PROIECT LA ISTORIE MINI

CERCETARE, LOCURI DIN

SEC VII-XVII

A REALIZAT :MIRA DUMITRU

 Cetatea Tighina (redenumită de turci Bender) este o
cetate moldovenească din secolul XV, din timpul domniei
lui Ștefan cel Mare, care a construit-o din pământ și lemn
Cetatea este reîntemeiată de Petru Rareș, pe malul Nistrului.
Cetatea a fost cucerită de Soliman Magnificul (1538).
În timpul lui Burebista, cetatea se numea Tyras și ținea
de regatul dacic al acestuia. Cetatea s-a aflat sub
suveranitatea moldovenilor între 1359 și 1484, când
Ștefan cel Mare a pierdut cetatea, aceasta fiind cucerită
de turci.
In secolul al II-lea î.Hr., orașul este din nou menționat ca cetate
grecească, principala ocupație fiind cea de comerț în zonă, cu
Tyrageții, un popor dacic.
Orașul face parte din Regatul Pontic.
Romanii cuceresc orașul în anul 57 și îl folosesc în comerțul cu
Sciția
 Construcția actualei fortărețe a început în anul 1325, suferind îmbunătățiri majore în jurul
anilor 1380 si 1460. În apropiere de cetate au fost descoperite urmele unei așezări, cu urme
de ziduri din secolele al IX-lea și al X-lea, iar la o adâncime de 1,2–1,4 metri urme de ziduri
din secolele al VII‑lea și al VIII-lea. anilor 1380 și 1460.
Cercetătorii atestă faptul că fortificația a fost ridicată prin
secolul X și era folosită drept punct de apărare. Cetatea
Hotin este situată pe malul abrupt al Nistrului, fapt care îi
conferă un aventaj strategic asupra dușmanilor.
 Rezervația cultural-naturală Orheiul Vechi prezintă un relief
complex, care îmbină structuri geologice sarmațiene de circa 13
milioane ani cu un caracter rupestru pronunțat și peisajuri
cuaternare argiloase de circa 1,8 milioane – 10 mii ani acoperite
de cernoziomuri formate în ultimii 8 mii ani
 Perioada de până la invazia tătaro-mongolă (sec. XII – începutul sec. XIV)
Perioada hoardei de aur (inceputul sec XIV- sfarsitul sec. XVI)
Perioada localitatii incluse in statul moldovenesc( sfirsitul sec. XIV- mijlocul sec. XVI)
Perioada decaderii ( mijlocul sec. XVI-inceputul sec. XVII)
 Mănăstirea Căpriana se află la o distanță de 35 km de capitala republicii, în apropierea satului cu
același nume.

Istoria spune că temelia acestui așezămînt sfînt de liniște și rugăciune a fost altădată o poiană din
preajma izvoarelor rîului Vășnăvăț din codrii seculari ai Lăpușnei, numită poiana lui Chiprian (1420).
Din 1429 devine ctitorie domnească, care s-a aflat sub grija și oblăduirea voievozilor Alexandru cel
Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Alexandru Lăpușneanu.
La Căpriana este înmormîntat mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, care a trecut în lumea
celor drepți în martie 1821.

În vremurile de tristă amintire, Mănăstirea Căpriana a servit drept spital pentru copii (1962-
1989).

Traversînd secole de istorie, Mănăstirea Căpriana reprezintă și astăzi un simbol al credinței

și culturii naționale.