangă-Chiței
Scrisori către prieteni
 Către Mihai Eminescu
 Către Vasile Conta
 Către Alexandru C. Cuza
 Către Nicolae Gane
 Către Mihail Kogălniceanu
 Către Titu Maiorescu
 Către Iacob Negruzzi
 Către Ioan Slavici
  Către Victor Zaharovschi

Aprecieri critice

Bustul lui Ion Creangă din Suceava

Basmul ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuie să îndeplinească isprăvi
extraordinare a căror realizare devine posibilă cu ajutorul unor însoțitori năzdrăvani sau al
unor animale recunoscătoare. [9]

Urmași
Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se căsătorească
(1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut patru copii, Laetitia,
Horia, Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și Ion Creangă, aveau sa
devină arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.[10]

Traduceri în limbi străine

Traduceri în limba franceză

 Ion Creangă, Oeuvres choisies: Souvenirs d'enfance, Contes, Récits, traduction des
Contes et des Récits par Elena Vianu, illustrations par A. Demian, Editions „Le Livre”,
Bucarest, 1955
 Ion Creangă, Opere - Œuvres, Editura Meridiane, București, 1963, Editions «Meridiane»,
Bucarest, 1963, Ediție, prefață și glosar de George Călinescu, traduceri de Yves Augé
(Souvenirs d'enfance) și Elena Vianu (Contes); traducerile au fost îngrijite de Simone
Roland.
o reeditare: Ion Creangă, Opere. Œuvres. Traducere de Yves Augé și Elena Vianu,
București, Meridiane, 1965.

Note
1. ^ documente.bcucluj.ro: Revista Luceafărul, anul 9, nr. 1, 1909, pag. 4
 2. ^ a b Babelio, accesat în 9 octombrie 2017
3. ^ „Ion Creangă”, data.bnf.fr, accesat în 10 octombrie 2015
4. ^ „Ion Creangă”, data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb120346418, accesat în
10 octombrie 2015 Lipsește sau este vid: |title= (help)
5. ^ "Sunt născut la 1 martie 1837 în satul din Humulești, județul Neamțului, Plasa de Sus,
din părinți români: Ștefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda,
născută David Creangă, din satul Pipirig, județul Neamțului...
6. ^ a b c d Boris Crăciun, Istoria ilustrată a literaturii române.
7. ^ Biografia lui Ion Creangă pe ici.ro
8. ^ http://www.ici.ro/romania/ro/cultura/l_creanga.html scurtă biografie
9. ^ Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Ed. Junimea, 1976, p. 154
10. ^ Horia Creangă - crezul simplității at cotidianul.ro

Bibliografie
 G. Călinescu, Istoria literaturii române dela origini până în prezent de [...], București,
Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941
o G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, Ediția a II-a,
revăzută și adăugită, Ediție și prefață de Al. Piru, Editura Minerva, București -
1982.
 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Prefața de Eugen Simion, Editura
pentru literatură, București, 1966
 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Editura Minerva, București, 1972.
 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Colecția „Biblioteca Eminescu". Editura
Eminescu, București, 1975.
 Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, Colecția
Discobolul, 2002, 204 p. ISBN 973-35-1510-8
 Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Editura Junimea, 1976
 Mircea Moț, Ion Creangă și impactul cu cititorul, Editura Paralela 45
 Dan Grădinaru, Creangă. Monografie, Editura Allfa, 2002
 Ion Creangă, "Opere. Ediție critică", coord. Daniel Corbu, Editura Princeps Edit, Iași,
2006

Lectură suplimentară
 Dan Grădinaru - Creangă, monografie, Editura Alfa, 2002 (v. și comentarii despre
această lucrare în: Luminița Marcu, „O monografie spectaculoasă”, România literară, nr.
21, 2002)
 Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, Colecția
Discobolul, 2002, 204 p. ISBN 973-35-1510-8
 George Călinescu- Viața lui Ion Creangă, 1938
 G. I. Tohăneanu, Stilul artistic al lui Ion Creangă, Editura științifică, București, 1969.

Legături externe
 Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Ion Creangă

 Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C

La Wikisursă există texte originale legate de Ion Creangă

 Biografia lui Creangă

 Muzeul Memorial Ion Creangă
 Ion Creangă, un preot ieșit din comun, 30 august 2012, Cristina Diac, Adevărul - articol
Historia
 Spatiul viral al geniului: o camera si un ceardac, 22 decembrie 2005, Adrian Parvu,
Jurnalul Național
 121 de ani de la moartea lui Ion Creangă, 31 decembrie 2010, Amos News
 Valori ale culturii naționale: Ion Creangă:128 de ani de la moarte, 31 decembrie 2009,
Amos News
 Adevăruri de altădată:Călinescu despre Creangă, 13 mai 2009, Adevărul (Articol apărut
în „Adevărul literar și artistic“, în anul 1938)
 Cum s-a făcut dreptate diaconului Ion Creangă, 15 iunie 2008, Ștefan Mărculeț, Ziarul
Lumina
 Cum arata bojdeuca lui Creanga? (Fotografii)

 WorldCat
 BNF: cb120346418
 GND: 118677268
 ISNI: 0000 0001 1585 818X
Informații  LCCN: n80030595
bibliotecare  NLA: 35718973
 VIAF: 2486527
 LIBRIS: 182924
 SUDOC: 028528255

Categorii:

 Nașteri în 1837
 Nașteri pe 1 martie
 Decese în 1889
 Decese pe 31 decembrie
 Ion Creangă
 Scriitori români de literatură pentru copii
 Autori de manuale români

Meniu de navigare
  Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare

 Articol
 Discuție

 Lectură
 Sursă pagină
 Istoric

Căutare

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook

Participare

 Cum încep pe Wikipedia

 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații

Tipărire/exportare

 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit

În alte proiecte

 Wikimedia Commons
 Wikisource

Trusa de unelte

 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
  Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Element Wikidata
 Citează acest articol

În alte limbi

 ‫العربية‬
 Deutsch
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Polski
 Српски / srpski
 Türkçe

Modifică legăturile

 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 30 aprilie 2018, ora 22:53.

 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în
condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.

 Politica de confidențialitate
 Despre Wikipedia
 Termeni
 Dezvoltatori
 Cookie statement
 Versiune mobilă