Pagina „Creangă” trimite aici.

 Pentru alte sensuri vedeți Creangă (dezambiguizare).

Ion Creangă
Nică al lui Ștefan a Petrei
Ioan Ștefănescu

Date personale

Născut 1 martie 1837[4] 
Humuleștii Noi, Neamț, România 

Decedat 31 decembrie 1889 (52 de ani)[5][4] 

Iași, România 

Înmormânt
Cimitirul „Eternitatea” din Iași 
at

Cauza
convulsii[*] 
decesului

Părinți Ștefan a Petrei Ciubotariul și

Smaranda

Căsătorit
Ileana Grigoriu (divorțați )
cu

Copii Constantin Creangă

Cetățenie  Principatul Moldovei

 Principatele Unite
 Regatul României[6] 

Religie creștinism ortodox[*] 

Ocupație povestitor, prozator, teolog, autor de

manuale școlare, politician, poet

Pseudonim Popa Smantana, Ioan Vântură-Țară  

Partid politician independent, Fracțiunea

 politic Liberă și Independentă  

Limbi limba română[2]  

Studii Seminarul Teologic de la Mănăstirea

Socola[*]

Activitatea literară

Activ ca
1864-1881
scriitor

Mișcare/
curent Realism literar[3], Junimea  
literar

Specie anecdotă, literatură pentru

literară copii, Literatură
erotică, Fabulă, basm, genul
liric, memorii, nuvelă, satiră, povestire, 
Schiță  

Opere
semnificati Ursul păcălit de vulpe[*]  
ve

Influențe[ascunde]

Mihai Eminescu  

A influențat pe[ascunde]

Nicolae Constantin Batzaria, Leo Butnaru, Ion

Călugăru, Ion Dragoslav, Victor Eftimiu, Elena
Farago, Șerban Foarță, Horia Gârbea, Ion
Iovescu, Vlad Ioviță, I. I. Mironescu, Mircea
Nedelciu, Constantin S. Nicolaescu-
Plopșor, Constantin Sandu-Aldea, Stelian
Țurlea, Grigore Vieru

 Membru post-mortem al Academiei Române

Semnătură

Prezență online

Internet Movie Database

Modifică date / text 

Ion Creangă (n. 1 martie 1837,[4] Humuleștii Noi, Neamț, România – d. 31 decembrie 1889,[5]

[4]
 Iași, România) a fost un scriitor, dascăl și diacon român. Figură principală a literaturii
române din secolul al XIX-lea, este cunoscut pentru autobiografia Amintiri din copilărie, precum și
pentru nuvelele și povestirile sale. Principala contribuție a lui Creangă la literatura fantastică
și pentru copii include narațiuni structurate în jurul unor protagoniști eponimi (Ivan
Turbincă, Dănilă Prepeleac, Stan Pățitul), precum și basme ce pictează tabloul valorilor
autohtone (Povestea porcului, Capra cu trei iezi, Soacra cu trei nurori, Punguța cu doi bani, Fata
babei și fata moșneagului). Considerate pe scară largă drept capodopere ale limbii și umorului
românesc, scrierile sale ocupă o poziție de mijloc între o culegere din surse folclorice și o
contribuție originală la un realism literar de inspirație rurală.
Alături de I.L.Caragiale, Ioan Slavici și Mihai Eminescu, Ion Creangă este considerat unul dintre
cei patru mari clasici ai literaturii române.[7]

Biografie

Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi

Data nașterii lui Ion Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi
născut la 1 martie 1837.[8] O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici
(condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu.[9]
Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și
Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.[10]
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri
din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este
pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl
mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței,
la Broșteni, unde continuă școala.[9] În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu
Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa
Duhu). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din
Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub
Literatura română
numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat
tot restul vieții. După desființarea școlii din Pe categorii
Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind Istoria literaturii române
cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin
Costachi" de la Socola.[9] Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după Secolul 18 - Secolul 19
cum mărturisește în Amintiri: Secolul 20 - Contemporană

„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții Curente în literatura română
satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în Umanism - Clasicism
zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, Romantism - Realism
iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și Parnasianism - Simbolism
chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, Naturalism - Modernism
țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în Suprarealism - Proletcultism
zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi- Neomodernism - Postmodernism
erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din Scriitori români
sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.”
Listă de autori de limbă română
Din 1855 până în 1859 urmează cursurile Scriitori după genuri abordate
seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, Poeți - Eseiști
fiica preotului Ioan Grigoriu de la Nuveliști - Proză scurtă
biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind Literatură pentru copii
diacon al acesteia (26 decembrie 1859). Portal România
La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Portal Literatură
Constantin.
Proiectul literatură
În 1864, Creangă intră la Școala preparandală
 v • d • m 
vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor
pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și
l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din
rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile
care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu
statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.) [11] Ca urmare a
excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu
Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru
manuale școlare, între care și un „Abecedar” (1868).
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o
casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău (bojdeuca).
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se
împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.
Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie[9] și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a
decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.
Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este
înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

Basme

Portretul lui Ion Creangă pe o marcă poștală, cu valoarea nominală de 2,20 lei moldovenești din Republica
Moldova.

În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de către un povestitor
care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au un farmec deosebit, au expresiuni,
construcții și gândiri ciudate care se vor personifica în Ivan Turbincă. În aceasta din urmă
regăsim tema din Toderică, povestirea lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu blagoslovește
turbinca lui Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan și fără voia lui să nu poată ieși.
A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi, cu
o intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai adesea din istoria contemporană lui. În "Cinci pâini"
aflăm o satiră la adresa judecătorilor și avocaților, pe care îi numește "ciorogari, porecliți și
apărători"; această povestire demonstreză că, pe lângă umor, Creangă se pricepea și la
matematică. În două povestiri de acest tip aflăm despre o persoană istorică interesantă. Ion
Roată, unul dintre deputații țărani în divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion Roată și
Unirea" Arhivat în 30 august 2006, la Wayback Machine. este o glumă cu multă finețe satirică la
adresa stratului conducător al țării, care nu voiește a recunoaște drepturile țărănimii.
Pe când se discutau punctele programului partidului unionist prin toate cercurile sociale din
Moldova, mai mulți boieri, membri ai partidului, cheamă pe deputații țărani ca să le explice
programa și în special chestiunea „Unirii”. Toți țăranii păreau convinși de argumentele boierilor
afară de Moș Ion Roată.
În cele din urmă unul din boieri îl invită să ridice singur o piatră mare ce se afla în grădină.
Neputând s-o facă singur, Roată e ajutat de ceilalți țărani. "Acum ai înțeles", întreabă boierul.
Roată răspunde: Am înțeles așa, că până acum noi țăranii am dus fiecare câte o piatră mai mare
sau mai mică pe umere, însă acum suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe
umerele noastre.
Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am vazut, mai mult reproducerea
producțiunilor poporane. Ne-am înșela însă dacă l-am socoti ca un culegător de folclor: trebuie
să-l privim ca pe unul ce a trăit la țară, a supt oarecum sucul acestei literaturi poporane și apoi a
dat drum liber fanteziei sale. De aceea basmele și poveștile lui, deși înfățișează în mod admirabil
spiritul poporului de la țară, pun însă în evidență însușirile lui literare proprii.
O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveștilor licențioase: Povestea
poveștilor.

Amintiri din copilărie

Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au
stabilit reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede
totuși tonul poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie
deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții
lui de copil, toate acestea fac din opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale
literaturii române.

Opera
Povești

 Capra cu trei iezi (1875)

Nuvele
 Dănilă Prepeleac (1876)
 Moș Nichifor Coțca
 Fata babei și fata moșneagului (1877)
 Popa Duhul (1879)
 Făt Frumos, fiul iepei (1877)
 Povestea lui Harap-Alb (1877) Romane autobiografice
 Ivan Turbincă (1878)
 Povestea lui Ionică cel prost (1877)  Amintiri din copilări
 Povestea lui Stan-Pățitul (1877)  Fragment de autob
 Povestea porcului (1876) Scrisori
 Povestea poveștilor (1877-1878) Scrisori de familie
 Povestea unui om leneș (1878)
 Punguța cu doi bani (1875)  Către Gheorghe Cr
 Soacra cu trei nurori (1875)  Către Zaheiul Crea
Povestiri  Către Ecaterina Va
 Către Elena Creang
 Acul și barosul (1874) Scrisori către prieteni
 Cinci pâini (1883)
 Inul și cămeșa (1874)  Către Mihai Emines
 Ion Roată și Cuza-Vodă (1882)  Către Vasile Conta
 Moș Ion Roată și Unirea (1880)  Către Alexandru C.
 Păcală (1880)  Către Nicolae Gane
 Prostia omenească (1874)  Către Mihail Kogăln
 Ursul păcălit de vulpe (1880)  Către Titu Maioresc
 Către Iacob Negruz
 Către Ioan Slavici
 Către Victor Zaharo

Aprecieri critice