Mănăstirea

Putna
 Mănăstirea Putna a fost
ridicată în timpul
domniei lui Ștefan cel
Mare, între anii 1466 și
1469. Aceasta este
situată în comuna cu
acelaşi nume la 72 de km
distanță de Suceava.
 Pe 15 martie 1484 a izbucnit
un puternic incendiu în
interiorul mănăstirii, care a
distrus chiliile şi a afectat
parţial biserica. Din porunca lui
Ştefan cel Mare au fost
refăcute chiliile, iar biserică a
fost restaurată şi pictată atât la
interior, cât şi la exterior.
Cea mai cunoscută legendă
referitoare la întemeierea
Mănăstirii Putna spune că
Ștefan cel Mare a ales locul
pentru ridicarea acesteia după
ce a tras cu arcul de pe un vârf
de munte. Pe locul unde a
căzut săgeata a fost construită
mănăstirea.
 Turnul Tezaurului este singura clădire
a mănăstirii care a rămas
neschimbată încă din timpul domniei
lui Ştefan cel Mare. Aici erau ascunse
obiectele valoroase ale mănăstirii. În
interiorul Mănăstirii Putna se mai află
Turnul Clopotniţei şi Turnul lui
Eminescu, nume date clădirii în care,
în anul 1871, cel mai mare poet
român a înnoptat. Eminescu este cel
care a supranumit Mănăstirea Putna
– „Ierusalimul Neamului Românesc”.
 La 6 iunie 1976 se La Putna se află și
inaugurează Muzeul Icoana Maicii Domnului
Mănăstirii Putna, care cu Pruncul, făcătoare
găzduieşte un tezaur de minuni, din secolul
extrem de valoros, al XV-lea
cuprinzând broderii,
țesături, manuscrise,
argintărie, obiecte de
cult. Printre elementele
de mare valoare se
numără o cruce cu trei
braţe – datată 1503, cea
mai veche de pe
teritoriul României.
Aici sunt înmormântaţi: Ştefan
cel Mare, Maria Voichiţa –
ultima soţie a domintorului,
Maria de Mangop – a doua
soţie a domintorului, Bogdan
cel Orb – fiul domintorului şi
alţi urmaşi ai săi până la Petru
Rareş. În 1966, la
recomandarea UNESCO, cei
500 de ani de la ctitorirea
Mănăstirii Putna au fost
sărbătoriţi pe plan mondial.