Ion Creangă

Pagina „Creangă” trimite aici. Pentru alte sensuri vedeți Creangă (dezambiguizare).
Ion Creangă
Nică al lui Ștefan a Petrei
Ion Torcălău
Ioan Ștefănescu

Ion Creangă

Date personale

Născut 1 martie 1837[2]

Humulești, România

Decedat 31 decembrie 1889 (52 de ani)[3][2]

Iași, România

Înmormântat Cimitirul „Eternitatea” din Iași

Părinți Ștefan a Petrei Ciubotariul și Smaranda

Căsătorit cu Ileana Grigoriu (divorțați )

Copii Constantin Creangă

Cetățenie România

Religie creștinism ortodox[*]

Ocupație povestitor, prozator, teolog, autor de manuale

școlare, politician, poet
 Pseudonim Popa Smarandita, Ioan Vântură-Țară

Limbi limba română[4]

Studii Școala catihetică din Fălticeni

Activitatea literară

Activ ca
1864-1881
scriitor

Mișcare/curent
Realism literar, Junimea
literar

Specie literară Anecdotă, literatură pentru copii, Literatură

erotică, Fabulă, basm, genul
liric, memorii, nuvelă, satiră, povestire, Schiță, literatură
fantastică[*]

Opere
Amintiri din copilărie
semnificative

Influențe[ascunde]

Vasile Alecsandri

A influențat pe[ascunde]

Nicolae Constantin Batzaria, Leo Butnaru, Ion Călugăru, Ion

Dragoslav, Victor Eftimiu, Elena Farago, Șerban Foarță, Horia Gârbea, Ion
Iovescu, Vlad Ioviță, I. I. Mironescu, Mircea Nedelciu, Constantin S.
Nicolaescu-Plopșor, Constantin Sandu-Aldea, Stelian Țurlea, Grigore Vieru

Membru post-mortem al Academiei Române

Semnătură

Prezență online

Internet Movie Database

Modifică date / text

Ion Creangă (n. 1 martie sau 10 iunie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost
un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion
Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale
autobiografice Amintiri din copilărie.
 Cuprins

 1Biografie
 2Basme
 3Amintiri din copilărie
 4Opera
o 4.1Povești
o 4.2Povestiri
o 4.3Nuvele
o 4.4Romane autobiografice
o 4.5Scrisori
 4.5.1Scrisori de familie
 4.5.2Scrisori către prieteni
 5Aprecieri critice
 6Urmași
 7Traduceri în limbi străine
o 7.1Traduceri în limba franceză
 8Note
 9Bibliografie
 10Lectură suplimentară
 11Legături externe

Biografie

Bojdeuca lui Ion Creangă din Iaşi

Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1
martie 1837.[5] O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de
nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu.[6]
Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre.
Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.[7]
Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din
copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai
întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatăl mamei, bunicu-
meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde
continuă școala.[6] În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele
Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința
mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi").
Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea
școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic
"Veniamin Costachi" de la Socola.[6]
S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:
„Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în
zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și
chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele
dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau
șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.”
Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în satul
natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de
sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia (26
decembrie 1859).
Literatura română
La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. Pe categorii

În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană Istoria literaturii române

de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Evul mediu
Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit Secolul 16 - Secolul 17
învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană
După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite
biserici din Iași, este exclus definitiv din rândurile clerului Curente în literatura română
(10 octombrie1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a tras Umanism - Clasicism
cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a Romantism - Realism
tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu Parnasianism - Simbolism
statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post- Naturalism - Modernism
mortem în rândurile clerului.) [8] Ca urmare a excluderii Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
din cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, Suprarealism - Proletcultism
însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la Neomodernism - Postmodernism
renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a Scriitori români
patru manuale școlare, între care și
Listă de autori de limbă română
un „Abecedar” (1868). Scriitori după genuri abordate
În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
se mute, alegând o locuință în
Literatură pentru copii
mahalaua Țicău (bojdeuca).
Portal România
În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor
școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. Portal Literatură
Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai Proiectul literatură
importante opere ale sale.
v•d•m
Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie[6] și a suferit
foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui
Eminescu, și al Veronicăi Micle.
Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este înmormântat
la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.

Basme
Imaginea lui Ion Creangă pe o marcă poştală din Republica Moldova

În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de către un povestitor
care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au un farmec deosebit, au expresiuni, construcții
și gândiri ciudate care se vor personifica în Ivan Turbincă. În aceasta din urmă regăsim tema
din Toderică, povestirea lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu blagoslovește turbinca lui Ivan ca să
intre într-însa cine o vrea Ivan și fără voia lui să nu poată ieși.
A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi, cu o
intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai adesea din istoria contemporană lui. În "Cinci pâini" aflăm
o satiră la adresa judecătorilor și avocaților, pe care îi numește "ciorogari, porecliți și apărători";
această povestire demonstreză că, pe lângă umor, Creangă se pricepea si la matematică. În două
povestiri de acest tip aflăm despre o persoană istorică interesantă. Ion Roată, unul dintre deputații
țărani în divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion Roată și Unirea" este o glumă cu multă finețe satirică la
adresa stratului conducător al țării, care nu voiește a recunoaște drepturile țărănimii.
Pe când se discutau punctele programului partidului unionist prin toate cercurile sociale din Moldova,
mai mulți boieri, membri ai partidului, cheamă pe deputații țărani ca să le explice programa și în
special chestiunea „Unirii”. Toți țăranii păreau convinși de argumentele boierilor afară de Moș Ion
Roată.
În cele din urmă unul din boieri îl invită să ridice singur o piatră mare ce se afla în grădină. Neputând
s-o facă singur, Roată e ajutat de ceilalți țărani. "Acum ai înțeles", întreabă boierul. Roată
răspunde: Am înțeles așa, că până acum noi țăranii am dus fiecare câte o piatră mai mare sau mai
mică pe umere, însă acum suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele
noastre.
Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am vazut, mai mult reproducerea producțiunilor
poporane. Ne-am înșela însă dacă l-am socoti ca un culegător de folclor: trebuie să-l privim ca pe
unul ce a trăit la țară, a supt oarecum sucul acestei literaturi poporane și apoi a dat drum liber
fanteziei sale. De aceea basmele și poveștile lui, deși înfățișează în mod admirabil spiritul poporului
de la țară, pun însă în evidență însușirile lui literare proprii.
O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveștilor licențioase: Povestea
poveștilor.

Amintiri din copilărie

Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit
reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul
poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea
narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate acestea
fac din opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române.
Opera
Povești

 Capra cu trei iezi (1875)

Nuvele
 Dănilă Prepeleac (1876)
 Moș Nichifor Coțcariul (18
 Fata babei și fata moșneagului (1877)
 Popa Duhul (1879)
 Făt Frumos, fiul iepei (1877)
 Povestea lui Harap-Alb (1877) Romane autobiografice
 Ivan Turbincă (1878)
 Povestea lui Ionică cel prost (1877)  Amintiri din copilărie (187
 Povestea lui Stan-Pățitul (1877)  Fragment de autobiografie
 Povestea porcului (1876) Scrisori
 Povestea poveștilor (1877-1878) Scrisori de familie
 Povestea unui om leneș (1878)
 Punguța cu doi bani (1875)  Către Gheorghe Creangă
 Soacra cu trei nurori (1875)  Către Zaheiul Creangă
Povestiri  Către Ecaterina Vartic
 Către Elena Creangă-Chițe
 Acul și barosul (1874) Scrisori către prieteni
 Cinci pâini (1883)
 Inul și cămeșa (1874)  Către Mihai Eminescu
 Ion Roată și Cuza-Vodă (1882)  Către Vasile Conta
 Moș Ion Roată și Unirea (1880)  Către Alexandru C. Cuza
 Păcală (1880)  Către Nicolae Gane
 Prostia omenească (1874)  Către Mihail Kogălniceanu
 Ursul păcălit de vulpe (1880)  Către Titu Maiorescu
 Către Iacob Negruzzi
 Către Ioan Slavici
 Către Victor Zaharovschi

Aprecieri critice

Bustul lui Ion Creangă din Suceava

Basmul ține de ciclul încercărilor grele, în care eroul trebuie să îndeplinească isprăvi extraordinare a
căror realizare devine posibilă cu ajutorul unor însoțitori năzdrăvani sau al unor animale
recunoscătoare. [9]
Urmași
Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se căsătorească
(1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut patru copii, Laetitia, Horia,
Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină
arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.[10]

Traduceri în limbi străine

Traduceri în limba franceză

 Ion Creangă, Oeuvres choisies: Souvenirs d'enfance, Contes, Récits, traduction des Contes et
des Récits par Elena Vianu, illustrations par A. Demian, Editions „Le Livre”, Bucarest, 1955
 Ion Creangă, Opere - Œuvres, Editura Meridiane, București, 1963, Editions «Meridiane»,
Bucarest, 1963, Ediție, prefață și glosar de George Călinescu, traduceri de Yves Augé
(Souvenirs d'enfance) și Elena Vianu (Contes); traducerile au fost îngrijite de Simone Roland.
 reeditare: Ion Creangă, Opere. Œuvres. Traducere de Yves Augé și Elena Vianu, București,
Meridiane, 1965.

Note
1. ^ documente.bcucluj.ro: Revista Luceafărul, anul 9, nr. 1, 1909, pag. 4
2. ^ a b Ion Creanga, Babelio, accesat în 9 octombrie 2017
3. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
4. ^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
5. ^ "Sunt născut la 1 martie 1837 în satul din Humulești, județul Neamțului, Plasa de Sus, din părinți
români: Ștefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulești și soția sa Smaranda, născută David Creangă,
din satul Pipirig, județul Neamțului...
6. ^ a b c d Boris Crăciun, Istoria ilustrată a literaturii române.
7. ^ Biografia lui Ion Creangă pe ici.ro
8. ^ http://www.ici.ro/romania/ro/cultura/l_creanga.html scurtă biografie
9. ^ Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Ed. Junimea, 1976, p. 154
10. ^ Horia Creangă - crezul simplității at cotidianul.ro

Bibliografie
 G. Călinescu, Istoria literaturii române dela origini până în prezent de [...], București, Fundația
Regală pentru Literatură și Artă, 1941
 G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, Ediția a II-a, revăzută și
adăugită, Ediție și prefață de Al. Piru, Editura Minerva, București - 1982.
 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Prefața de Eugen Simion, Editura pentru
literatură, București, 1966
 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Editura Minerva, București, 1972.
 George Călinescu, Ion Creangă (Viața și opera), Colecția „Biblioteca Eminescu". Editura
Eminescu, București, 1975.
 Mircea A. Diaconu - Ion Creangă - Nonconformism și gratuitate, Editura Dacia, Colecția
Discobolul, 2002, 204 p. ISBN 973-35-1510-8
 Jean Boutière, Viața și opera lui Ion Creangă, Editura Junimea, 1976
 Mircea Moț, Ion Creangă și impactul cu cititorul, Editura Paralela 45
 Dan Grădinaru, Creangă. Monografie, Editura Allfa, 2002
 Ion Creangă, "Opere. Ediție critică", coord. Daniel Corbu, Editura Princeps Edit, Iași, 2006